Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

"Monica Macovei şi securistul fiscal"

Iniţiativa legislativă a ministrului justiţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de control al averilor şi de verificare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se înscrie, din păcate pentru putere şi din fericire pentru opoziţie, în trendul continuu ascendent al gafelor de pe urma cărora doamna ministru Monica-Luisa Macovei se va alege cu un binemeritat loc în antologia incompetenţei şi prostiei universale.

Ce doreşte, de fapt, doamna ministru?

Analizând proiectul de lege constatăm următoarele:

1. Prima problemă care se impune observaţiei: integritatea, în cea mai generoasă accepţie a limbii române, este însuşirea de a fi şi a rămâne intact, întreg, cinstit, caracterizat de probitate, incoruptibil.

Sus-numita direcţie fiind "naţională" ne duce cu gândul că doamna ministru are în intenţia domniei sale să înfiinţeze o instituţie care să vegheze la integritatea morală a naţiunii.

Aşadar, un jandarm al moralităţii şi probităţii naţionale.

Dar ce are a face Ministerul Justiţiei şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din subordinea Ministerului Finanţelor Publice cu însuşirea naţiunii române de a fi integră şi incoruptibilă?

Oare, chiar nu realizează doamna ministru ce afront la adresa unui întreg popor conţine denumirea de "Direcţie naţională de Integritate"?

2. A doua problemă: acceptând că termenul de integritate a fost utilizat ca sinonim al incoruptibilităţii, atunci înseamnă că se va crea o nouă Direcţie Naţională Anticorupţie.

Ambiguitatea denumirii organismului proiectat pentru controlul averilor sau al corectitudinii declaraţiilor de avere, fiindcă confuzia de scopuri este cea de-a treia problemă a proiectului. Acest lucru nu este decât de natură să conducă la crearea unui instrument anticonstituţional şi antidemocratic cu care puterea să poată confisca, după bunul plac, averile cui şi când doreşte, după modelul stalinist de notorietate al anilor '50.

3. Critica severă făcută de organismele europene la adresa politicii financiare falimentare a Guvernului Tăriceanu i-a adus pe impostorii aflaţi la putere în pragul disperării. După ce au risipit rezervele financiare consolidate, pe care le-au recunoscut ca existente la preluarea mandatului, acum speră să găsească pe această cale o resursă de prelungire a agoniei actualei guvernări.

Dacă intenţiile Guvernului erau cinstite, corecte, deci caracterizate de probitate şi integritate, acesta trebuia să vină cu o propunere explicită de reorganizare a Gărzii Financiare şi de creare a Poliţiei Fiscale, eventual şi a Serviciului de Informaţii al Ministerului Finanţelor, fiindcă tot este problema serviciilor secrete pe ordinea priorităţilor oricărei puteri în declin.

4. O a patra problemă a propunerii legislative a doamnei ministru, foarte inspirat botezată "securistul fiscal", o reprezintă fondul acesteia.

Domnul prim-ministru şi ministrul justiţiei s-au unit la unison într-o vehementă respingere a pachetului legislativ referitor la securitatea naţională. Motivele îi privesc pe fiecare în parte dar, fie-mi permis să remarc faptul că în acel pachet de legi nu se pot regăsi enormităţile conţinute în pachetul doamnei ministru cum ar fi violarea, ca regulă nu ca excepţie, a proprietăţii şi a domiciliului, dreptul inspectorilor financiari de a efectua descinderi, constatări, cercetări şi ridicări de înscrisuri şi documente în interesul cauzei. Al cărei cauze? Ce fel de cauze? Pe ce bază? Asemenea proceduri sunt interzise de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Dacă ar fi să realizăm o comparaţie cu prevederile din pachetul legislativ privind securitatea naţională, am fi obligaţi să constatăm că acolo sunt totuşi şi lucruri rezonabile, de bun simţ şi necesare într-o societate democratică.

5. A cincea problemă a proiectului în discuţie este multitudinea paralelismelor, suprapunerilor şi conflictelor de competenţă în care ar urma să intre noul organism.

Prea multe instituţii sunt, deja, chemate să constate caracterul ilicit al dobândirii averilor. Prea multe instituţii sunt chemate să controleze conturile bancare. Prea multe instituţii capătă dreptul să facă descinderi, percheziţii şi anchete.

Nu cumva actuala putere vrea să scufunde lupta anticorupţie în noianul instituţional?

6. A şasea problemă este cea a procedurilor ce ar urma să fie puse la îndemâna inspectorilor financiari, care sunt dintre cele mai intruzive şi lipsite de respectul prezumţiei de nevinovăţie, ceea ce contravine flagrant unor prevederi esenţiale ale Constituţiei.

7. A şaptea problemă, nu mai puţin gravă, o constituie uşurinţa cu care, în baza unor semnalări care pot fi mincinoase, delaţiuni ordinare, pot fi declanşate acţiuni de natură a încălca grav dreptul la imagine, viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor.

8. a opta problemă este plasarea autorizărilor necesare inspectorilor financiari sub autoritatea Codului de procedură civilă şi, prin derogare, de la lege a ceea ce priveşte recursul faţă de ordonanţa prezidenţială, ceea ce contravine flagrant art. 13 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care stipulează că: "orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi, recunoscute de prezenta Convenţie, au fost violate, are drept de recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, dacă violarea ar fi fost comisă de către persoane ce acţionează în exerciţiul funcţiilor lor oficiale".

9. A noua problemă. Prin modul în care a fost conceput proiectul se încalcă art. 44, alin. 8 din Constituţie care prezumă caracterul licit al dobândirii averii.

10. A zecea problemă. Proiectul ignoră dreptul la apărare, forţând procedurile în termene foarte scurte, fără a fi posibilă pregătirea şi exercitarea apărării.

Este evident eşecul reformei în justiţie. Este mai mult decât evident eşecul strategiei de combatere a corupţiei. Este de notorietate deja internaţională falimentul inevitabil al guvernării Tăriceanu.

Dar pot, oare, constitui toate aceste eşecuri la un loc un motiv pentru ca puterea să-şi prelungească agonia, atentând la statul de drept, la supremaţia legii, la demnitatea omului şi la siguranţa cetăţeanului?

Proiectul de lege menţionat tinde să legifereze caracteristicile definitorii ale unui stat poliţienesc, punând în pericol drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor României.

Eşecul reformei în justiţie, conflictul existent între magistraţi şi ministrul Monica Macovei, manipularea procurorilor D.N.A. în instrumentarea unor cazuri, lipsa de profesionalism în elaborarea pachetului de legi privind reforma în justiţie şi încercarea de modificare a acestuia după numai 4 luni, constituie motive întemeiate pentru a cere demisia de onoare a doamnei Monica-Luisa Macovei din funcţia de ministru al justiţiei.