Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

"Linişte şi securitate - stări fundamentale în democraţie".

În producţia industrială şi agricolă, în instituţiile statului, în sistemul de educaţie sau sănătate, în mijloacele de transport, pe stradă sau la discotecă, starea de linişte şi de securitate reprezintă o cerinţă de căpătâi pentru cetăţeni, colectivele de muncă şi comunităţi.

Mă opresc în declaraţia de astăzi, ca urmare, la aceste stări şi le aşez sub titlul "Linişte şi securitate, stări fundamentale în democraţie".

Am avut parte, în ultima vreme, de multe fapte, întâmplări şi evenimente grave şi foarte grave, unele zguduind puternic mari comunităţi locale: dubla crimă de la Braşov, furtul de armament de la Ciorogârla, atacul de la banca din cartierul Mănăştur, agresivităţile colective de la mall-ul din Bucureşti şi chiar punerea în funcţie a legii pumnului în faţa Primăriei municipiului Rădăuţi, spaţiu dintotdeauna de bună comunicare, înţelegere şi conlucrare în Bucovina.

Tema aceasta poate deveni subiect de articol de presă, subiect de amplă investigare sociologică sau chiar titlu de carte, spre dezonoarea noastră. Prima întrebare şi logică şi morală priveşte cauzele acestor fapte, întâmplări şi evenimente grave şi foarte grave.

Nu dispunem de timpul necesar şi nu sunt specialist în domeniu pentru a încerca un răspuns şi de aceea vom face doar câteva consideraţii, sugerând demersuri pentru puterile din România - Parlament, Guvern, Justiţie.

Sunt necesare completări, îmbunătăţiri şi precizări în reglementările care privesc domeniile implicate în astfel de situaţii, dar şi mai multă severitate în aplicarea lor.

Dacă fiecare instituţie a statului şi fiecare persoană cu atribuţii în ordinea publică, în judecarea şi sancţionarea abaterilor, în cercetarea stării de sănătate a cetăţenilor participanţi la fapte antisociale vor lucra şi funcţiona normal, vom avea perspectiva de a beneficia de o stare normală a vieţii civice din toate comunităţile noastre, mijlocii sau mici.

Acordăm o mare însemnătate educaţiei morale şi civice, începând de la grădiniţă şi terminând cu instituţiile de cultură şi, foarte important, cu reducerea violenţei, agresivităţii şi duşmăniei exprimate în diferite forme pe ecranele televiziunilor din România. Cu hiper democraţie şi noncultură e greu de trăit!

Şi pe deasupra tuturor, ne trebuie modele, de la Preşedintele ţării, la părinţii din tânăra familie românească.

Şi totuşi mă întreb: oare ce fel de români sunt Gorbunov, Gribenco ori Preda şi cum circulă ei aşa de uşor peste tot prin România.