Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"O nouă şansă pentru turismul românesc"

Timp de aproape 20 de ani, turismul românesc s-a dovedit o marotă a presei, care nu s-a transformat însă în obiectiv principal pentru niciuna dintre guvernările de dinainte de 2009. Ne-am hrănit cu mitul unei ţări frumoase care merită să fie văzută şi le-am spus tuturor cât de primitori suntem noi ca popor. Dincolo de vorbe şi de percepţii asupra societăţii, nimic nu s-a schimbat.

După 20 de ani, ne dăm seama că pentru turismul românesc s-a făcut prea puţin şi că el nu poate să devină plusvaloare atât timp cât statul sau întreprinzătorii privaţi nu investesc absolut nimic. Am privatizat relativ târziu şi prost. Din dorinţa absurdă "de-a nu ne vinde ţara", am lăsat hotelurile româneşti pe mâna unor samsari neaoşi a căror unică logică este profitul maximal într-o perioadă cât mai scurtă. Sunt oameni care vor să câştige în două luni cât pentru un întreg an de muncă. Nu investesc, dar se plâng de lipsa de promovare, de activitatea nesatisfăcătoare a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, dar şi de promovarea excesivă în presa românească a mitului turismului bulgăresc "ieftin şi bun". Nu oferă prea mult, dar cer totul.

Încet-încet, litoralul şi muntele au devenit destinaţii prohibitive pentru o bună parte a românilor. Epoca biletelor în staţiune prin sindicat s-a dus. Mare parte a românilor nu-şi permit, o vacanţă de o săptămână la mare sau la munte. Iar aceia care-şi permit se declară nemulţumiţi de condiţiile şi serviciile oferite. Mulţi dintre ei, odată cu intrarea în Uniunea Europeană şi schimbarea regimului vizelor în multe ţări, se orientează mai uşor spre Grecia, Spania, Turcia sau Bulgaria, pentru mare, şi Austria, pentru munte. Spun ei: condiţii mai bune, preţuri mai mici, fiţe mai puţine. Una peste alta, pentru a pune un diagnostic, turismul românesc este unul disfuncţional în acest moment.

Cu toate acestea, am văzut la acest sfârşit de săptămână cum toate plajele, dar şi staţiunile montane, au fost pline ochi de turişti care vroiau să sărbătorească ziua de 1 Mai. Semn că există o speranţă şi că încă putem întoarce lucrurile în favoarea noastră. Am văzut un ministru extrem de hotărât să taie nodul gordian şi să spună lucrurilor pe nume: ne aflăm în spatele Bulgariei, pentru că la ei investitorii au fost nemţi; putem progresa doar cu investiţii serioase.

Această declaraţie politică se vrea un mesaj de susţinere a ministrului dezvoltării regionale şi turismului, Elena Udrea, în lupta sa pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care se desfăşoară turismul în România. De aceea, consider oportun ca dezideratul cel mai arzător al ministrului, noua Lege a turismului, dar şi o eventuală nouă Lege a urbanismului să devină priorităţi pentru actualul Legislativ. Rolul nostru ca parlamentari este de a legifera şi de a ajuta Executivul să transforme ideile în fapte. Or, cred eu, cele două proiecte legislative ar putea rezolva bună parte din dezechilibrele existente în acest domeniu.

De asemenea, consider în continuare că una dintre priorităţile principale, dacă vrem să avem un turism funcţional, este să dezvoltăm infrastructura rutieră pe câteva noduri importante: autostrada Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi terminarea autostrăzii Bucureşti-Constanţa (tronsonul Cernavodă-Constanţa). În plus, ar trebui încheiate lucrările la infrastructura feroviară pe ruta Bucureşti-Constanţa. Şi asta cât mai repede, pentru că sfârşitul săptămânii trecute a arătat câtă nevoie există pentru o infrastructură de transporturi eficientă.

Îmi exprim încă o dată încrederea că Bugetul pentru anul viitor va fi construit în aşa fel încât să finanţăm mai mult aceste investiţii în infrastructura de transporturi şi că, până atunci, cele două proiecte legislative (Legea turismului şi Legea urbanismului) vor deveni realitate.