Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Sărăcia - fenomen global al lumii contemporane"

Sărăcia, ca fenomen ce afectează atât ţările dezvoltate, cât şi ţările în curs de dezvoltare, naşte în continuare multe controverse, deşi baza teoretică în studierea ei s-a pus încă din a doua jumătate a secolului trecut. În ciuda progresului considerabil din teoria şi practica măsurării şi analizei sărăciei, studiile realizate pe această temă în Europa şi în lume continuă să facă obiectul unor ample dispute între specialiştii din domeniu.

Conceptul de sărăcie pare dificil de definit şi mai greu de înţeles şi acceptat. Cu toate acestea însă, fenomenul sărăciei este vizibil şi cât se poate de real. Specialiştii recunosc în mod unanim existenţa sărăciei ca fenomen global al lumii contemporane, chiar şi în ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic.

Multe întrebări şi dileme au apărut în privinţa dimensiunilor acestui fenomen: câţi săraci sunt în lume? Care categorii formează persoanele sărace? Care sunt caracteristicile lor economice şi demografice? Care sunt grupurile defavorizate din punct de vedere economic şi social?

Dacă aceste întrebări îşi găsesc răspunsul, se va putea stabili ce este de făcut pentru atenuarea sărăciei şi pentru combaterea ei şi care ar fi grupurile ţintă ale măsurilor de protecţie socială. În acest scop, este necesar ca pe plan mondial să se ajungă la un consens în legătură cu modul în care sărăcia şi metodele acesteia de măsurare sunt definite. Sărăcia poate fi privită din numeroase unghiuri. Faţeta principală a acestui fenomen îşi are rădăcinile adânc înfipte în relaţiile bio-psiho-sociale ale individului. Din punct de vedere social, sărăcia poate fi privită ca fiind acel fenomen în care individul sau grupul din care acesta face parte, adică în principal familia, nu are potenţa necesară, atât intelectuală, cât şi economică, de a progresa, de a acumula, astfel situându-se implicit pe o scară socială inferioară.

Sărăcia este o problemă complexă atât la scară naţională, cât şi internaţională. Din nefericire, la scară globală nici o soluţie viabilă nu poate fi găsită pentru a o combate total şi pe termen lung, de aceea, atât programele naţionale, cât şi cele internaţionale au un rol foarte important în acest proces.

Eradicarea sărăciei, cât şi a foametei, plus factorul uman degradat care aduce o sumă de alte probleme rămase încă în aşteptare sau parţial rezolvate, sunt principalele probleme ce se întâlnesc peste tot în lume. Lupta împotriva sărăciei este responsabilitatea tuturor ţărilor. Toate ţările, indiferent de nivelul de trai oficial declarat, duc o luptă continuă cu sărăcia şi doresc creşterea veniturilor cetăţenilor săi. Problema reală este inegalitatea faptică a acestor venituri. O abordare a inegalităţii veniturilor presupune un criteriu de apreciere a justificării încasării dividendului social. Dar astfel se poate ajunge la o înşiruire tipologică a teoriilor despre protecţia socială, fapt care nu-şi are acum locul.

De aceea, voi spune doar că inegalitatea veniturilor este o consecinţă naturală a funcţionării pieţei, în sensul că piaţa acordă prime celor ce reuşesc şi aplică sancţiuni celor care nu reuşesc. Piaţa este necesară pentru a realiza legătura dintre producători şi consumatori, oferind participanţilor informaţiile necesare pentru a putea decide ce anume, cât şi pentru cine să producă, dar şi ce, cum şi cât să se consume. Piaţa relevă pulsul vieţii economice şi al mersului economiei unei ţări. Ea desemnează o realitate complexă, definită prin cererea, oferta, preţul şi tranzacţiile dintre cumpărători şi vânzători. Aceste informaţii sunt vitale pentru bunul mers al economiei şi nu pot fi ignorate în cadrul schimburilor economice.

Voi încheia spunând că în perioada actuală, datorită faptului că ne aflăm la începutul unui secol caracterizat printr-o masivă globalizare, contactul cu marile puteri economice, politice şi culturale este vital pentru progresul statelor mai puţin dezvoltate. El este esenţial pentru ţara noastră în ansamblul ei, dar în special pentru cetăţeanul obişnuit, aflat din ce în ce mai mult în căutarea unei existenţe mai bogate din punct de vedere material sau spiritual.