Parliamentary debates

Domnul Titi Holban:

"România - ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi"

Doresc să vorbesc azi despre un fenomen extrem de îngrijorător care necesită o reacţie rapidă din partea autorităţilor. Este vorba despre creşterea alarmantă a numărului copiilor abandonaţi din România. Zilnic, în ţara noastră, un copil este lăsat pe stradă sau dus la centrele de plasare a minorilor.

Lipsa unui program social eficient de prevenire a gravidităţii infantile şi nedorite, lipsurile materiale grave şi incultura au condus la această situaţie care urcă România din nou pe un loc fruntaş în Europa, însă la capitolul copii abandonaţi.

În majoritatea cazurilor, copiii sunt abandonaţi la câteva zile de la naştere, în scări de bloc, în tomberoane sau în saloanele maternităţilor. Cel mai adesea mamele acuză lipsa resurselor materiale necesare întreţinerii nou-născutului şi îşi manifestă speranţa că în grija statului copiii lor vor avea parte de un "trai mai bun".

Un exemplu nefericit în acest sens îl reprezintă judeţul Buzău, unde numărul copiilor abandonaţi a crescut îngrijorător de mult de la an la an. Dacă în anul 2009 au fost înregistraţi 30 de copii abandonaţi, în 2010 numărul acestora aproape s-a dublat. Cei mai mulţi copii sunt nou-născuţi sau copii de până la 2 ani, situaţie care ridică o problemă suplimentară legată de lipsa unui număr adecvat de asistenţi maternali.

La fel de adevărat este şi faptul că prea puţini copii abandonaţi de părinţi ajung să aibă o viaţă frumoasă. Cei mai mulţi cresc cu sechele, îngrămădiţi în orfelinate, lăsaţi nesupravegheaţi din cauza lipsei acute de personal. Dosarele de adopţie trenează ani întregi, din cauza procedurilor foarte complicate şi a lipsei de personal din direcţiile pentru protecţia copilului. În unele cazuri există un singur angajat care se ocupă de soarta a 300-400 copii. De aceea, pentru mulţi dintre aceşti copii nu se deschid proceduri de adopţie.

În faţa acestei situaţii dureroase, autorităţile nu fac nimic. Dimpotrivă, guvernul Boc a decis anul trecut reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani şi a duratei de timp pentru care se acordă această plată. Paradoxal, România s-a angajat să închidă orfelinatele şi să promoveze plasarea copiilor în seama asistenţilor maternali. Însă numărul acestora este în scădere acută, mai ales de când guvernul a decis, în 2010, reducerea cu 25% a veniturilor salariale. Şi pentru ca peisajul să fie complet, iar şansele acestor copii de a avea o viaţă normală să fie cât mai limitate, procedurile de adopţie din ţara noastră sunt extrem de complicate şi durează foarte mult timp. Formalităţile prin care trebuie să treacă familiile care vor să-i adopte pe aceşti micuţi nefericiţi sunt aproape imposibile şi îi aduc la disperare şi deznădejde chiar şi pe cei mai binevoitori.

Concluzia este una singură: suntem ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi din Europa, în condiţiile în care peste 40.000 de copii se află în prezent în sistemul de protecţie socială, iar numărul lor creşte încontinuu. Faţă de această realitate tristă cu care ne confruntăm, consider că autorităţile trebuie să ia urgent măsuri pentru limitarea fenomenului de abandon a copiilor nou-născuţi şi pentru alocarea resurselor bugetare necesare asigurării unor condiţii de trai mai bune copiilor aflaţi azi în centrele de plasament.