Parliamentary debates

Domnul Ion Luchian:

În ultima perioadă s-a discutat tot mai mult despre activitatea pe care o desfăşoară astăzi serviciile secrete, precum şi de rolul pe care ar trebui acestea să îl joace în societatea românească a secolului XXI.

Această dezbatere a pornit şi de la pachetul de legi privind siguranţa naţională, trimis recent de către preşedintele Traian Băsescu la comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Din păcate, aceste legi propuse nu fac decât să ducă la extinderea competenţelor serviciilor secrete şi la restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români.

Astfel, aceste legi conferă multe drepturi şi o imunitate lărgită agenţilor serviciilor de informaţii din România, şi în special celor ai SRI.

Agenţii SRI capătă, prin aceste legi, dreptul de a administra probe în vederea declanşării urmăririi penale, în cazul unor infracţiuni care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale, primesc dreptul de a constata flagrante şi de a-i prinde pe făptaşi, în cazul unor acte de pregătire sau săvârşire a unor atentate sau acte de terorism, dar şi în cazul unor infracţiuni de corupţie.

Mai mult, încă, în privinţa interceptării telefoanelor - în materie de siguranţă naţională - SRI doreşte ca acest lucru să se facă cu mandat doar de la procurori, şi nu de la judecători, cum prevede actualul Cod de procedură penală.

Astfel, într-un document postat zilele trecute pe pagina de internet a SRI, se încearcă să se demonstreze că trebuie tratate diferit chestiunile care ţin de desfăşurarea instrucţiei penale de cele care privesc apărarea naţională. Astfel, interceptările telefonice, în cazul primelor, ar trebui făcute cu mandat de la judecător, iar celelalte - cu mandat de la procuror, şi asta pentru că, se arată în respectivul document, judecătorii nu deţin certificate de securitate (ORNISS), şi nu au competenţa de a manevra documente clasificate.

Or, toate aceste lucruri expuse mai sus sunt, în opinia mea, inacceptabile pentru un stat civilizat, care aspiră la integrarea europeană, aflat la începutul secolului XXI, şi nu în plină epocă stalinistă.

În ciuda retoricii referitoare la necesitatea sporirii securităţii, pe fondul luptei împotriva terorismului, este totuşi de neînţeles pentru mine această dorinţă excesivă pe care o manifestă unii, de lărgire a atribuţiilor serviciilor secrete, în condiţiile în care România nu se află în război cu nimeni, decât poate cu ea însăşi.

Eu cred că, la doar 16 ani de la ieşirea dintr-un regim totalitar, în care Securitatea era atotputernică şi controla aproape toate aspectele vieţii noastre, nu întărirea serviciilor secrete ar trebui să ne preocupe, ci - dimpotrivă - ar trebui să fim preocupaţi în primul rând de consolidarea instituţiilor esenţiale ale democraţiei, de sporirea şi respectarea în cea mai mare măsură a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

De o educaţie în spiritul respectării libertăţii şi drepturilor omului are nevoie România acum, şi nu de căutarea feluritelor mijloace de limitare a acestei libertăţi, indiferent de motivul care animă aceste limitări, cum ar fi lupta anticorupţie sau antiterorism.

Căci, aşa cum bine remarca unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului trecut, "în fiecare moment se vor putea promite avantaje concrete şi palpabile de pe urma reducerii libertăţii, în timp ce beneficiile astfel sacrificate vor fi întotdeauna necunoscute şi nesigure".