Parliamentary debates

Doamna Minodora Cliveti:

"Tot femeile sunt de vină..."

Într-un articol publicat recent sunt prezentate informaţii de interes naţional sub un titlu ce încriminează femeile. Autorul articolului a preluat date din studiul profesorului Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici" al Academiei Române, care atrage atenţia asupra situaţiei şi tendinţei demografice din ţara noastră. Aceste date l-au determinat pe autorul articolului să tragă concluzia că de scăderea populaţiei, fenomen datorat, în principal, reducerii natalităţii, sunt responsabile femeile care, din dorinţa (oare absurdă?) de a-şi construi o carieră profesională au uitat de îndatoririle tradiţionale de a-şi dedica viaţa procreării şi îngrijirii noilor generaţii.

Bineînţeles că problema natalităţii scăzute, cu toate consecinţele pe care le implică, nu afectează doar României, ci şi majoritatea ţărilor din Europa dar, în aceste state, problema demografică reprezintă o problemă de stat ce necesită adoptarea unor măsuri complexe legislative, economice şi sociale în vederea înfiinţării serviciilor şi acordării facilităţilor adresate familiei şi, nu în ultimul rând, părinţilor, atât femei, cât şi bărbaţi.

"Un număr redus de copii înseamnă că în viitor vom avea contribuabili mai puţini şi, implicit, venituri mai mici sau impozite mai mari", aceasta este una dintre concluziile alarmante ale studiului ce rezultă din schimbarea atitudinii tinerilor faţă de căsătorie, în general, şi faţă de responsabilitatea de a avea copii, în special. Părinţii actuali şi viitori se confruntă cu probleme grave ce constituie adevăratele cauze ale amânării deciziei comune de a-şi întemeia o familie.

Dificultăţi în achiziţionarea locuinţei, scumpirea utilităţilor şi a cheltuielilor de întreţinere, instabilitatea locurilor de muncă, veniturile insuficiente, deficienţele sistemului medical, reprezintă o parte dintre obstacolele ce se ridică în calea fericirii familiale. Ca alternativă, tinerii, atât femei, cât şi bărbaţi, optează pentru consolidarea carierei ca o garanţie a unui trai decent pentru ei şi, de ce nu, pentru familia pe care o doresc chiar dacă amână cu ani buni această decizie.

Societăţile moderne şi cu grad avansat de civilizaţie promovează deschis egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, astfel încât fiecare persoană să-şi poată realiza aspiraţiile de carieră, precum şi a celor din sfera privată. Prin politici publice coerente şi integrate se urmăreşte armonizarea vieţii de familie cu cea profesională, crearea de servicii accesibile pentru îngrijirea copiilor şi persoanelor dependente, concedii şi indemnizaţii acordate atât mamei, cât şi tatălui, facilităţi fiscale şi alte măsuri în favoarea familiei cu copii. Din această perspectivă modernă, rolurile tradiţionale de gen au fost modificate astfel încât să răspundă atât nevoilor persoanelor, indiferent de sex, cât şi societăţii în ansamblu.

Femeile, ca persoane cu drepturi egale, recunoscute şi garantate de statul român, nu sunt şi nu pot fi apreciate doar ca fiinţe ce au doar capacitate reproductivă, ci ca persoane ce contribuie substanţial la progresul naţiunii, prin participarea la viaţa economică, socială, culturală şi politică.

Faptul că femeile au dobândit conştiinţa drepturilor lor, că nu mai decid alte persoane, de obicei bărbaţii, pentru ele şi că tot mai multe hotărăsc să se califice profesional şi să fie autonome financiar înainte de a-şi constitui o familie, nu reprezintă o revoltă împotriva maternităţii, ci afirmarea capacităţii de a fi şi altceva, de a fi partenere egale în viaţa publică şi privată.