Parliamentary debates

Domnul Constantin Petrea:

"Comisia Voiculescu- buricul politicii româneşti"

Doresc să susţin de această dată două idei: prima, că obiectul real al "Comisiei Voiculescu" nu este activitatea preşedintelui Traian Băsescu, ci Ego-ul domnului Voiculescu şi, a doua, că invocatele încălcări grave ale Constituţiei trebuie să fie, pentru a putea fi luate în serios, evidenţe, fapte uşor de precizat şi de probat.

Urmăresc cu mirare povestea acestei "comisii" şi nu pot să nu constat precaritatea ei, absurdul în care se găseşte. Aceasta, domnilor şi doamnelor, nu este o adevărată comisie de investigare, ci una de adeverire. Membrii săi, în frunte cu domnul Voiculescu, au pornit la drum cu o concluzie deja ştiută. Acum le rămâne doar să găsească şi ceva premise cât de cât acceptabile pentru concluzia lor.

Această situaţie îmi aminteşte de un mod de gândire comunist pe care noi dorim astăzi să îl depăşim. Ca să rezum, trimit la câteva dintre cuvintele lui Mao Tze-Dung. Acesta spunea că gândirea lui reprezintă, pentru poporul chinez, microscopul şi telescopul politic. Într-un chip asemănător se prezintă acum şi această "comisie". Cu această pretenţie s-a auto-înfiinţat. Dar Mao, care preţuia, în mintea lui, şi poporul, mai adăuga: "Ochiii poporului sunt la fel de albi precum zăpada. Văd totul, ştiu totul". Desigur, Mao se referea la tot ceea ce mai înainte fusese cercetat de "gândirea sa cu abilităţi uluitoare".

Închid această paranteză, afirmând că, pentru cei care urmăresc cu adevărat povestea acestei "comisii", magicianul Voiculescu a pregătit un exerciţiu de iluzionism remarcabil. Cu mişcări meşteşugite, domnia sa caută să arate poporului un alt Voiculescu, unul serios, gata de a purta pe umerii politici o uriaşă responsabilitate istorică, altul decât ponegritul Felix, ori decât ironizatul "motănel" politic. Căci, în vreme ce unii ar putea considera că atenţia "comisiei" se îndreaptă în permanenţă către "abaterile" preşedintelui, în realitate o atenţie şi mai amplă, publică, urmăreşte mişcările tacticoase ale domnului Voiculescu. "Comisia" se vrea microscopul şi telescopul european al politicii româneşti, dar nu este, de fapt, decât un prilej pentru gomflarea Ego-ului domnului Voiculescu, pentru reabilitarea acestuia.

De aceea, susţin cu tărie că acele "încălcări grave ale Constituţiei" invocate drept motiv pentru constituirea "comisiei" trebuie să fie fapte de domeniul evidenţei publice, nu doar enunţuri subiective, cum am tot auzit până acum.

Din două, una: fie faptele sunt evidenţe şi pot fi uşor precizate şi dovedite, fie "comisia" execută în văzul public doar un exhibiţionism juvenil. În fapt, constatăm cu uşurinţă că politica românească a început să îşi arate buricul. Rămâne ca timpul să pună lucrurile în ordine, dar nu trebuie să uităm că, sumar îmbrăcată, politica poate răci ori, mai rău, poate deveni sterilă.