Parliamentary debates

Domnul Relu Fenechiu:

"Curtea Constituţională pune bazele unui regim prezidenţial"

Nu intenţionez de la acest microfon să pledez pro Cabinetul Tăriceanu sau pro Norica Nicolai, deşi aş avea toate motivele să o fac. Intenţionez însă să atrag atenţia că prin decizia dată de judecătorii Curţii Constituţionale, în cazul Nicolai, consecinţele sunt extrem de grave pentru prezentul şi, mai ales, viitorul politic al României, indiferent cine va fi la guvernare şi indiferent cine va ocupa funcţia de preşedinte al României.

Cu excepţia vocilor din PD-L, întreaga clasă politică a căzut de acord că judecătorii Curţii Constituţionale efectiv şi-au depăşit atribuţiile şi au adăugat la Constituţie, drept ce aparţine doar legiuitorului şi electoratului, prin intermediul referendumului de revizuire a legii fundamentale.

Curtea Constituţională nu a ţinut cont de prevederile clare ale art. 85 alin(2) şi nici de soluţia dată în cazul Cioroianu şi a stabilit o analogie pentru a "justifica" posibilitatea şefului statului de a refuza, fără consecinţe constituţionale pentru el, prima nominalizare a premierului. Judecătorii au decis să aplice, în această materie, modelul retrimiterii legilor la Parlament, pentru reexaminare. Dacă aş accepta că există lacune în Legea Fundamentală la capitolul numiri miniştri, aş fi de acord cu analogia găsită de judecătorii Curţii. Numai că, magistraţii în robă vişinie au utilizat doar unilateral această analogie, şi anume doar prin prisma drepturilor şefului statului. Se ştie, când o lege este retrimisă Parlamentului de către şeful statului, reexaminarea poate fi respinsă şi în acest caz preşedintele este obligat să o promulge, chiar dacă obiecţiile sale nu au fost acceptate de către Parlament. Numai că, această teză a doua a analogiei nu a mai intrat în vederea judecătorilor Curţii Constituţionale, deci primul-ministru nu mai are dreptul să repropună persoana respinsă iniţial de şeful statului. Consider că, în acest caz, judecătorii Curţii Constituţionale au comis o eroare ce se poate traduce ca fiind un abuz în drept. Un abuz care dă puteri sporite unui şef de stat care nu concordă cu perceptele unei republici parlamentare şi care ştirbeşte grav atribuţiile Executivului.

Nu este acesta singurul element din decizie care practic schimbă caracterul regimului şi îi dă elemente de republică prezidenţială. În motivarea Deciziei Curţii Constituţionale există o exprimare care trebuie să dea de gândit: "Motivele cererii preşedintelui României (refuzul de a semna decretul de numire a unui ministeriabil -n.a.) nu pot fi cenzurate de primul-ministru care (...) nu are dreptul decât de a propune preşedintelui numirea unui ministru, iar nu şi competenţa decizională..." Practic, prin această teză, se anulează una dintre atribuţiile prevăzute de Constituţie pentru şeful Guvernului. Mai mult, Decizia Curţii Constituţionale răstălmăceşte Legea fundamentală şi acordă şefului statului dreptul de a motiva fără vreo restricţie respingerea unui ministeriabil, deşi Constituţia spune clar că doar neîndeplinirea prevederilor legale constituie motivul pentru care o persoană nu poate deveni ministru. Această teză dă dreptul preşedintelui să invoce orice motiv, de orice natură pentru a-şi susţine respingerea, ceea ce nu este acceptabil într-un stat democratic.

Atrag atenţia că Decizia Curţii deschide clar perspectivele unui regim autoritar în România. În această legislatură nu cred că mai este timpul material pentru a modifica Constituţia şi legea de funcţionare a Curţii Constituţionale. Dar cred că este imperios necesar ca, în viitorul apropiat, să se opereze aceste modificări. Pentru că altfel, statutul României de stat democratic membru al Uniunii Europene va fi compromis şi nu ne vom deosebi prea mult de Belarus sau alte ţări cu regim prezidenţial autoritar.

PS: Respingerea doamnei Norica Nicolai a avut la bază dosarul de cadre din perioada comunistă. O eroare a miliţienilor a fost transferată mediatic pe seama doamnei Nicolai. Dacă un dosar de cadre a ajuns argument pentru domnul Traian Băsescu şi pentru judecătorii Curţii, atunci înseamnă că ne-am întors în timp cu mulţi ani în urmă, în era socialismului multilateral dezvoltat.