Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Cum evaluăm şi ce solicităm administraţiei locale?"

Legea administraţiei publice locale este una din legile importante ale unui stat de drept, după părerea specialiştilor domeniului: "Legea administrativă este a doua la rând, în însemnătate, după Constituţie, căci prin ea se stabilesc drepturile şi îndatoririle cetăţenilor uniţi, în sate, comune, plăşi şi judeţe, şi tot prin ea se hotărăşte ce drepturi şi îndatoriri au autorităţile din comune, din plăşi, din judeţe şi tot prin ea se hotărăşte ce drepturi are Guvernul ţării faţă de sate, comune şi judeţe".

În acest context, legea administraţiei publice locale trebuie să ţină seamă şi de comportamentul autorităţilor faţă de evoluţia vieţii economico-sociale. Comportamentul poate fi reglementat prin mecanismele economiei de piaţă sau prin programe publice, care dau expresie instituţional-democratică relaţiei dintre interesele individuale şi cele ale colectivităţii. Ultima variantă se fundamentează pe teoria opţiunii publice.

Elementele de bază ale ultimei variante sunt: teoria bugetului echilibrat şi un control sever asupra autorităţilor locale, capacitatea autorităţilor locale de a identifica şi stimula acel cadru economic, legal, care, să asigure, tuturor agenţilor economici şi oamenilor, şansa egală de a obţine câştiguri prin eforturi proprii şi prin cooperare productivă, cu ceilalţi, stabilirea deciziei, prin luarea în considerare a construcţiei fiscal-bugetare colective, care vizează dezvoltarea economico-socială, într-un climat instituţional cu adevărat democratic.

Din ce în ce mai mult, cetăţeanul simte o influenţă mai puternică din partea autorităţilor locale, autoritatea centrală fiind percepută ca structură de reglementare şi de implicare în gestionarea problemelor de interes naţional.

Constituţia, Legea administraţiei publice locale, Legea de funcţionare a Guvernului, Legea finanţelor, Legea finanţelor publice locale reprezintă structura de bază în realizarea algoritmului de împărţirea puterii centrale şi a puterii locale, pentru a face mai eficientă administraţia în raport cu cerinţele cetăţeanului.

Legea administraţiei publice locale a făcut obiectul atenţiei structurilor politice, administrative şi a societăţii civile. În aceste analize s-au adus multe argumente, s-a pus multă patimă. Totuşi, din păcate, în procesul de evaluare parlamentară nu s-a urmărit funcţionarea în ansamblu a întregului sistem administrativ, ci sectorial, asupra componentelor acestuia. Procesul de elaborare a legislaţiei specifice administraţiei publice locale se face având în vedere două tendinţe majore, şi anume: centralizarea şi descentralizarea. Constat, cu părere de rău că, nu întotdeauna, analiza funcţionalităţii sistemului administrativ, sub aspectul centralizării sau descentralizării, s-a făcut luând în considerare şi modul de constituire şi de distribuţie a resurselor financiare.

Prin urmare, Legea administraţiei publice locale nu se poate îmbunătăţi decât printr-o analiză împreună cu legile adiacente privind finanţele publice locale, a contenciosului administrativ şi a Curţii de Conturi. Corelarea legislativă a funcţionării acestor instituţii este absolut necesară cu amplitudinea activităţilor desfăşurate de autorităţile locale.

În acelaşi timp, este necesară o discuţie deschisă şi responsabilă asupra regionalizării, în aşa fel încât mărimea unităţilor administrative şi structura lor să se facă în concordanţă cu stabilirea oportunităţii introducerii în structura administrativă a regiunilor, a rolului pe care-l au, a competenţelor administrative şi de dezvoltare economică. Această analiză asupra mărimii şi competenţelor administrative intermediare este necesară, având în vedere integrarea în structurile Uniunea Europeană şi accesarea anumitor resurse financiare este strâns legată de competenţele existente la nivel regional.

Tot sub aspectul asigurării resurselor financiare, necesare dezvoltării la nivel local, şi a faptului că nu se dispun de alocări suficiente pentru priorităţile locale, Legea administraţiei publice locale trebuie să reglementeze modul în care este asigurat parteneriatul public-privat şi modul de funcţionare a serviciilor publice şi de gospodărire comunală.

Cu această motivaţie, consider că o discuţie serioasă asupra Legii administraţiei publice locale nu se poate face decât după o configurare a funcţiunilor pe care trebuie să le îndeplinească autorităţile publice locale în contextul general administrativ, economic şi social.

O problemă specifică a statului naţional este aceea a modului de reprezentare şi de apărare a interesului naţional şi a autorităţii centrale la nivel teritorial, regional şi local. În acelaşi timp, interesul naţional este necesar a fi definit şi prin creşterea capacităţii administrative la nivel local şi regional de preluare a resurselor financiare puse la dispoziţie de Uniunea Europeană.

La nivel european este deschisă o amplă discuţie asupra modului în care interesul local este prezent la nivelul autorităţii parlamentare. În cazul sistemului bicameral, se propune o clarificare a configuraţiilor celor două Camere şi sub aspectul reprezentării interesului local şi regional.

În contextul specific României, Legea administraţiei publice locale trebuie să ţină seamă de prezenţa minorităţilor compacte la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Greutatea realizării în context european a Legii administraţiei publice locale rezultă şi din faptul că nu există o modalitate unică de funcţionare a administraţiilor locale la nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene. În momentul de faţă funcţionează recomandarea că dreptul naţional este cel care are prioritate în stabilirea funcţionării sistemului administrativ. Legislaţia care reglementează funcţionarea administraţiei publice locale ţine seamă de evoluţia istorică, tradiţie şi de dezvoltarea economică şi socială a statului.

Suntem în preajma unei analize legislative asupra modului de funcţionare a sistemului administrativ, care funcţionează la nivel local. Această analiză nu trebuie să se realizeze numai la introducerea unor noi structuri (asociaţiile de dezvoltare comunitară), noi funcţii (administratorul public), noi atribuţii ale preşedintelui Consiliului Judeţean şi ale primarului şi noi proceduri (alegerea şi schimbarea preşedinţilor consiliilor judeţene).

Discuţia şi analiza ar trebui să răspundă, cu prioritate, la următoarele întrebări:

Când şi cum se dezvoltă comunitatea? Când şi cum se dezvoltă ţara?

Din analiza corelaţiei dintre starea economică şi calitatea actului administrativ, la nivelul mai multor comunităţi, se constată că bogăţia unei comunităţi este dată de faptul că în cadrul acestora, la nivelul autorităţilor se face politică administrativă şi nu administrarea acţiunilor politice. Practica construcţiei sistemelor administrative arată că acestea pot fi competitive şi eficiente în situaţia în care au capacitatea de a dezvolta legături de încredere între aleşii diverselor formaţiuni politice, între aleşi şi cetăţeni, care să dea comunităţilor locale liniştea în dezvoltarea lor durabilă, bazată pe pricepere şi corectitudine în folosirea resurselor financiare, pe capacitatea de a promova o bună rânduială şi o apropiere de cetăţean şi de nevoile acestuia, împărţirea sarcinilor după puterea fiecărui cetăţean, în capacitatea de a genera politici publice şi de a atrage resurse financiare.

Analiza şi împrospătarea legislativă este utilă şi importantă pentru asigurarea sistemului administrativ, în contextul integrării României în structurile Uniunii Europene. Aceasta poate fi făcută în cunoştinţă de cauză după clarificarea următoarelor elemente: structura colectivităţilor locale şi regionale (principalele subdiviziuni, date statistice, modificarea structurilor teritoriale, servicii deconcentrate ale statului şi relaţiile lor cu colectivităţile locale şi regionale); organele fiecărei categorii a colectivităţilor locale şi regionale; participarea directă a cetăţenilor la luarea deciziilor; statutul aleşilor locali; repartizarea puterii între diferitele categorii locale şi regionale; cooperarea şi alte tipuri de relaţii între colectivităţile locale şi regionale; finanţele locale; controlul exercitat asupra colectivităţilor locale; recursul indivizilor contra deciziilor colectivităţilor locale şi regionale; personalul administrativ local şi regional; spiritul reformelor care vizează administraţia locală şi regională.

Când facem aceste analize domnilor guvernanţi?

Vă mulţumesc.