Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"Preşedintele reales"

Traian Băsescu ne asigura în campania electorală că odată ales ca preşedinte, în ţară nu va fi linişte, astfel că nimeni nu va mai fura, nu se vor mai da tunuri, gen Petrom, nu va mai fi influenţată decizia politică pentru ştergerile de datorii la companiile private.

Acum, însă, la cinci luni de la obţinerea celui de-al doilea mandat, când ţara freamătă, ne întrebăm cu toţii oare cum ar fi arătat România dacă Traian Băsescu nu ar fi fost reales în 2009?

În mod sigur, Emil Boc nu ar mai fi fost premier şi deci, nici nu ar mai fi condus un guvern atât de incompetent. Cum altfel putem să numim un guvern care conduce ţara spre un dezastru, aşa cum face acesta? Sub ce guvern datoria externă a ţării a mai cunoscut o creştere atât de mare şi pentru ce? Din toate împrumuturile luate de la FMI sub pretextul relansării economiei, realizării de investiţii în infrastructură, nu s-a realizat nicio investiţie, nu s-a finalizat nicio construcţie şi nu s-a relansat niciun sector al economiei, toate miliardele mergând către salarii, pensii şi cheltuieli bugetare. Sau în ce guvern ar mai fi fost cel puţin 300 de secretari de stat, flecare cu şofer, secretară şi consilieri, care, în afară de salariu de demnitar, mai au şi câteva consilii de administraţie.

Cu acest guvern în România, investiţiile străine realizate pe primele luni ale anului au fost la jumătate faţă de anul trecut. Cum poate Guvernul Boc să aibă rezultate bune dacă membrii lui, majoritatea de la PDL, se întrec în cheltuirea banilor publici, în numirea şi alocarea licitaţiilor numai clientelei politice, în ineficientă şi incompetenţă. Astfel, ce ministru al dezvoltării ar mai cheltui 700.000 de euro pentru achiziţii publice, adică pe servicii de curierat rapid, servicii de curăţenie şi 75 de milioane de euro ca să creeze un brand turistic pentru ţara noastră sau ce ministru al economiei ar mai da peste 1,3 miliarde de lei din bugetul de stat din 2009 sub forma de sporuri şi prime, tichete de masă, de vacanţă de aproape 100 milioane de lei şi salarii de merit la directorii companiilor cu pierderi.

Şi câte alte exemple se mai pot da. Dar cum să nu risipească guvernul dacă însuşi preşedintele ales, după ce a anunţat măsurile ce vizează diminuarea salariilor bugetarilor cu 25% şi reducerea cu 15% a pensiilor şi ajutoarelor sociale, îşi permite să cumpere produse de curăţenie de 10.000 euro şi chiar un aparat foto performant de 40.000 lei şi alocă 50.000 de euro pentru ca biserica Cotrocenilor să fie poleită cu aur. Dar ce mai contează? Preşedintele a anunţat poporul la televiziune în direct ce măsuri de austeritate urmează să fie luate, iar premierul ar trebui acum să le pună în practică, şi dacă nu reuşeşte, ar trebui ca dumnealui să demisioneze, că pe Băsescu îl judecă istoria, după cum susţine consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu.

Oare asta au dorit majoritatea alegătorilor când l-au ales pe Traian Băsescu preşedinte? Credeau oare alegătorii că Traian Băsescu îl va desemna din nou premier pe Emil Boc şi PDL va deveni principalul partid de guvernământ?

Iar dacă în campania electorală Traian Băsescu îl considera pe Dinu Patriciu un coşmar pentru ţară, ca posibil premier, oare Emil Boc cum poate fi caracterizat ca prim-ministru de popor? Ce poate să mai creadă poporul acum când expresiile lansate chiar de Emil Boc la instalarea noului guvern, "salarii nesimţite" şi "pensii de lux", au devenit acum "risipa nesimţită" şi "diurne de lux", iar sloganul din campanie "PDL luptă pentru tine" s-a transpus în "PDL luptă pentru ei şi împotriva poporului".