Parliamentary debates

Domnul Neculai Răţoi:

"Băsescu nu mai vrea încă o vilă, vrea o Constituţie!"

Ieşit-a, măre, tatăl PDL-iştilor cu semnalul că a dat startul la campania electorală de anul viitor şi nu oricum: ci reîncălzind ciorba şi-aşa acrită a revizuirii Constituţiei!

Este de speriat grandomania unui ins ce pune-n umbră chiar şi megalomania ceauşistă, pe care nu-l mai încape nici măcar întâia lege a ţării! Nu credea acest popor vreodată că o să aibă un astfel de conducător nici în coşmarurile sale cele mai rele, care să schimbe cea mai importantă lege după câţiva ani, în care oricum a siluit Constituţia cum a vrut, când şi cum i-a convenit, mai ales de când şi-a făcut acel grup de 5 obedienţi băsişti de la Curtea Constituţională!

Ne amintim cum, la votarea ultimei Constituţii, cea în vigoare şi la ora actuală, PDL-iştii cu Băsescu-n frunte (pe vremea aia vajnic PD-ist şi de stânga!), fugăreau oamenii pe stradă cu urna de vot, încercând chiar să forţeze mâna alegătorului să voteze în favoarea schimbării, în primul rând tocmai pentru că prevedea ce se respinge acum: garanta proprietatea, prezumând-o a fi licită până la proba contrarie. Acum, după cum recunoştea cu gura proprie, la un moment dat, probabil sub influenţa băuturilor alcoolice, nu mai vrea asta, vrea ca averile să nu mai fie prezumate licit, ci să se plece de la ideea că orice român e un hoţ.

Ce nu înţelege însă Traian Cotrocean e alt aspect: că el însuşi, ca primul român al ţării, intră în această paradigmă, dând astfel semnalul de credibilizare a unei bănuieli care este de multă vreme înrădăcinată în mentalul colectiv: că averea pe care a făcut-o neamul Băsescu e rezultatul furtului şi al corupţiei, fie că e amintită aici vila din Mihăileanu, fie că sunt evocate activităţi de pe vremea când chinuia de moarte cu prezenţa sa funcţiile de ministru ori de primar al capitalei sau orice demnitate mai răsărită a avut, măcar din 1990 încoace, dacă nu cumva de şi mai-nainte!

Odată deschisă această cutie a Pandorei, după ce Băsescu va părăsi Cotroceniul, o să fie foarte interesant cum or să sune explicaţiile date organelor competente ale statului, eliberate de sub tirania portocalie, referitoare la modul în care notariatul din Păuneşti s-a dovedit a fi mai mult decât profitabil şi că, adăugat "vânzărilor anterioare", este sursă de apartamente de lux şi trai pe picior mare, la fel ca şi o anumită bancă, după cum la fel de interesant va fi de aflat ce legături există între averea lui Mircea Băsescu şi scandalurile în care numele acestuia este pronunţat cu din ce în ce mai mare frecvenţă.

Nu de mai puţină importanţă or să fie explicaţiile referitoare la averea personală - neprezumată a fi dobândită licit! - date de Elena Udrea, de Dorin Cocoş, de Radu Berceanu, de Adriean Videanu, de Cătălin Macovei, de Sorin Blejnar şi alte nume care au ţinut, de atâtea ori în aceşti ani, prima pagină a ziarelor din România şi, uneori, chiar de peste hotare!

Totuşi, este inexplicabilă logic hotărârea de tip sinucigaş a lui Traian Băsescu de a modifica o Constituţie pe care oricum nu o respectă, şi care încă îi este favorabilă în câteva puncte vitale pentru el, atât ca simplu cetăţean, cât şi ca demnitar al statului român. Dar, a cere vreunui basist, fie el şi însuşi băsistul numărul unu al neamului, să aibă vreo logică şi oleacă de coerenţă în gândire şi acţiune, a devenit similar cu a cere lână de la broască şi micşunele de la răchită...

După cum ziceam, Traian Băsescu a lansat, cu această propunere de modificare a legii fundamentale a ţării, campania electorală pentru anul 2012, "furând" startul ca de obicei şi impunând un pachet de teme de discuţii care să ţină ocupată agenda publică. În acest timp, prin spatele opiniei publice şi în liniştea specifică operaţiunilor de lotri, probabil că se vor aduce bicicletele chinezeşti de care s-a făcut atâta tam-tam, dar sigur se va lucra muteşte şi pe furiş la luatul cu japca al voturilor românilor aflaţi la muncă în străinătate, la coruperea ori înfricoşarea cu tot felul de trăsnăi a electoratului indecis sau potrivnic PDL-ului şi orice alt truc care ar putea să mai aducă încă un amărât de vot unui partid ce simte din ce în ce mai puternic înfiptă-n gât mâna unui electorat minţit, furat, umilit, batjocorit în toate felurile...

Suflarea fierbinte a poporului în ceafa portocalie dă deja frisoane de moarte...