Parliamentary debates

Domnul Ioan Ghişe:

"Dialogul şi înţelegerea, singura soluţie pentru servirea interesului naţional".

Alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004 au dat câştig de cauză unor coaliţii formate din câte două partide. O coaliţie a câştigat alegerile parlamentare, dar peste două săptămâni o altă alianţă a câştigat alegerile prezidenţiale.

Ca preşedinte al României a fost ales la turul doi candidatul care a reprezentat o alianţă de două partide, cea care a ieşit la alegerile parlamentare pe locul doi.

Conform procedurilor constituţionale, întâi se aleg conducerile celor două Camere ale Parlamentului, bazate pe o majoritate parlamentară şi apoi se votează Guvernul.

După alegerea preşedintelui ţării şi constituirea noului Parlament se constituie coaliţia de guvernare susţinută de o majoritate parlamentară. Preşedintele, în mod logic, a desemnat premierul din partea alianţei care l-a adus pe preşedinte la conducerea ţării.

Ce s-a petrecut în doar două săptămâni? Un partid a trecut dintr-o tabără în cealaltă. S-a întâmplat ca Guvernul să fie constituit, investit şi susţinut de către o altă majoritate parlamentară decât cea care a ales conducerea Parlamentului cu câteva zile înainte.

Trec câteva luni şi partidele coaliţiei de guvernare convin ca toţi aliaţii să consolideze coaliţia prin crearea unei majorităţi unite şi stabile în Parlament. Consecinţa este că ar putea fi schimbaţi şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului.

Folosind poziţia preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi regulamentele care îi favorizează, cele două partide rămase în opoziţie, PSD+PRM, blochează Parlamentul săptămâni la rând, când şi cum vor ele, chiar dacă nu mai au susţinere majoritară.

De ce pot să facă asta? Pentru că, în mandatul trecut, când PSD+PRM deţineau majoritatea în Parlament, prin regulamente, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului au primit puteri discreţionare şi imunităţi de neadmis.

De fapt ce se petrece? Ce este de făcut? Cine, ce răspundere are? Ce urmează? Noi ce avem de făcut ca să fie bine pentru ţară şi pentru noi?

Toate aceste întrebări ale cetăţenilor sunt de bun simţ, sunt fireşti şi logice.

Doar noi cetăţenii, nu-i aşa? Finanţăm (prin taxe şi impozite) sistemul politic şi pe politicieni ca să ne fie mai bine tuturor şi nu doar unor politicieni.

Cetăţenii alegători privesc stupefiaţi la acest blocaj politic şi nu mai înţeleg nimic. Sunt necesare alegeri anticipate? Dacă da, când şi pentru ce? Doar acum aproape un an am ales, dar politicienii care ne conduc în loc să "facă treabă" se luptă între ei pentru "ciolan". Din ceea ce se petrece, noi alegătorii nu înţelegem prea mult, iar unii dintre noi chiar nimic şi apoi la ce ne foloseşte tot acest balamuc? De fapt, ce este de făcut?

Am încercat să prezentăm mai sus, pe scurt, starea de fapt din politica de vârf în România de azi, 4 octombrie 2005.

Pentru a putea oferi soluţii este important să înţelegem cauzele acestei stări de fapt.

Actuala aparentă instabilitate şi haosul politic au ca şi principală cauză slăbiciunile Constituţiei. Prin modificările aduse la Constituţie s-a dat preşedintelui ţării dreptul să numească primul ministru de la orice partid vrea el şi nu în mod obligatoriu de la partidul a cărui listă a câştigat alegerile parlamentare.

Consecinţa este că Guvernul şi majoritatea parlamentară care îl susţine se formează în jurul preşedintelui şi nu în jurul partidului care a câştigat cu lista lui alegerile parlamentare.

Disfuncţia de la noi este că Parlamentul este condus acum de către un partid din opoziţie şi care nu mai are o susţinere majoritară în Parlament.

Politic judecând, în mod logic, opoziţia blochează schimbarea regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului, pentru ca să nu îi fie schimbaţi preşedinţii Camerelor.

Mai mult, este invocată de către opoziţie chiar Constituţia, ca şi argument pentru imposibilitatea schimbării preşedinţilor de camere parlamentare.

Altfel spus, o instituţie democratică, Parlamentul, nu îi mai poate schimba timp de patru ani, deşi preşedinţii Camerelor nu mai au susţinere majoritară.

Toate cele descrise mai sus demonstrează viciile de fond pe care le are actuala Constituţie. Logic ne întrebăm: de ce oare este aşa? Simplu! Pentru că cei care au plănuit-o au făcut modificările la Constituţie în aşa fel încât să el folosească lor şi nu ţării.

Ce s-a gândit conducerea PSD-partidul stat în mandatul 2000-2004?

Dăm mai multă putere preşedintelui ţării. Modificăm prin Constituţie mandatul preşedintelui ţării de la patru la cinci ani, dar lăsăm mandatul Parlamentului la patru ani. Construim întreaga strategie a PSD, pentru ca preşedintele ţării să devină chiar preşedintele nostru de acum, al PSD.

Folosim toată forţa noastră de guvernare, instituţională, administrativă şi mediatică, iar preşedinţia ţării o câştigăm sigur, nu poate să ne scape?!

Apoi, indiferent dacă vom câştiga sau nu alegerile parlamentare din 2004, viitorul premier va fi desemnat tot de la PSD, de către viitorul preşedinte al ţării, care va fi ales sigur chiar omul pus de către noi, de PSD.

Indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, Guvernul şi întreaga structură de putere se va construi tot în jurul partidului nostru, iar puterea nu ne mai scapă?!

Şi uite aşa, de fapt, vom conduce ţara şi dacă vom pierde alegerile la Parlament?!

În consecinţă, Constituţia trebuie modificată, astfel ca toată structura de putere să depindă de preşedintele ţării pentru ca sigur acesta va fi pus de noi.

PSD şi-a proiectat, prin modificările la Constituţie, un sistem al puterii de stat, în care, chiar dacă va pierde alegerile parlamentare din anul 2004, PSD să menţină puterea datorită preşedintelui ţării, care credeau ei, va fi tocmai cel promovat de ei.

Au fost prea siguri că preşedinte al ţării va deveni chiar preşedintele PSD şi premierul care a condus Guvernul PSD timp de patru ani.

Adică, lasă-i să voteze cum vor ei la Parlament, că punem noi PSD preşedintele ţării şi tot noi conducem. Aşa au crezut ei. Şi au procedat în consecinţă. Au modificat Constituţia aşa cum au plănuit. Dar,..., eroare de calcul?!

Între 2000-2004, PSD, devenit partid stat şi singur partid de guvernământ, a avut: preşedinţia ţării, tot Guvernul, majoritate parlamentară, trei sferturi din administraţia ţării, a făcut ce Constituţie şi ce legi a vrut el şi după ce a organizat şi a şi câştigat el alegerile parlamentare s-a trezit în ".., Opoziţie. De ce? Pentru că PSD a pierdut alegerile prezidenţiale. Altfel spus au câştigat, dar de fapt..., au pierdut?!

Ca în piesa lui Caragiale: "...curat murdar, coane Fănică...".

La sfârşitul lui 2004, PSD a fost sancţionat de către popor prin votul la preşedinţie. Aşa se întâmplă când faci politică cu o morală care nu se bazează pe principii.

Soarta şi poporul român au vrut altfel decât a plănuit PSD şi uite aşa, acum, toţi tragem ponoasele pentru o Constituţie neprincipială, propusă de PSD şi adoptată mai mult sau mai puţin conştient de către mulţi dintre cei care au votat.

Şi acestea în total spirit... "constituţional". Diabolica şi malefică gândire?! Acelaşi personaj al lui Caragiale ar fi spus"...mare pisicher, coane Fănică, nu-i aşa?...

Constituţia modificată dă acum preşedintelui ţării mai multe pârghii decât până în 2003, pentru a influenţa decisiv coaliţia guvernamentală şi majoritatea parlamentară.

Şi asta pentru că aşa a vrut fostul partid de guvernământ, partidul stat-PSD.

Problema României constă în aceea că prin schimbarea atitudiniii politice şi a susţinerii guvernamentale a unui partid parlamentar de sub 5%, toată structura de vârf a puterii de stat se pune continuu sub semnul întrebării. De fapt, ce se petrece?

Un partid care probabil nu ar trece singur pragul electoral, face jocurile ode putere în România folosind Constituţia făcută de PSD pe ca cărui listă a intrat în Parlament.

Acum, Constituţiei este aplicată de către preşedintele ţării, adversar înverşunat al PSD, tocmai celor care au promovat-o, adică fostului partid de guvernământ.

Atâta doar că preşedintele ales al ţării este de la cei care au ieşit pe locul doi la alegerile parlamentare din 2004 şi nu de la cei care au proiectat tot acest diabolic sistem pentru a-şi garanta lor că vor rămâne la putere încă 12 ani.

Ţinând cont de prevederile Constituţiei modificate şi de raportul de putere dintre principalele forţe politice din ţară este foarte probabil că până în 2016 formarea Guvernului să rămână total dependentă de voinţa preşedintelui ţării.

Esenţa problemei este lipsa de principialitate a Constituţiei pentru construirea structurii puterii de stat în ţara noastră.

Ne lipseşte un sistem instituţional eficient şi eficace pentru servirea interesului naţional şi înfăptuirea binelui public.

De fapt, problema de fond este lipsa unei misiuni naţionale şi a unei viziuni fundamentale pe un set de principii şi valori asumate în mod responsabil de către principalele forţe politice din ţara noastră.

Constatăm că lipsa de principialitate este o cauză a instabilităţii politice de la noi. Dacă ne preocupă interesul naţional şi evoluţia României pe termen mediu şi lung, atunci ne rămâne o singură soluţie: un acord politic pentru servirea interesului naţional.

Exact aşa cum am prezentat deja în declaraţia politică din 22 martie 2005.

Dar pentru aceasta este necesar "Dialogul şi înţelegerea pentru servirea interesului naţional".

"Dă doamne mintea românului cea de pe urmă!". "Cine are urechi de auzit să audă"!