Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Teoria dorinţelor şi practica putinţelor"

Suntem în campanie electorală pentru Parlamentul European, temele principale de dezbatere fiind însă legate de miza alegerilor prezidenţiale. Criza economică şi financiară este privită ca o pată de culoare, abordarea acesteia fiind superficială, mai mult mediatică, fără consistenţă la nivelul soluţiilor. Chiar şi candidaţii la poziţia de preşedinte al României uită în acest context de miza fundamentală, aceea a integrării în mecanismele Uniunii Europene, în dorinţa de a micşora decalajele existente în momentul de faţă ca o acumulare a diferenţelor date de istorie.

Din păcate, nu se discută despre România contemporană, despre România izolată, despre România neperformantă, despre România dezamăgită, despre România trădată, despre România condiţionată, despre România amăgită, despre România absurdului, despre România extremelor, despre România contrastelor, despre România ameninţată, despre România şantajată, despre România certurilor permanente, despre România împărţită între cei mulţi şi nemulţumiţi şi cei puţini, la care mulţumirea se măsoară în mărimea banilor, despre România în care nu există interes local generator de dezvoltare durabilă.

Înainte de declanşarea crizei economice mondiale, luând în considerare criza de fond a economiei româneşti şi corelând cu obiectivele Strategiei de la Lisabona, am propus în mai multe rânduri acţiunile menite a declanşa dezvoltarea durabilă: dezvoltarea capacităţii novative a regiunilor şi utilizarea resurselor locale, dezvoltarea capacităţilor de producţie, stimularea valorificării produselor autohtone la nivel local, regional şi naţional.

Aplicarea acestor principii, pentru a avea efectul scontat, nu se face la nivel general, ci este necesar a se realiza un climat foarte concret de stimulare a creării de noi produse, de valorificare a acestora în context naţional şi de promovare la nivel european şi mondial.

Comparând eforturile unui cercetător clujean, inginer Florin Tomina, cu situaţia concretă generată de instituţiile statului într-o economie de piaţă, încă şubredă în funcţionalitatea ei, constat că există o diferenţă uriaşă între teoria dorinţelor şi practica putinţelor. De ce spun acest lucru?

În primul rând, pentru faptul că inginer Florin Tomina a realizat un produs superior produselor similare importate, fără ca acesta să fie acceptat de AND, deoarece nu corespunde ca şi grosime şi referinţele prezentate nu sunt reprezentative.

Indignarea specialistului este cuprinsă în scrisorile adresate preşedintelui Traian Băsescu şi prim-ministrului Emil Boc, în care arată: "Nu vreau să bravez, sunt mândru că sunt român şi am reuşit să realizez ceea ce mi-am dorit. Acest produs este realizat în ţară, deci este românesc, este unic în lume, poate rezolva foarte multe probleme stringente de care ţara are nevoie: la construcţiile civile, industriale, hidrotehnice, baraje, diguri, canale de irigaţii, pardoseli pentru construcţiile agrozootehnice şi ca proiect de viitor banda antiderapantă antigel pentru şosele şi drumuri. Nu am nevoie să fiu susţinut, însă crima care s-a făcut la ADN acestui produs este o crimă adusă poporului român, care trebuie să cunoască adevărul asupra modului în care sunt utilizate resursele financiare şi tratamentul adus patentelor şi produselor româneşti."

Nu sunt în măsură să dau verdicte asupra rezultatelor analizelor, consider că acestea trebuie făcute cu obiectivitate, iar produsele româneşti, care corespund standardelor de calitate, trebuie promovate cu prioritate în contextul naţional şi european.

Dacă, în anul 2001, susţineam Proiectul produs de Cluj, astăzi am bucuria de a susţine un produs conceput la Cluj şi realizat la o societate comercială din Târgul Jiu care ar putea fi utilizat la construcţia Autostrăzii Transilvania.

Ce ar însemna acest lucru? În primul rând, producţie, locuri de muncă, venituri la bugetul naţional şi bugetele locale, toate acestea putând fi elemente concrete care pot să uşureze parcursul României în perioada crizei economice.

Avem nevoie de parlamentari europeni şi, în acelaşi timp, avem nevoie de produse şi servicii româneşti, care să cucerească piaţa europeană.

Consider că adevărata putere a parlamentarilor europeni este dată de puterea novatoare, pe care o putem demonstra în mai multe domenii de activitate.