Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"După Emil Boc şi Traian Băsescu, potopul"

Iniţial aş fi vrut ca de la acest microfon să vă supun atenţiei semnificaţia unei sărbători uitate de mulţi români şi, o spun cu regret, şi de o parte dintre deputaţi. Este vorba de ziua de 10 Mai, care timp de câteva decenii a fost sărbătoarea naţională a României, şi această dată nu poate fi ştersă din istorie, oricât de mult ar vrea unii. Şi nu o spun pentru că reprezentanţii de atunci ai Partidul Naţional Liberal au jucat un rol principal, ci pentru a respecta adevărul istoric. Din păcate, nu pot face referiri la acest subiect încărcat de istorie, pentru că grozăviile prezentului mă obligă să iau atitudine.

Nu voi comenta măsurile - arbitrare, păguboase pentru cetăţenii acestei ţări şi totodată inutile pentru situaţia de criză - de reducere cu 15% a pensiilor şi 25% a salariilor, luate de preşedintele Traian Băsescu şi puse în practică de Guvernul Boc 4, deoarece au curs deja tone de cerneală şi au fost discutate şi răsdiscutate.

Am să mă refer la o serie de măsuri din Memorandumul cu FMI despre care nu s-a ştiut nimic până ieri după-amiază. Măsuri care pentru unii dintre români înseamnă o dublă lovitură primită din partea Guvernului Boc 4. Am aflat cu stupoare că timp de şase luni de zile sunt interzise pensionările anticipate. În acelaşi timp, se discută de disponibilizarea unui număr între 70.000 şi 140.000 de salariaţi din sistemul bugetar. Nu s-a gândit oare nimeni că primii dintre disponibilizaţi vor fi salariaţii aflaţi în apropierea vârstei de pensionare? Cine îi va mai încadra până vor ieşi la pensie pe aceşti disponibilizaţi, ţinând cont de faptul că o persoană trecută de 50 de ani extrem de greu îşi mai găseşte un loc de muncă, indiferent dacă este vorba de sistemul de stat sau privat? Poate dacă ar fi fost lăsaţi să se pensioneze anticipat, unii salariaţi vizaţi de disponibilizare şi-ar fi uşurat cât de cât situaţia. Din păcate, se pare că la Palatele Victoria şi Cotroceni este valabil principiul "după noi, potopul".

O altă măsură ţinută la "secret" este aceea a inventării de noi impozite: pe tichetele de masă, pe dobânzile de la depozitele bancare, pe plăţile compensatorii şi pe câştigurile la bursă. În ceea ce priveşte impozitarea tichetelor de masă, această măsură nu reprezintă altceva decât o formă mascată de micşorare a salariilor, în plus faţă de cele 25 de procente ştiute. Prin impozitarea dobânzilor, ne aflăm practic în faţa unei duble impozitări. Depozitul la bancă a unui cetăţean reprezintă de fapt o sumă de bani dintr-un venit care a fost o dată impozitat. În plus, nu este lovit doar cetăţeanul, ci şi sistemul bancar. Pentru că foarte mulţi români îşi vor retrage economiile, iar o perturbare a sistemului bancar din România - singurul neafectat de criză până acum - va genera o catastrofă pentru ţara noastră.

În sfârşit, o altă măsură consternantă o reprezintă închiderea unor şcoli şi spitale. Nu am crezut că într-o ţară normală se poate lua o astfel de măsură. O măsură care ne întoarce înapoi în timp. Stau şi mă întreb, au făcut guvernanţii un calcul simplu privind consecinţele închiderii unor spitale şi şcoli? Cu siguranţă că nu. Nu cred că reprezentanţii FMI au sugerat astfel de măsuri aberante. Domnii Traian Băsescu şi Emil Boc trebuie să spună clar, cui a aparţinut concret fiecare măsură. M-aş fi aşteptat ca în secunda doi, după ce s-a aflat despre aceste măsuri aberante, miniştrii de resort să iasă în public şi să explice situaţia. Evident, nu s-a întâmplat aşa ceva.

Nu în ultimă instanţă, mai este de comentat un amănunt: în orice ţară civilizată - şi cred că aşa sunt considerate statele din Uniunea Europeană - înainte de a fi luate astfel de măsuri, un minim bun-simţ prevedea o consultare cu toate partidele politice, cu sindicatele, cu reprezentanţii societăţii civile. Nu s-a întâmplat aşa ceva, motiv pentru care cer ca Guvernul să-şi facă bocceluţa şi să plece acasă.