Parliamentary debates

Domnul Nicolae Stan:

"Îngrijirea paliativă a bolnavilor de cancer, între lux şi necesitate"

La începutul secolului XXI, cancerul continuă să fie una dintre cele mai grave boli cu care se confruntă omenirea. Datorită previziunii sale asupra viitorului, cu consecinţe fireşti demoralizatoare şi implicaţii umane, economice şi sociale, imaginea cancerului este cea mai sumbră dintre toate bolile cunoscute şi un mit al incurabilităţii şi suferinţelor ce o înconjoară.

În România, 4,5 milioane de persoane sunt afectate zilnic, direct sau prin persoane apropiate, de cancer sau de o altă boală incurabilă. La sfârşitul anului trecut erau înregistraţi circa 400.000 de bolnavi de cancer, din care 70% sunt în fază incurabilă.

Deoarece cancerul evoluează lent spre moarte, suferinţa progresivă generată este puternică, deprimantă, cu neputinţe fizice degradante, cu dificultăţi de susţinere socială şi cu impact major afectiv.

Debutul insidios şi evoluţia lentă fac ca boala canceroasă să fie depistată cel mai adesea în stadii avansate. Majoritatea cazurilor noi sunt diagnosticate în stadiile III sau IV, când şansele de supravieţuire sunt limitate, iar îngrijirea paliativă şi tratamentul durerii sunt singurele opţiuni realiste de îngrijire.

În fazele avansate ale bolilor incurabile, îngrijirea paliativă se concentrează asupra înlăturării durerii, îmbunătăţirii calităţii vieţii bolnavului terminal şi asupra suportului acordat familiei înainte şi după decesul celui drag. Serviciile din cadrul îngrijirilor paliative sunt oferite de specialişti din diferite domenii: asistenţi medicali, medici şi asistenţi sociali.

Cu toate că în ultimii 10 ani acest domeniu a început să se dezvolte şi în România, serviciile oferite nu acoperă necesităţile. În prezent există 19 hospices-uri şi două centre pentru pregătire în acest domeniu au fost recunoscute: în Bucureşti şi în Braşov. La Slatina a fost fondat un centru regional de expertiză pentru îngrijiri paliative.

Îngrijirea paliativă şi controlul durerii în cancer se numără printre problemele actuale nerezolvate ale sănătăţii publice din România. Trebuie subliniat faptul ca suntem pe locul 22 în Uniunea Europeană, din cele 27 de ţări componente, în ceea ce priveşte existenţa şi acordarea serviciilor de îngrijiri paliative. Aceasta face ca gradul de asistare şi respectiv calitatea vieţii bolnavilor incurabili în fază avansată sau terminală să fie nesatisfăcătoare. Serviciile de îngrijiri paliative sunt sporadice şi nu au susţinere financiară din partea autorităţilor şi a sistemului sanitar de stat. Legislaţia medicală nu conferă încă îngrijirii paliative un statut legal, care să îi îndreptăţească accesul la fonduri bugetare şi din asigurările de sănătate.

În ultimii ani, studiile au arătat că este o mare nevoie de îngrijiri paliative pentru pacienţii oncologici. Din anchete efectuate recent în rândul pacienţilor şi familiilor lor, dar şi în rândul profesioniştilor, s-a concluzionat că există o mare necesitate de a se organiza servicii de îngrijiri paliative la domiciliu, precum şi o mai mare nevoie de informare şi pregătire în acest domeniu. Doar 5% din bolnavii care se luptă cu durerea şi cu acceptarea unui diagnostic de boală incurabilă beneficiază de acest tip de îngrijire medicală.

Serviciile de îngrijire paliativă trebuie să fie extinse pe plan naţional, astfel încât fiecare judeţ să aibă cel puţin o unitate pentru îngrijirea bolnavilor incurabili. O altă necesitate de ordin stringent o constituie găsirea unui mecanism adecvat de finanţare a îngrijirilor paliative.

Avem nevoie de un plan naţional de stimulare şi dezvoltare pentru îngrijirile paliative, susţinut de toate ministerele precum şi de reprezentanţii tuturor organizaţiilor active din domeniul sănătăţii. Un asemenea plan ar constitui o încercare atât pentru personalul medical cât şi pentru politicienii din România.