Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

La începutul acestei luni ce nu-şi dezminte supranumele de cireşar şi ne aduce, aproape sigur, cireaşa de pe tortul guvernării Băsescu, la începutul acestei luni, cum spuneam, a apărut în presa scrisă un material despre întâlnirea pe tema Strategiei fiscal-bugetare 2011-2013.

Strategia fiscal-bugetară (impusă de Legea responsabilităţii fiscale, act normativ pe care Guvernul s-a angajat să îl aprobe în urma negocierilor cu FMI) stabileşte obiectivele şi priorităţile în domeniul fiscal-bugetar, ţintele veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidate, ale bugetelor componente ale bugetului consolidat şi evoluţia soldului bugetului general consolidat pe o perioadă de trei ani.

Departe de mine gândul de a mă arăta profesor de finanţe în faţa dumneavoastră. Pasajul anterior a avut drept ţel intenţia de a demonstra că nu numai nouă, ăstora de populăm plaiurile mioritice şi ne încăpăţânăm să nu dăm ortul popii cu tot sprijinul guvernamental de care ne bucurăm, ni se servesc, în texte savant construite, "ingredientele" de bază ale acestei guvernări - minciunile.

Nu, stimaţi colegi, are şi FMI-ul partea lui, deşi se ţine destul de băţos când ne şcoleşte în legătură cu ce avem de făcut ca să corespundem unor mereu repetate împrumuturi. Nu că i-aş plânge de milă sus-numitului FMI. Oricum, pe noi ne are deja.

Ştiind şi eu zisa aceea cu "vorba multă", mă întorc şi vă spun că documentul trebuia să fie înaintat FMI până la 30 mai, ceea ce nu s-a întâmplat. Şi iată de ce.

Guvernul hotărâse că, parte a strategiei de care vă vorbesc, va continua lucrările doar la 10-15 investiţii cu impact economic major la nivel naţional, restul urmând să fie vândute, realizate în parteneriat public privat sau transferat unor instituţii care le vor finaliza cu bani din bugetele proprii. Urma ca miniştrii să se întâlnească cu experţii Ministerului Finanţelor, ceea ce s-a şi întâmplat. Ce nu s-a întâmplat însă a fost înţelegerea între miniştri şi respectivii experţi asupra desemnării proiectelor ce vor fi finanţate cu prioritate.

Aşa că, aşteaptă mata FMI, că doar nu dau turcii!

Şi dacă în afara Fondului, cam des amintit, mai există cineva interesat în legătură cu motivele întârzierii finalizării Strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2011-2013, îi pot oferi eu câteva argumente.

Cum să pui pe hârtie considerări despre alocări bugetare prioritare, despre cofinanţarea proiectelor europene ca domeniu de prim interes naţional, despre ţintele cheltuielilor bugetare, când, ca de obicei, una zici şi alta faci.

Prin Hotărârea de Guvern nr.615/2004 care reglementa "strategia industriei miniere pentru perioada 2004-2010" s-au alocat, de unde dacă nu de la bugetul de stat, 623 milioane dolari pentru închiderea unor mine. Banii au fost alocaţi, cheltuiala lor s-a făcut cu entuziasm. În anul 2009, înţelegerile electorale, pentru care sindicaliştii din minerit şi-au vândut sufletul şi pe mulţi dintre noi şi care fluturau mirajul că respectivele mine vor fi date spre exploatare foştilor salariaţi cu acordare de resurse financiare garantate de stat, au rămas vorbe goale după ce s-au văzut cu sacii în căruţă cei ce vindeau pielea ursului din pădure. Aşa încât în bugetul de stat pentru 2010, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi-a prevăzut alocarea a încă 148,37 milioane de lei pentru închiderea şi conservarea aceloraşi mine, cu aproape 12 milioane de lei mai mult decât în 2009.

Şi acum, pentru că vorbeam de priorităţi bugetare, nu-i aşa?, acelaşi minister elaborează un proiect de hotărâre prin care pentru 47 de obiective miniere a căror închidere făcea obiectul anterioarelor decizii ministeriale se suplimentează bugetul cu 414 milioane de lei, iar pentru închiderea a încă patru mine şi a unei staţii pilot se alocă încă 158 milioane de lei.

Ce impact economic major, ce alocări bugetare în domeniul infrastructurii rutiere? Ce dacă alocăm bani în 2010 pentru închiderea unei staţii pilot pentru care, în plin program strategic de restructurare a industriei miniere, am alocat bani în vederea construirii doar cu un an înainte? Ce n-avem de unde? Din 25% luaţi din salariile bugetarilor, din 15% de la pensionarii plini de bani, din alocaţiile pentru creşterea copiilor, din subvenţii şi, dacă numai un pic ne mai batem capul, mai găsim resurse. Că de asta suntem la guvernare!

În timp ce ei se gândesc, vă las pe dumneavoastră să apreciaţi dacă poate fi simplu pentru bietul ministru de resort să stabilească, ajutat sau nu de experţii Ministerului de Finanţe, priorităţile bugetare, să informeze premierul care să dispună cuprinderea gândirii respective în strategia fiscal-bugetară pe care o aşteaptă atâţia, inclusiv FMI. Şi să mai subvenţionezi în acelaşi timp şi echipe de fotbal ale minelor pe care le închizi.

Puţin lucru credeţi domniile voastre că este?

Până la urmă, mult, puţin, eu am certitudinea că este destul!