Parliamentary debates

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"De ce uitaţi de oameni?"

Stimaţi colegi parlamentari,

După cum puteţi observa chiar domniile voastre, atunci când vă ridicaţi ochii din paginile regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului şi, desigur, atunci când vă permite timpul, fiind, după cum ştim cu toţii, deosebit de ocupaţi cu guvernarea..., România se află, din nou, pentru a opta oară, sub ape..., sub apele "ploilor, ale pâraielor şi ale râurilor ieşite din matcă, ale lacurilor revărsate... şi, nu în ultimul rând, ale canalizărilor care nu mai fac faţă...

Ploile acestei toamne, mult mai abundente decât de obicei, au adus un sfert din populaţia ţării în situaţia unor naufragiaţi..., din păcate sau din fericire, nu pe o insulă în largul mării, ci pe lacul format pe vatra fostei lor aşezări... Toţi aceşti oameni rămaşi în viaţă, uzi şi fără nimic din avutul strâns într-o viaţă sau două sau trei în urmă stau şi dârdâie în corturile puse la dispoziţie de armată. În cazurile fericite, sunt cazaţi cu amabilitate de rude, prieteni sau vecinii care mai au, cât de cât, un acoperiş deasupra capului...

Dacă iarna va fi la fel de umedă şi bogată în precipitaţii, dacă va fi friguroasă, aşa cum preconizează meteorologii, aş vrea să întreb, retoric, desigur, ce se va întâmpla cu aceşti oameni, cu locurile lor de muncă, cu copiii obligaţi să îşi întrerupă studiile... Nu-mi răspundeţi, ştim cu toţii, şi noi, şi domniile voastre, că nu puteţi răspunde, pentru că nu ştiţi ce să faceţi, nu ştiţi să acţionaţi şi, în general, nu prea ştiţi nimic, decât faptul că vreţi Putere, Putere, multă Putere, precum Popey Marinarul, spanac... Dar să nu vorbim de funie în casa..., ştiţi dumneavoastră...

Vreţi Puterea, dar fără a cunoaşte şi implicaţiile cesteia, responsabilităţile impuse, grija faţă de oameni, grija faţă de ţară...

Niciodată în România nu a fost un haos mai mare..., poate doar în timpul războaielor mondiale...

Niciodată în România neştiinţa nu a fost ridicată la rang de politică de stat, aşa cum se întâmplă în prezent...

Concluzia este simplă: daţi-vă demisia, oameni buni, şi lăsaţi ţara să se refacă!