George Ionescu
George Ionescu

Sittings of the Chamber of Deputies of September 15, 2010

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of September 15, 2010

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.86 George Ionescu - declaraţie politică cu privire la "Organizaţia Ţărilor Exportatoare de petrol (OPEC)";

 

Domnul George Ionescu:

"Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)"

În luna septembrie a anului 1960, la Conferinţa de la Bagdad, a fost creatǎ Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).

Ideea înfiinţǎrii acestei organizaţii a venit atunci când companiile monopoliste au luat măsuri de scădere la jumătate a preţului petrolului brut exportat de ţările producătoare. Acest lucru a produs pagube materiale semnificative în economiile ţărilor producătoare, care au fost forţate să se gândească la noi modalităţi de asigurare a intereselor lor şi de prevenire a irosirii surselor lor de venit.

Organizaţia a cǎrei limbǎ oficialǎ este engleza, a avut sediul la Geneva pentru primii cinci ani de activitate, iar din 1965 sediul central se află la Viena, Austria.

Organizaţia interguvernamentală permanentă, care include în componenţa ei statele exploatatoare de petrol brut, indiferent de naţionalitatea acestora, coordonează şi uniformizează politicile în domeniul petrolului ale ţărilor membre, în vederea asigurării unor preţuri stabile şi echitabile pentru producători.

Statutul OPEC stipulează că "orice ţară cu un substanţial export net de ţiţei care are interese fundamental asemănătoare cu cele ale ţărilor membre poate deveni membru cu drepturi depline al Organizaţiei dacă este acceptat de o majoritate de ¾ din membrii cu drepturi depline, având toate voturile membrilor fondatori".

Statutul face diferenţa între cele trei categorii de membri: membru fondator, membru cu drepturi depline şi membru asociat. Organizaţia de apărare a intereselor producătorilor a avut ca membri fondatori Iranul, Irakul, Kuweitul, Arabia Saudită şi Venezuela. Cele 5 state fondatoare au fost urmate ulterior de alte state membre, în prezent organizaţia fiind formata din 12 membri de pe 3 continente (Africa, Asia si America de Sud): Algeria, Angola, Libia, Nigeria, Irak, Iran, Kuweit, Qatar, Arabia Sauditǎ, Emiratele Arabe Unite şi Venezuela. Ecuador a fost membru deplin între 1973 - 1992, revenind în organizaţie în octombrie 2007. În mai 2008, Indonezia, care a devenit importator net de petrol, a anunţat că se va retrage din OPEC Gabon a fost membru deplin OPEC între 1975 - 1995. Sudan şi-a exprimat intenţia de a deveni membru, state candidate la poziţia de viitori membrii ai organizaţiei fiind si Norvegia, Bolivia, Mexic si Siria.

În cadrul OPEC, deciziile se iau prin consens. Fiecare ţară are, teoretic, suveranitate absolută asupra producţiei sale de petrol. Ţările membre decid, însă, prin vot unanim asupra nivelului maxim al producţiei pe întreaga organizaţie, dar şi defalcat pe fiecare ţară membră.

Determinarea celor mai bune modalităţi pentru apărarea intereselor statelor membre în mod individual şi colectiv; considerarea continuă a intereselor naţiunilor producătoare şi a necesităţii securizării venitului stabil a ţărilor membre; întocmirea şi adoptarea metodelor pentru a garanta stabilizarea preţurilor pe pieţele acţiunilor petroliere internaţionale în vederea eliminării fluctuaţiilor dăunătoare şi inutile; susţinerea eficientă, economică şi regulată cu petrol a naţiunilor consumatoare şi o întoarcere cinstită a capitalului pentru investitorii din industria petrolieră, reprezintǎ scopul principal al organizaţiei, conform statutului ei.

Influenţa OPEC pe piaţă nu a fost întotdeauna una de stabilizare. Ea a alarmat lumea favorizând inflaţia atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi cele dezvoltate prin folosirea "armei petrolului" în criza petrolului din 1973. Capacitatea OPEC de a controla preţul petrolului s-a diminuat semnificativ din acel moment, ca urmare a descoperirii şi dezvoltării unor mari exploatări de petrol în Golful Mexic şi Marea Nordului, începutul ascendent al Rusiei si modernizarea de piaţă. Cu toate acestea, OPEC are încă o mare influenţă asupra preţului petrolului, întrucât exporturile de petrol ale organizaţiei reprezintă aproximativ 60% din petrolul comercializat la nivel mondial. Ţările membre OPEC produc aproximativ 40% din ţiţeiul mondial şi 14% din gazele naturale.

Dependenţa de produsele livrate de Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) va creşte în următorii 5-10 ani, în condiţiile în care producţia statelor din afara cartelului va scădea. "Am constatat o creştere a ofertei statelor din afara OPEC, dar pe termen mediu aceasta va scădea. Din acest motiv, dependenţa de petrolul OPEC va fi mai mare", a declarat şeful Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE), Nobuo Tanaka. În august 2010, OPEC a prognozat că cererea mondială de petrol va creşte în acest an cu 1,8 milioane de barili pe zi la 86,6 milioane de barili pe zi