Parliamentary debates

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Un pod prea îndepărtat"

Programul de guvernare pentru perioada 2009-2012 prevede la Capitolul 13 "Infrastructura de transport", punctul 6 din obiectivele de guvernare, "dezvoltarea infrastructurii feroviare coordonată cu cea rutieră, în conformitate cu cerinţele europene".

Nimic mai fals pentru Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii condus de PD-L prin persoana domnului Radu Berceanu. Să vedem însă şi de ce.

Oraşul-staţiune Slănic din Prahova este una din localităţile cu pondere importantă în peisajul economic din acest judeţ. Oraşul este legat de municipiul Ploieşti prin DJ 102B şi prin calea ferată ce străbate localităţile de pe Valea Slănicului. Oraşul-staţiune Slănic, recunoscut mai ales prin existenţa pe teritoriul său a salinei ce îi poartă numele, cea mai mare, de altfel, din Europa, şi a celor patru băi cu ape sărate, respectiv Baia Baciului, Baia Roşie, Baia Porcilor şi Lacul Verde. Băile cu concentraţie mare de sare, sunt folosite la tratarea unor boli reumatismale degenerative şi diartritice, la tratarea bolnavilor aflaţi în stări posttraumatismale şi a celor acuzând boli ale sistemului nervos periferic, a bolilor ginecologice, respiratorii şi a celor vasculare.

Activitatea de exploatare a sării se desfăşoară în mina Cantacuzino, iar vechea mină de sare Unirea a fost transformată în sanatoriu, la adâncimea de 210 m, pentru tratamentul bolilor respiratorii în microclimatul de aer sărat.

Staţiunea dispune de complex balnear ca şi de multe vile, pavilioane şi case private pentru cazare. Turismul intensiv din zonă este determinat şi de existenţa pitorescului lac al Miresii (sau Grota Miresii, 425 mp, 20 m adâncime) care s-a format în 1914, prin prăbuşirea unei mine de sare. De mare însemnătate este faptul că staţiunea este deschisă tot timpul anului.

În prezent, cei ce fac naveta în alte localităţi îşi asigură transportul ori cu maşinile personale, ori cu microbuzul, ambele mijloace fiind foarte scumpe pentru mulţi dintre localnici. Dacă se pun la socoteală şi turiştii sau bolnavii ce vin la tratament în staţiune, de multe ori microbuzele sunt insuficiente. În plus, în sezonul estival, când foarte mulţi prahoveni aleg să-şi petreacă sfârşitul de săptămână la una din băile Slănicului, traficul rutier ce se desfăşoară pe o şosea cu o singură bandă pe sens, este foarte aglomerat. Totuşi, dacă în cazul arterei rutiere, în aceste condiţii, lucrurile stau bine graţie eforturilor depuse de edilii prahoveni, în cazul căii ferate lucrurile nu mai sunt în ordine datorită ministerului condus de domnul Berceanu.

În aceste condiţii, repararea podului de cale ferată de la km 30+370 este o reală necesitate. Reluarea traficului feroviar pe ruta Ploieşti-Slănic trebuie să aibă loc cât mai curând, din mai multe considerente:

• social - soluţionarea acestui deziderat ar readuce majorităţii locuitorilor oraşului deschiderea către capitala de judeţ, şi nu numai, şi le-ar micşora navetiştilor bugetul alocat transportului până la locul de muncă;
• economic - traficul rutier ar fi mai puţin aglomerat, ceea ce ar conduce la scăderea bugetelor alocate pentru repararea şi întreţinerea şoselei; în plus, sarea exploatată din salină ar fi transportată pe calea feroviară, ceea ce este, de altfel, recomandabil, atât din considerente financiare, cât şi din cele pe care le-am menţionat mai sus;
• turistic - prin repunerea în circulaţie a trenului s-ar încuraja turismul estival, cel de sfârşit de săptămână, şi cel balnear, ce se practică tot timpul anului.

Dar care e situaţia actuală a podului? Încă din 19.10.2007, după ploile puternice din toamna acelui an, podul de cale ferată de la km 30+370, situat în Poiana Vărbilău, a trebuit să fie închis din motive ce ţin de siguranţa circulaţiei. De atunci şi până în prezent s-au făcut eforturi şi demersuri nenumărate pentru efectuarea reparaţiilor necesare, dar de fiecare dată ne-am lovit de opacitatea ministerului condus de domnul Radu Berceanu. Ba că se obţine autorizaţia de construire şi lucrările încep în aprilie 2009, ba că se înregistrează contestaţii la licitaţia de atribuire a lucrărilor de construcţie, ba că nu sunt bani prevăzuţi în buget, toate acestea fiind motivaţiile invocate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Ultima variantă este închiderea acestei căi ferate.

În felul acesta se refuză şansa la dezvoltare a acestei zone, care a votat cu PSD, e drept, şi care este astfel "pedepsită" pentru opţiunea sa, şi se dă credit unor "afacerişti cu carnet de partid" să-şi dezvolte afacerile în domeniul transporturilor de mărfuri şi persoane, dar şi să preia Salina Slănic, ce va intra în faliment datorită costurilor prea mari de transport al sării pe şosea.

Toate acestea să fie oare întâmplătoare? Eu cred că nu, din moment ce acest pod prea îndepărtat pentru cetăţenii din Slănic devine motiv de acaparare a afacerilor din zonă de "unii băieţi deştepţi". Cu carnete portocalii.

Căci deh, la bine pentru ei, la greu pentru cetăţenii din Slănic!