Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

Ascultând cu luare-aminte, ca întotdeauna, discursul premierului despre nefericirea de a lucra cu români într-o anumită problemă şi meditând eu ulterior la marea încărcătură de înţelepciune a spuselor înaltului demnitar, mi-am dat seama cât de tolerant este acesta restrângând aria de reproş la adresa conaţionalilor mei la "absorbţia fondurilor europene".

Respectând, atât cât mă ţin şi pe mine puterile, părerile domnului Boc, am realizat că îi pot fi de folos şefului executivului inventariind pentru Domnia sa domenii de activitate cel puţin la fel de importante ca cel băgat în seamă atât de "original" şi unde tot cu români se lucrează. Sigur, cu români numiţi acolo de alţi români, şi anume de cei care au această putere. Poate ar fi trebuit să spun "competenţă", dar cum nu sunt foarte sigur că aş fi înţeles, rămâne aşa.

Şi ca la orice inventar care se respectă, să numărăm:

l. după un start atletic, adică arătându-şi muşchii, statul român a intrat în cel de al doilea an de criză crescând cheltuielile bugetare în primele două luni ale anului, desigur în paralel cu diminuarea veniturilor pentru ca "echilibrul" să fie perfect. Mai precis, deficitul bugetar acumulat în ianuarie-februarie 2010 este aproape dublu faţă de cel înregistrat în primele două luni ale anului trecut - 5,8 miliarde lei faţă de 3,3 miliarde lei. Această evoluţie nu reflectă declaraţiile repetate ale oficialilor de la Palatul Victoria potrivit cărora s-au luat măsuri drastice de reducere a cheltuielilor bugetare.

2. în primele două luni din 2010, cheltuielile de personal au fost la fel ca în perioada similară a anului precedent. Nu doar statisticienii şi cu mine am băgat de seamă chestia asta, ci şi însuşi preşedintele Băsescu. Şi cum să fie altfel dacă, în conformitate cu declaraţiile ministrului finanţelor, domnul Vlădescu, reducerea numărului de posturi din aparatul de stat s-a realizat prin anularea posturilor vacante.

3. faţă de valoarea de 36,4 miliarde de lei a deficitului bugetar anunţată de Ministerul de Finanţe în luna februarie, Eurostat a calculat pentru România un nivel mai mare cu circa 4 miliarde de lei - 40,4 miliarde lei. Cu astfel de cifre, România se situează pe locul opt în Uniunea Europeană. Fac precizarea, pentru credibilitate, că la institutul european de statistică se prelucrează date furnizate de autorităţile române cu competenţă în domeniu.

4. în condiţiile în care veniturile s-au menţinut în anul 2009 la 32,1 % dintr-un p.i.b. diminuat la 491 de miliarde lei de la peste 514 miliarde lei în 2008, acelaşi organism european a calculat pentru România cheltuieli bugetare reprezentând 40,4 % din p.i.b. în 2009, în creştere faţă de nivelul din 2008 care a fost de 37,6 % din p.i.b.

5. un avans spectaculos a înregistrat şi datoria publică a României. De la 12 % din p.i.b. în 2006, aceasta a urcat doar puţin peste 13% din p.i.b. în 2008, pentru a ajunge anul trecut la un nivel aproape dublu -23 % din p.i.b. Potrivit Eurostat, datoriile statului depăşeau anul trecut 116,5 miliarde de lei faţă de 68,5 miliarde în 2008. 6. Şase, vorba împuternicită cu răsunet de alarmă în uzanţa românească! Şase, domnule prim-ministru, pseudoinventarul meu e departe de a fi epuizat!

Cum spuneam, în toate domeniile ale căror rezultate le-am considerat mai sus lucrează tot români. Atenţie, după ultimele informaţii pe care le deţin, în Guvernul României, cetăţeni români prestează pentru binele ţării. Sigur, domnul prim-ministru a avut grijă când s-a referit la "metehnele" românilor să recunoască "la fel ca fiecare dintre noi". Atunci ce-ar fi să ne uităm întâi în propria ogradă, să ne facem aşa cum se cuvine treaba pe care ne-am lăudat că ştim s-o facem şi pentru care cei pe care i-am convins, ne-au dat pe mână puterea de a hotărî. Şi n-avem decât, în aceste condiţii, să cerem socoteală şi românilor vinovaţi de meteahna neabsorbţiei fondurilor europene fie şi numai pentru faptul că ne numărăm împreună în aceeaşi etnie.

Doamnelor şi domnilor, "inventarul" meu s-a vrut o arătare cu degetul către obraz!

În spatele cifrelor, în spatele tuturor cifrelor se află însă oameni, toţi oamenii pe care eu îi numesc respectuos şi nu cu persiflare "români". Din consideraţie pentru ei închei citându-l pe un fost consilier al primului-ministru în perioada 2005-2009.

"Există, însă, şi un dezavantaj major al oricărui inventar - orice diferenţă între situaţia "teoretică" şi situaţia din teren trebuie explicată de managementul societăţii şi asta se poate lăsa cu zornăit de cătuşe".

Am încheiat citatul şi vă mulţumesc, dragi români!