Parliamentary debates

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

«România - ţara în care "mâine" nu există!»

La începutul anilor '90 România era o ţară unde oamenii trăiau în faţa televizoarelor - era important ce se întâmpla atunci, în ziua curentă, în pieţe, la CPUN, la dezbaterile de la televizor. Iar când ştirea trecea - toată lumea comenta. Şi aşa au trecut ani... Ani în care FSN-ul a ocolit reforma, ani în care demnitarii au jucat şi au pierdut încrederea Europei în destinul României, ani în care a început exodul inteligenţei româneşti.

Au trebuit să treacă 15 ani pentru ca o guvernare liberală să redea românilor demnitatea: eliminarea vizelor, intrarea în Uniunea Europeană, asigurarea unui trai decent şi chiar prosper, prin introducerea cotei unice. A fost perioada în care tot mai mulţi dintre noi au îndrăznit în iniţiativa economică privată, în care românii au putut să îşi îmbunătăţească traiul, prin cumpărarea de case şi maşini, în care puterea de cumpărare a crescut.

Acum, putem spune fără a greşi că urmaşii FSN-ului de ieri au reuşit regretabila performanţă de a întoarce România cu 20 de ani în urmă: concedieri, şomeri, falimente, executări silite. Dar ceea ce este cel mai trist dintre toate este tocmai faptul că deşi criza a trecut în plan european, incompetenţa rămâne în România. Avem de a face acum nu cu efectele unei crize mondiale, ci cu adâncirea într-o criză românească. Timp de mai bine de un an guvernanţii nu au găsit şi nu au căutat soluţii pentru cetăţenii români. Au întins mâna după ceea ce este cel mai simplu de luat - venitul românilor: 25% din salariile bugetarilor, 15% din pensii şi ajutorul de şomaj! Odată cu punerea în aplicare a acestor măsuri vom asista la falimentul României: falimentul economic al societăţii româneşti şi falimentul speranţei pentru fiecare român.

România se transformă în ţara în care pentru oamenii săi nu mai există "mâine": contează să poţi supravieţui astăzi, să poţi să pui ceva pe masa copiilor, să te bucuri că - pentru încă o zi - mai ai un loc de muncă. Pentru că, de mâine.... nu se ştie.

Aceasta este declaraţia unui tânăr, întâmplător om politic, care se vede ruşinat de incompetenţa unei majorităţi care conduce România. Este declaraţia unui economist - care se vede surprins şi uluit de lipsa de viziune a guvernanţilor. Este declaraţia unui tată şi soţ care nu poate spune că "Mâine va fi bine" !

Este o declaraţie care nu va schimba nimic, la fel ca strigătul mut al milioanelor de români către cei ascunşi în spatele zidurilor groase de la Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni.