Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Eu cred că am fost destul de explicit, stimate coleg, nu vă supăraţi. La pct. 5 revenim, Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală.

Doamnă ministru, sunteţi gata să prezentaţi proiectul? Vă rog.

Doamna Rodica Mihaela Stănoiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Codul de procedură penală a suferit, în ultimii 12 ani, nenumărate modificări. Este unul dintre motivele principale pentru care am iniţiat acest proiect de modificare şi completare, pentru ca să revenim la coerenţa necesară legislaţiei penale şi la un instrument util pentru judecători.

În al doilea rând, standardele europene - am în vedere şi Consiliul Europei şi Uniunea Europeană - impun de urgenţă unele modificări la Codul de procedură penală.

Codul de procedură penală, cu toate modificările suferite, are, în momentul de faţă, 524 de articole.

Prin acest proiect, propunem o modificare de 264 de articole. Dacă am fi procedat chiar la un cod nou, evident că, dat fiind constantele dreptului şi dat fiind unele instituţii care oricum vor rămâne întotdeauna în legislaţia noastră, oricum am fi păstrat cel puţin 200 de articole. Vă spun acest lucru, numai pentru a vă arăta că, practic, e vorba de un Cod de procedură nou, ca să zicem aşa.

Proiectul cuprinde modificări de esenţă ce vizează, pe de o parte, sporirea garanţiilor procesuale penale, iar, pe de altă parte, introducerea unor noi instituţii.

Se remarcă nu numai prin valoarea reglementărilor, care se situează pe linia unor soluţii moderne de drept, discutate în legislaţia noastră, discutate de teoreticieni şi practicieni, verificate şi în legislaţiile europene care cunosc dispoziţii asemănătoare, dar, aşa cum spuneam, exigenţele statului de drept, exigenţele Uniunii Europene, Consiliului Europei, dar mai ales realitatea noastră impun aceste modificări.

Cele mai multe dispoziţii consacră principii sau instituţii procesual-penale în aceste modificări, necunoscute de Codul penal în vigoare, cum este, de exemplu, controlul judecătoresc asupra unor măsuri sau acte procesuale importante dispuse în cursul urmăririi penale, exemplificând, în această privinţă, posibilitatea de a fi atacate la instanţa de judecată soluţiile procurorului de netrimitere în judecată, spre deosebire de actuala reglementare, potrivit cărora plângerea împotriva soluţiilor dispuse de procuror nu se poate adresa decât procurorului ierarhic superior. Este o foarte importantă modificare.

Se prevede, de asemenea, dispunerea arestării preventive în cursul urmăririi penale de către un organ care să prezinte garanţii privind independenţa şi imparţialitatea.

În acest sens, proiectul atribuie dispunerea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale instanţei de judecată, procurorul putând dispune arestarea preventivă provizorie numai pentru o perioadă de maximum trei zile, cu obligaţia înaintării dosarului în acest interval instanţei, care va dispune arestarea preventivă pe maximum 30 de zile. Această soluţie este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Menţionăm că, potrivit legislaţiei în vigoare, arestarea preventivă se dispune în cursul urmăririi penale de procuror, ceea ce a creat şi creează anumite probleme la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi numai prelungirea poate fi dispusă de instanţă.

O garanţie importantă înscrisă în proiectul pentru asigurarea libertăţii persoanei este şi limitarea duratei maxime a arestării preventive în cursul urmăririi penale.

Menţionăm, de asemenea, intenţia de a întări caracterul de excepţie al măsurii arestării preventive, regula fiind urmărirea şi judecata în stare de libertate.

S-a prevăzut o nouă măsură restrictivă, însă, de libertate, şi anume obligarea de a nu părăsi ţara, pentru a se putea asigura desfăşurarea urmăririi penale în bune condiţii şi în cazul unor infractori care prezintă pericolul părăsirii ţării.

S-au prevăzut drepturi proprii pentru minori şi un regim special de detenţie preventivă, precum şi termene mult mai scurte, în care minorii pot fi arestaţi preventiv; 15 zile pentru minorii între 14 şi 16 ani, cu termen maxim de detenţie preventivă de 60 de zile, şi 20 de zile pentru minorii între 16 şi 18 ani, cu termen maxim de 90 de zile.

Şi în materie de percheziţii domiciliare, reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor, precum şi în cazul interceptărilor telefonice sau video, s-a produs o schimbare esenţială, acestea neputând fi dispuse, chiar în cursul urmăririi penale, decât de instanţă. Numai pentru cazuri cu totul excepţionale, urgente şi temeinic motivate, unele dintre aceste măsuri pot fi luate şi de procuror, ele trebuind să fie, însă, confirmate în 24 de ore de către instanţă.

Printre instituţiile nou introduse în Codul de procedură penală se înscriu şi prevederile privind protecţia martorilor, care asigură protecţia acestora, în cazul în care declararea identităţii reale a martorilor le-ar putea periclita viaţa, integritatea corporală sau libertatea.

Având în vedere că în instrumentarea anumitor cauze este dificilă obţinerea probelor prin mijloacele clasice, a fost introdusă în proiect instituţia investigatorilor de acoperire. Activitatea acestor persoane este strict delimitată de lege; ea acţionează numai cu autorizarea unui procuror şi numai pe o perioadă limitată de timp.

O menţiune specială trebuie făcută în legătură cu instituirea în Codul de procedură penală a subordonării funcţionale a organelor de cercetare ale poliţiei faţă de procuror.

Astfel, pentru o mai mare eficienţă a activităţii de cercetare penală, s-au prevăzut în proiect unele dispoziţii care consacră subordonarea funcţională a organelor de cercetare ale poliţiei judiciare faţă de procuror, cum ar fi, de exemplu, prevederea că procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, sau că aceste organe sunt desemnate de Ministerul de Interne numai cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi că-şi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului.

Modificările şi completările aduse prin acest proiect Codului de procedură penală au determinat şi anumite modificări şi completări ale unor dispoziţii din legi speciale, care au legătură cu înfăptuirea justiţiei penale, cum ar fi Legea Curţii Supreme de Justiţie, Legea pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare, Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legea privind statutul poliţistului.

Foarte pe scurt, aceasta este prezentarea, pentru care susţin în faţa dumneavoastră acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte Neagu, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, transmis cu adresa nr.380 din 3 septembrie 2002.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege în 16 aprilie 2002. În şedinţa din 24 iunie 2002 Senatul a adoptat proiectul de lege menţionat mai sus.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil proiectul de lege cu avizul 25/509 din 24 septembrie 2002.

Proiectul de lege cuprinde modificări de esenţă privind desfăşurarea procesului penal, modificări care sporesc garanţiile procesual penale, în special, cele privind măsurile privative sau restrictive de libertate, ori cele referitoare la instituirea controlului judecătoresc privind soluţiile procurorului de netrimitere în judecată. De asemenea, se prevede introducerea în Codul de procedură penală a unor instituţii noi, precum protecţia martorilor şi investigatorilor sub acoperire, menite să ofere instrumente eficiente şi moderne în descoperirea, urmărirea şi judecarea infractorilor care folosesc forme organizate şi metode perfecţionate de săvârşire a infracţiunilor. Prin modificările propuse se urmăreşte armonizarea Codului de procedură penală român cu principiile, recomandările şi reglementările cuprinse în documentele europene şi internaţionale în domeniul justiţiei penale.

La comisie au fost depuse în termen amendamente formulate de către deputaţii: Valeriu Stoica, Cornel Ştirbeţ - Grupul parlamentar al PNL, Emil Boc - Grupul parlamentar al PD, Ervin Zoltán Székely - Grupul parlamentar al UDMR, Ionel Olteanu, Adrian Căşuneanu, Minodora Cliveti - Grupul parlamentar al PSD.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a mai fost sesizată spre dezbatere în fond cu propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală, a Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, a Legii nr.56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie şi a Legii nr.54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare, iniţiată de deputaţii: Valeriu Stoica, Andrei Chiliman, Titu Gheorghiof, Puiu Haşotti şi Cornel Ştirbeţ - Grupul parlamentar al PNL, precum şi cu Propunerea legislativă de modificare şi completare a Codului de procedură penală, iniţiată de deputatul Emil Boc - Grupul parlamentar al PD, care au acelaşi obiect de reglementare.

Potrivit prevederilor art. 60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 14 octombrie 2002, comisia a luat în dezbatere cele 3 iniţiative legislative, în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Justiţiei, Ministerului de Interne şi iniţiatorilor.

În urma discuţiilor cu caracter general, s-a hotărât ca dezbaterea proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale să se facă concomitent cu examinarea amendamentelor depuse la comisie sau formulate verbal în timpul şedinţelor, precum şi cu discutarea ca amendamente a propunerilor susţinute de iniţiatorii celor două iniţiative legislative.

Lucrările comisiei asupra acestui proiect de lege au avut loc în şedinţele din: 14 octombrie, 20 noiembrie, 3-18 decembrie 2002, 26 februarie 2003 şi în 4, 5, 11, 13, 18, 19, 20 martie - 2003, dezbaterile fiind finalizate în şedinţa din 20 martie 2003.

În cursul examinării, unele amendamente au fost admise de către membrii comisiei, altele au fost respinse şi unele au fost retrase de către iniţiatori. După examinare, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale cu amendamente admise, astfel cum reiese din Anexa 1 şi amendamente respinse în timpul dezbaterilor care sunt redate în Anexa 2 la prezentul raport. Din numărul total al membrilor comisiei de 25, au fost prezenţi la dezbateri 21 de deputaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Cine doreşte să se înscrie la dezbateri generale?

Domnul deputat Boc din partea Grupului parlamentar al PD.

Poftiţi.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al PD, aşa cum a fost subliniat foarte corect în raportul prezentat de către preşedintele comisiei, a susţinut în comisie şi va susţine şi în plenul Camerei Deputaţilor Proiectul de modificare a Codului penal. Sunt multiple argumente care ne îndeamnă să facem acest lucru. Primul argument ar fi acela că în acest proiect de modificare se regăseşte şi o propunere legislativă a PD care, potrivit regulamentului, a fost luată în discuţie cu ocazia analizei proiectului de Lege privind modificarea Codului penal şi a fost acceptată de către comisie. Mă refer la propunerea potrivit căreia suspendarea executării unei sentinţe penale să nu mai poată fi dispusă în viitor de către procurorul general.

Potrivit actualului Cod de procedură penală, potrivit art.412, procurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare. O dată cu modificarea Codului penal şi este vorba, repet, şi de propunerea legislativă a Partidului Democrat, art.412 va avea o altă formulă care răspunde exigenţelor democratice. După sesizare, Curtea Supremă de Justiţie poate dispune din oficiu, la propunerea procurorului general de pe lîngă această instanţă sau la cererea părţii, suspendarea executării atacate sau poate reveni asupra suspendării acordate. Este un pas înainte pe care trebuie să-l salutăm şi în acelaşi timp va da greutate întăririi independenţei puterii judecătoreşti, pentru că nu era admisibil ca un agent, într-o apreciere doctrinară a puterii executive, care este procurorul general, să poată interveni în sfera puterii judecătoreşti şi să suspende o sentinţă penală definitivă, aşa cum din nefericire s-a întâmplat în această practică a noastră din ultimii ani.

În al doilea rând, vom susţine acest proiect de modificare a Codului de procedură penală, pentru că prin multiple articole încearcă să adapteze legislaţia din România la exigenţele rezultate din aplicarea Convenţiei europene a drepturilor omului.

Aş vrea să menţionez un articol simplu, dar cu consecinţe importante, potrivit textului adoptat de către comisie: "Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze de îndată şi mai înainte de a-l audia pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării". Este un text nou care vine şi dă consistenţă textului constituţional actual care face referire la faptul că organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze în cel mai scurt timp pe învinuit. Acum se menţionează expres în text că organele judiciare au dreptul, au obligaţia să-l încunoştinţeze de îndată şi mai înainte de a-l audia despre ceea ce face obiectul învinuirii şi despre faptul că are dreptul la un apărător. Eu cred că este un text foarte bun care să sperăm că şi în practica noastră judiciară se va regăsi.

Un al treilea argument ar fi acela potrivit căruia, şi doamna ministru a subliniat aici, înregistrările convorbirilor telefonice nu vor mai putea fi dispuse de către procuror, ci doar de către instanţă la propunerea procurorului. Rămâne acea situaţie excepţională de discutat, va fi timpul aici la amendamente, pe timp de 24 de ore. Reprezintă iarăşi un salt calitativ substanţial în materia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Aici, Partidul Democrat evident că va insista cu ocazia dezbaterilor din plen ca, în cazul acestor înregistrări ale convorbirilor telefonice, să se menţioneze expres în autorizarea care vizează interceptarea convorbirilor telefonice, persoana ale cărei convorbiri sau comunicări vor fi înregistrate, precum şi subiectele convorbirilor, pentru a ne feri de abuzuri şi de a fi siguri că unele convorbiri înregistrate nu vor fi utilizate după aceea în alte scopuri. Este o măsură prin care dorim să garantăm şi să întărim securitatea vieţii private a individului, dar va fi discutată în timpul dezbaterilor în plen.

Principala limită, probabil, a acestui proiect de modificare a Codului penal este că nu merge până la capăt în materia arestării, nu merge până la capăt în a pune de acord prevederile noului Cod penal cu exigenţele Convenţiei europene a drepturilor omului şi mă refer în primul rând la art.5 paragraful 3 din Convenţie, prevederi ale căror exigenţe ar cere ca această măsură importantă care vizează privarea de libertate să fie dispusă de către un magistrat independent şi imparţial care în sistemul nostru constituţional poate fi numai judecătorul. De ce numai judecătorul? Pentru prea simplul motiv că, potrivit Constituţiei României, Ministerul Public şi procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, fără a avea nici un fel de referire la doamna ministru pe care o apreciez. În sistemul nostru constituţional, ministrul justiţiei este om politic şi membru al Guvernului. Or, dacă procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiţiei, există această suspiciune că uneori măsura arestării ar putea fi dispusă din considerente care să aibă legături cu factorul politic. Exigenţele Curţii europene cer ca această autorizare care vizează arestarea să fie dispusă de către un magistrat independent, adică de către un judecător care să nu aibă nici o legătură sau nici o posibilitate de influenţare din partea Puterii executive.

În momentul de faţă, judecătorul este acela care analizează oportunitatea măsurii arestării, el este acela care o decide. Or, nu este firesc, într-un sistem de drept european, bazat pe Convenţia europeană a drepturilor omului, procurorul este acela care adună probele şi se duce în faţa unei autorităţi independente, în faţa unui judecător de instrucţie sau în faţa unei instanţe şi solicită măsura arestării. Dacă vom adopta o asemenea formulă nu vom mai avea cazuri în care procurorii prima dată vor aresta şi după aceea vor căuta mandate de arestare.

Un pas s-a făcut, important, menţionându-se faptul că procurorul în viitor va putea dispune măsura arestării doar pe durată de 3 zile. Şi aici rămâne de discutat doctrinar dacă acest text corespunde exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Convenţiei europene. În aprecierea noastră nu corespunde. Nici în aprecierea comisiei constituţionale care a adoptat în comisie proiectul Legii de revizuire a Constituţiei, textul acesta nu corespunde şi este păcat că am făcut doar o jumătate de pas. Potrivit noii Legi de revizuire a Constituţiei, arestarea va putea fi dispusă numai de către instanţa de judecată. Nu lasă, sub nici o formă, nici o posibilitate de a deroga de la acest principiu fundamental, potrivit căruia numai instanţa, numai judecătorul poate să dispună măsura arestării sau măsura perchiziţiei domiciliare sau măsura interceptării convorbirilor telefonice. Este păcat că aici în Codul de procedură penală nu am făcut această modificare pe care cu toţii o anticipăm în proiectul Legii de revizuire a Constituţiei. De ce să mai fie nevoie după revizuirea Constituţiei să mai modificăm încă o dată Codul de procedură penală? Textul actual al Constituţiei permite ca în Codul de procedură penală să se menţioneze faptul că arestarea poate fi dispusă numai de către un judecător. Potrivit Constituţiei, magistratul poate dispune arestarea, ori şi judecătorul şi procurorul au această calitate de magistrat. Deci rămâne o limită a actualului proiect, sper că în cadrul dezbaterilor din această cameră, această limită să fie înlăturată şi, în consecinţă, să punem de acord prevederile Codului de procedură penală cu viitoarea Constituţie şi cu actualele prevederi din Convenţia europeană a drepturilor omului, texte ale căror prevederi sunt obligatorii pentru România, în temeiul art.11 şi 20 din Constituţia României.

Iată câteva argumente pentru care vom participa şi vom susţine acest demers de modificare a Codului de procedură penală, evident rezervându-ne dreptul ca acolo unde avem amendamente şi sunt multe, să încercăm îmbunătăţirea acestuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Bolcaş din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Poftiţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Onorată doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Cred că rostul unei dezbateri generale nu este preluarea textelor pe care le vom discuta în continuare, ci de apreciere asupra unei concepţii ce ni se propune.

Din acest punct de vedere, daţi-mi voie să aduc felicitări sincere iniţiatorului. Spre deosebire de practicile iniţiate de alte ministere care cârpesc şi răscârpesc în legi esenţiale în domeniile lor de activitate, încât în aplicarea lor se scutură toate "zdrenţele" birocraţiei, de data aceasta ni se înfăţişează un proiect unitar care reglementează un domeniu vital a circulaţiei sanguine în procesul penal.

Este, dacă îmi daţi voie, nu o modificare a procedurii penale, ci este o nouă procedură penală, pentru că independent de menţinerea a 200 sau 300 de articole, doamna ministru ştie că niciodată nu m-au interesat numerele, ci calităţile, de data aceasta se realizează o nouă concepţie şi o nouă viziune asupra procesului penal în România. Este o concepţie corectă, nu pentru că ea se corelează neapărat cu cerinţele europene, de parcă am fi nişte obedienţi care trebuie să ne plecăm mereu la nişte cerinţe care ne fac sau nu ne fac plăcere. Se regăsesc aici tradiţii instituţionale antebelice care sunt realmente instituţii juridice ale dreptului românesc, se regăsesc aici toate coordonatele democratice care trebuie să călăuzească un proces în justiţie.

Nu aş vrea să spun că apreciez acest proiect prezentat numai pentru că s-a admis şi un amendament al Partidului Democrat. Slavă lui, dar cred că în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi s-a depus o muncă constructivă care spun eu a întărit acest proiect, deşi din punct de vedere tehnic mai sunt probleme discutabile.

Am totuşi o nedumerire ca unul care sunt un adept fanatic al împlinirilor rotunde. În aceste condiţii, când urmează să ni se propună un nou cod penal, de ce nu s-a realizat paralelismul acestor reglementări pentru că, evident, un nou cod penal propune iarăşi modificări de procedură şi cârpelile nu mi-au plăcut nici la ciorapi, nici la sistemele legislative. Vom vota pentru acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bădoiu din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimaţi colegi,

Sarcina mea a fost uşurată într-o măsură considerabilă de antevorbitori. Aş vrea să fac câteva precizări, în dorinţa de a vă explica de ce a fost nevoie de un nou Cod de procedură penală. Pentru că actualul Cod de procedură penală este depăşit, este desuet, în neconcordanţă cu realităţile societăţii româneşti de astăzi. De aceea a fost nevoie de iniţierea unui nou proiect de Cod de procedură penală şi să se pună în consonanţă cu legislaţia europeană în materie, cu prevederile constituţionale şi, mai ales, ale viitoarei Constituţii revizuite şi cu legile speciale. Astfel încât apar instituţii noi care vin să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, vin să asigure derularea unui proces rezonabil, cu celeritate, se referă la instituţii cu totul şi cu totul noi, cum ar fi protecţia martorilor, înregistrarea convorbirilor, a corespondenţei etc. Iată de ce, în opinia mea, ca unul dintre cei care am participat activ la discutarea acestui proiect în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, sunt în măsură să apreciez că este un proiect bine venit, bine croit, unitar, un instrument în mâna magistraţilor, care să contribuie la rezolvarea cât mai rapidă şi cât mai echitabilă a conflictelor de drept penal.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, poftiţi, domnule, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PNL susţine proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală. De altfel, Grupul nostru parlamentar a depus o propunere legislativă privind modificarea Codului de procedură penală încă din anul 2001, cu un conţinut aproape identic cu cel propus actual de Ministerul Justiţiei. Întârzierea adoptării sau discutării acestei propuneri legislative se datoreşte cred unor orgolii ale Ministerului Justiţiei de a se constitui ca iniţiator al acestor modificări şi a nu lăsa această mândrie unui grup parlamentar din Opoziţie.

Sigur, sunt factori subiectivi de natură politică pe care putem să-i trecem cu vederea şi în această situaţie. Acum renunţăm la anumite obiecţii legate de această procedură a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în primul rând.

La Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi am depus amendamente care sunt modificări faţă de proiectul depus de Guvern, unele din ele au fost admise şi urmează să fie dezbătute în plen. Apreciem însă că prin respingerea unor amendamente pe care le-am depus, proiectul se îndepărtează de cerinţele normelor europene în materie ca şi de propunerile Comisiei constituţionale de revizuire a Constituţiei României.

În consecinţă, vom susţine şi în plen aceste amendamente în speranţa că modificările propuse vor asigura o mai bună corelare a legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană.

În consecinţă, Grupul parlamentar al PNL va susţine adoptarea acestui proiect de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Marton.

Aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru a nu lungi discuţia, în prealabil, ca să putem intra direct în subiect, din partea grupului spun doar că în mod clar acest proiect de lege e binevenit, într-adevăr ar trebui să ne aliniem, în primul rând la acest acquis, în al doilea rând anumite uzanţe democratice pe care încă nu le-am avut, drept pentru care foarte multe din aceste modificări ale actualului Cod de procedură penală sunt susţinute de noi. Am avut mai multe amendamente, unele au fost adoptate de comisie, altele, din păcate, nu. Din care aş ridica doar o problemă, zicem noi, destul de mare, cea a posibilităţii folosirii limbii materne. Eu cred, cel puţin, că forma actuală aprobată de comisie, în fond este o pierdere a unui drept faţă de actualul Cod de procedură penală, ceea ce din punctul nostru de vedere este inacceptabil. Evident, amendamentele respinse în comisie ni le vom susţine şi vom vota în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul doamna ministru Rodica Stănoiu pentru a răspunde problemelor pe care le-aţi ridicat dumneavoastră în timpul dezbaterilor generale.

Doamna Rodica Mihaela Stănoiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mulţumesc călduros reprezentanţilor grupurilor parlamentare pentru susţinerea acestui proiect de lege.

În legătură cu unele dintre criticile aduse, mă rezum să fac numai următoarele precizări.

În legătură cu critica că nu s-a dus până la capăt măsura arestării preventive ca să revină în întregime instanţei. Critica, în principiu, este valabilă, interpretarea, mai puţin, în legătură cu Convenţia europeană a drepturilor omului, pentru că ştiţi bine, nu mă îndoiesc, domnule deputat, că jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului, dar chiar şi prevederile convenţiei îngăduie ca persoana care a luat măsura să o ducă "de îndată" în faţa instanţei, ceea ce se şi petrece, aşa cum am reglementat, pentru că "de îndată" a fost rezolvată, sintagma, în anumite cazuri la Strasbourg. şi termenul de trei zile pe care, de altfel, noi l-am discutat cu Strasbourg-ul, vă închipuiţi că nu făceam aşa un lucru fără să discutăm acolo, este socotit că el corespunde.

Deci această etapă pe care o avem se înscrie, ea nu este contrară nici convenţiei şi nici practicii Curţii Europene, în viitor şi într-o etapă pe care o dorim cât mai apropiată, în acest fel şi bariera psihologică, dacă vreţi, şi a procurorilor şi a instanţei o facem pe această perioadă de tranziţie, vom ajunge şi la etapa aceea. Dar a fost o perioadă, am socotit că este mai bine aşa, pentru a trece, mai adecvat realităţilor noastre, la soluţia pe care aţi expus-o.

O a doua precizare, în legătură cu reprezentantul Grupului parlamentar al PNL. aici îmi pare rău, dar am unele...

Domnul Ion Neagu:

Este de la PNL...

Doamna Rodica Mihaela Stănoiu:

Am spus, nu aţi auzit. Am spus, de la PNL. am unele rezerve. Deci, acest proiect de lege înscris în programul nostru de guvernare, dar lucrat în Ministerul Justiţiei cu colegii mei de acolo şi cu experţii de înaltă valoare de acolo, sigur cu consultarea colegilor din departamentele şi din comisiile juridice care sunt membri ai PSD-ului, îl prezentăm astăzi sperăm să-l finalizăm.

Dacă nu l-aş finaliza, peste un an, peste doi, mâine, în două săptămâni, în trei, dacă ar fi un alt ministru al justiţiei sau partidul meu n-ar mai fi la guvernare, aş avea toate regretele că acest proiect de lege n-a trecut, dar nu mi-aş permite niciodată, domnule deputat, ca un proiect în care au lucrat oamenii din Ministerul Justiţiei, cu bugetul statului român, să spun că este un proiect al partidului.

Deci să fie clar. Era vorba de un proiect care s-a lucrat şi acela în Ministerul Justiţiei, cu experţii de acolo, cu buget de la stat, care n-a trecut, pentru că domnul preşedinte a avut mari probleme în Senatul României cu colegii de coaliţie, şi nu cu noi, să-l treacă, asta este o altă poveste, iar ceea ce aţi prezentat dumneavoastră era identic cu acel proiect. Acest proiect nu este identic, are modificări. Sigur că păstrează instituţii, păstrează reglementări, dar în soluţii pe care noi le-am socotit de cuviinţă.

Aceasta am vrut să vă spun. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea pe texte a proiectului de lege.

La titlul acestuia comisia n-a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat titlul iniţial.

Textul introductiv de la art.I. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea iniţială.

La pct.1 al art.I vă rog să urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2. Nu sunt. Votat amendamentul 2. Se modifică pct.1 din art.I în mod corespunzător.

La pct.2 al articolului introductiv, comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Rămâne textul iniţial.

La pct.3, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 4. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat amendamentul, se modifică pct.3.

Pct.4. Comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul iniţial. Vă rog, ziceţi ceva, că dacă nu uit eu să mă uit...Da. N-am observat. Mulţumesc foarte mult. Poftiţi!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Ne aflăm la punctul curent 5, text pe care nu-l propune modificat comisia, text care sună în felul următor, o să vă pară un text destul de ciudat: "În faţa organelor judiciare din unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de altă naţionalitate decât cea română, se asigură folosirea limbii române, actele procedurale întocmindu-se în limba română."

Asta nu prea are sens din punct de vedere...cere în toată ţara folosirea limbii oficiale, este o cerere normală?! Ar avea sens doar "...în care se asigură folosirea limbii materne persoanei inculpate..." şi atunci are sens şi următoarea teză: "actele procedurale întocmindu-se în limba română". Deci, asta este modificarea pe care am propus-o noi în Codul de procedură penală actual.

Există o prevedere în sensul acesta şi, în cazul în care am aproba varianta propusă, ar avea loc pierderea unui drept deja câştigat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine doreşte să intervină? Iniţiatorul? Poftiţi!

Doamna Cristina Tarcea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Art.7 alin.2 are dispoziţia în sensul că "...în faţa organelor judiciare...", n-o să-l citesc pe tot, "...se asigură folosirea limbii române, actele procedurale întocmindu-se în limba română." Persoanele vizate de acest alin.2 al art.7 nu sunt persoanele de origine română, care este normal că vor vorbi în limba română, ci persoanele de altă naţionalitate decât cea română, cărora autorităţile au voie să le asigure folosirea limbii române, prin interpret, prin traducător, actele procedurale întocmindu-se în această limbă.

S-au avut în vedere dispoziţiile art.13 şi 127 din Constituţie pentru modificarea art.7 alin.2 care prevede în termen faptul că procedura judiciară se desfăşoară în limba română. Prin urmare, nu este o necorelare legislativă, ci tocmai aceasta s-a urmărit, corelarea cu dispoziţiile constituţionale.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Marton, vă rog să luaţi cuvântul, dar spuneţi-mi şi mie: dumneavoastră n-aţi avut un amendament de fond la...

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Două. Eu ştiu, interesant la acest amendament depus de comisie şi susţinut de colegii mei este că nu apare în raport ca respins, dar a fost susţinut şi v-aş ruga, în primul rând, dumneavoastră trimiteţi la o Constituţie pe care tocmai dorim s-o modificăm, da? Una la mână.

Constituţia nu interzice şi vă rog să citiţi şi varianta Codului actual în vigoare.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru şi apoi domnul preşedinte Olteanu.

Doamna Cristina Tarcea:

Sunt de acord cu problema de principiu ridicată de domnul deputat, dar cadrul constituţional actual în vigoare este Constituţia actuală. Până în momentul în care, într-adevăr, va fi revizuită această Constituţie nu cred că putem vorbi despre alt cadru constituţional. Şi acesta este şi motivul pentru care art.7 alin.2, faţă de dispoziţiile art.127 din Constituţia în vigoare, era neconstituţional.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru o ultimă intervenţie. Vă rog!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Procedural. Ca să nu blocăm aici...

Domnule preşedinte, v-aş ruga eu ca acest articol să fie retrimis la comisie, pentru a-l discuta pe îndelete. Acuma modificăm un text de lege în vigoare pentru că ar fi neconstituţional conform unei constituţii pe care tocmai ne pregătim să o modificăm.

Mi se pare cel puţin pripit. Mi se pare că textul actual în vigoare este constituţional şi ar fi bine, ca s-o dezbatem în linişte în comisie încă o dată, doar această problemă s-o retrimiteţi la comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru că tot aţi provocat o discuţie despre propunerea de revizuire a Constituţiei, eu vă semnalez faptul că în textul acolo adoptat s-a făcut trimitere la condiţiile legii organice. Deci, dacă va fi să discutăm într-o lege organică cum pot minorităţile să-şi utilizeze limba, acea lege va fi legea de organizare judecătorească care se va referi şi la Codul de procedură penală şi la cel de procedură civilă.

Deci nu are sens acum să restituim acest text.

Domnul preşedinte Neagu, vă rog să vă pronunţaţi şi dumneavoastră.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Textul alcătuit de comisie, aşa cum sublinia şi doamna secretar de stat, susţine actuala reglementare din Constituţie. E drept că prin perspectivă, şi stimatul coleg are dreptate, intervin nişte modificări în Constituţie care, aşa cum arătaţi şi dumneavoastră, fac trimitere la legea organică.

Dar vreau să semnalez stimatului coleg deputat că nu sunt singurele neconcordanţe ale actualelor modificări din procedura penală cu ceea ce urmează să apară în Constituţie. Sunt foarte multe, s-a şi subliniat. Rămâne ca după intrarea în vigoare a Constituţiei, aşa cum va fi modificată, să se revadă din nou Codul de procedură penală, unde vor fi esenţiale modificări.

Eu aş completa răspunsul doamnei ministru, de ce ne-am adus aceste modificări astăzi, din moment ce urmează un nou Cod penal şi e dreptul substanţial, procedura fiind dreptul în acţiune, şi va fi modificată din nou procedura, şi aş răspunde că s-a dorit să se urgenteze modificarea procedurii penale pentru alinierea, cel puţin momentan, la legislaţia europeană şi la legile speciale care au fost promulgate în România, pentru că la Bruxelles s-a răspuns, s-a deschis un capitol privind această modificare a legislaţiei penale şi procesual-penale. Inevitabil, vom reveni asupra Codului de procedură penală, pentru a-l pune de acord cu viitoarea constituţie sau cel puţin cu viitoarele modificări constituţionale, şi neapărat cu Codul penal.

Eu vreau să vă spun, şi cu asta închei, că în viitorul Cod penal, dacă agreaţi legislaţia penală, sunt clasificate infracţiunile în crime şi delicte. Nicăieri în competenţa actualului cod de procedură nu se face vreo referire. Aşa că vor fi modificări fundamentale şi din acest punct de vedere.

De aceea, vă propun deocamdată să mergem pe această variantă şi când vor veni noile modificări, ca să spun aşa, atunci vom opera şi probabil că vom zăbovi şi asupra acestui text. Acestea erau explicaţiile deocamdată concret la acest text de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar Borbely.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu susţin punctul de vedere al colegului ca să se retrimită la comisie şi mai aduc un argument în plus: Constituţia este foarte clară. În art.127, în primul alineat, se spune "Procedura judiciară..." deci Constituţia actuală în vigoare, "Procedura judiciară se desfăşoară în limba română". Alin.2 spune următorul lucru: "Cetăţenii aparţininând minorităţile naţionale, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română...", deci se referă probabil la acele persoane de cetăţenie străină care nu înţeleg "au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii".

Dacă ne uităm la acest proiect de lege, aici, la art.7 se vorbeşte despre populaţia de altă naţionalitate decât cea română, deci e clar că se vorbeşte şi despre minorităţi, care are dreptul să vorbească numai în limba română, şi la art.8 se referă la ceilalţi, care nu sunt cetăţeni români. Este superfluu. N-are ce căuta alin.2 de la art.7. Ori rămânem la textul Constituţiei actuale, unde se spune foarte clar în ce condiţii pot să-şi desfăşoare şi să-şi utilizeze limba maternă, ori nu ne referim la acest alineat 2, care noi am atras atenţia şi atunci când a fost votat la faza respectivă că nu este constituţional.

Deci, eu vă rog să se retrimită în comisie şi să se reanalizeze pentru că oricum nu corespunde spiritului şi prevederilor Constituţiei actuale.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu vă propun o altă soluţie, să amânăm discuţia acestui text până la şedinţei de mâine. Puteţi, în timpul interpelărilor şi în timpul intervenţiilor de mâine, comisia, împreună cu colegii de la U.D.M.R. să mai discutaţi o dată acest text. De acord? Mulţumesc foarte mult.

La pct.5, dacă sunt obiecţiuni. Nu, la pct.4 a fost discuţia. Să rămână amândouă, că sunt legate. Şi pct.4 şi pct.5.

La pct.6, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul iniţial.

Pct.7. Comisia n-a avut obiecţiuni. Votat textul iniţial.

La pct.8, urmăriţi amendamentul 9. Dacă aveţi obiecţiuni.

Nu sunt obiecţiuni. Am adoptat amendamentul 9. Se modifică pct.8, cu privire la art.13 alin.1.

La pct.9, cu privire la art.14, comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

Pct.10. Urmăriţi amendamentul 11. Admis amendamentul, modificat pct.10.

Pct.11. Comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. A rămas textul iniţial.

Pct.12. Urmăriţi amendamentul 13. La amendamentul 13 are obiecţiuni domnul Boc? Poftiţi!

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În raport, în cadrul amendamentelor respinse, o să găsesc şi o să vă spun exact numărul, la pag.228 din raport, la amendamentul 6, respins, există un amendament care sună aşa "După pct.12...", adică la punctul la care noi ne aflăm în momentul de faţă, "...se introduce un nou punct, 12¹, prin care să se prevadă abrogarea dispoziţiilor prevăzute în art.19 alin.2 şi 3."

Pentru a înţelege, o să mă refer acum la actualele prevederi din art.19, la alin.2 şi 3. "Potrivit art.19 alin.2, judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale." Este vorba de cunoscutul principiu potrivit căruia penalul ţine în loc civilul.

Prin acest amendament, alături de colegii liberali, am propus eliminarea alin.2 şi 3. De ce? În primul rând, pentru a elimina subordonarea acţiunii civile faţă de cursul şi rezultatul procesului penal. Prin prevederile alin.2 şi 3, se încalcă accesul în justiţie, în sensul că victimele presupuse ale unor fapte penale trebuie să aibă posibilitatea să se adreseze oricând instanţei civile care trebuie să poată decide asupra cererii de despăgubiri, independent de existenţa unui proces penal, de cursul şi de rezultatul acestuia.

Actualul sistem existent în Codul de procedură penală, bazat pe regula, aşa cum am menţionat, penalul ţine în loc civilul, în concepţia noastră, încalcă art.21 din Constituţie, care menţionează faptul că accesul la justiţie nu poate fi îngrădit, şi art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, obligatorie pentru România, care garantează accesul necondiţionat în justiţie al oricărei persoane care invocă un drept de natură civilă.

Iată argumentele pentru care vă propunem dumneavoastră eliminarea celor două alineate din conţinutul art.19 pentru a da posibilitate oricărei persoane care suferă un prejudiciu să nu aştepte tergiversările care au loc în procesele penale, şi de multe ori acestea durează ani de zile ci, dimpotrivă, ele să fie în stare şi în măsură ca pe linie civilă să obţină repararea pagubei. Condamnarea penală să rămână o problemă care ţine de stat, pentru tragerea la răspundere a persoanei care a săvârşit o infracţiune, dar pe linie civilă, cel care a suferit un prejudiciu să poată recupera în cel mai scurt termen şi dacă este posibil să se asigure reparaţia integrală a prejudiciului produs.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, este o chestiune un pic mai tehnică, dar îngăduiţi-mi să mă opresc asupra ei pentru a clarifica şi mai bine lucrurile.

Cel vătămat, prejudiciat printr-o infracţiune, poate să ceară dspăgubiri, cu alte cuvinte să exercite acţiunea civilă în procesul penal. Şi atunci nu este nici o problemă. Legea arată că instanţa se pronunţă atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra celei civile, şi fără discuţie că soluţia din penal va fi concordantă cu soluţia pe latura civilă.

Necazul este altul: în această materie există o regulă - Electa una via non datum recursus ad alteram - care permite celui prejudiciat material să se adreseze nu instanţei penale, ci şi instanţei civile. Şi atunci omul nu vine în dosarul penal, se duce la instanţa civilă cu acţiune separată. Deci îi dăm dreptul să petiţioneze, stimate coleg. El a mers la instanţa civilă. Dar la o altă instanţă am de rezolvat cauza penală care vizează infracţiunea, cauza materială a ambelor procese, cu alte cuvinte, atât a celui penal, cât şi a celui civil.

Şi legea spune că judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale, pe bună dreptate, pentru că dacă nu s-ar face aşa ar fi ca două trenuri ce merg nedirijate. Dacă n-am suspenda civilul ca să dau soluţia în penal, s-ar putea să ajung la soluţii neconciliante, contradictorii, şi anume, în penal să-l achit pe om că fapta nu există sau n-a fost săvârşită de acesta, şi în civil, unde se rezolvă separat afacerea, problema, să îi acord despăgubiri civile. Şi atunci mă întreb: "Domnule, ce justiţie este aceasta? Dacă l-a achitat pe inculpat cum că nu el e vinovatul, cum să plătească 5 miliarde?"

Şi atunci aştept să rezolve cauza penală şi penalul ţine în loc civilul pentru că penalul este cauza materială a celor două acţiuni, penală şi civilă. Rezolv penalul şi, potrivit art.22 alin.1 Cod procedură penală, hotărârea din penal în faţa instanţei civile are autoritate de lucru judecat pe faptă, persoană, vinovăţie. Şi atunci, dacă am aşteptat cu civilul să rezolv penalul, voi lua hotărârea din penal definitivă şi merg în faţa instanţei civile şi spun: "Oameni buni, în penal m-au achitat cum că eu nu sunt făptuitorul. Dumneavoastră în civil n-aveţi ce face altceva decât să respingeţi acţiunea civilă. Şi aşa va face instanţa civilă. Şi aşa se va face pentru că civilul a aşteptat penalul. Altfel, dacă merg separat cu judecarea lor, pot ajunge, repet, la soluţii contradictorii, neconciliante.

De sute de ani, în Codul de procedură penală funcţionează această regulă: penalul este principalul şi civilul este accesoriu. De aceea, penalul ţine în loc civilul, pentru că infracţiunea este sorgintea, stimate coleg Boc, atât a raporturilor de natură penală şi procesual-penală, cât şi a celor de natură civilă. Izvorul este vătămarea corporală, tâlhăria, furtul. Ăla este izvorul. Şi atunci rezolvi izvorul material, cauza materială a ambelor acţiuni, şi după aceea rezolv civilul, pentru a evita, repet, soluţiile contradictorii, neconciliante.

Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Dacă mai doreşte şi altcineva să facă dezbateri pe marginea acestui text, vă propun să le lăsăm pentru mâine. S-a terminat programul de dezbateri şi încep răspunsurile la interpelări, care sunt difuzate la radio.

Vă dau cuvântul mâine, stimate coleg! (Domnul deputat Cornel Ştirbeţ a venit la tribună pentru a lua cuvântul)