Parliamentary debates

Domnul Petru Gabriel Vlase:

12. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.18 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, actualizată.

Iniţiatori? Domnul Cernea.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Dacă ne dorim un învăţământ de calitate, acest lucru nu se poate baza decât pe respectarea drepturilor elevilor. Dacă încălcăm aceste drepturi sau dacă adoptăm legi care generează conflicte, unele între altele, acest lucru va prejudicia grav calitatea învăţământului din România.

Propunerea legislativă de faţă se referă la un astfel de conflict între prevederi legale diferite. În Codul civil este recunoscut dreptul adolescenţilor de a-şi alege singuri religia începând cu vârsta de 14 ani.

În Legea învăţământului, însă, în mod contrar faţă de prevederile Codului civil, se spune că părinţii decid cu privire la prezenţa elevilor la orele de religie predate în mod confesional, până ce aceştia împlinesc 18 ani. Or, aici apare o situaţie complicată, pentru că pot fi elevi care la 14 ani, conform Codului civil, să aibă dreptul să-şi decidă singuri religia, dar această religie poate fi diferită de cea a părinţilor respectivului elev şi atunci părinţii i-ar putea impune să participe la orele de religie ale altui cult decât cel pe care şi-l asumă elevul. Rămân, aşadar, patru ani, între 14 şi 18 ani, în care elevii sunt privaţi de un drept, prevăzut de Codul civil, dar pe care Legea învăţământului practic îl neagă.

Propunerea legislativă vine să pună în acord Legea învăţământului cu prevederile din Codul civil. În Codul civil avem principiile care ar trebui să stea la baza celorlalte legi, precum Legea învăţământului.

Aşadar, deşi această propunere a primit, din păcate, avize negative şi un raport negativ de la Comisia pentru învăţământ, vă spun că nu a fost acceptat şi înţeles acest fapt că, prin Codul civil, este recunoscut dreptul minorului de 14 ani să decidă singur religia. Imaginaţi-vă că un elev care este ortodox poate are părinţi atei şi părinţii nu-l lasă la ora de religie, deşi el ar dori să o urmeze şi are dreptul consfinţit de Codul civil pentru acte de administrare, să facă acest lucru. Sau un copil care este catolic şi părinţii sunt ortodocşi, poate părinţii îl forţează să meargă la orele de ortodoxie, în timp ce el se consideră catolic sau consideră că are un alt cult.

De aceea, vă rog foarte mult să vă aplecaţi cu mare atenţie asupra acestui proiect de lege. Dacă el nu va trece, se va perpetua un conflict de legi şi o situaţie extrem de neplăcută pentru mulţi copii din România. Să dăm un exemplu şi o dovadă că le respectăm drepturile.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Comisia?

Domnul Zisopol.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (2) al art. 18 din Legea educaţiei naţionale nr. 1 din 2011.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea acestui articol, în sensul ca înscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie să se facă prin cerere scrisă a elevului care a împlinit 14 ani, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul care nu a împlinit această vârstă. Schimbarea acestei opţiuni se face tot prin cererea scrisă a elevului care a împlinit 14 ani, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul care nu a împlinit această vârstă.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Dezbateri generale?

Domnul Zlati.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

O singură observaţie, dar fundamentală, şi anume faptul că în ceea ce priveşte opţiunea pentru religie în învăţământul preuniversitar, aceea care conform LEN nr. 1/2011 este făcută de către familie, de către părinţi pentru elevii minori, această prevedere corespunde Constituţiei României, care prevede că pentru traseul şcolar al elevilor răspunde familia şi, de asemenea, există şi o Cartă europeană a drepturilor omului, care prevede acelaşi lucru.

Deci, dacă per absurdum, am vota amendamentul propus de către colegul nostru, am încălca atât prevederile internaţionale, cât şi Constituţia României şi cu aceasta, I rest my case.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Iacoban.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Aş vrea să rezum ceea ce a spus colegul meu, anterior, şi anume faptul că iniţiatorul confundă alegerea de către minor a propriei religii cu alegerea obiectului de studiu, şi anume, religia.

Instituţia de drept, care este lezată prin acest demers, este instituţia discernământului minorului, şi anume, a discernământului atenuat.

Codul civil prevede că actele pe care poate să le facă un minor sunt acte de administrare, care nu-l prejudiciază, acte de conservare şi acte de dispoziţie de valoare mică, care trebuie încuviinţate de părinţi. Or, alegerea unei discipline de studiu, ca şi alegerea şcolii, este un veritabil act de dispoziţie, nepermis unui minor de 14 ani, pentru că legiuitorul consideră că nu are capacitate deplină de exerciţiu. Capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte la împlinirea vârstei de 18 ani sau la vârsta minoratului doar în cazuri excepţionale, atunci când e vorba de căsătorie sau de încheierea unui contract de muncă, şi aceasta cu încuviinţarea părintelui sau a tutorelui legal.

Deci, prin urmare, referirea iniţiatorului la art. 41 din Codul civil este una eronată şi Comisia de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport vă propune un raport de respingere pentru această confuzie. Reamintesc, dragi colegi, că a mai fost discutat o dată un asemenea proiect de lege acum câteva luni şi la fel a fost respins.

Prin urmare, vă propun adoptarea unui raport de respingere.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Benga.

Domnul Ioan Benga:

Cred că în contextul actual în care vrem să implicăm familia cât mai mult în viaţa şcolii şi în care să dăm calitate prezenţei părintelui în Consiliul de administraţie, un astfel de amendament ne-ar pune în situaţia de a îndepărta părinţii de prezenţa lor la consiliile de administraţie şi de a lua o decizie corectă. Să lăsăm părinţii să-şi îndrume copiii, că eu sunt convins că ei sunt cei mai interesaţi şi că educaţia aceea, până la 7 ani, se poate extinde, ca una pozitivă, în creşterea copilului.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Alte intervenţii? Domnul Cernea.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Când discutăm despre libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, vorbim de un drept fundamental al omului. Este un drept care nu poate fi ştirbit în niciun fel. Dacă în Codul civil el este recunoscut, prin faptul că tinerii care au împlinit 14 ani pot să-şi aleagă singuri religia, nici familia şi nimeni pe lumea aceasta nu are vreun drept să comită vreun abuz asupra minorului respectiv. Or, în materie de libertate de conştiinţă, ar fi un abuz ca părinţii să forţeze un elev de 14 ani, care are anumite convingeri religioase, să asiste la orele de religie ale altui cult, care insuflă sau care promovează alte convingeri religioase decât cele pe care le are respectivul elev.

Dacă se respinge acest proiect, se perpetuează posibilitatea, prin lege chiar, a unor astfel de abuzuri. Religia nu este o materie oarecare, nu este o disciplină oarecare, ea este predată în mod confesional. Aşadar, prezintă întreaga materie din perspectiva unui cult anume. Or, cred că veţi fi de acord cu mine, cu toţii, indiferent cum veţi vota, că dacă un elev are anumite convingeri religioase sau nu are nicio convingere religioasă, poate se consideră ateu, dacă este forţat să asiste la orele de religie care prezintă o perspectivă religioasă diferită de convingerile sale, suntem în faţa unui abuz. Acest abuz am dorit să îl înlătur prin propunerea legislativă de faţă. Colegii de la comisie, din păcate, nu au înţeles - îmi pare foarte rău - nu au înţeles despre ce discutăm şi au pus familia sau drepturile familiei mai presus de un drept individual.

Dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie, repet, este un drept absolut, el nu poate fi în niciun fel lezat. Or, din considerente care nu au legătură nici cu doctrina, nici cu principiile juridice care stau la baza iniţiativei pe care am iniţiat-o, raportul Comisiei pentru învăţământ a fost, în cele din urmă, unul negativ.

Apelez - e ultimul cuvânt al meu pe acest proiect de lege - apelez la înţelepciunea dumneavoastră: gândiţi-vă la situaţii similare în care dumneavoastră aţi putea fi puşi la o vârstă de 14 ani, sau copiii dumneavoastră, sau rude ale dumneavoastră, sau orice copil din România.

O ultimă idee: realmente nu putem spera la un învăţământ de calitate dacă nu respectăm până la ultima literă drepturile fundamentale ale copiilor din România şi dacă îi supunem la astfel de abuzuri de ordin religios în învăţământul public.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înţeleg preocupările colegului nostru pentru drepturi şi libertăţi, înţeleg această preocupare a Domniei Sale ca tinerii de 14 ani să îşi poată alege, spune Domnia Sa, religia, numai că, de obicei, copiii nu îşi aleg religia la 14 ani, pentru că sunt botezaţi pe la vârsta de două, trei luni, dacă eu mi-aduc bine minte. Şi eu sunt ortodox pentru că părinţii mei m-au botezat ortodox. Cel care este catolic, probabil că a fost botezat catolic de către părinţii lui.

Sigur, există bisericile neoprotestante, unde botezul sau binecuvântarea se primeşte la o vârstă adultă, la unele dintre ele la 33 de ani, vârsta lui Iisus, depinde de cultul religios. Dacă copilul s-a născut, aşa cum remarcaţi, într-o familie de atei, probabil că şi el va fi ateu, pentru că a fost crescut în această idee.

La 14 ani, un copil care este ortodox, să hotărască să devină catolic, mi se pare foarte puţin probabil, nu există această posibilitate. Sigur, nu exclud ca să existe un număr limitat de asemenea lucruri, dar copilul probabil că este influenţat de altcineva din afara familiei şi numai atunci probabil că-şi poate schimba religia în care a fost botezat.

Din acest motiv, consider că această propunere este neavenită, pentru că, până la urmă, nu este vorba despre alegerea la 14 ani a unui cult pe care să-l urmezi la şcoală, ci este vorba de cultul în care te-ai născut şi ai fost botezat.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Colegul Zisopol a prezentat raportul Comisiei pentru învăţământ, în calitate de vicepreşedinte al acestei comisii. Eu, în calitate de membru al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, vreau să exprim punctul de vedere al acestui grup, în sensul că noi vom vota împotriva unei astfel de iniţiative legislative, plecând şi de la considerentul şi nevoia de a ne prezerva tot ceea ce înseamnă şi de a ne apăra tot ceea ce înseamnă elementele de cultură ale minorităţilor naţionale, unul dintre ele reprezentat de religie.

Din fericire, în Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale avem toate felurile de religii sau foarte multe religii, dar tot din fericire, nu avem niciun ateu. Şi cred că acest element reprezintă un lucru foarte important, pentru a înţelege mai bine sensul în care a fost făcută această iniţiativă legislativă.

Am tot respectul pentru tânăra generaţie, pentru că am lucrat atâţia ani în învăţământ şi în acelaşi timp am tot respectul faţă de colegii mai tineri pe care-i avem în Parlament. Problema este, însă, că nu putem să interpretăm legea aşa cum ne interesează pe noi, la un moment dat. Prevederile art. 491 alin. (2) din Codul civil se referă la un cu totul alt aspect. Da, asigură libertatea de conştiinţă, în sensul că tânărul îşi poate alege, din acest punct de vedere, o opţiune religioasă pe care să şi-o manifeste el, ca persoană, la un moment dat, dar în niciun caz nu poate să-şi aleagă un obiect de studiu, aşa cum este prevăzut el în programa şcolară. Acest lucru este numai de competenţa Consiliului de administraţie al şcolii, care stabileşte cum anume este realizată programa şcolară şi care sunt reglementările pe care trebuie să le respecte un elev.

Şi, în fine, aş vrea să mai fac o remarcă - sper să nu supăr pe nimeni prin această remarcă - mă bucură faptul că majoritatea dintre noi, deputaţii din Camera Deputaţilor, suntem fie părinţi, fie unii chiar bunici şi mai puţini suntem cei care nu avem copii şi probabil că urmărim şi interesul propriilor noastre familii, aşa cum urmărim şi interesul tuturor celorlalţi care au copii în această ţară, mai ales acum, când suntem într-o Europă destul de zbuciumată, în care din anumite motive, opţiunile unor copii pot fi tranşate diferit. Să nu ne uităm decât la una anume cult religios, care încearcă în momentul de faţă să treacă în lipsa de responsabilitate a copiilor tot ceea ce înseamnă atentatele care pot avea loc, să nu uităm că ISIS-ul în momentul de faţă are o bază în aceşti copii care, din punct de vedere legal, încă nu sunt în starea de a decide singuri şi de a înţelege semnificaţia gesturilor pe care le fac.

Haideţi să fim noi cei care înţelegem de ce este bine să ne substituim acestor copii, până în momentul în care ei, cu adevărat, vor înţelege un lucru. Nu există nicio limitare în ceea ce priveşte un drept fundamental prin această decizie a părinţilor, pentru că inclusiv Codul civil prevede că pentru acte importante copilul are nevoie, chiar dacă a împlinit vârsta de 14 ani, de semnătura, de acceptul părintelui său.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Szabó Ödön, Grupul UDMR.

Domnul Szabó Ödön:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Desigur, această iniţiativă legislativă vine în consonanţă cu propunerile de până acum ale domnului Cernea, pe care le-am avut în această Cameră a deputaţilor, şi prevede o contradicţie pe care încearcă să o constate între Codul civil şi Legea educaţiei naţionale.

Este foarte important să vedem că cele două lucruri sunt diferite. Una este libertatea de a-ţi alege liber, de la 14 ani, religia şi altceva este ca, în cadrul instituţionalizat al educaţiei, părintele decide care sunt acele ore pe care, ori prin Consiliul profesoral, aflate la decizia şcolii, le acceptă ca şi ore opţionale, le propune propriului copil, crezând că acelea îl vor ajuta să se afirme în perioada în care va fi liber să ia orice decizie cu privire la propria soartă sau la soarta societăţii.

În acest context, decizia care se în interiorul şcolii este o decizie educaţională a unui părinte într-o zonă unde această libertate există. Părintele nu poate interveni ca în ora de biologie, de exemplu, să se poată preda sau nu creaţionismul sau evoluţionismul şi nu înţeleg de ce domnul Cernea nu este îngrijorat de ce, de exemplu, copilului meu, care sunt credincios catolic, obligatoriu statul îi propune o anumită ideologie evoluţionistă în ceea ce priveşte crearea fiinţei umane.

Deci, toate iniţiativele dumnealui vin să apere drepturile doar ale unei părţi din cadrul societăţii şi nu vin să dea posibilitatea şi unui credincios catolic, ortodox, protestant, neoprotestant, în cazul în care într-o materie obligatorie să se prevadă doar o singură opţiune şi nu cealaltă opţiune.

În acest context, eu cred că este foarte clară diferenţa între libertatea de a-ţi alege religia, care nu este îngrădită, copilul poate merge la orice biserică, poate să-şi asume orice identitate religioasă, şi altceva este responsabilitatea părintelui de a da o direcţie educaţiei propriului copil. Lucrurile nu trebuie amestecate.

Vă mulţumesc.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc.

Văd o rumoare în sală, de ce iau cuvântul. Este drept la replică, este conform Regulamentului, mi-a fost pronunţat numele de două ori, am tot dreptul să iau cuvântul, ca şi dumneavoastră, în cazul în care vă pronunţ numele.

Vă mulţumesc.

La biologie se studiază ştiinţă. Ştiinţa nu este ideologie. Ştiinţa se bazează pe fapte, pe experiment, pe probe, iar acum avem un consens ştiinţific că evoluţionismul este corect. Sigur, pot exista viziuni religioase creaţioniste, dar acelea nu sunt ştiinţă şi nu au cum să fie predate la biologie, nicăieri în lumea civilizată.

Revenind la ora de religie, în momentul în care îţi asumi o confesiune sau o abordare nereligioasă asupra lumii, este un abuz să fii forţat să asişti la orele de religie care prezintă o altă perspectivă confesională decât cea pe care o ai tu. Este un abuz religios.

Dacă noi avem în România şi consfinţim prin lege astfel de abuzuri, evident că nu respectăm drepturile copiilor. Iar, repet, acesta este un drept absolut - libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie - nimeni nu-l poate ştirbi. Iar la ora de religie, dacă această oră nu este o oră de educaţie religioasă, în sensul tare al cuvântului, ci este o oră de prezentare a unei confesiuni. Educaţia înseamnă să prezinţi mai multe culte, mai multe perspective, educaţia înseamnă pluralism de idei, nu o perspectivă unilaterală, prin care uneori copiii sunt supuşi chiar unor forme de îndoctrinare religioasă.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Alte intervenţii? Nu mai sunt.

Vă reamintesc că avem propunere de respingere. Iniţiativa legislativă rămâne pentru şedinţa de vot final.