Parliamentary debates

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Trecem la punctul 11 de pe ordinea de zi, raportul referitor la îndeplinirea atribuţiilor ce revin Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, potrivit Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică pe anii 2000-2002.

Da, domnule deputat Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Permiteţi-mi, domnule preşedinte, eu am crezut că aţi dorit să dăm, una după alta, cele două voturi CNA şi Rompres. De aceea, nu aţi supus votului raportul CNA. Dar am votat şi Rompres-ul, şi raportul CNA încă tot nu l-am votat. Poate ar fi bine să-l supuneţi şi pe acesta votului nostru.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, conform legii, raportul Consiliului Naţional al Audiovizualului nu se supune votului. Se ia numai act. Aşa prevede legea, deocamdată.

Stimaţi colegi, trecem la punctul 11 de pe ordinea de zi. Avem de dezbătut aici patru ani, perioada 2000-2004. Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului Claudiu Secaşiu, preşedintele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în vederea prezentării unei sinteze privind activitatea pe cei patru ani.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul!

Domnul Claudiu Secaşiu - preşedintele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii:

Domnule preşedinte al Senatului,

Onorat prezidiu, doamnelor şi domnilor parlamentari, onorată asistenţă,

CNSAS îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, ca poliţie politică, precum şi a Hotărârii Parlamentului României nr.17/16.05.2000 pentru adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS. Constatăm, însă, că din momentul înfiinţării, funcţionarea normală a instituţiei a fost grevată de anumite greutăţi. Încă din primul an al activităţii, CNSAS s-a confruntat cu lipsa unui sediu propriu atât pentru birouri, cât şi pentru depozitul de arhivă, în ciuda numeroaselor demersuri adresate Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi altor autorităţi publice. Practic, această situaţie a fost remediată parţial, la începutul anului 2001, printr-o soluţie de compromis, singura posibilă la acea dată şi care s-a permanentizat, din păcate, cu toate incovenientele aferente, anume, închirierea unui spaţiu. Acest eveniment a coincis cu începerea acţiunii de preluare a dosarelor, create de organele fostei securităţi şi de acces a primilor cetăţeni la propriile dosare, începând cu luna ianuarie 2001. Dacă în cursul anului 2000, din cauza lipsei oricărui spaţiu de depozitare, dosarele ce au făcut obiectul verificărilor din oficiu au fost studiate de reprezentanţii CNSAS la sediile deţinătorilor de fond arhivistic, din luna martie 2001 a început preluarea în gestiune a primelor documente. Comparativ, dacă în perioada martie 2001 - mai 2002, s-au preluat 3600 de dosare, s-a ajuns la finele anului 2004, la un număr de aproximativ 10000 de dosare. Trebuie subliniat că datorită lipsei unui spaţiu suficient de arhivă, toate preluările de documente s-au făcut numai în baza unor solicitări punctuale, răspunzând fie cererilor de acces la propriul dosar, fie verificărilor prevăzute de Legea nr.187/1999. Problema spaţiului destinat arhivei şi-a găsit o rezolvare parţială în luna octombrie 2003, când CNSAS a primit, prin transfer, de la Administraţia Rezervelor de Stat un număr de două hale, situate în cadrul unităţii teritoriale Popeşti Leordeni şi s-a trecut la amenajarea acestora, în regim de urgenţă. Ca principală atribuţie, CNSAS a facilitat, în baza cererilor primite din partea persoanelor îndreptăţite, accesul la propriul dosar întocmit de securitate. În comparaţie cu primul an de existenţă al instituţiei, când datorită condiţiilor obiective sus-menţionate, cele 250 de cereri primite nu şi-au putut găsi soluţionarea, conform legii, în anul 2004, dintr-un număr de 2171 de cereri, au fost finalizate 1350, 466 de cetăţeni şi-au consultat dosarul, 844 primind răspuns că nu figurează în evidenţele create de fosta securitate. Cererile de acces la propriul dosar nu au putut fi, integral, soluţionate, datorită, în primul rând, faptului că din cauza calendarului electoral din cursul anului 2000, accentul a căzut pe verificarea, cu prioritate, a candidaţilor în alegeri şi în al doilea rând, imposibilităţii preluării integrale, în gestiunea arhivelor şi evidenţelor create de fosta securitate. Activitatea de verificare a început încă din luna martie 2000, cu persoanele care au candidat în alegerile locale, continuând în toamna anului 2000 cu cele de la alegerile generale, verificări totalizând aproximativ 10000 de persoane. Spre comparaţie, pentru alegerile generale şi locale din anul 2004, CNSAS a verificat un număr de 5 ori mai mare de candidaţi, aproximativ 50000 de persoane. Totodată, în scopul stabilirii adevărului istoric cu privire la rolul securităţii în cadrul sistemului comunist, CNSAS a iniţiat şi desfăşurat o serie de manifestări, precum expoziţii, conferinţe, simpozioane, precum şi elaborarea unor volume de studii şi documente, bine primite atât de comunitatea specialiştilor în domeniu, cât şi de public. La finele anului 2002, instituţia s-a confruntat cu un blocaj al activităţii colegiului, determinată de refuzul unora dintre membrii acestuia, de a mai lua parte la şedinţe. Această criză a dus la constituirea, în luna ianuarie 2003, a unei subcomisii de control parlamentar. Lucrările subcomisiei s-au desfăşurat la sediul instituţiei pe parcursul lunii ianuarie 2003, finalizându-se prin întocmirea unui raport referitor la funcţionarea Colegiului. Chiar şi în aceste condiţii de criză, la nivelul Colegiului, accesul cetăţenilor la propriul dosar, ca şi al cercetătorilor acreditaţi la documentele întocmite de fosta securitate, a continuat. Urmare a demersurilor Parlamentului, ca for tutelar, ale Societăţii Civile, precum şi a membrilor Colegiului, începând cu luna mai 2003 s-au reluat şedinţele de lucru regulamentare ale Colegiului. În afara atribuţiilor prevăzute expres, prin legea de organizare, CNSAS a primit de-a lungul anilor şi alte atribuţii. Astfel, prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri şi în prevenirea corupţiei, s-au stabilit unele incompatibilităţi între statutul de funcţionar public şi eventuala calitate de agent sau colaborator al securităţii, CNSAS fiind instituţie abilitată, prin lege, să deruleze verificările. De asemenea, în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.214/1999, aprobată prin Legea nr.568/2001 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, precum şi a Protocolului de colaborare dintre CNSAS şi Ministerul Justiţiei, începând din luna iunie 2003, instituţia noastră pune la dispoziţia Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă documentele care atestă această calitate, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, precum şi persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. Astfel, s-a înregistrat o creştere a numărului de solicitări, primite din partea comisiei, de la 19 cereri în cursul anului 2003, care au presupus studierea a 650 de volume, la 177 de adrese de verificare, în cursul anului 2004, din care 134 au fost soluţionate pe baza documentelor deţinute în arhiva CNSAS. În concluzie, apreciem că în pofida tuturor neajunsurilor care au grevat activitatea instituţiei, pe parcursul perioadei descrise în prezentele rapoarte, CNSAS şi-a dovedit utilitatea. O atestă, în mod evident, creşterea numărului cererilor de acces la propriul dosar şi a interesului faţă de problema deconspirării agenţilor şi colaboratorilor securităţii. Vă mulţumesc.

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor).

Domnul Lucian Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule preşedinte!

Îl rog pe domnul senator Şerban Nicolae, vicepreşedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului să prezinte raportul comun al celor două comisii. Vă rog, domnule senator!

Domnul Şerban Nicolae:

Vă mulţumesc. Raportul comun al celor două Comisii juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări priveşte perioada 2000-2004, cu precizările care au fost inserate şi în raportul prezentat de către preşedintele Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul Secaşiu, că el conţine o sinteză a celor 4 rapoarte transmise în anii anteriori şi care nu au făcut obiectul dezbaterii în plenul Camerelor reunite. N-am să reiau în amănunt textul raportului, - îl aveţi şi dumneavoastră în faţă. Elementele importante au fost redate, deja, de domnul Secaşiu, referitor la dificultăţile cu care s-a confruntat această instituţie în perioada 2000-2004, blocajul, practic, al activităţii după reuniunea din 20 octombrie 2002, ca şi celelalte dificultăţi legate de gestionarea fondului de arhivă. Am să mă rezum, în prezentarea acestui raport, doar la câteva fraze foarte scurte, conţinute în capitolul de concluzii. Şi anume, în raportul comun se spune în felul următor:

1. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este o instituţie utilă pentru a satisface scopul pentru care a fost creată şi se apreciază că trebuie să-şi continue activitatea, dar în condiţii normale;
2. Activitatea Colegiului CNSAS a fost întreruptă la 22 octombrie 2002 şi această situaţie nu poate continua şi s-a propus, la acea dată, revocarea întregului Colegiu al CNSAS, deoarece reconcilierea între aceştia nu era posibilă;
3. Comisiile juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări apreciază pozitiv activitatea desfăşurată de CNSAS în anii 2003 şi 2004;
4. Comisiile juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări iau act de faptul că pe anul 2005 nu a fost încă prezentat un raport Parlamentului şi propun ca Parlamentul să stabilească, ca noul Colegiu al CNSAS să-l prezinte Parlamentului în termen de 60 de zile, de la numirea acestuia. Fac precizarea că acest raport a fost întocmit în data de 11 mai 2006.

În ceea ce priveşte activitatea Colegiului CNSAS şi a instituţiei ca atare, aferentă anului 2005, membrii Comisiilor juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări au solicitat preşedintelui Colegiului în funcţiune să prezinte, la termenul propus, un raport distinct. Acesta este raportul comun. Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. La dezbateri, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Doamna secretar Daniela Buruiană.

Doamna Daniela Buruiană Aprodu:

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor parlamentari, catastrofala guvernare a României, din perioada 1996-2000, condusă de "bravii ţărănişti", dar susţinută de actuala Alianţă D.A., plus UDMR, a lăsat moştenire o ţară sărăcită, plină de corupţie şi cu mari probleme sociale. Şi ca să nu-i uităm şi să-i pomenim mereu, pentru că de acolo unde s-au dus, nu se vor mai întoarce vreodată, ţărăniştii ne-au pricopsit cu o lege numită "Legea Ticu", după numele conspirativ al iniţiatorului. De la nefericita ei naştere, "Legea Ticu" a adus sămânţă de scandal şi vrajbă în societatea românească, iar la maturitate, legea a făcut şi ea un "pui" care se cheamă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi, progenitură la fel de nefericită, ca şi părintele ei. Prin votul exuberant şi plin de ură şi dorinţă de răzbunare, ţărăniştii au vrut să-şi plătească nişte poliţe pentru unele suferinţe îndurate, dar pentru care noi, cel puţin noi, de la PRM, nu avem nici o vină. Instituţie bugetivoră, care toacă banul public fără nici o ruşine dar, mai ales, fără a da socoteală Parlamentului României, care i-a investit, CNSAS a dus o luptă eroică de la bun început pentru a se distrage controlului vreunei comisii parlamentare. Dar să vedem ce a însemnat CNSAS în perioada 2000-2004. Am să mă refer, în mod deosebit, la perioada aceasta, când această instituţie, nou înfiinţată, la vremea respectivă a fost scăpată de sub orice control legal şi bugetar. Salarii de miniştri pentru o gaşcă extrem de zgomotoasă, în frunte cu Mircea Dinescu, Horia Roman Patapievici şi Andrei Pleşu. Aş aminti aici celebrul raport de control al comisiei parlamentare condusă de senatorul Ion Predescu, care a fost şi a rămas doar o tentativă, la vremea aceea, ceea ce a scos la lumină multe ilegalităţi din cadrul CNSAS. Dar, mâini pricepute ale unor combinatori de profesie, au îngropat adânc acest raport parlamentar în anumite sertare, pentru ca mai târziu să aibă un veritabil material de şantaj şi intimidare. Maşini de lux, cu şoferi, pentru aceeaşi gaşcă, excursii în străinătate - chipurile pentru documentare - dar, de fapt, se făcea un veritabil trafic ilegal de documente, scoase de la CNSAS şi comercializate pe bani grei. Angajarea tuturor rubedeniilor şi prietenilor dar, mai ales, cei ai "Dinescului" la departamentul de aşa-zise investigaţii, de fapt un laborator de intoxicare şi falsificare ce albea sau înnegrea dosare, prin simpla scoatere sau adăugare de documente. Acest departament este condus şi acum de protejata aceluiaşi Dinescu, priceputa doamnă Germina Nagâţ, fiica tăticului ei, un respectabil ofiţer de securitate. Lipsa unui regulament de funcţionare a acestui CNSAS şi scurgerile repetate de informaţii către unele persoane interesate, clădiri de lux, cu aer condiţionat, pentru corpuri delicate ale deconspiratorilor care, la rândul lor, ar trebui deconspiraţi, mii de miliarde de lei cheltuiţi din banul public pe logistică sofisticată, canapele de pluş pentru "dosuri" preţioase şi zurgălăi pentru "cai bălţaţi". Şi asta într-o ţară în care pensionarii mor la coadă la medicamente compensate, iar tinerii îşi iau lumea în cap pentru a-şi găsi un loc de muncă.

Rezumând, să vedem şi rezultatele acestei risipe necontrolate a banului public, colectat din impozitele şi taxele cetăţenilor români. Faptul că niciodată nu s-a prezentat Parlamentului, timp de 4 ani de zile, nici un raport de activitate, anual, deşi această instituţie a votat nominal membrii CNSAS, îmbogăţirea unor membri CNSAS atât pe baza traficului de influenţă, cât şi a traficării dosarelor de securitate ale unor persoane publice. În acest sens, lucrurile sunt foarte simple. Pentru cei ce au plătit, dosarele s-au albit iar pentru cei ce nu au plătit, au apărut din senin file noi la dosar, fabricate la comandă. Ascunderea, aproape în totalitate, a dosarelor judecătorilor şi procurorilor care au fost şantajaţi să dea soluţii şi verdicte în folosul clientelei atât a PSD, cât şi a Alianţei D.A. Expunerea oprobriului public a unor personalităţi politice incomode fostului regim "Iliescu", "Constantinescu", iar "Iliescu" şi acum "Băsescu". Desigur, celebru este cazul preşedintelui PRM, senatorul Corneliu Vadim Tudor, căruia, deşi i s-au adăugat file care nu au nici o legătură cu respectivul dosar, securitatea i-a făcut cadou un "voinic" şi "dolofan" dosar, dar de urmărire informativ-operativă. Cu toate că unele "potăi" latră şi se gudură pe la unele posturi de televiziune pentru a fi băgate în seamă, noi, cei de la PRM, îi salutăm din mers. Câinii latră, caravana trece, domnilor! De fapt, acest balamuc naţional care a atins, deja, cote paranoice şi este denumit "dosariada", va scurt-circuita adânc activitatea serviciilor secrete româneşti, spre satisfacţia unora şi, desigur, la comandă externă, distrugând, cu bună ştiinţă, actualul sistem de apărare şi siguranţă naţională. Efectele acestei nebunii le vom simţi cu toţii şi vă asigur eu, domnilor, că nu vor fi foarte târzii. Nu ştiu cât va reuşi noua componenţă a CNSAS, rezultată de după alegerile din 2004 să schimbe imaginea fostului CNSAS, care vine cu o zestre compromisă şi greu de reparat. Probabil că timpul ne va spune dacă aceste lucruri se vor îndrepta şi dacă această instituţie va putea fi aşezată pe coordonate legale, democratice puse în slujba cetăţeanului şi nu împotriva lui.

Doamnelor şi domnilor, mai avem câteva luni până la momentul aderării României la Uniunea Europeană şi Occidentul ne priveşte şi ne primeşte ca pe nişte cetăţeni din lumea a treia, dintr-o ţară bananieră, neguvernabilă, aflată într-o prelungită criză instituţională, dar, în care problemele vitale ale ţării se discută şi se rezolvă doar în unele cârciumi selecte, unde se mănâncă bine, dar, mai ales, unde se bea bine. Pentru toate acestea, veţi răspunde dumneavoastră, domnilor guvernanţi, în faţa cetăţenilor, la viitoarele alegeri, pentru că de trăit nu au trăit bine, dar, în schimb, aţi hrănit şi aţi îndopat populaţia doar cu sondaje de opinie mincinoase care, vă asigur eu, nici nu ţin de foame şi nici de sete. Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat! Domnul deputat Popa era înscris.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Partidul Conservator a reiterat, în repetate rânduri, acordul privind desecretizarea dosarelor fostei securităţi, acţiune menită să contribuie la curăţirea morală a societăţii româneşti, şi singura posibilitate de a afla adevărul despre acei demnitari care sunt stigmatizaţi de un trecut care nu le face cinste. Desecretizarea trebuie, însă, tratată cu mult discernământ şi, bineînţeles, cu rezerva pe care am exprimat-o şi zilele trecute, referitoare la dosarele reprezentanţilor Bisericii, instituţie fundamentală a poporului român, care trebuie lăsată în pace şi ferită de "mocirla" politicii. Partidul Conservator consideră că Biserica trebuie tratată ca o instituţie autonomă, aşa cum stipulează şi Constituţia, legea noastră de căpătâi, iar ingerinţele politice în treburile bisericeşti nu sunt folositoare nimănui. Orice decizii şi influenţe negative ale politicului, pot crea o falie nedorită între cea mai credibilă instituţie a naţiunii, biserica, şi poporul care vede în ea suprema izbăvire, fapt ce ar fi sinonim cu o greşeală colosală. Biserica a fost şi este şi va rămâne instituţia reprezentativă a neamului, pilonul unităţii, moralităţii şi solidarităţii românilor, mai ales în momentele de cumpănă ale istoriei. Din nefericire, ceea ce se întâmplă în prezent la CNSAS, reprezintă nu tocmai un exemplu pozitiv de activitate a unei instituţii democratice, care ar trebui să ia decizii extrem de importante pentru asanarea morală a societăţii româneşti.

Constatăm că se iau, în continuare, decizii discutabile, uşor de contestat, care pot ucide, din punct de vedere politic, anumite persoane publice care, într-un moment nepotrivit, au luat o decizie, poate nefericită, poate din constrângere. Este inadmisibil, însă, ca la un nivel atât de înalt, aşa cum se pretind a fi membrii CNSAS, să ne confruntăm, aproape zilnic, cu scurgeri de informaţii către presă sau la anumite partide politice. Este intolerabil că anumite informaţii, absolut confidenţiale, până la finalizarea dosarului "X" sau "Y", să ajungă publice sau în mâinile unor neavizaţi, fără a se respecta prezumţia de nevinovăţie a celui care face obiectul cercetării. Din acest punct de vedere, nu ne mai surprinde nimic, din moment ce CNSAS-ul nu are un statut şi nici un regulament de funcţionare clare, întreaga activitate a acestei instituţii, care ar trebui să fie un pilon al moralităţii, se desfăşoară, uneori, la limita legalităţii. Membrii Consiliului, în ceea ce priveşte modalitatea de vot, nu se ştie când este secret sau când este vot deschis sau, bineînţeles, acele abţineri care, la fel, nu sunt destul de legale, aş putea spune. O vină importantă în activitatea necorespunzătoare a CNSAS-ului

o are, evident, şi Parlamentul, sub al cărei control se află şi această instituţie, deoarece nu a stabilit până acum un regulament concret de organizare şi funcţionare a activităţii consiliului. O veche vorbă românească spune că "peştele de la cap se împute".

De aceea, noi considerăm că rezultatele muncii CNSAS-ului trebuie cuantificate prin rezultate palpabile, decizii pertinente şi corecte, nu prin spectacole mediatice nefireşti pe ecranele televizoarelor. Atrag atenţia la modul cel mai serios asupra pericolului căderii în derizoriu, al scopului şi adevăratei meniri a CNSAS-ului.

O situaţie de redresare a acestei situaţii anormale ar fi excluderea politicului din activitatea CNSAS-ului, pentru că numirea membrilor pe criterii politice nu are cum să-i confere instituţiei independenţa decizională de care are atâta nevoie. În opinia noastră, a PC, membrii Consiliului trebuie să fie victimele care au avut de suferit de pe urma acestor acţiuni de poliţie politică şi propagandă securistă, nu oameni susţinuţi de formaţiuni politice care se simt datori să le întoarcă serviciul.

Consider că a continua să mergem pe principiul "ia mai toarnă un dosărel să ne mai bălăcărim niţel", constituie un joc grotesc care nu rezolvă, ba chiar ne distrage atenţia, de la adevăratele probleme ale societăţii româneşti, cum ar fi sărăcia pensionarilor, a veteranilor de război şi alte categorii defavorizate.

Menţinerea unui climat nesănătos şi populist de gâlceavă continuă, învrăjbire reciprocă şi tensiuni artificiale, are drept principală consecinţă inducerea unei stări dăunătoare şi păguboasă pentru bunul mers al societăţii româneşti.

Partidul Conservator se pronunţă pentru modificarea legii, care să reglementeze funcţionarea CNSAS-ului, un demers absolut firesc, pentru a nu permite transformarea Consiliului în defuncte alte instituţii pe care le ştim noi din vremurile de mult apuse.

CNSAS-ul trebuie să se transforme într-o instituţie reprezentativă, europeană, cu valenţe mai degrabă preventive decât punitive, un adevărat reper al însănătoşirii clasei politice şi a societăţii româneşti în ansamblu.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Ghişe.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate doamne şi domni deputaţi şi senatori,

Evident că dezbaterea în Parlament a unui raport al unei instituţii a statului ar fi bine să constituie un moment de reflexie care să ducă la propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii în scopul servirii unui interes public. Evident că, CNSAS-ul, prin miza naţională, internaţională, politică şi morală este o instituţie de maxim interes şi faptul că această instituţie funcţionează bine sau nu, ne afectează în mod decisiv climatul public şi, mai ales politic Şi atunci, o chestiune de care cred că ar merita să se ţină seama, este următoarea:

În ce măsură condiţiile legale actuale care permit funcţionarea CNSAS-ului sunt suficiente pentru ca acest interes public să fie bine servit?

Când spun despre interesul public legat de CNSAS, mă refer la dreptul cetăţenilor României de a avea acces la informaţii şi date exacte despre trecutul oamenilor şi, mai ales despre efectele instituţiilor.

Pentru că există un risc în judecăţile superficiale, anume acela ca atunci când punem o etichetă pe un grup de oameni să se comită atâtea şanse de eroare câţi subiecţi sunt supuşi etichetării.

Pentru cei care au avut şansa sau poate nefericirea să trăiască în condiţia de adulţi şi "lucrând" în câmpul muncii socialiste până în 1989, este evident că gradele de responsabilitate instituţională sunt mai clare decât pentru generaţiile tinere care până în 1989 nu aveau încă şansa să lucreze în câmpul muncii.

Când spun asta mă gândesc la următorul aspect. Ar merita să răspundem întrebării: cine pe cine a servit şi a cui politică a aplicat-o? Securitatea a aplicat politica PCR sau PCR a aplicat politica securităţii?

Informatorii şi turnătorii etichetaţi acum, au fost instrumente ale securităţii ca braţ armat al PCR? Sau PCR a fost victima informatorilor şi turnătorilor folosiţi de către ofiţerii de securitate?

Spun aceste lucruri pentru că în opinia mea, cel puţin, este esenţial ca îmbunătăţirea Legii privind funcţionarea CNSAS-ului şi accesul la propriul dosar, să fie acompaniată de o corectă şi o principială lege a lustraţiei. Avem în Constituţie, la art.53 alin.3 o menţiune explicită care spune că atunci când se restrâng drepturi electorale unor grupuri de cetăţeni, această restrângere se poate face doar în limitele efectelor nocive pe care acţiunile lor le-au avut.

Există la CEDO un interesant caz "Letonia 2004" care evidenţiază că un fost ofiţer - colonel KGB - căruia i s-au interzis drepturi electorale a câştigat în privinţa dreptului său de a candida mai departe. Este un caz de referinţă pentru jurisprudenţa europeană.

Şi atunci, dacă plecăm de la evaluări asupra drepturilor fundamentale ale omului şi libertăţilor cetăţeneşti, aşa cum prevede legea acum, ar trebui să vedem în ce măsură legea merită şi trebuie îmbunătăţită cu următoarea propunere.

Propun ca, în cadrul unei dezbateri mai largi a partidelor parlamentare, să se modifice legea în sensul că pentru toţi cei care în România, doresc să ocupe funcţii publice, alese sau numite, să fie publicate, în mod integral, dosarele pe internet. O astfel de abordare ar da şansa cetăţenilor să afle în mod direct despre fiecare dintre cei care doresc să ocupe funcţii publice şi nu într-un mod mediat, prin aprecierile adversarilor politici.

Cred că o astfel de propunere şi modificare legislativă ar contribui la îmbunătăţirea climatului moral în societate şi ar servi cu adevărat intereselor generale ale cetăţenilor, pentru că până la urmă pe acestea trebuie să le servim aici. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul senator Funar, cu recomandarea de a sintetiza. Vă rog, domnule senator.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Voi căuta să ţin seama şi de recomandarea dumneavoastră şi sunt fericit că sunt singurul parlamentar de astăzi care a beneficiat de o recomandare.

Permiteţi-mi, domnilor preşedinţi, doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, să-mi încep intervenţia cu câteva întrebări legate de CNSAS.

O primă întrebare adresată actualului preşedinte:

De ce nu a fost respectată Legea nr.187/1999 şi nu s-a depus, anual, la Parlament, raportul?

Cea de a doua întrebare:

Raportul referitor la perioada 13 martie 2000 - 31 mai 2002, când a fost depus la Parlament ?

O altă întrebare se referă la absenţele unora dintre membrii CNSAS-ului în perioada 2000-2002.

Am constatat cu surprindere că domnul Horia Patapievici a fost prezent la 125 de şedinţe şi a lipsit la 73.

Domnul Andrei Pleşu, prezent la 116 şedinţe şi absent la 82 de şedinţe.

Domnul Mircea Dinescu i-a întrecut pe toţi, fiind prezent numai la 87 de şedinţe şi absent la 111 şedinţe.

Întrebarea pe care o am:

Indemnizaţia au primit-o integral, cei 3, în lunile în care au absentat?

Şi o altă întrebare legată de cea precedentă:

Dacă le-au fost imputate sau nu sumele aferente acestor absenţe?

În sinteză, ţinând seama de recomandarea primită, aş vrea să menţionez faptul că acest mod de a aborda problemele referitoare la activitatea CNSAS-ului, post-mortem, respectiv să punem o lumânare la capul mortului, cum facem astăzi, să discutăm în septembrie 2006 despre activitatea CNSAS-ului din anii 2000-2001-2002-2003-2004, este un mod care, în opinia mea, nu mai trebuie să se regăsească în activitatea Parlamentului.

Practic, nu mai putem face nici un control, putem decât să luăm act de ceea ce s-a întâmplat.

Constatând, cei de la CNSAS, că nu sunt controlaţi de către Parlament, îşi permit - aşa cum au făcut-o în cursul acestui an - să provoace o isterie a dosarelor şi o dezbinare generală a românilor.

PRM, prin vocea preşedintelui nostru, senatorul Corneliu Vadim Tudor, solicită desfiinţarea acestei instituţii a CNSAS-ului şi dosarele pe care le au la dispoziţie să fie puse pe internet, să fie studiate de cei care doresc acest lucru. Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule senator. Cu precizarea că recomandarea de sintetizare nu a fost cu caracter personal, ci se adresa tuturor vorbitorilor, pentru că avem mai mulţi înscrişi.

Domnul secretar Vasilescu, tot pe linia unor întrebări.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Întrebarea pe care vreau să i-o adresez domnului preşedinte al CNSAS-ului i-am pus-o şi cu ocazia audierilor atunci când, ca membru al Comisiei juridice de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, am participat la acele audieri când s-a numit noua componenţă a CNSAS-ului, una din ele, iar cealaltă rezultă din tot ceea ce am constatat că s-a întâmplat în ultima perioadă de timp, şi nu numai, privind activitatea CNSAS-ului.

Prima întrebare la care aş dori răspunsul să fie da sau nu. Nu explicaţii, pentru că întrebarea este foarte precisă.

Lucraţi pe dosare pe care le primiţi de la anumite instituţii ale statului. Garantaţi că aceste dosare, pe baza cărora dumneavoastră luaţi deciziile, reprezintă situaţia reală de la 22 decembrie 1989?

Este prima întrebare şi v-aş ruga, domnule preşedinte, atunci când răspundeţi, dacă timpul între momentul în care am pus întrebarea şi răspunsul pe care îl daţi, este prea mare, să repetaţi întrebarea la care răspundeţi.

A doua întrebare adresată dumneavoastră... dar nu numai dumneavoastră, ci şi colegilor mei parlamentari.

Dacă consideraţi că CNSAS-ul trebuie să fie o instituţie constituită pe criterii politice?

V-aş ruga răspunsul să fie da sau nu, în aceleaşi condiţii pentru prima întrebare, dacă timpul a fost mare şi s-a uitat întrebarea sau colegii nu au fost atenţi, v-aş ruga să repetaţi întrebarea şi răspunsul să fie da sau nu. Un alt răspuns decât da sau nu, vă spun sincer că nu mă interesează. Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule secretar. Domnul deputat Ilie Merce.

Domnul Ilie Merce:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, vreau să încep cu o critică la adresa Parlamentului, în primul rând, pentru că am constatat de mai multă vreme că nu-şi face datoria faţă de instituţiile pe care le subordonează. Este cazul şi acestui CNSAS, un CNSAS care nu se subordonează chiar nimănui. A mai rezultat din discuţii acest lucru. Pentru că dacă s-ar fi subordonat, şi-ar fi prezentat rapoartele la timpul potrivit, conform legii, şi nu 7 odată şi din an în Paşti.

O altă problemă pe care am semnalat-o cu toţii, dumneavoastră şi toată lumea, toţi românii. Nu permiteam membrilor CNSAS-ului să-şi valorifice datele şi informaţiile din dosarele de arhivă în talk-show-uri şi mass-media, chiar să le valorifice, să le livreze, să le speculeze, în funcţie de interese personale sau politice, cum s-a întâmplat.

Nu permiteam membrilor CNSAS sau îi trăgeam la răspundere, atunci când s-au antepronunţat cu privire la unul sau altul dintre oamenii politici sau alte personalităţi că au făcut sau nu au făcut poliţie politică. Contravine statutului lor parlamentar şi nimeni nu i-a tras de mânecă, nu i-a întrebat de nimic! Din contră, continuă!

Pe preşedintele PRM îl vânează de când s-au înfiinţat, doar-doar o să-l scoată că a făcut poliţie politică. E ruşinos! E ruşinoasă această persuasiune, această obrăznicie până la urmă.

Şi continuă! Încă nu au obosit unii membri de la CNSAS. Doar-doar. Nu o să-i găsească, pentru că nu are de unde. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Da.

Deci eu aş ruga ca, în continuare, indiferent care va fi soarta acestei instituţii şi a altor instituţii subordonate Parlamentului, să ne facem datoria faţă de aceste instituţii, să simtă că sunt controlate, să nu o ia pe arătură, cum o face CNSAS-ul ăsta, de la înfiinţare până în prezent.

Şi de ce? Pentru că inclusiv membrii ei, care ar trebui, în primul rând să-şi publice dosarele, indiferent de care dosare sunt, eu fac acest apel şi această solicitare să-şi publice ei întâi dosarele şi pe urmă să vedem dacă vor avea vreo autoritate morală să judece pe alţii. Şi lumea să-i judece.

În afară de faptul că nu sunt nişte criterii riguroase în selecţia oamenilor care trebuie să facă parte din acest colegiu, să nu fie animaţi de ură, să judece la rece. Ei nu au învăţat, de 6 ani, să citească acele dosare, darmite să le interpreteze! Şi atunci când o fac, o fac cu patimă, ură, şi părtinire.

Din sală: Lasă-neee... (discuţii, râsete răzleţe)

Domnul Ilie Merce:

Vă las. Vă las în naivitatea unora dintre noi. (discuţii)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Dragoş Dumitriu, o problemă de procedură, vă rog.

Domnul Petre Dragoş Dumitriu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Ar trebui să vă aduc la cunoştinţă faptul că pentru întocmirea raportului prezentat de domnul senator Şerban Nicolae, s-a constituit, în prealabil, o comisie formată din membri sau înlocuitori din Comisia juridică de numiri, disciplină, imunităţi şi validări de la Camera Deputaţilor şi de la Senat.

În final, a fost elaborat acest raport de către domnul senator Antonie Iorgovan, dar, în prealabil, fuseseră predate rapoarte şi de alţi participanţi la această comisie, cum ar fi subsemnatul sau distinsul coleg Petre Ungureanu de la liberali.

În ceea ce priveşte...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, problema de procedură, vă rog să o enunţaţi. Conform Regulamentului, în două minute.

Domnul Petre Dragoş Dumitriu:

Bănuiesc că şi cele spuse de dumneavoastră se scad din acest timp, nu?

Deci, spuneam că ceea ce am scris în acest raport, nu se regăseşte deloc în raportul prezentat de comisie. El reflectă pur şi simplu punctul de vedere al domnului senator Iorgovan. În raportul meu, subliniam câteva elemente referitoare la activitatea acestui consiliu, atât cunoscuta teză a ilegalităţii funcţionării în absenţa unei hotărâri a Parlamentului, dar şi a modului suspect în care acest consiliu ia bani de la buget, pentru că, aşa cum vedeţi pe ordinea de zi, noi discutăm abia azi rapoartele din 2000-2002 şi raportul 2002-2004.

Deci nu pot să înţeleg cum o instituţie ia bani prin legea bugetului - de atâţia ani! - fără să fie cunoscut raportul de activitate al acestei instituţii.

În al doilea rând, starea de legalitate a comisiei este pusă sub semnul întrebării de mai multe intervenţii pe care le-aţi văzut şi recent ale unor membri ai consiliului care, în mod cert, comit infracţiuni prin divulgarea unor hotărâri ale consiliului înainte de a se ajunge în faţa instanţei. Deci cazul de ieri în care domnul Dinescu a comunicat verdictul în cazul Monei Muscă, după legea de funcţionare a CNSAS-ului este o infracţiune.

Nu am văzut nicăieri subliniat acest fapt în raportul prezentat de comisie, mai bine zis de domnul Iorgovan. Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule deputat. În continuare domnul deputat Torö Tiberiu.

Domnul Torö Tiberiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, pentru început, aş dori să-mi exprim indignarea faţă de starea democraţiei noastre originale, că anumite persoane, foşti colaboratori ai Securităţii, ca poliţie politică, ne dau lecţii de democraţie, nu numai prin presă, talk-show-urile televiziunilor, dar şi de la microfonul Parlamentului.

În continuare, câteva gânduri pe marginea raportului prezentat de domnul preşedinte Secaşiu.

Crearea CNSAS, respectiv elaborarea Legii Ticu privind deconspirarea dosarelor, din păcate a venit foarte târziu, la 10 ani de la evenimentele din decembrie 1989, de la schimbarea regimului, şi nu numai că a venit târziu, dar de la înfiinţare această instituţie importantă privind starea democraţiei şi a societăţii româneşti s-a confruntat cu o serie de probleme de caracter legislativ, în primul rând.

Ştim foarte bine, cu toţii, nu numai cei care au fost membri ai Parlamentului în legislatura respectivă, 1996-2000, când au elaborat Legea Ticu, ci ştim cu toţii, care suntem şi azi membri ai Parlamentului României, că această lege a fost mai mult decât imperfectă. Şi nu numai că nu a dat un instrument eficient în mâna acestei instituţii, dar chiar a împiedicat-o să-şi desfăşoare activitatea.

Totodată, s-a confruntat şi cu lipsa acută de colaborare eficientă cu celelalte instituţii ale statului, în special serviciile secrete, care au avut în gestiune materia cu care a trebuit să lucreze CNSAS, adică arhivele fostei securităţi, dar şi a celorlalte instituţii represive ale statului comunist. Colaborarea între aceste servicii şi CNSAS a lăsat de dorit, ca să mă exprim mai fin.

A treia problemă a fost politizarea acestei instituţii şi este cel puţin interesant de atipic pentru starea democraţiei noastre că acel partid şi acei reprezentanţi critică cel mai vehement activitatea acestei instituţii, care nu au făcut altceva decât să bage beţe-n roate în această perioadă analizată în raport şi nu au lăsat-o să funcţioneze aşa cum trebuie.

Deci mi se pare nedreaptă formularea acestor critici vehemente de la acest microfon, şi care uneori chiar au depăşit bunul-gust.

UDMR a susţinut de la început şi susţine în continuare activitatea CNSAS, susţine deconspirarea până la capăt a tuturor dosarelor fostei securităţi, susţine amendarea legislaţiei, cum a susţinut şi ordonanţa Guvernului care a îmbunătăţit legislaţia şi totuşi a făcut ca în noua legislatură CNSAS să funcţioneze pe baza unor parametri mai ridicaţi.

UDMR susţine, în primul rând, deconspirarea ofiţerilor de securitate şi chiar doreşte ca dacă se amendează legea, atunci să apară expres acest lucru. Totodată, susţine funcţionarea cât mai transparentă a acestei instituţii. Crede că transparenţa este importantă. Totodată, trebuie îmbunătăţită comunicarea oficială a acestei instituţii cu întreaga societate şi cu partidele politice.

Deci, în final, noi vom susţine toate iniţiativele legislative sau administrative de care are nevoie acest consiliu ca să funcţioneze mai departe. Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Cu aceeaşi rugăminte de sinteză, domnul senator Petrescu.

Domnul Ilie Petrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am şi eu de pus două întrebări.

1. De când doamna deputat Marcela Lavinia Vâlcov Şandru este purtătoare de cuvânt a CNSAS şi beneficiază cu prioritate, împreună cu domnul deputat Cosmin Guşe, de informaţii din interiorul CNSAS?
2. Cât este chiria pe lună plătită pentru spaţiul în care funcţionează CNSAS?

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Szabo Karol. Sau Karoly. V-aş ruga să mă corectaţi.

Domnul Szabo Karoly Ferenc:

Domnilor preşedinţi,

Distinşi colegi,

Distinse colege,

Desigur ar fi multe de spus pe marginea materialelor prezentate aici, însă ar fi de dorit, asta este, dacă se poate spune, o opţiune pentru viitor, ca în faţa Parlamentului să se prezinte rapoarte în numele unor instituţii titularii respectivi care sunt responsabili pe perioada raportată. Altminteri, s-ar crea impresia că cel care urmează cuiva în funcţie, a primit o astfel de însărcinare, ca să de a o notă,mai mult sau mai puţin bună, predecesorului său.

În legătură cu raportul prezentat aici de către domnul Secaşiu, datorită faptului că a apărut de mai multe ori în materialul prezentat, chestiunea dificultăţii preluării materialului, a dosarelor, este cazul să repet aici, ceea ce am spus de la microfonul Senatului.

Nu este nevoie de nici o modificare legislativă. Predarea dosarelor se poate face predând pur şi simplu cheile de la arhivele unde ele se găsesc. Nu trebuie nici măcar pusă mâna pe ele. Aceasta ar trebui şi de acum încolo, chiar dacă nu mai este posibil, pentru că o cantitate imensă de material a fost dislocată cu toate pericolele pe care le implică o astfel de operaţiune.

Asta este problema. Cheile arhivelor trebuiau predate. Asta însemna predarea arhivelor, nu o adăugare, o porţionare, după dorinţa instituţiei care le gestionează în majoritate şi în prezent.

Desigur, în chestiunea modificărilor legislative, chiar dacă nu este la ordinea de zi această problemă, dar pe marginea materialului prezentat, mai mulţi dintre colegi şi-au exprimat opţiunea legată de îmbunătăţirea legislativă care este absolut necesară pentru ca în continuare să aibă conţinut, substanţă activitatea CNSAS, şi anume trebuie să scoatem neapărat din textul legii expresia "securitatea ca poliţie politică" pentru că securitatea - este un non sens, o tautologie - a fost poliţia politică a regimului comunist.

Prin urmare, cine a avut de-a face, în calitate de angajat, ca ofiţer, subofiţer şi altele, sau ca şi colaborator, printr-o formă sau alta, a făcut poliţie politică.

Deci, suntem de acord ca, pentru viitor, să dispară această expresie, care este de natură să dea loc la interpretări, uneori, arbitrare, în legătură cu faptul că persoana vizată a făcut sau nu poliţie politică, cu toate că a avut angajament şi, eventual, a şi prezentat informări sau rapoarte prin ofiţerul său, care l-a racolat.

Deci, acesta este esenţialul, pentru a se putea merge mai departe şi e o datorie cu care ar fi trebuit să înceapă, în 1990, primul Parlament ales: să se publice organigrama securităţii. Nici astăzi nu este târziu. Organigrama, chiar cu persoanele care ocupau posturi diverse, în diverse funcţii, pentru că erau persoane cunoscute. Nici măcar nu mă refer - nu m-am referit până acum - la ofiţerii acoperiţi.

Asta este tot ceea ce am vrut să vă spun.

Vă mulţumesc pentru eventuala atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule senator, şi să ştiţi că, în plenul celor două Camere, atenţia nu e niciodată eventuală, este punctuală.

Îl rog pe domnul senator Şerban Nicolae, de data aceasta, nu în calitate de membru al comisiei, să ia cuvântul.

Domnul Şerban Nicolae:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În ceea ce priveşte evaluarea activităţii CNSAS în perioada 2000 - 2004, eu cred că esenţial este să reţinem aspectele negative şi disfuncţionalităţile, care să permită o mai bună evaluare asupra a ceea ce este CNSAS în prezent şi asupra a ceea ce ar putea să devină în continuare.

Blocajul instituţiei s-a datorat, în primul rând, comportamentului unor membri ai Colegiului CNSAS. Nu a fost vorba nici de disfuncţionalităţi legislative, nici de dificultăţile de natură obiectivă, legate de spaţii, sedii şi aşa mai departe. Blocajul activităţii a fost generat, în primul rând, de activitatea unor membri ai Colegiului CNSAS, care nu au înţeles nici rostul acestei instituţii, nici utilitatea publică a instituţiei şi, mai ales, nu şi-au impus o cenzură de decenţă şi bun-simţ în comportamentul public.

Din acest punct de vedere, una dintre cele mai importante disfuncţionalităţi a fost dată de lipsa de transparenţă a modului în care lucrează această instituţie. E vorba de transparenţă în organizare şi funcţionare. Din păcate, transparenţa s-a materializat în scurgeri de informaţii şi, în condiţiile de astăzi, scurgerea de informaţii a transformat dosariada în luptă politică şi CNSAS-ul în mijloc pentru lupta politică.

Fac o paranteză. Împărtăşesc şi eu revolta unui antevorbitor, referitoare la faptul că nu trebuie să ne dea lecţii de democraţie şi moralitate oameni care au fost turnători, informatori şi aşa mai departe, dar, dacă eu, ca membru al PSD, pot să spun lucrul acesta la tribună, domnia-sa putea s-o facă foarte bine la o şedinţă a coaliţiei, direct celor pe care îi viza.

În ceea ce priveşte scurgerile de informaţii, democraţia, în primul rând, este în pericol, pentru că, aşa cum aţi văzut, sunt colegi parlamentari care se laudă şi îşi fac un titlu de glorie din accesul nelegal, în orice caz, la informaţii care ar trebui să facă obiectul exclusiv al analizei CNSAS.

Democraţia nu se face cu asemenea mijloace. Democraţia nu funcţionează cu acces ilicit la dosare, cu conferinţe de presă de demascare publică - şi eu, poate, nu ştiu decât din auzite, dar sunt oameni care pot să confirme că aceste demascări, cu mânie proletară, erau specifice unei perioade revolute, din anii '50 - '60.

Eu înţeleg dorinţa de afirmare a unora dintre politicienii de astăzi, dar ei trebuie să înţeleagă că, totuşi, subminează şi funcţionarea democraţiei, şi funcţionarea parlamentului, şi funcţionarea CNSAS-ului, prin asemenea mijloace.

O primă propunere, pe care vreau s-o fac public, este ca raportul CNSAS pe anul 2005 să fie depus în cel mai scurt timp, astfel încât el să poată face obiectul unei dezbateri în Parlamentul României până la 30 octombrie. Asta, ca să nu ajungem şi cu raportul pe anul 2005 în anul 2007.

Există câteva chestiuni legate de Legea de organizare şi funcţionare a instituţiei, aflată în dezbaterea Senatului, la care se adaugă tot felul de propuneri, tot felul de amendamente, fără ca ele, însă, să aibă o temeinică argumentaţie.

Vă dau un exemplu. Pentru că am vorbit de comportamentul membrilor Colegiului CNSAS, nu există, la ora actuală, un mijloc eficient şi obiectiv de verificare a acestor membri ai Colegiului CNSAS. Dânşii s-au verificat între ei şi s-au scos unul Albă ca Zăpada, altul Făt Frumos şi aşa mai departe, ceea ce mie mi se pare că, din start, subminează activitatea şi deciziile acestui colegiu.

Aş vrea ca în raportul pe anul 2005 să se aplece autorii asupra unor chestiuni foarte importante, care ne spun cum funcţionează această instituţie, să avem detalii legate de cheltuielile acestei instituţii, şi de salarii, şi de spaţii, şi de personal, de dimensionarea personalului, să avem date în legătură cu măsurile pe care noi le-am tot cerut, dar nu s-a ajuns la nici un fel de concluzie, legate de scurgerile de informaţii din interiorul CNSAS, măsurile de sancţionare a acelor funcţionari care îşi permit să iasă public şi să ameninţe parlamentarii cu dosarele primite de la SRI - este celebru cazul unei doamne - sper să nu-i greşesc numele, cred că acesta este numele, Nagâţ -, care a ameninţat Parlamentul cu surprize, pe baza unor dosare primite de la SRI -, cum înţelege Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să prevină declaraţii ca aceea făcută de şeful statului, care ne-a spus că ştie ce se află în dosarele preoţilor şi că acolo sunt mai mult dosare de urmărire informativă.

Toate lucrurile acestea ar trebui să se regăsească în raport, inclusiv cu măsuri de combatere a acestor stări de fapt, pentru că, altminteri, e foarte frumos să vorbim de deconspirarea securităţii, în ansamblu, cu agenţi, cu ofiţeri, subofiţeri, colaboratori şi aşa mai departe, fără să spunem, însă, ce urmărim cu acest lucru. Asanarea morală a clasei politice? Păi, ieri s-a dat o decizie la CNSAS şi aşa de mare s-a făcut o asanare, încât, persoana respectivă a spus că va contesta, că nu acceptă un asemenea verdict şi va continua să ne dea lecţii de democraţie şi moralitate în viaţa publică.

Marea asanare realizată de CNSAS a fost îndepărtarea unui venerabil liberal, Mircea Ionescu Quintus, căruia i s-au şters cu buretele anii de puşcărie politică, suferinţele şi toate celelalte. De ce? Pentru că o altă persoană, membru al Colegiului CNSAS, care a dorit să fie chiar preşedintele acestei instituţii, a vorbit, în nume personal, vituperând cu un comportament care nu poate fi acceptat, chiar dacă a fost decorat de Ceauşescu cu o distincţie naţională, prin anii '70, împotriva domnului Quintus.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule senator, vă rog să sintetizaţi.

Domnul Şerban Nicolae:

Aş sintetiza, domnule preşedinte, cu foarte mare drag, dacă n-ar fi o chestiune de mare importanţă pentru democraţie, din punctul meu de vedere, faptul că unii înţeleg lupta politică prin cine are dosar şi cine nu.

Dacă dumneavoastră vreţi să fim evaluaţi sau clasificaţi, astăzi, în anul 2006, după ceea ce scriau securiştii, turnătorii, colaboratorii, prin anii '50, '60, '70, '80, puteţi s-o faceţi, dar eu cred că democraţia se realizează după cu totul alte reguli. Lupta politică se joacă în cu totul alte condiţii, iar menţinerea actualei stări de lucruri, menţinerea actualei forme de lucru la CNSAS nu face decât să încurajeze acest stil, în care unii sunt buni, dacă sunt securiştii noştri, iar alţii sunt răi, dacă sunt securiştii lor.

Eu sper că raportul pe anul 2005 va fi mult mai bine închegat, mult mai bine echilibrat, astfel încât scopul urmărit prin deconspirarea activităţilor de poliţie politică să privească, într-adevăr, acele încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, să privească perioadele care s-au scurs înainte de 1989 şi nu perioade de după 1989, şi să nu ajungem în situaţia absolut jenantă, să se vorbească de deconspirarea dosarelor sportivilor, preoţilor, lucru care, din punctul meu de vedere, descalifică chiar democraţia şi viaţa politică din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl rog pe domnul preşedinte Secaşiu dacă doreşte să răspundă la întrebări. Evident, pe cele retorice să le reţină ca subiecte de meditaţie.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Claudiu Secaşiu - preşedintele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii:

Vă mulţumesc.

Voi răspunde, pe rând, întrebărilor formulate de domnii parlamentari.

La întrebarea "De ce nu am prezentat rapoartele anual?", întrebare pusă de domnul senator Funar, părerea personală este că datorită disfuncţionalităţilor existente la nivelul fostului Colegiu, dar şi datorită unei bune comunicări între Parlament şi instituţia noastră, pe fondul tensiunilor care au grevat activitatea fostului Colegiu.

La întrebarea privind data predării raportului pe perioada 13 martie 2000 - 31 mai 2002, nu cunosc data exactă a depunerii, dar îmi amintesc că a fost dezbătut de Comisiile juridice şi de Comisiile pentru drepturile omului în cursul anului 2003, fiind şi adoptat raportul de activitate în cauză.

La a treia întrebare, referitoare la plata indemnizaţiei pe perioada absenţelor, în perioada acoperită de rapoartele de activitate prezentate astăzi şi, în speţă, de întrebarea dumneavoastră, nu aveam calitatea de ordonator de credite, dar pot să vă asigur că toate actele contabile există şi că ele au făcut obiectul verificării anuale de către Curtea de Conturi.

În privinţa întrebărilor domnului senator Vasilescu, dacă putem garanta că dosarele reprezintă situaţia reală de la 22 decembrie 1989, CNSAS răspunde de starea şi integritatea dosarelor doar din momentul intrării lor în gestiunea CNSAS.

A doua întrebare viza viitoarea sau posibila modificare legislativă a modului de constituire a Colegiului. Depinde de Parlamentul României să decidă criteriile pe baza cărora se va face desemnarea membrilor Colegiului.

Domnul senator Petrescu a mai pus nişte întrebări punctuale. La prima întrebare, în privinţa purtătorului de cuvânt al CNSAS, aş răspunde că CNSAS are o persoană din cadrul aparatului tehnic, desemnată ca purtător de cuvânt, şi nicidecum pe cineva din afara instituţiei, iar chiria lunară care se plăteşte pentru sediul închiriat, în care funcţionăm şi astăzi, este de 86.790 RON.

Cam aceste întrebări le-am reţinut.

Vă mulţumesc.

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc domnului preşedinte Secaşiu.

Stimaţi colegi, în conformitate cu prevederile Legii nr.187/1999, modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr.16/2006, Parlamentul ia act de prezentarea şi dezbaterea acestor rapoarte.

Sigur că vom aştepta raportul pe 2005, când îl vom supune plenului şi vom continua dezbaterile noastre.