Parliamentary debates

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

"Diversiunea".

Este foarte probabil că toate intervenţiile pe care le face preşedintele Băsescu cu privire al schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului (chiar şi în afara ţării, la Londra) au scopul atingerii unor obiective precise. Nimic mai firesc. Trebuie să-şi apere propriul Guvern, al cărui naş nu poate nega că este.

În aceste momente, când problema bugetului pe 2006 şi a Statutului minorităţilor naţionale dau bătaie de cap guvernanţilor, iată că vine salvarea oferită de preşedintele Băsescu. Din nou, Partidul Social Democrat este de vină!

Şi toată această acţiune este constant dominată de patima de a stăpâni. Şi nu de a stăpâni pentru a crea, căci felul în care a înţeles rostul îl dovedesc a fi incapabil de creaţie pozitivă şi rodnică, pur şi simplu.

Preşedintele Bănescu nu e însă omul care să renunţe la dorinţa aprigă şi afirmă: "Nimic nu mai împiedică schimbarea celor doi preşedinţi din partea PSD, ai Senatului şi Camerei Deputaţilor". Domnia sa e încredinţat că nu a făcut nimic rău şi că nu a comis nici o eroare. El încearcă să facă a se uita faptul că o prevedere a Constituţiei României - art. 145 alin. 1 - demonstrează clar că singurul arbitru este Curtea Constituţională.

Domnul preşedinte Băsescu vrea să deplaseze situaţiile. Conflictul declarat asupra Guvernului Tăriceanu - vezi alegerile anticiapte, grupuri de interese, gripa aviară, dar şi "podul de la Mărăcineni", demonstrează clar dorinţa de a controla totul.

Chiar aşa de începători în ale politicii nu suntem în ţara românească. Prin tot ceea ce face, preşedintele Băsescu nu are interes public, ci numai unul personal. Crede domnia sa că s-au resorbit motivele de grave neînţelegeri între "şef" şi partid (vezi PD-PNL)?

S-a restabilit "încrederea" în coaliţia de guvernare? Crede domnul preşedinte Băsescu că poate conduce - legal - şi Guvernul României? Să o spună clar şi răspicat! Şi, mai ales, să spună ce luptă vrea să deschidă. Ca să ştie toată lumea.

Dar, dacă nu, atunci să nu ne mai vorbească de spirite negative şi distrugătoare, de tipul "sistemul ticăloşit". Nu sunt negativi pesediştii, cei care au deschis drumurile vieţii, ale integrării europene în decembrie 2004, ci, dimpotrivă, cei care, din lene, frică sau interese încurajează, întreţin şi consolidează o situaţie anormală, că, dacă ar fi numai stearpă, nu ar înfăţişa cel mai însemnat rău.

Aşezarea unei vieţi politice româneşti sănătoase şi rodnice nu va fi cu putinţă decât după eliminarea acţiunilor politice de tip "preşedinte-jucător". Asta e.