Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

(În continuare lucrările au fost conduse de domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Urmează secvenţa de răspunsuri orale la interpelări. Domnul Anghel Stanciu a formulat o interpelare referitoare la forma în care a fost aprobat planul de urbanizare a zonei Băneasa şi îl rog să dezvolte interpelarea. Nu este.

Din partea Ministerului Învăţământului este cineva? Nu este. Da, nu este, să mai amânăm.

Doamna deputată Mona Muscă a solicitat informaţii privind măsurile preconizate de Guvern în privinţa Combinatului Siderurgic Reşiţa şi a judeţului Caraş-Severin. Doamna deputată este? Nu este.

Domnul Zelenco este? Nu a ajuns încă.

Domnul Vekov Karoly a adresat o interpelare privind acţiunile provocatoare organizate de primarul Clujului în centrul oraşului în preajma Bisericii catolice. Dacă domnul deputat este prezent? Nu este deocamdată.

Domnul Nicolae Enescu solicită implicarea Ministerului Administraţiei Publice în verificarea întregii activităţi a primarului din comuna Măldăreşti, judeţul Vâlcea. Domnul Enescu este? Nu este. Da, domnul Anghel Stanciu nu este.

Domnul Adrian Moisoiu doreşte să i se răspundă cu privire la raportul Harghita-Covasna, dezbătut în Parlament în 1991. Domnul deputat este? Nu este.

Doamna Paula Ivănescu este prezentă. Dacă vreţi să dezvoltaţi interpelarea privind politica Guvernului în domeniul protecţiei mediului.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Interpelarea a fost adresată Guvernului României, domnului prim-ministru, cu privire la politica de protecţie a mediului care, în judeţul Prahova, are grave carenţe. Am exemplificat în interpelare cu hotărârea pripită şi înainte de a primi aprobările legale, de a desfiinţa un parc care conţinea cam 200 de arbori, arbuşti, spaţiu verde, loc de joacă pentru copii şi a construi pe acel loc un supermarket, deşi existau şi alte amplasamente în Ploieşti care nu necesitau defrişări de arbori.

Acest lucru s-a făcut într-un oraş care este unul din cele mai populate oraşe din Europa, cu siguranţă este cel mai poluat oraş din România şi mi se pare ciudat că se preferă soluţii de acest tip, în loc să se judece foarte bine dacă mediul, protecţia lui nu este unul din cei mai importanţi factori în siguranţa cetăţeanului, referindu-ne, bineînţeles, la sănătatea acestuia. Aş putea să continui faţă de exemplul din interpelare cu tăierea lizierei de copaci care era la marginea Ploieştiului pentru a construi un cartier rezidenţial pentru cei bogaţi. Pentru acele case care se construiesc acolo, de la 40.000 de dolari până la 60.000 de dolari nimeni nu a cerut credite, deci îşi fac case cei care, în mod normal, şi le-ar putea face şi altfel, nu prin ANL.

Aş putea continua cu desfiinţarea unui parc de joacă pentru copii de la un cartier de blocuri din Sinaia şi transformarea acestuia în parcare şi bineînţeles şi cu alte exemple.

Dacă partidul de guvernământ, Partidul Social Democrat, dacă Guvernul României crede că aşa se poate face un mediu sănătos în favoarea cetăţenilor, eu cred că este o politică greşită.

Revin la cazul din Ploieşti, parcul s-a defrişat, deci, s-au tăiat cei circa 200 de arbori înainte de a se obţine toate avizele locale. Consultarea cetăţenilor s-a făcut la o lună după ce acest parc a fost defrişat şi nu s-au întocmit toate formele legale înainte de a trece la construirea supermarketului. Aş putea să adaug că la opinia publică din Ploieşti a ajuns la urechi că toată această decizie a fost luată în urma unei vizite a primarului Ploieştiului, Emil Calotă, în Franţa şi s-a venit repede cu această investiţie care, trebuie să recunosc că este binevenită pentru Ploieşti, numai că nu este cazul să sacrificăm mediul, spaţiul verde, vegetaţia în oraşul cel mai poluat din România.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc. Domnul secretar de stat Ionel Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Referitor la interpelarea formulată de doamna deputat, precizez următoarele pe baza relaţiilor primite de la Consiliul judeţean Prahova şi celor constatate de delegaţi ai ministerului nostru care s-au deplasat la Ploieşti.

În municipiul Ploieşti a fost demarat proiectul de construcţie a unui supermarket în cartierul Nord. În legătură cu acesta, precizăm: în zona de nord a municipiului Ploieşti, cu o populaţie de circa 70.000 de locuitori, urmare politicilor de privatizare aplicate în perioada anterioară, s-a ajuns în situaţia practicării comerţului exclusiv pe tarabe. Singurul supermarket din municipiul Ploieşti este amplasat în zona de vest a oraşului. Pentru cartierul Nord a fost promovat , în anul 2001, programul – Proiectul municipal Nord – care prevede reabilitarea edilitară cu alocarea unor resurse financiare de circa 100 miliarde lei, asigurate de credite BERD şi de la bugetul local. În cadrul acestui program a fost promovat şi proiectul pentru construirea unui supermarket în această zonă.

Documentaţia care a stat la baza eliberării autorizaţiei de construire a inclus şi acordul de mediu, emis de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului Prahova. În fapt, pentru construirea complexului comercial în cauză au fost tăiaţi 182 de arbori şi 101 arbuşti. În compensaţie, programul de refacere a echilibrului zonelor verzi prevede a se realiza în toamna anului 2001, primăvara anului 2002 următoarele acţiuni: plantarea în perimetrul complexului comercial a 146 arbori şi 200 de arbuşti, plantarea în zona Liceului Nichita Stănescu, aflat în imediata apropiere a complexului comercial, a 135 de arbori şi 1000 de arbuşti, amenajarea, începând cu primăvara anului 2002 a unui parc de circa 5 hectare între Spitalul judeţean şi Vinalcool.

Politica actualei administraţii publice locale a municipiului Ploieşti în domeniul protejării şi dezvoltării spaţiilor verzi se susţine cu următoarele cifre: media plantărilor pe ultimii 5 ani – 800 arbori şi 12.000 de arbuşti.

De asemenea, se are în vedere, pentru că se află într-o fază avansată de execuţie, următoarele proiecte deosebite în acest domeniu: reabilitarea parcului Bucov pe o suprafaţă de 103 hectare, în baza parteneriatului cu Consiliul judeţean Prahova şi Consiliul local al comunei Bucov şi 2) – reabilitarea arterei magistralei Nord-Sud, bulevardul Independenţei şi Republicii, în baza unui studiu peisagistic, elaborat de proiectanţii de specialitate.

Faţă de cele arătate, considerăm că preocupările autorităţilor administraţiei publice locale pentru reabilitarea zonelor verzi din municipiul Ploieşti este relevantă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă doamna Ivănescu are ceva de adăugat?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc pentru aceste date, pe care de altfel le aveam şi eu. Sigur că înţeleg că o mână spală pe alta, mai ales când face parte din acelaşi trunchi – al PSD-ului -, dar nu mi-aţi răspuns în numele Guvernului de ce s-au tăiat arborii înainte de a se obţine avizele legale? Deci, de ce a fost această grabă de a pune cetăţenii în faţa unui fapt împlinit şi de ce acest supermarket nu a fost amplasat într-un loc care chiar în perimetrul Cartierului Nord exista şi pe care nu erau plantaţi arbuşti şi arbori?

Apoi, pot să vă informez că tot în zona Cartierului Nord se va construi, deci are aprobări, o instituţie de comerţ care se numeşte METRO.

Deci, insist pe ilegalitate, pe faptul că nu s-a amplasat într-o altă zonă care nu implica tăierea arbuştilor şi arborilor şi mai insist că toate aceste plantări, program de plantări şi replantări era absolut necesar şi oricum o să fie insuficient faţă de poluarea care este în Ploieşti.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Mai aveţi ceva?

Da, spuneţi, domnule Fleşaru.

Domnul Ionel Fleşaru:

Voiam să completez doar atât, domnule preşedinte, că la adoptarea hotărârii privind amplasarea acestui supermarket, care se face potrivit documentaţiilor legal aprobate, documentaţiilor de urbanism legal aprobate pentru municipiul Ploieşti, au votat aceste documentaţii şi reprezentanţii partidului din care face parte doamna deputat. Am verificat acest lucru, ele se confirmă şi, ca atare, nu mai am nimic de adăugat.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumim.

Doamna Mona Muscă solicită informaţii privind măsurile preconizate de Guvern în privinţa Combinatului Siderurgic Reşiţa şi a judeţului Caraş-Severin.

Dacă dezvoltă interpelarea? Vreţi să dezvoltaţi?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Data trecută, am cerut aceste precizări – şi era chiar o interpelare la adresa primului-ministru -, având în vedere situaţia deosebit de critică din Reşiţa în legătură cu Combinatul Siderurgic Reşiţa, în legătură cu care Guvernul este direct responsabil în ce priveşte escaladarea conflictului. Direct responsabil, pentru că avea un deadline în legătură cu încheierea tuturor înţelegerilor cu investitorul străin, înţelegeri care au început, dezbaterea lor şi punerea lor chiar în literă, au început cu Guvernul trecut, iar, la preluarea puterii, actualul Guvern a scăpat hăţurile din mână şi a pierdut deadline-ul.

Ca atare, ceream explicaţii cu privire la acest lucru şi, în al doilea rând, am iniţiat acolo o întâlnire a tuturor forţelor politice şi sindicale din tot judeţul Caraş-Severin, şi a prefecturii, şi a consiliului judeţean şi am ajuns cu toţii la o propunere pe care am semnat-o toţi, toate forţele politice, şi prefectura, şi consiliul judeţean, şi am anexat această hârtie semnată de toată lumea. Este vorba de o scrisoare deschisă adresată primului-ministru în legătură cu Combinatul Reşiţa şi cu viitorul acestui combinat, de care depinde soarte întregului oraş şi chiar a judeţului, şi am mai anexat, tot la această cerere, cu toţii, toate forţele politice, câteva propuneri în legătură cu alternative privind resuscitarea activităţii economice din judeţul Caraş-Severin. Era vorba de 5.

Din nefericire, la acea scrisoare deschisă, domnul Adrian Năstase, prim-ministru, nu a dat nici un răspuns: nici asupra unei întâlniri solicitate în legătură cu Combinatul Reşiţa, nici asupra celor 5 propuneri de revigorare pe căi alternative a judeţului Caraş-Severin din punct de vedere economic.

Drept urmare, le amintesc acum. Ele sunt: 1) declararea unor oraşe din judeţ zone defavorizate; 2) modernizarea Drumului Naţional 57 şi 57A precum şi deschiderea Punctului de frontieră Socol; 3) declararea unui perimetru din oraşul Moldova Nouă zonă liberă; 4) amenajarea cursurilor albiilor din judeţ; 5) Legea Krivoi Rog în legătură cu Combinatul Siderurgic Reşiţa. Spuneam atunci că am o deosebită încredere în posibilităţile de renaştere a combinatului, numai că acest combinat are nevoie ca de aer de investiţii, în primul rând pentru turnarea continuă fără de care cuptoarele electrice de curând construite sunt inutile şi, ca atare, preţul de cost necompetitiv.

Guvernul nu numai că nu dispune de finanţe pentru investiţii, dar a pierdut şi ocazia de a încheia înţelegerile la timpul cuvenit, imediat după alegerile din 2000 cu investitorul american. Acest lucru a generat reţinere şi neîncredere din partea acestuia.

Între cele două tampoane, ineficienţa Guvernului şi suspiciunea investitorului, este strivit Combinatul Reşiţa şi reşiţenii. O mare parte dintre ei, împreună cu familiile lor, au trăit întotdeauna muncind, cel puţin un membru al familiei, în Combinatul Siderurgic Reşiţa. Din acest motiv, moartea combinatului înseamnă lăsarea a mii de reşiţeni pe drumuri şi într-o situaţie umilitoare.

În legătură cu întregul judeţ Caraş-Severin, aduc la cunoştinţa tuturor că în acest judeţ sunt localităţi cu mari probleme, ceea ce generează o mare problemă pe întregul judeţ. Este suficient să citez Oţelul Roşu, Anina, Moldova Nouă.

În scrisoarea pe care am adresat-o primului-ministru şi pe care am iniţiat-o, aduceam în atenţia domniei sale o eventuală întâlnire a tuturor forţelor politice din judeţul Caraş-Severin prin parlamentarii acestui judeţ, sub patronajul domniei sale, împreună cu investitorul, cu cei din Combinatul Siderurgic Reşiţa şi cu cei care ar putea să dea răspuns la cele 5 propuneri alternative privind revigorarea economică a judeţului Caraş-Severin.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La această interpelare răspund doi secretari de stat: domnul Iacob Zelenco şi domnul Romulus Mouha.

Domnul Zelenco, în primul rând.

Domnul Iacob Zelenco:

Mă numesc Iacob Zelenco. Sunt secretar de stat la Autoritatea pentru Privatizare.

Domnule preşedinte,

Stimată doamnă deputat Mona Muscă,

Întrebarea pusă de dumneavoastră este foarte cuprinzătoare. Vizează situaţia de ansamblu a judeţului Caraş-Severin.

Eu am să răspund astăzi numai în ceea ce priveşte Combinatul Siderurgic Reşiţa, urmând ca pentru celelalte componente ale întrebării puse de dumneavoastră să primiţi răspuns în zilele următoare de la celelalte compartimente ale Guvernului care se ocupă de problemele respective.

În legătură cu Combinatul Siderurgic Reşiţa, vreau să vă fac precizarea că contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni a avut ca obiect pachetul de acţiuni gestionat de Fondul Proprietăţii de Stat, pachet care a fost vândut pe bază de contract Firmei Noble Ventures din SUA, la data de 5.06.2000.

Din analiza clauzelor contractuale, rezultă pe de o parte că Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi-a respectat toate angajamentele asumate prin contract şi, pe de altă parte, că Firma Noble Ventures nu a respectat nici una din prevederile contractuale asumate, cu excepţia plăţii avansului din preţul de cumpărare.

Situaţia economică financiară şi socială a societăţii după privatizare s-a deteriorat continuu, volumul ridicat al datoriilor şi faptul că până în prezent societatea nu a reuşit achitarea nici măcar parţială a obligaţiilor către creditori, a determinat pe unii dintre aceştia să solicite instanţei deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment al societăţii în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată.

Constatând că societatea se află în încetare de plăţi de mai mult de 30 de zile, Tribunalul Caraş-Severin a admis cererile creditorilor şi a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară a debitorului – Combinatul Siderurgic Reşiţa.

Deşi Autoritatea pentru Privatizare a solicitat Firmei Noble Ventures încă din luna martie 2001 prezentarea unui plan de afaceri viabil pentru această societate, cu specificarea şi garantarea surselor de finanţare, până în prezent, Firma Noble Ventures nu a răspuns acestei solicitări.

Faţă de situaţia creată, urmare a discuţiilor din 13 septembrie 2001, dintre consilierul primului-ministru, domnul Eugen Dijmărescu, împreună cu reprezentantul APAPS şi cu reprezentanţii şi patronii Firmei Noble Ventures, s-a căzut de acord pentru continuarea contractului de privatizare prin care să fie reconsiderate anumite termene şi obligaţii contractuale, sub motivarea întârzierii realizării de către autorităţile române, reeşalonării datoriei societăţii către bugete şi scutirii la plata majorărilor de întârziere calculate la data privatizării.

Fac menţiunea, stimată doamnă deputat, că aceste clauze trebuiau îndeplinite încă din guvernarea trecută, lucru care nu s-a realizat decât după 1 ianuarie 2001, dar acest lucru nu a schimbat atitudinea investitorului străin.

De asemenea, cumpărătorul propune asumarea de către autorităţile române, în afara cadrului contractual, a unor măsuri care depăşesc competenţa Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi/sau prevederilor legale în vigoare, cum ar fi, de exemplu, Guvernul să-i facă rost de contracte pentru a livra la intern către CFR şină de cale ferată, sau alte asemenea contracte, sau să faciliteze obţinerea de împrumuturi la Banca Comercială Română de circa 20 de miliarde fără garanţii.

Pe de altă parte, în data de 21 august 2001, Firma Noble Ventures s-a adresat Centrului Internaţional pentru Reglementarea Disputelor în Materia Investiţiilor de pe lângă Banca Mondială, o cerere de arbitraj împotriva României în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni la Reşiţa.

Referitor la procesul de reorganizare judiciară, în data de 1 octombrie 2001, Combinatul Siderurgic Reşiţa, în calitate de debitor, a depus la Tribunalul Reşiţa planul de reorganizare judiciară a acestuia. La data de 11 octombrie, principalii creditori ai combinatului, respectiv Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, PETROM şi APAPS, au depus de asemenea la Tribunalul Reşiţa, planul de reorganizare judiciară. De asemenea, şi investitorul american are şi el un plan de reorganizare.

Referitor la continuarea contractului de privatizare, aceasta ar fi posibilă în următoarele condiţii: mandatarea Autorităţii pentru Privatizare pentru încheierea unui act adiţional cu condiţia obţinerii de garanţii ferme şi reale în vederea realizării clauzelor din contract, mai ales în privinţa investiţiilor, aportului de capital şi a capitalului de lucru, respectiv emiterea unei scrisori de garanţii bancare, inclusiv prin prevederea unor clauze de desfiinţare a contractului.

Elaborarea unor acte normative care să răspundă solicitării Firmei Noble Ventures referitoare la în principal la acordarea unor înlesniri la plata datoriilor combinatului. Deci, investitorul american solicită ca să fie scutit de datorii şi de penalităţi pentru sume datorate către DISTRIGAZ, PETROM şi alţi furnizori.

Ca soluţie alternativă, se poate avea în vedere şi găsirea unor investitori sau unui investitor cu o bonitate certă, dispuşi să preia contractul de privatizare şi determinarea Firmei Noble Ventures ca să cesioneze acest contract către cineva care se poate ocupa în mod serios de această societate.

Vreau să vă asigur, doamnă deputat, că Guvernul, prin instituţiile sale, deci nu numai prin Autoritatea pentru Privatizare, este foarte preocupat de ce se întâmplă la Reşiţa, a intervenit de multe ori acolo, a căutat să aplaneze conflictele, a făcut poate mai mult decât trebuia şi ne permitea prin obiectul nostru de activitate să intervenim în această societate. Ne exprimăm speranţa că, până la urmă, vom reuşi să găsim soluţia cea mai bună, astfel încât combinatul să fie repus în funcţiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul secretar Mouha.

Domnul Romulus Mouha:

Romulus Moucha, secretar de stat în Ministerul Industriilor şi Resurselor.

Stimată doamnă deputat,

În legătură cu interpelarea dumneavoastră, având acelaşi subiect, respectiv situaţia Combinatului Siderurgic Reşiţa, o parte din răspunsul pe care l-am pregătit să vi-l dau a fost dat de domnul secretar de stat Iacob Zelenco, întrucât, de fapt, problema este una şi aceeaşi.

Aş dori totuşi să fac în plus o precizare, şi anume că acest proces de privatizare a C.S.R.-ului s-a realizat cu aprobarea – subliniez – şi în condiţiile stabilite de acţionarul majoritar, respectiv Fondul Proprietăţii de Stat.

Acest lucru, după cum cunoaştem cu toţii, s-a întâmplat în anul 2000.

Departamentul de post-privatizare din cadrul APAPS-ului, actualul APAPS, este singurul organism abilitat să urmărească, să intervină, atunci când este cazul, în sensul respectării condiţiilor contractuale.

În ceea ce priveşte Ministerul Industriei şi Resurselor, aş dori să subliniez că din prerogativele pe care le avem şi regulamentele noastre de funcţionare, în calitate, dacă vreţi, de coordonator într-un fel şi sintetizator al activităţilor industriale, putem doar face aprecierea că reluarea producţiei în condiţii de rentabilitate nu poate fi materializată decât prin punerea în funcţiune a unei instalaţii care, din păcate, se află încă în curtea combinatului, nemontată, şi anume instalaţia de turnare continuă.

După punerea în funcţiune a acestei instalaţii, desigur se pot discuta şi alte oportunităţi strategice privind situaţia acestui combinat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă aveţi nişte observaţii de făcut asupra răspunsurilor?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc pentru răspunsuri, chiar dacă ele nu sunt direct la obiectul interpelării.

Obiectul interpelării era, printre altele, organizarea acelei întâlniri. De această întâlnire nu se vorbeşte niciunde şi, în privinţa Combinatului Siderurgic Reşiţa, vreau să vă aduc în atenţie faptul că privatizarea SIDEX-ului s-a făcut cu ştergerea datoriilor şi penalităţilor.

Deci, invocarea datoriilor şi penalităţilor în cazul Combinatului Siderurgic Reşiţa este cel puţin naivă în acest moment, nemaivorbind că pentru investiţii pentru turnarea continuă, care este deja, aşa cum bine a spus domnul secretar Romulus Mocha, este doar vorba de instalarea ei, pentru că restul s-a făcut, în această privinţă eu mă întreb şi întreb şi Guvernul dacă are de gând să investească Guvernul bani în Combinatul Siderurgic Reşiţa pentru turnarea continuă? Bănuiesc că răspunsul este "nu". Nu, pentru că nu are bani. Păi, dacă Guvernul nu are bani, atunci ar trebui să se gândească la o situaţie în care privatizarea Combinatului Siderurgic Reşiţa să aibă câştig de cauză, aşa cum a avut câştig de cauză privatizarea SIDEX Galaţi. Nu sunt privatizări de categoria I-a sau a II-a, nu sunt, cred eu, nici priorităţi ale Guvernului de categoria I-a sau a II-a în ce priveşte vestul ţării sau sud-estul ţării.

Drept urmare, eu v-aş ruga foarte mult ca să-i transmiteţi domnului prim-ministru că ţinem foarte mult la acea întâlnire, cu atât mai mult cu cât ne dăm seama că nu s-a putut da un răspuns la scrisoarea noastră. Ceea ce ne-aţi spus dumneavoastră ştiam şi noi şi poate că, împreună, putem găsi o soluţie.

Oricum este total nesatisfăcător răspunsul pe care l-am primit – şi pun răspuns în ghilimele.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Zelenco. Este cam greu să investeşti în firme private, ştiţi … Asta-i toată chestia şi … complicat.

Domnul Iacob Zelenco:

Stimată doamnă deputat, noi, repet, ce a ţinut de APAPS şi exact ceea ce scria în contract s-a realizat în privinţa datoriilor. Am arătat în răspunsul dat anterior că una dintre soluţii este încheierea unui act adiţional. Cu ocazia încheierii acestui act adiţional, sigur că multe clauze pot fi rediscutate şi revăzute. Poate, inclusiv, aceste datorii.

În ceea ce priveşte finanţarea de către Guvern, nu cred că este posibil, pentru că noi nu putem interveni într-o firmă privată. Deci, rămâne soluţia continuării procesului de privatizare, fie cu Noble Ventures, fie cu alt investitori, sau să vedem ce soluţie găsim.

Repet, intenţia noastră fermă şi a Guvernului – şi asta s-a văzut din numeroase deplasări, discuţii foarte lungi, purtate la Autoritatea pentru Privatizare, care continuă şi acum, este de a salva acest combinat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Şi domnul Mouha are de făcut o completare.

Domnul Romulus Mouha:

Aş dori să reiau foarte pe scurt o idee expusă de doamna deputat Mona Muscă, şi anume faptul că nu există privatizări de gr.I şi privatizări de gr.II, sau de calitatea I şi de calitatea a II-a. Din păcate, s-a constatat însă că există FPS de gradul I şi FPS de gradul II.

Privatizarea Reşiţa s-a făcut anul trecut, în condiţiile în care s-a făcut şi iată rezultatul. Privatizarea SIDEX se face în acest an şi sunt absolut sigur că nu vor fi asemenea situaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Ştefan Baban solicită explicaţii privind cauzele prăbuşirii industriei româneşti a mobilei.

Dezvoltaţi, vă rog, interpelarea.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului ministru Dan Popescu, ministrul industriei şi comerţului, şi se referă la mobila românească.

Acesta era cuvântul de ordine înainte de ’89 şi imediat după: mobila noastră românească. Noi, toţi românii, aveam conştiinţa celui mai puternic şi mai invincibil produs românesc pe piaţa marii Europe. Ştiam că mobilierul clasic sculptat reprezintă faima industriei mobilei româneşti. Puţini ştim, însă, că acest mobilier era faimos, dar nu piaţa de Vest, ci pe piaţa URSS, CSI, unde sculpturile somptuoase aveau mare căutare.

Până în ’95, raportul pieţei externe era de 80% pe piaţa CSI şi 20% pe Europa de Vest. În urma pierderii prin Siberia a unor garnituri de mobilă şi a scandalurilor adiacente, producătorii traşi pe sfoară şi-au schimbat direcţia spre piaţa de Vest, mai pretenţioasă calitativ şi poate mai simplă.

Ca atare, producătorii români şi-au schimbat structura sortimentală, au făcut investiţii de miliarde, dar rentabilitatea mult dorită nu se regăseşte la nivelul ramurii. De ce? Punctual, motivele sunt acestea: preţurile materiei prime, energie şi lemn, impuse de monopolurile TERMOELECTRICA şi ROMSILVA, modernizările subţiri, dar cu eforturi imense, exportul la preţul de nimic al cherestelei de cea mai bună calitate, lipsa oricărui sprijin guvernamental de promovare, lipsa unor politici coerente de ramură, birocraţia etc. În plus, pentru cei 200 de mii de români care lucrează în această ramură, cu o pondere de 7% în exporturi, salariile sunt de mizerie, penultimele în ierarhia veniturilor salariale din România.

Cu toate acestea, frumuseţea mobilei româneşti îţi taie răsuflarea, iar sărăcia acestei industrii te duce în comă profundă.

De aceea solicit Ministerului Industriilor şi Comerţului explicaţii referitoare la modalităţile de existenţă şi supravieţuire a acestei ramuri a economiei româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Răspunde domnul secretar de stat Romulus Mouha.

Domnul Romulus Mouha:

Domnule preşedinte,

Stimate domnule deputat Baban,

Aş dori să precizez faptul că industria de mobilă este unul din sectoarele industriale care a reuşit să se adapteze la economia de piaţă în mai mare măsură decât alte sectoare economice, astfel încât, în prezent, gradul de privatizare depăşeşte 95%.

În prezent, în industria de mobilă din România funcţionează peste 2.680 de societăţi comerciale, din care 2.565 s-au înfiinţat după anul 1990. Mai sunt 13 societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, din care 7 sunt în procedură de lichidare judiciară.

După anul 1990, prin dezintegrarea pieţii CAER şi în scopul adaptării producţiei de mobilă la cerinţele pieţei, în industria mobilei s-a declanşat un amplu proces de restructurare şi de modernizare. În acelaşi timp, s-au creat, aşa după cum arătam mai sus, noi întreprinderi, în majoritate mici şi mijlocii, dotate cu utilaje şi instalaţii moderne.

În perioada ‘90-2000, sectorul industriei de mobilier s-a confruntat cu grave disfuncţionalităţi, dintre care aş aminti: trecerea sectorului industrial de la structura de producţie orientată spre piaţa fostelor ţări CAER la structura de producţie solicitată pe piaţa Europei Occidentale; reducerea consumului autohton de mobilier datorită scăderii puterii de cumpărare a populaţiei şi numeroase altele.

Aş dori să dau nişte exemple, în sensul că producţia de mobilă a scăzut de la valoarea de 675 de milioane de dolari în anul 1989 la 460 de milioane în anul 1992, iar în primele 8 luni ale anului curent, s-a ajuns la 447,2 milioane de dolari.

Pentru îmbunătăţirea activităţii din industria mobilei, Guvernul României a aprobat în anul 2001 două acte normative de o importanţă pe care noi o considerăm deosebită pentru acest sector industrial, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36, prin care se supune controlului Oficiul Concurenţei preţul de începere a licitaţiilor pentru masa lemnoasă pe picior, înlăturându-se astfel posibilitatea stabilirii de preţuri eronate de către Regia Naţională a Pădurilor.

Mai departe, Hotărârea Guvernului nr. 295 din anul 2001, privind aprobarea volumului maxim de masă lemnoasă care se va recolta în acest an, dispunând ca întreg volum de lemn brut care se recoltează să fie destinat valorificării pe piaţa internă.

Conştient de avantajele pe care le prezintă industria de mobilă, Guvernul României a prevăzut în Programul de guvernare pe perioada 2001-2004 dezvoltarea susţinută a industriei mobilei şi creşterea gradului de valorificare a materialului lemnos prin industrializare.

Astfel, prin prevederile unui proiect de Hotărâre de Guvern privind volumul de masă lemnoasă care se va recolta în anul 2002, se menţin restricţiile la exportul de buşteni şi lemn prelucrat sumar, iar Oficiul Concurenţei va aviza atât preţurile de pornire la licitaţiile de masă lemnoasă, cât şi preţurile de pornire la licitaţiile pe sortimente de lemn rezultate în urma exploatării masei lemnoase de către Regia Naţională a Pădurilor.

Întrucât problemele cele mai dificile cu care se confruntă în prezent industria mobilei sunt cele legate de găsirea de noi pieţe de desfacere, Ministerul Industriei, împreună cu Departamentul pentru Promovare Economică şi Comerţ Exterior din cadrul Ministerului Afacerilor externe desfăşoară acţiuni de promovare a exportului de mobilier şi, în acest sens, aş cita câteva activităţi. Participarea fabricilor de mobilă din România la Tîrgul de mobilă de la Şabad, subvenţionat de Guvern, participarea fabricilor de mobilă la Tîrgu de mobilă de la Moscova, din 20-24 noiembrie, organizarea unei misiuni economice în zona Ored şi Belvgorod din Federaţia Rusă şi multe altele.

În ceea ce priveşte nivelul de salarizare al angajaţilor apreciem că acesta nu este în competenţa de soluţionare al Ministerului Industriilor şi Resurselor pentru că, aşa după cum am amintit la începutul răspunsului pe care încerc să vi-l dau, acest sector este privatizat în proporţie de 95%, deci definirea, stabilirea salariilor se face între angajat şi angajator.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi comentarii de făcut, domnule Baban? Nu.

Domnul Marian Ionescu are două interpelări, una privind obligaţiile contractuale ale SNP Petrom faţă de agenţii economici prestatori de servicii şi una despre oportunitatea şi legalitatea vînzării activului de pregătire şi prelucrare a fierului vechi, Secţia Titu, a Combinatului de Oţeluri Speciale din Târgovişte.

Având în vedere că la ambele va răspunde domnul secretar de stat Romulus Mouha, eu îl rog să le dezvolte pe amândouă şi domnul Mouha să răspundă, de asemenea, la amândouă, una după alta.

Da. Poftiţi, dezvoltaţi dumneavoastră. Nu le mai dezvoltaţi. Bun.

Poftiţi.

Domnul Romulus Mouha:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Încerc să răspund la interpelarea dumneavoastră în legătură cu precizări cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale SNP Petrom Bucureşti faţă de agenţii economici care prestează servicii pentru aceasta. Aş dori să vă informez că obligaţiile contractuale ale SNP-ului către agenţii economici sunt achitate în ordinea scadenţei şi în funcţie de sursele băneşte realizate din încasările aferente livrărilor de produse către clienţi, ţinând cont de faptul că achitarea obligaţiilor SNP Petrom Bucureşti faţă de bugetul public naţional, este deosebit de importantă. Pentru informarea dumneavoastră aş dori, de asemenea, să vă spun că SNP-ul este, de fapt, cel mai mare contribuabil din România.

Menţionăm că, în principiu, nu se pot realiza compensări cu produse petroliere, benzină, motorină etc., întrucât acestea sunt purtătoare de accize. De asemenea, în preţul acestora este inclusă şi taxa pentru fondul special al drumurilor. Atât accizele, cât şi taxa pentru fondul special al drumurilor se calculează în euro, SNP Petrom fiind obligată să-şi constituie sursa şi să vireze obligaţia la bugetul de stat la termene fixe. Livrarea acestor produse se realizează numai cu plată cheş la livrare prin sucursalele PECO care, de altfel, nu au obligaţii de plată către furnizori. Întârzierile care apar în achitarea datoriilor către terţi aferente sucursalelor de extracţii sunt generate de încasarea cu întârziere sau uneori deloc a ţiţeiului şi a gezelor naturale livrate către agenţi cu capital majoritar de stat printre care aş aminti: Termoelectrica, Distrigaz Sud, Distrigaz Nord etc şi către Rafinăriile din afara sistemului SNP Petrom al Bucureştiului. Acesta ar fi răspunsul la prima dumneavoastră interpelare.

Domnule preşedinte,

Cu permisiunea dumneavoastră am să încerc să dau al doilea răspuns. Este în legătură cu activul, prelucrarea şi pregătire fierului vechi, Secţia Titu din cadrul Combinatului de oţeluri speciale Târgovişte. Deci, acest activ a fost vândut de către Combinatul de oţeluri speciale Târgovişte în anul 1997 cu aprobarea şi în condiţiile stabilite de acţionarul majoritar, respectiv Fondul Proprietăţii de Stat. Deci această acţiune s-a petrecut, reţinem, în anul 1997.

În consecinţă, urmărirea respectării condiţiilor contractuale, după efectuarea tranzacţiei se face de către Departamentul de post privatizare din cadrul respectiv al Fondul Proprietăţii de Stat iar în momentul de faţă a APAPS-ului. Ministerul Industriei şi Resurselor nu are absolut nici un amestec, ca să spunem aşa, în această privatizare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă domnul deputat are ceva de adăugat? Poftiţi.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimaţi miniştri,

Aş vrea să aduc câteva completări la cele spuse de domnul secretar de stat Romulus Mouha. Îi mulţumesc, în principal, pentru faptul că mi-a dat câteva răspunsuri, dar aş vrea să le elucidăm aici pentru că, în aparenţă, ele par să fie aşa, dar nu sunt chiar aşa cum au fost expuse de domnul secretar de stat.

Îmi permit să spun că situaţia de la Târgovişte, o cunosc foarte bine, şi anume din 1997, deci nu-i imput acestui guvern greşelile care s-au făcut de vechea guvernare care a făcut prăpăd, efectiv, în economia naţională, ci faptul că ar fi trebuit să existe ori la Ministerul Industriilor, pentru că domnul secretar de stat de la APAPS, chiar m-am despărţit de dânsul acum, mi-a spus că nu cunoaşte această problemă, nu a urmărit-o, deci cineva din sistemul economic trebuie să urmărească aceste lucruri, faptul că s-a vândut principala secţie de pregătire de materie primă, şi anume de fier vechi de la Titu ca şi cum ar fi fost amputată mâna dreaptă a unui organism viu, motiv pentru care acest combinat suferă la ora actuală şi în viitor de fier vechi. Culmea este că actualul Guvern a dat nu numai indicaţii, ci şi o ordonanţă privind încetarea exportului de fier vechi şi de deşeuri nemetalice şi culmea este că se fac în continuare exporturi de fier vechi şi de deşeuri. Acesta este paradoxul situaţiei, iar cel care a cumpărat secţia de fier vechi de la Titu, un turc, exportă foarte bine într-o oţelărie care este în Turcia şi iată economia românească este văduvită astfel de aportul unei secţii care trebuia să asigure, efectiv, vitalitatea acestei întreprinderi.

De asemenea, vreau să vă informez, domnule secretar de stat, că şi la ora actuală, deci sub Guvernul dumneavoastră, s-a vândut o altă secţie şi eu nu înţeleg aşa ceva, Partidul România Mare nu înţelege această strategie de privatizare pe bucăţele, deci Partidul România Mare este de acord cu privatizare dar nu ca un scop în sine, ci ca un mod coerent şi concret de revitalizare a întreprinderilor noastre. Acum s-a vândut un alt activ din acest combinat, şi anume Secţia LBE care era singura aducătoare de profit şi bani cheş în cadrul Combinatului de oţeluri speciale şi tot ca un făcut s-a vândut tot unui turc. Ar fi multe de spus în acest sens. Acestea fiind nişte semne de întrebare pe care eu le pun, v-aş ruga, cu amabilitatea care vă caracterizează, să încercăm să găsim nişte răspunsuri pentru că, iată, în acest context secţia care pregătea fier vechi şi cea mai elevată secţie din combinat, deci prima şi ultima secţie au fost vândute. Lucru cu care, deci, strategia PRM în domeniul economic nu este de acord. Suntem de acord pentru privatizare, dar ca un tot în sine.

Cu privire la a doua întrebare, pe care v-am enunţat-o şi la care mi-aţi răspuns, sunt mulţumit în parte de ce mi-aţi răspuns dumneavoastră, deoarece se ştie foarte bine că acest gigant SNP Petrom încasează într-adevăr cheş de la contribuabil, dar este adevărat, nu are lichidităţi suficiente pentru a-şi achita toate datoriile.

Vă informez, domnule secretar de stat, că de circa 4 luni, şi spun cu toată răspunderea, SNP Petrom nu a decontat nici10% din datoriile pe care le are către agenţii economici. De asemenea, vă informez că nu numai în judeţul Dâmboviţa şi chiar în toată ţara, datoriile sunt mari şi foarte mari, aceştia având parcuri imense de autovehicule, nu le pot mişca, iar soluţia dumneavoastră ca să plătească accizele este preferată totuşi de aceste societăţi şi totuşi nu a putut fi dusă la îndeplinire chiar cu plata accizelor. Deci eu găsesc că moralmente, SNP Petrom trebuie să-şi schimbe puţin strategia, că în ultimile 4-5 luni de zile nu s-a făcut nimic îna cet sens. Spre edificarea dumneavoastră, în ziarul "România Liberă", de acum o săptămână, este dat un amplu articol care spune în felul următor: O dată cu preţul benzinei creşte şi numărul motelurilor şi restaurantelor Petrom.

Stimate domnule secretar de stat, aici sunt date foarte clare, nu intru în amănunte, o să vi-l dau ca să-l lecturaţi, pentru că sunt nişte realităţi. La ora actuală, SNP Petrom are impresia că principala activitate este cea hotelieră, cu toate că este foarte clar că activitatea hotelieră este aproape către zero, deci nu au acoperite capacităţile de cazare în hoteluri decât în proporţie de 10-15% şi atunci ne punem întrebarea care este strategia actuală de privatizare a SNP Petromului, deoarece se constată că marea majoritate a banilor încasaţi se duc pe investiţii de a căror efiecienţă nu se poate spune în nici un fel.

În acest sens, v-aş ruga ca în viitorul apropiat împreună să construim şi să construiţi dumneavoastră o strategie astfel încât aceste întreprinderi pentru care lucrează SNP Petrom, şi există mari datorii către aceste întreprinderi, să fie întucâtva realizate în parte, dacă nu se poate în totalitate, pentru că, iată tot din acest motiv, că au avut datorii foarte mari şi e o datorie chiar morală faţă de una din întreprinderile de elită din judeţul Dâmboviţa, care poartă numele Întreprinderea de Utilaj Petrolier Târgovişte, avea către această întreprindere datorii de aproape 65 de miliarde de lei, această întreprindere s-a vândut cu 100 de miliarde la o societate străină în loc ca această societate a noastră să mai fi investit 30-40 de miliarde să fi fost a SNP-ului, într-adevăr, motiv pentru care exista şi o relaţie foarte strânsă de colaborare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc. Domnul Mouha are de dat nişte răspunsuri, dar mai pe scurt decât a vorbit domnul deputat.

Domnul Romulus Mouha:

Domnule preşedinte, promit că voi încerca să fiu foarte scurt.

Stimate domnule deputat,

În legătură cu Secţia Titu, dacă facem o mică incursiune în timp, doresc să precizez din nou faptul că ea a fost privatizată în anul 1997. Deci nu puteţi imputa acestui guvern această situaţie. Acest guvern a încercat prin Ordonanţele de urgenţă a Guvernului nr. 11 şi nr.16 tocmai ca să reglementeze şi să scoată la lumină, dacă vreţi, exact activităţile de colectare, de prelucrare şi de export ale fierului vechi. Dacă personajul respectiv despre care spuneţi dumneavoastră încalcă legea în România trebuie şi va fi pedepsit.

În legătură cu SNP Petrom aş dori, de asemenea, să fac o incursiune în timp... UPET Târgovişte a fost privatizată nu sub acest guvern, ci înainte, deci înainte de anul 2000.

Mai departe, în planul de investiţii al SNP Petrom există staţii noi şi moderne de benzină, inclusiv activitate hotelieră. Nu este nici ruşinos, ba mai mult în activitatea hotelieră de lângă staţiile de benzină, deci moteluri, banii se întorc foarte repede şi este o investiţie foarte bună. Este adevărat, şi ştim cu toţii, nu este nici un secret, că există blocaje economice în România, întârzieri la plăţi, dar cred că SNP-ul nu poate ca să fie dat şi nu ar fi foarte bine, este una din cele mai mari şi mai puternice societăţi comerciale din România, nu poate şi nu trebuie să fie dat ca exemplu negativ, ca el fiind cel mai rău platnic. Desigur, plăteşte în condiţiile în care vi le-am spus.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, vă rog foarte scurt. Nu prea mai e regulamentar, dar mă rog.

Domnul Costel Marian Ionescu:

O singură corectură. Vă rog să mă credeţi, în acest an s-a făcut privatizare, ştiţi foarte bine, de când suntem noi în această activitate parlamentară. Deci în ianuarie-februarie, domnule secretar de stat.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Constantin Moraru este în sală? Da.

Poftiţi, să vă dezvoltaţi interpelarea privind aplicarea programelor de sănătate. Regulamentul spune 3 minute.

Domnul Constantin Moraru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Interpelarea mea era adresată doamnei ministru a sănătăţii şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, se referea la HG nr.561 pentru aprobarea programelor de sănătate finanţate în anul 2001. Nu o să mai fac o cronologie a tuturor actelor normative, le-am precizat în materialul care a fost trimis la Ministerul Sănătăţii, dar aş vrea să punctez faptul că mă interesează un răspuns, în primul rând, în ceea ce priveşte situaţia bolnavilor de diabet şi cum consideră Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate că se poate rezolva problema acestor bolnavi cronici, beneficiari ai programelor de sănătate care trebuie să se aprovizioneze cu medicaţia necesară numai de la farmaciile existente la nivelul centrelor judeţene deci de la nivelul spitalelor judeţene.

În calitate de medic, pot să vă spun că în zona Topoloveni, pe care o cunosc foarte bine, există în jur de 400 de diabetici din cei 7000 de diabetici pe care îi are judeţul Argeş, judeţ în care sunt numai 2 medici specialişti în diabet şi boli de nutriţie, iar bolnavii mei sunt obligaţi să facă între 20-50 km deplasare la Spitalul judeţean Argeş de unde îşi pot ridica medicaţia antidiabetică. Medicamentele ce se acrodă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmacii aparţinând unităţilor prestatoare de servicii medicale prin care se derulează programele, spune art.13 din Normele metodologice, de aceea eu am venit cu propunerea ca în centrele zonale, în oraşe care nu sunt reşedinţe de judeţ sau nu au spitale judeţene, în speţă oraşul Topoloveni, asigurarea medicaţiei să se realizeze printr-o farmacie desemnată de Casa judeţeană de asigurări de sănătate în baza unui contract şi a avizului Direcţiei de sănătate publică judeţeană. Ar fi în interesul bolnavului, de fapt, o recunoaştere a contribuţiei fiecărui asigurat la fondul de asigurări sociale de sănătate, iar pacienţii din zona Topoloveni aşteaptă un răspuns pozitiv din partea Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi a Casei Naţionale de Sănătate.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Luminiţa Gheorghiu, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Aşa cum este bine cunoscut, Ministerul Sănătăţii şi Familiei împreună cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au căutat să îmbunătăţească legislaţia în domeniul finanţării programelor de sănătate, fapt care este legat direct de asistenţa medicală şi farmaceutică acordată bolnavilor. Reglementările din anul 2001 privind programele de sănătate au avut în vedere, pe lângă asigurarea cu medicamente bolnavilor, o gestionare mai bună şi un control mai eficient asupra modului în care se utilizează fondurile de asigurări de sănătate. S-a considerat util ca prin aceste reglementări să se precizeze conţinutul noţiunilor specifice finanţării din programe, în vederea îmbunătăţirii conţinutului tehnic al acestei activităţi susţinute prin programe de instruire de către Banca Mondială în cadrul reformei în domeniul financiar.

În legătură cu părerea domnului deputat care consideră că Ordinul 547 din septembrie 2001 al ministerului privind modificarea şi completarea Ordinului MSF 201/1999, în sensul că ar îngreuna procurarea acestor medicamente, vă informăm că ordinul doamnei ministru al Ministerului Sănătăţii şi Familiei menţionat a fost emis tocmai în ideea gestionării cât mai corecte a fondurilor alocate programelor de sănătate, urmărindu-se economisirea comisionului aplicat de farmaciile din ambulator pentru achiziţionarea unui număr mai mare de medicamente din fondurile programelor naţionale de sănătate.

Precizăm că există farmacii cu circuit închis în fiecare spital urban şi rural şi nu numai în spitalele judeţene. Reţetele prescrise pacienţilor în cadrul bolilor cronice prevăzute în programele de sănătate se fac de către medicul specialist, TBC, diabet, oncologie etc., care îşi desfăşoară activitatea la nivelul centrelor judeţene de unde pacientul îşi poate ridica medicamentaţia prescrisă şi, mai mult decât atât, acolo îşi poate face controlul permanent ca să fie în atenţia medicului, deci să poată fi urmărit în mod continuu.

Menţionăm că spre deosebire de anii precedenţi, un accent desebit s-a pus pe urmărirea execuţiei programelor de sănătate şi a realizării indicatorilor fizici şi de rezultat propuşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiţi.

Domnul Constantin Moraru:

Pacienţii în numele cărora m-am adresat doamnei ministru şi am făcut această interpelare, consumau în jur de 20 de milioane de lei pe lună la care comisionul pe care îl lua o farmacie era în jur de 600 000 lei, o sumă care este mult inferioară banilor pe care bolnavii trebuie să-i plătească pentru a se deplasa la ora actuală la Piteşti ca să-şi ridice medicaţia. În felul acesta, eu consider că se urmăreşte o mai mică adresabilitate a bolnavilor la medicul specialist, iar eu am făcut precizarea că în Argeş sunt numai doi medici de boli de nutriţie şi de diabet, dar sunt medici internişti care fac acest lucru de 5 ani, cum am fost şi eu şi care de 5 ani se ocupă de problema de sănătate, de problemele diabeticilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă şi dumneavoastră aveţi ceva de spus?

Poftiţi.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Aşa cum am precizat, ordinul de care, ştiu sigur, nu sunteţi mulţumit de el, tocmai rezolvă problema ridicată de dumneavoastră şi pentru realizarea unei farmacii punctuale, ştiţi că există o anume metodologie conform normelor legale. Şi, atunci când este interes se poate solicita de către factorii de răspundere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna deputat Constanţa Popa. Nu e.

O să-i dăm răspunul. Daţi-i răspunsul doamnă secretar de stat. I-aţi trimis răspunsul în scris. Ei, atunci nu-l mai citim.

Domnul Nicolae Enescu este? Da. Poftiţi, vă rog.

O interpelare adresată Ministerului Administraţiei Publice.

Domnul Nicolae Enescu:

Interpelarea este adresată domnului ministru Octav Cosmâncă, ministrul administraţiei publice.

Solicit iniţierea unei anchete privind întreaga activitate a domnului Dragu Ionel, primar al comunei Măldăreşti, judeţul Vâlcea, în care m-am născut şi eu. Informaţiile pe care le deţin din teritoriu şi pe care vi le pot pune la dispoziţie, impun de urgenţă implicarea dumneavoastră, inclusiv a Parchetului de Vâlcea, în soluţionarea acestei probleme. Ca reprezentant în teritoriu al puterii administrativ centrale, domnul Dragu Ionel a transferat o cantitate apreciabilă de ţeavă pentru alimentare cu apă potabilă achiziţionată din contribuţia beneveolă a cetăţenilor din comună, care reprezintă o valoare cuprinsă între 150 000 şi 200 000 lei pe persoană, fără eliberarea la vremea respectivă a unor chitanţe pentru sumele încasate. Transferul a fost realizat în data de 6.X.1998 pe baza unui simplu proces verbal de custodie, fără aviz de expediere către Firma SC TIM Balş care ulterior a pus în circulaţie acests bun de inventar interes propriu al unităţii menţionate, obţinând în această manieră profituri ilicite.

Vă rog, domnule ministru, să transmiteţi, în termenul prevăzut de lege, rezultatul anchetei solicitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul secretar de stat Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule deputat, pentru a vă da un răspuns complet la interpelarea pe care aţi formulat-o am nomionalizat o comisie formată din doi oameni care urmează să se deplaseze la Vâlcea, încă nu a putut avea loc această deplasare, întrucât interpelarea ne-a venit de abia joi. Săptămâna aceasta o să fac această deplasare la Vâlcea, după care o să vă dăm un răspuns cât mai complet cu privire la activitatea din localitatea respectivă. Da? La ora actuală nu am încă răspunsul.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimate coleg,

Problematica la care aţi formulat dumneavoastră interpelare este mai degrabă o problematică la care formulăm întrebări, adică expuneţi problema primarul cutare a făcut cutare lucru şi spuneţi ce are de gând să facă administraţia publică, ce măsuri a luat, pentru că interpelarea se referă la o problemă foarte importantă, la un domeniu întreg al politicii interne sau externe a Guvernului. Aceasta este o problemă destul de măruntă, care este de domeniul întrebărilor. Dar, mă rog, se va da un răspuns.

Da. Domnul Adrian Moisoiu a formulat o interpelare la Raportul Harghita-Covasna.

Poftiţi, vă rog.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De fapt, eu voiam să mă adresez domnului prim-ministru şi dezvoltând interpelarea de săptămâna trecută. Deplasându-mă în teritoriu şi ajungând la limita judeţului Mureş cu jud. Harghita, am vizitat şi oraşul Topliţa unde am avut o întâlnire cu minoritarii din propria lor ţară, adică cu locuitorii de cetăţenie, de naţionalitate română din judeţul Harghita. Este, de altfel, cunoscut faptul că aceştia sunt la a doua legislatură în care nu mai sunt reprezentaţi în Parlamentul României. În acelaşi timp, sunt cunoscute discriminările la care au fost supuşi şi sunt supuşi de către majoritarii Harghitei, respectiv maghiarii care trăiesc la noi în ţară. Întrebarea care a existat pe buzele tuturor a fost: Ce este cu raportul Harghita-Covasna? Mai primim vreun răspuns?

După cum este cunoscut, în iarna anului 1992, Parlamentul a discutat acest raport, dar fără ca să ia vreo hotărâre. În urma declanşării loviturii de stat din decembrie 1989, în judeţele Harghita şi Covasna au avut loc o serie de evenimente cu caracter extremist care au determinat plecarea din zonă a unui număr însemnat de cetăţeni de naţionalitate română. Aceştia s-au adresat în nenumărate rânduri Guvernului şi Parlamentului României în speranţa soluţionării situaţiei disperate în care se află. Ca urmare, Parlamentul României, luând act de această stare de lucruri care viza încălcarea drepturilor omului, a hotărât înfiinţarea unei comisii de audiere a persoanelor care după 22 decembrie 1989 au fost nevoite să-şi părăsească locul de muncă şi domiciliul din judeţele Harghita şi Covasna. După îndelungi discuţii, raportul acestei comisii nu a fost finalizat, el fiind depus la arhivă pentru a fi concluzionat într-o legislatură viitoare.

Domnule prim-ministru, teroarea la care au fost supuşi aceşti oameni a fost de neimaginat, acţiuni devastatoare incredibile, materializate prin distrugerea în Harghita a 35 de posturi de miliţie, iar în Covasna, 3, omorârea cu bestialitate a 7 persoane, dintre care amintintesc numele lt. col.Coman Dumitru, plt.maj.Cheocăşan Liviu, mr. Agache Aurel, plt.Dănăilă Gabi sau plt.Szekely Gavril, care, a fost în continuare starea de spirit în aceste zone ar trebui să o cunoaşteţi şi să nu vă lase indiferent. Enumăr câteva: problemele măicuţelor de la Odorhei, nenumărate manifestări iredentiste de la Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Baraolt, Cristuru Secuiesc, Lueta, Tuşnad şi atâtea altele, multiplele acţiuni separatiste şcolare, incendierea a numeroase gospodării, agresări, obligarea românilor să-şi părăsească cu forţa posturile pe care le ocupau, arborarea drapelului de stat maghiar şi aşa mai departe. Doresc să citez un obscur tehnician maghiar de la prefectura Covasna a cărui declaraţie se găseşte în raport: "Ardealul va fi unguresc, aşa cum trebuie să fie, iar cei din Ungaria ne vor ajuta. Degeaba vin în judeţul Covansa cei de la Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne sau de la SRI pentru că nu au ce căuta. Noi ştim să lucrăm mai bine ca ei".

După 10 ani care au dovedit veridicitatea totală a frazei citate, când premierul Orban îşi permite să inaugureze anul universitar pe teritoriul României la Oradea, iar ministrul maghiar al învăţământului să invite la această festivitate pe omologul lui român, cred că a venit timpul ca Guvernul pe care îl conduceţi să nu mai dea fel de fel de declaraţii ambigue, ci un răspuns clar. Românii din judeţul Harghita şi Covasna îl merită.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul secretar de stat Ionel Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Problematica ridicată în interpelarea dumneavoastră comportă o analiză deosebită care nu se poate face în trei zile. Noi am primit această interpelare joi. Efectiv, n-am avut la dispoziţie timpul necesar pentru a verifica toate aspectele semnalate de dumneavoastră, aşa că v-aş ruga să ne acordaţi timpul necesar pentru a putea face şi investigaţiile necesare şi a formula un răspuns cât de cât pertinent la întrebarea pe care aţi pus-o.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc frumos pentru răspunsul pe care domnul secretar de stat Fleşariu l-a dat şi sper ca totuşi la această interpelare să primim un răspuns, adică să nu fie depusă undeva la arhivă şi ţinută acolo pentru că astă-seară nu s-a dat un răspuns. Un proverb românesc spune: "Mai bine mai târziu decât niciodată". Şi dacă răspunsul va fi pertinent, atunci cu atât mai mult.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Din partea Ministerului de Interne este cineva? Da. Poftiţi!

Domnul Kónya-Hamar Sándor solicită o explicaţie privind competenţa forţelor de ordine publică vizând domeniul şi aplicabilitatea Legii administraţiei publice locale.

Poftiţi şi dezvoltaţi!

Domnul Kónya-Hamar Sándor:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule secretar de stat, aş vrea să dezvolt puţin cazul concret care a fost şi s-a oferit ca bază de referinţă pentru această interpelare.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimaţi reprezentanţi ai Guvernului,

Interpelarea mea a fost iniţial adresată primului-ministru Adrian Năstase şi vizează politica Guvernului de realizare a unei stabilităţi decizionale şi legislative pentru asigurarea supremaţiei legii dar implică cel puţin două ministere: cel de interne şi cel de administraţie publică locală.

iată cazul concret care s-a oferit ca bază de referinţă pentru interpelarea adresată.

În ziua de 29 septembrie anul curent, după ce consiliul local din comuna Suatu, judeţul Cluj, a luat decizia - creând cadrul juridic şi cel financiar, conform Legii nr.215 din 2001, de a instala plăcuţele bilingve cu denumirea localităţii, comandate la Direcţia drumurilor naţionale judeţene Cluj şi aprobate şi confecţionate de aceeaşi direcţie, instalarea plăcuţelor a fost împiedicată de şeful postului comunal de poliţie cu concurenţa reprezentantului Inspectoratului judeţean de poliţie Cluj.

Cazul a fost cu atât mai neplăcut şi neaprobat de comunitatea comunei respective cu cât prin acest gest a fost impusă de fapt voinţa şefului de post de poliţie şi nu a consiliului local, deşi precedentele aplicării Legii administraţiei publice locale în acest sens există în judeţul Cluj şi nu unul la număr.

Având în vedere cele prezentate, repet întrebarea de fond a interpelării: care este competenţa forţelor de ordine publică nereglementată în textul legii vizând domeniul şi aplicabilitatea Legii administraţiei publice locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.

Domnul Nicolae Berechet (secretar de stat, Ministerul de Interne):

Domnule preşedinte,

Distinse doamne,

Domnilor deputaţi,

Domnule deputat Kónya-Hamar Sándor,

Aş vrea să încerc să fac o sinteză a răspunsului meu pentru a fi şi punctual şi a mă încadra într-un termen rezonabil în raport cu ora la care discutăm.

din investigaţiile pe care le-am făcut, în comuna Suatu s-au petrecut următoarele lucruri: În luna iunie, mai exact pe data de 29, într-o teleconferinţă cu reprezentanţii administraţiilor locale, cu prefecţii, s-a avansat ideea ca în localităţile unde procentul de 20% a unor minorităţi, a unor comunităţi minoritare sau de alte etnii decât românii există, să nu se treacă la inscripţionarea bilingvă până când, printr-o reglementare la nivel de hotărâre de Guvern, demers legislativ care este în acest moment în procedura de avizare, nu se stabilesc norme tehnice de aplicare, tehnicitatea avizului constând şi în abilitarea pe care Academia Română o va da inscripţionării definitive a acestor localităţi.

În acest context, Prefectura judeţului Cluj a emis o circulară care, firesc, a ajuns şi la Inspectoratul judeţean de poliţie, în baza căreia, un ofiţer superior din Poliţia judeţului Cluj, împreună cu reprezentanţii Postului de poliţie Suatu au discutat cu domnii primari Domokos Ladislau şi domnul viceprimar Toth Balaş, ajungând la convenienţa de a lăsa montarea respectivelor plăcuţe după elaborarea hotărârii de Guvern care, repet, se află într-o fază, se pare, avansată în procedura de avizare, sens în care s-a încheiat un proces-verbal în care termenul este acela de au convenit asupra acestui principiu, proces-verbal pe care îl am şi vi-l pot pune la dispoziţie, proces-verbal semnat în egală măsură şi fără activităţi de impunere în forţă sau de imixtiune în problemele administraţiei locale a respectivei comune, de către, pe de o parte, distinşii reprezentanţi ai primăriei din Suatu, şi, pe de altă parte, de reprezentanţii Inspectoratului judeţean de poliţie Cluj.

În aceste condiţii, personal apreciez că nu este vorba de o împiedicare şi nici cel puţin de o imixtiune în atribuţiunile evident ale Primăriei comunei Suatu, ci numai de o punere în aplicare a acestui amendament care înseamnă aşteptarea hotârârii de Guvern cu respectiva abilitare tehnică din partea Academiei. Altfel, eu aş avansa ideea că prezenţa cadrelor de poliţie la sediul primăriei din comuna Suatu trebuie să fie acceptată şi ca o formă din ce în ce mai apropiată a instituţiei poliţienieşti de administraţia locală în toate împrejurările şi situaţiile în care poliţia ar putea şi trebuie să ia act de activităţile, actele şi acţiunile care ar putea, eventual, pune în discuţie şi eventuale stări viitoare de pericol.

În acest fel, vă asigur, domnule deputat, că nici poliţia din judeţul Cluj şi nici poliţia din nici o altă parte a ţării nu au în programul de activităţi acţiuni sau poziţii de imixtiune în competenţele primăriilor locale şi, în general, al administraţiei locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă domnul deputat are ceva de spus.

Domnul Kónya-Hamar Sándor:

Vă mulţumesc pentru răspunsul dat.

Oricum, informaţiile care au intrat în posesia mea diferă puţin de cele prezentate. aş vrea să vă informez că în judeţul Cluj s-au mai ridicat asemenea probleme şi au fost altfel rezolvate, fie că primarul a fost mai impunător şi mai hotărât pe situaţie, fie că acest primar al comunei Suatu şi-a găsit modalitatea de a conveni într-adevăr asupra rezolvării cazului. este o diferenţă între comune şi comune. în acele comune amintite nici un primar nu este de etnie maghiară, ei sunt români, s-au rezolvat problemele tocmai pentru că aveau personalitate şi s-au impus şi nu au cedat. Mă rog, asta e situaţia creată.

Totuşi, zvonurile şi aspectul, tensiunea din acea comună persistă, deci şi noi aşteptăm cu nerăbdare acea metodologie de aplicare. Se pare că termenul nu a fost respectat. în legătură cu denumirile localităţilor unde, practic, comunitatea acceptă, şi reprezentanţii comunei, reprezentarea aleasă, fie primarul, fie consiliul pot conveni asupra denumirii având la îndemână dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania al regretatului Coriolan Suciu, se pare că situaţiile se pot rezolva fără probleme deosebite, aşa cum era cât de cât să se întâmple în comuna Suatu.

Oricum vă mulţumesc pentru răspuns şi sperăm că se va rezolva cazul într-un mod acceptabil.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Iancu Holtea solicită opinia Ministerului de Justiţie asupra implicării instanţelor judecătoreşti în litigiile între cămătari şi cetăţenii naivi.

Domnul Iancu Holtea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În ultima perioadă se manifestă în mod frecvent un fenomen sau o infracţiune numită cămătărie. Unii cetăţeni care posedă bani şi nu i-a verificat nimeni de unde-i au, dau bani cu împrumut, lei sau valută, cu dobânzi foarte mari, în baza unui act de mână, de regulă, agramat, act între cele două părţi semnat şi de unul sau doi martori.

Deoarece nu se ţine nici un fel de contabilitate, practicarea cămătăriei fiind ilegală după părerea mea, având la bază mai multe infracţiuni de înşelătorie, evaziune fiscală, cămătarii reuşesc şi cu ajutorul instanţelor judecătoreşti să deposedeze cetăţenii creduli şi naivi de micile proprietăţi pe care le mai posedă, trezindu-se aruncaţi în stradă de către executorii judecătoreşti.

În fapt, săptămâna trecută am avut două audienţe. O să vă relatez una singură. Familia Andreica din Drobeta-Turnu Severin care a împrumutat de la un cetăţean, se cheamă Sandu Stelian, suma de 1200 de mărci cu dobândă de 10%, deci 120 de mărci germane pe lună. După ce a achitat întreaga sumă plus 650 de mărci dobândă, deci în total 1650 mărci, omul a înţeles că şi-a achitat datoria. Dar cămătarul lacom i-a mai cerut încă 1000 mărci germane.

Acţionându-l în instanţă, cu toate că la baza acestui fenomen, de la început un fenomen ilegal, stau mai multe infracţiuni, el nu are sistem de contabilitate, nu plăteşte impozite, actul este agramat şi ilegal, poate fi încheiat de oricine şi oricând, nu este autentificat, obţine cu ajutorul instanţei judecătoreşti scoaterea din apartament, din apartamentul în care locuia, a doamnei Andreica Elena cu şase persoane, deci soţul, fiica, ginerele şi trei nepoţi şi le scot lucrurile în stradă. Îşi dă seama cămătarul sau cel care a cumpărat apartamentul că este ilegal ceea ce face şi atunci acţionează în justiţie prin ordonanţă prezidenţială executarea sentinţei, scoaterea din apartament. Îşi dă seama pentru că în apartament erau şase persoane iar apartamentul era proprietate comună a soţilor Andreica, actul avându-l numai cu una din părţi, cu soţia, Andreica Elena.

Fără să aştepte pronunţarea sentinţei - care s-a pronunţat în 27 august, în această perioadă executorul judecătoresc îi scoate pe aceşti oameni în stradă.

Înainte de a veni la noi, aici, la Parlament, săptămâna trecută, primeşte decizia de respingere a acţiunii prezidenţiale a celui care a dobândit apartamentul.

Din informaţiile pe care le-a avut de la noi, de la juriştii noştri, noi i-am recomandat să se mute în apartament fiindcă acţiunea era respinsă.

Întrebarea pe care eu am pus-o domnului procuror general, Joiţa Tănase, doamnei ministru Rodica Stănoiu, a fost următoarea: ce părere aveţi de aceste practici, dacă sunt sau nu legale. Şi unde se mai pot adresa aceşti oameni înşelaţi de către cămătari, scoşi în stradă şi umiliţi de unii care, după părerea noastră, de la bun început încalcă legea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul secretar de stat Ivanov.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Potrivit dispoziţiilor legale în materia contractului de împrumut, există posibilitatea ca acesta să se realizeze în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat între cele două părţi, cu o dobândă stabilită de lege care nu poate depăşi un anumit cuantum.

Deci, nu sunt prohibite împrumuturile care iau forma unor înscrisuri sub semnătură privată, care sunt înţelegeri care sunt luate în prezenţa unor martori. Dacă debitorii respectivi nu-şi achită suma împrumutată, împrumutătorul are, potrivit legii, dreptul să-i dea în judecată. Un judecător aflat într-o asemenea împrejurare nu are decât să dea soluţia care rezultă din probele dosarului. Şi dacă probele sunt acel înscris care se coroborează cu declaraţiile martorilor care au fost prezenţi, soluţia nu poate fi decât una.

Pe de altă parte, trebuie ţinut seama că există un principiu de drept bimilenar care spune că nimeni nu-şi poate întemeia un drept pe propria sa culpă. Dacă debitorul respectiv a semnat că a primit banii şi în prezenţa unor martori, el este dator să plătească. Dacă n-are de unde, evident că i se pot scoate prin intermediul executării silite, i se poate valorifica inclusiv casa.

Ce poate să facă justiţia în asemenea situaţie? Nu poate decât să aplice legea şi legea aceasta este. Cel care nu este diligent şi nu se fereşte de asemenea relaţii cu persoane de genul cămătarilor nu poate să primească nici un fel de sprijin, pentru că altfel ar însemna ca judecătorul, în afara probelor dosarului, să facă nişte abuzuri, lucru pe care, zic eu, că nu trebuie să şi-l permită.

În fiecare din situaţiile pe care le-aţi expus dumneavoastră, probabil că se derulează o dramă. Dar drama este determinată de neglijenţa, de lipsa de prevedere a acestor oameni care singuri s-au pus în acea situaţie. Ce poate să facă un judecător? Să respingă? Nu. Pentru că există căi de atac şi, evident, în mod inevitabil, se va ajunge la soluţia obligării la plată, atâta vreme cât debitorul a semnat şi există şi alte dovezi cu care spusele reclamantului creditor se coroborează. Iar debitorul în apărarea sa nu poate decât să se lamenteze.

Vă rog să primiţi, domnule deputat, asigurarea întregii noastre consideraţii, dar în asemenea situaţii, justiţia nu poate să spună altceva decât hotărârile pe care le pronunţă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă aveţi ceva de adăugat.

Domnul Iancu Holtea:

Vă mulţumesc, domnule ministru, dar răspunsul nu mă satisface. Şi nu mă satisface pentru faptul că se pleacă în toată această acţiune de la un fapt ilegal. Cetăţeanul care dă bani cu împrumut nu este societate comercială, nu este persoană juridică care să plătească impozite şi taxe pentru veniturile pe care el le cîştigă din aceste operaţiuni. În plus, acel act neautentificat este de regulă foarte, foarte agramat. Îmi pare rău că nu am în birou să vă pun la dispoziţie un asemenea act.

vă mai relatez încă un fapt. Un cetăţean împrumută - se cheamă Panait Stoian – 1,5 milioane, cu dobândă de 300.000 pe lună. După ce plăteşte trei luni 900.000 îşi dă seama că nu mai poate plăti şi face tot posibilul şi-i achită toată datoria. Dar actul fiind pe un an sau împrumutul până la epuizarea datoriei, cămătarul îl ţine dator în continuare. Şi-l ţine dator până în 1999, împrumutul contractându-se în 1997, ajungând la fabuloasa sumă de 78 de milioane. Ce părere aveţi de această situaţie?

Vă rog, solicit şi răspuns scris.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul secretar de stat Ivanov.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Sunt situaţii concrete care fac obiectul probabil al unor procese. Urmează ca acestea să fie judecate, se vor pronunţa hotărâri. Nu putem aici, într-o sală, numai pe vorbe, să dăm o soluţie. Par ele foarte impresionabile aceste spuse dar până nu vezi un dosar... Eu am lucrat într-o asemenea meserie mulţi ani de zile şi am căpătat înţelepciunea de a nu mă pronunţa fără să ştiu foarte bine cazul şi doar într-o asemenea situaţie să mă pot pronunţa.

Acestea sunt chestiuni concrete care cred că nu se rezolvă aici, într-o sală a Parlamentului. Dacă cumva hotărârile devin definitive, împotriva lor se poate solicita procurorului general să promoveze recurs în anulare, dar o asemenea cale de atac nu poate să fie folosită decât atunci când există probe temeinice că soluţia dată de instanţă este greşită.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc.

Având în vedere că nu mai sunt participanţi care au adresat interpelări, încheiem şedinţa de astăzi în acest moment.

Şedinţa s-a încheiat la orele 19,35.