Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Ne apropiem de ora 11,30, ora votului final şi, până atunci, vă propun să dezbatem şi cererea unui grup de parlamentari privind constituirea unei Comisii de anchetă cu privire la situaţia din sănătate.

Cine dintre iniţiatori doreşte să intervină? Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ion Luchian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Este arhicunoscut că sistemul sanitar din ţara noastră o duce rău, de o bună bucată de vreme şi o duce din ce în ce mai rău, prin scăderea an de an a finanţării sau alocarea sumelor colectate la sistemul asigurărilor de sănătate disproporţionat. Întreaga comunitate medicală a semnalat direct şi prin intermediul presei că alocaţia bugetară este insuficient fundamentată şi că, în urma aprobării bugetului de către Parlament, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a calculat valori ale punctului care nu acoperă cheltuielile a până la 35% din cabinetele medicale.

Parlamentarii nu ar fi dat aprobarea pentru bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate dacă aceste calcule ar fi fost aduse la cunoştinţa Parlamentului, concomitent cu introducerea proiectului de buget. Aprobarea bugetului despre care Guvernul ştia că este insuficient ar fi trebuit să se facă cu indicarea modificărilor structurale ale sistemului sanitar, pentru a se putea face o încadrare în prevederile bugetare. Guvernul şi-a luat obligaţia de a achita datoriile pentru anul 2002 din bugetul aprobat de Parlament pentru anul 2003, fără ca această cheltuială să fie prevăzută în bugetul aprobat de Parlament.

Constituţia interzice aprobarea unor cheltuieli fără a fi indicată sursa, iar sursa indicată de Guvern prin ordonanţa de urgenţă avea altă destinaţie. Prin două ordonanţe de urgenţă aprobate la începutul anului, plăţile aferente datoriilor sistemului sanitar au început a se efectua chiar din bugetul anului în curs. Aceasta explică de ce, la această dată, sunt datorii încă neplătite de la sfârşitul anului 2002 şi nu mai vorbesc în 2003. Datorită acestor perturbări, au apărut semnale privind insuficienta finanţare a sistemului sanitar. Cel mai grav afectaţi de această subfinanţare sunt medicii de familie, mai ales cei care au un număr până la 1.000 - 1.200 de asiguraţi înscrişi, nu reuşesc să obţină venituri mai mari decât cheltuielile. Uneori, şi am semnale, pentru că s-au prezentat la cabinetul parlamentar şi mi-au spus că duc bani de acasă să plătească personalul şi nu au această obligaţie.

Totodată, spitalele au dovedit cu acte că bugetele pe anul în curs nu le ajung decât până în 2004. Situaţia asta există şi în Prahova. Semne de întrebare privind modul de fundamentare a bugetului consolidat al sistemului sanitar au fost ridicate şi de numărul impresionant de muncitori care pleacă în străinătate, astfel încât contribuţia a aproape 2 milioane de oameni nu se regăseşte în Fondul asigurărilor de sănătate.

Pentru a agrava şi mai mult situaţia sistemului sanitar Guvernul României a propus, prin hotărâri de guvern, scutiri de plată de ordinul sutelor de miliarde, scutiri care ar fi trebuit să se regăsească în Fondul asigurărilor de sănătate şi să nu fie plătite de contribuabili, prin alte mijloace. Pot să vă spun că, în foarte multe spitale din România, chiar dacă, prin sondajele pe care le-au făcut Ministerul Sănătăţii şi organele de control conduse de domnul ministru Blănculescu, a scăzut consumul de medicamente, pentru că cheltuielile se fac mai judicios. Vreau să vă spun că mai mult de 30% din cheltuielile spitalelor sunt acoperite de pacienţi. Vreau să vă spun că, chiar în Bucureşti, legat de o intervenţie chirurgicală, eu trebuie să plătesc 4 milioane să acopăr kit-urile care se folosesc la o operaţie, ceea ce nu este corect. Cu toate acestea, Guvernul afirmă că situaţia sistemului sanitar este sub control.

În prezent, există un număr inacceptabil de persoane care au beneficiat de amânări la plata contribuţiei la Fondul asigurărilor de sănătate...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, nu vreau să vă...

Domnul Ion Luchian:

Imediat termin.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Ion Luchian:

Şi Guvernul nu a o ferit posibilitatea recuperării acestor creanţe. Un singur exemplu al rezultatelor acestei politici guvernamentale: coşmarul prin care trec pacienţii, pe care-i ştiţi şi dumneavoastră, din maternităţi şi din spitalele de psihiatrie şi nu numai. Soluţia Guvernului: spitalele au trecut în subordinea administraţiilor locale, fără ca, în bugetele acestora, să se regăsească şi sume pentru a susţine aceste instituţii. În acest mod, odată cu descentralizarea, a dispărut şi finanţarea acestora, cu excepţia sumelor ce provin exclusiv din prestaţii medicale. Guvernul a luat, în anul 2003, decizia de a transforma aproximativ 25% din spitale în unităţi medico-sociale. Pentru acestea nu se regăsesc nicăieri bani. De altfel, ştiţi şi dumneavoastră, că veniţi din toate colţurile ţării, cam ce eficienţă au avut aceste unităţi medico-sociale, deşi ele sunt absolut necesare.

Deoarece situaţia gravă a finanţării sistemului sanitar are repercusiuni asupra întregii populaţii, considerăm că parlamentarii, deputaţii, reprezentanţi aleşi ai poporului român, au dreptul şi chiar datoria de a fi corect informaţi asupra cauzelor acestor disfuncţionalităţi. Deoarece majoritatea deciziilor au fost luate, în privinţa finanţării sistemului sanitar, adoptate doar prin ordonanţă de urgenţă, constatăm că Guvernul trebuie să prezinte Parlamentului, fiind responsabil de dezastrul din sistem, o informare corectă. De aceea noi solicităm formarea unei comisii parlamentare care să analizeze, să intre în posesia cuantumului fondurilor pentru sănătate, să vedem modul cum au fost repartizate, când şi cum se vor plăti datoriile din spitalele din România şi dacă spitalele, sistemul sanitar au acoperit financiar, până la sfârşitul anului, cheltuielile.

Eu cred, pentru că lucrez în sistem, că o afirmaţie că bugetul pe anul 2004 ar ajunge până la sfârşitul anului este doar o vorbă pe hârtie. Cred că dumneavoastră o să fiţi de acord că o comisie a Parlamentului trebuie să analizeze modul în care se utilizează fondurile din sistemul sanitar.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, din partea Grupului PD.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Începând cu anul 2001, sistemul sanitar a intrat într-o criză cronică de profunzime nemaiîntâlnită până acum. Afirmaţiile specialiştilor în această privinţă au fost reluate şi de către fostul ministru al sănătăţii, domnul Mircea Beuran, obligat să recunoască că sistemul sanitar românesc traversează cea mai gravă criză din ultimii 60 de ani. Această afirmaţie sintetizează, în câteva cuvinte, starea deplorabilă a sistemului sanitar românesc, iar cifrele nu fac altceva decât să o confirme. Alocarea bugetară pentru sănătate, în jur de 4% din p.i.b., ne situează pe unul dintre ultimele locuri din Europa, în timp ce media ţărilor europene este de circa 6%. Cheltuielile totale pentru sănătate ale fiecărui locuitor reprezentau, în 2001, în România, 90 de dolari pe an, în timp ce, până şi în Bulgaria, suma era de 150 de dolari. Ani la rând, Fondul naţional de asigurări de sănătate a fost intenţionat planificat cu un excedent care nu s-a mai regăsit niciodată în cheltuielile pentru sănătate, ci a fost folosit pentru astuparea găurilor negre ale economiei româneşti sau pentru a echilibra deficitele altor fonduri sociale. Situaţia aceasta este agravată de proasta colectare a contribuţiilor pentru sănătate: circa 82% în 2001, conform Curţii de Conturi, care a făcut ca în septembrie 2002 sumele neîncasate să ajungă la un nivel de circa 27.000 de miliarde.

În timp ce statul este incapabil să-şi îndeplinească una din funcţiile sale de bază, aceea de a colecta banii, el găseşte de cuviinţă să stimuleze în continuare disciplina financiară, recurgând la reeşalonarea datoriilor şi anularea penalităţilor pentru sute de societăţi comerciale. Înţelegerea de care dă dovadă Guvernul se manifestă mai ales în cazul clienţilor şi prietenilor politici, cărora li se iartă sau li se convertesc în acţiuni datorii de mii sau zeci de mii de miliarde. În acest timp, sumele pe care medicii au dreptul să le folosească pentru fiecare pacient sunt de domeniul ridicolului - circa 2.200 de lei pentru medicamente şi 750.000 de lei pe lună pentru analize pentru fiecare cetăţean în anul 2002.

Salariile personalului medical continuă să fie printre cele mai scăzute comparativ cu cele ale colegilor din ţările europene, dar şi cu celelalte ramuri de activitate din România, deasupra acestora doar lucrătorii din industria textilă, conform statisticilor, se află sub nivelul sănătăţii. Toate acestea se referă în imposibilitatea României de a-şi depăşi condiţia de codaş al Europei în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă, decesele materne, speranţa medie de viaţă, cazurile de SIDA infantilă, hepatita gen TBC, mortalitatea prin boli cardiovasculare. Aceşti indicatori folosiţi în toate statisticile serioase pentru a cuantifica nivelul calităţii vieţii unei populaţii arată, fără drept de tăgadă, mediocritatea care caracterizează, în acest moment, situaţia sănătăţii din ţara noastră. De aceea Grupul parlamentar al Partidului Democrat susţine ca extrem de necesară constituirea unei Comisii parlamentare de anchetă a situaţiei din sănătate, convins că cetăţenii au dreptul să ştie ce se întâmplă cu banii lor şi mai ales cine îşi bate joc de sănătatea lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Din partea UDMR-ului, doreşte cineva să intervină? A PRM-ului?

Domnul Alexandru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că discuţia despre ceea ce se întâmplă în sănătate este o discuţie care ne priveşte pe toţi şi multe lucruri sunt încă de făcut în domeniul sănătăţii şi asta este un lucru evident. Este dincolo de tăgadă faptul că există probleme mari în acest domeniu şi ele aşteaptă să fie rezolvate. Trebuie spus că, din păcate, aceste lucruri fiind de foarte mulţi ani şi încă, până acum, multe dintre ele nu s-au rezolvat, deşi există câţiva paşi care s-au făcut în domeniul acesta, unii din aceşti paşi fiind foarte importanţi.

Aş vrea să le reamintesc colegilor mei că atunci când am votat bugetul, una din discuţiile care au avut loc aici în plenul Parlamentului a fost legată de acest excedent de care se vorbea şi că prin demonstraţia făcută de către ministrul finanţelor la data respectivă şi acceptată de plenul Parlamentului s-a ajuns la concluzia că anul acesta în buget nu mai este vorba de nici un excedent la bugetul sănătăţii, la bugetul fondului naţional de sănătate. Pe de altă parte, trebuie spus că este adevărat, probabil că se colectează cam 90 de dolari de la fiecare cetăţean, numai că în urmă cu câţiva ani, prin anul 1998, 1999, 2000 era sub 70.

Aş vrea însă să vin puţin la cererea pe care colegii noştri au depus-o şi trebuie spus că din punct de vedere tehnic, această cerere nu poate fi baza unei comisii de anchetă. În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, art.71, care stă la baza constituirii unei comisii, noi aveam nevoie de un proiect de hotărâre, şi nu de o expunere de motive şi o simplă cerere. De altminteri, totdeauna aşa au fost făcute toate cererile de comisie de anchetă.

Pe de altă parte, ceea ce s-a spus aici nu este şi ceea ce scrie în expunerea de motive şi în cererea pe care grupurile parlamentare respective o fac, pentru că de fapt în expunerea de motive se vorbeşte despre Legea bugetului, care a fost votată de Parlament, se vorbeşte despre intenţii legislative care încă nu au fost votate de Parlament sau alte chestiuni de genul acesta, iar lucrurile spuse aici nu sunt deloc amintite, deşi, repet, unele dintre ele, fără a fi adevărate, constituie încă probleme care sunt în atenţia actualului Guvern.

Aş mai vrea doar să spun că aceste ipoteze sau suspiciuni pe care le au colegii mei, nu pot sta la baza unei hotărâri de a înfiinţa o comisie de anchetă, ele trebuiesc întâi rezolvate prin căile parlamentare care le stau la dispoziţie, cerere de informaţii, întrebări, interpelări, pentru a avea o bază documentară, eventual pentru o comisie de anchetă.

Trebuie să spun în încheiere că, din punctul nostru de vedere, această comisie de anchetă nu este justificată de nici un fel, nici prin ceea ce ne-au prezentat colegii noştri, nici prin ceea ce au susţinut astăzi şi în expunerea de motive pe care ne-au prezentat-o. De aceea, Grupul parlamentar al PSD va respinge această cerere de comisie de anchetă. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să intervină? Da, poftiţi. Domnul Márton Árpád.

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să vă adunaţi în sală pentru că o să începem în curând procedura votului final, inclusiv asupra propunerii de judecător la Curtea Constituţională. Vă rog.

Domnul Márton Árpád Ferenc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vă spun sincer, pe mine ieri m-a surprins acest document pe care l-am primit din partea unor grupuri parlamentare care au într-adevăr jurişti de marcă, deci, ar fi trebuit să observe acele elemente esenţiale de fond şi de formă pe care antevorbitorul le-a exprimat aici. Eu, când am citit această coală de nici jumătate de pagină scrisă, am crezut că stau în faţa unei noi moţiuni voalate. Termenul de 45 de zile de la data când am accepta, mă ducea iarăşi la o idee de nu ştiu de ce. Adică, iniţiatorii, în această perioadă, nu au ce face, deci, nefiind ocupaţi vor să investigheze câteva lucruri, poate pentru că doresc din când în când să mai apară pe sticlă cu declaraţii în domeniul sănătăţii. Este posibil, pentru că, într-adevăr, deşi foarte interesant, conform sondajelor de opinie, populaţia, din păcate nu este atât de interesată de acest domeniu pe cât de gravă este situaţia sănătăţii în România. Cu toate acestea, pur şi simplu nu le-am înţeles activitatea, decât că vor o dezbatere mai îndelungată asupra unei moţiuni voalate.

Mai departe, dacă pornim de la ideea reală, de la faptul în sine că sunt mari probleme în sănătate, incontestabil, acestea, într-adevăr, au cel puţin trei cauze; una - lipsa banilor, a doua - administrarea defectuoasă şi a treia - este incoerenţa legislativă, coerenţă care ar fi trebuit să fie impusă de Comisia pentru sănătate şi familie, condusă de o persoană dintr-un partid semnatar. Eu cred că, în primul rând, ar fi trebuit să se realizeze această coerenţă, aceasta intră în exigenţa legislativă încât să nu permită, de exemplu, administrarea defectuoasă a banilor puţini. Ca atare, nici noi nu putem susţine acest ceva despre care nici nu ştim ce este. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal îmi semnalează că trebuia întâi să votăm constituirea comisiei de anchetă.

Este vorba de cererea mai multor parlamentari din Partidul Democrat, Partidul Naţional Liberal şi Partidul România Mare de a se constitui o comisie de anchetă în domeniul sănătăţii.

Cine este pentru constituirea acestei comisii? 59 de voturi pentru.

Împotrivă?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Ce aveţi împotriva anchetelor, parlamentarilor PSD?!

Domnul Valer Dorneanu:

188 de voturi împotriva constituirii comisiei.

Dacă sunt abţineri? Nu sunt.

A fost respinsă cererea de constituire a acestei comisii de anchetă.

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Ştiţi că nu vă reţin cu multe cuvinte. De data aceasta, o întrebare care se doreşte retorică, deşi dumneavoastră i-aţi răspuns: "De ce vă e frică?" N-o să scăpaţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PRM)