Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Trecem la punctul 2 al şedinţei noastre de astăzi: răspunsuri la interpelări.

Să vedem ce anume probleme avem.

Domnul Acsinte Gaspar răspunde la întrebările puse de domnul Nini Săpunaru referitor la nerespectarea Legii nr.264/2001.

Poftiţi.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnii deputaţi Nini Săpunaru, Valeriu Gheorghe, Dan Coriolan Simedru din Grupul parlamentar al PNL-ului, au adresat primului-ministru al Guvernului, în conformitate cu prevederile art.166 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, o interpelare având ca obiect nerespectarea Legii nr.264/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice.

Vreau să vă spun că, la această interpelare, s-a transmis celor trei deputaţi răspunsul primului-ministru întocmit în conformitate cu prevederile constituţionale şi nu am să mai dau citire acestui text, care este un text destul de Dedaliat tocmai pentru a răspunde la interpelarea pe care au adresat-o cei trei deputaţi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Săpunaru, care aţi primit, după câte am fost informat, chiar înainte de şedinţă, textul, ce nemulţumire aveţi în legătură cu răspunsul?

Domnul Nini Săpunaru:

Nu, nu, am comentarii.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiţi.

Domnul Nini Săpunaru:

Mulţumesc.

Legat de răspunsul domnului prim-ministru, aş dori să reamintesc domnului prim-ministru şi Guvernului României, că această taxă de drumuri în agricultură, returnarea acestei taxe este un drept, şi nu o facilitate pe care o face Guvernului României.

La ora aceasta, deci conform hârtiilor transmise de la Guvernul României, din agricultură ar trebui returnaţi doar 3 miliarde 600. Atâţi au făcut cerere, domnilor, atâţia oameni! Şi, din tot acest pomelnic, doar două persoane fizice, în rest doar societăţi. Ce se va întâmpla? Preţurile în agricultură, pentru prestaţii în agricultură, au crescut. Practic, pe cei pe care ar trebui să-i ajutăm, mai mult îi sărăcim pentru că cei pe care vrem să-i ajutăm nu au tractoare şi apelează la prestări servicii. Aceste prestări servicii le plătesc la preţul integral, pentru că nimeni nu stă să-i calculeze preţul motorinei minus taxa de drumuri pe care o va primi de la Guvernul României în 6 luni de zile de acum încolo.

Cred că soluţia cea mai bună era, aşa cum noi am mai susţinut o dată, ca această taxă de drumuri să nu mai fie percepută de la agricultură.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă Guvernul mai are ceva de spus? Nu mai are nimic de spus.

Referitor la interpelarea domnului Victor Babiuc privind controlul comunicaţiilor armatei române de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, domnul Babiuc nu este, domnul Acsinte Gaspar ne prezintă, totuşi, un răspuns.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnul deputat Victor Babiuc din Grupul parlamentar al Partidul Naţional Liberal a formulat o interpelare către primul-ministru al Guvernului României, în conformitate cu prevederile art.166 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, având ca obiect controlul de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a comunicaţiilor armatei române.

Vreau să vă învederez că primul-ministru a răspuns la această interpelare, ea abordează mai multe probleme şi am înţeles că domnul deputat, chiar astăzi, a primit răspunsul. Văd că nu este prezent, consider că lipsa dânsului probabil că se datorează unor împrejurări. Cred că nu are nici obiecţiuni, în legătură cu răspunsul pe care l-a primit la interpelare.

Nu am să dau citire, domnule preşedinte, răspunsului primului-ministru care, aşa cum v-am spus, este redactat într-o formă foarte Dedaliată, încât să poată fi utilizat de către domnul deputat şi să cunoască, într-adevăr, cum stau lucrurile în legătură cu modul de organizare şi funcţionare a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Victor Dobre are o interpelare privind măsuri pentru amenajarea şi apărarea malului Siretului, în scopul evitării unor catastrofe ecologice. Dacă doreşte să dezvolte interpelarea?

Da, poftiţi.

Domnul Victor Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De fapt, interpelarea mea era o revenire, de asemenea, la o interpelare făcută în primăvară. Ministerul Apelor şi Mediului a făcut, atunci, o serie de angajamente care nu au fost respectate. De aceea am revenit şi aştept răspunsul domnului secretar de stat.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, poftiţi, domnule secretar de stat.

Domnul Ovidiu Ianculescu:

Într-adevăr, interpelarea domnului deputat Victor Dobre este o revenire la o interpelare din luna martie a.c., în legătură cu lucrările de amenajare şi apărare a malurilor râului Siret, pe zona Cobocea până la confluenţa cu fluviul Dunărea. În acest sens, vă informăm asupra stadiului actual de realizare a obiectivelor cuprinse în programul de investiţii pe anul 2001 al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului.

O primă lucrare este cea din zona localităţii Pudeni, unde s-au realizat, până la această dată, lucrări de apărare de mal pe o lungime de circa 115 metri liniari, în valoare de circa 8 miliarde lei, formate din: terasamente – 1.877 metri cubi, prins de arocamente – 4.700 metri cubi, saltea de fascine – 1.583 metri pătraţi.

Al doilea obiectiv este apărarea şi consolidarea malului stâng al râului Siret, în zona localităţii Movileni, judeţul Galaţi. Lucrarea este în curs de finalizare, urmând ca punerea în funcţiune a capacităţii de 1,52 kilometri consolidări de mal să fie asigurată în trimestrul I-2002.

Şi a treia lucrare – apărarea împotriva inundaţiilor a localităţii Şendreni, tot judeţul Galaţi – execuţia lucrării la acest obiectiv este prevăzută să înceapă în luna octombrie anul acesta, deci în această lună, fiind prevăzute, pentru acest an, resurse financiare în valoare de 6 miliarde lei. Capacitatea fizică constă din realizarea a 3 epiuri şi 400 metri apărări de mal, lucrare care va fi realizată şi pusă în funcţiune în trimestrul IV 2002.

Deci acestea sunt lucrările prevăzute în planul de investiţii al ministerului şi v-am prezentat stadiul lor pe acest an.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Aveţi comentarii?

Domnul Victor Dobre:

Domnule preşedinte,

Constat că vestea bună este că lucrările nu s-au oprit, vestea proastă este că se mută în anul viitor. Să sperăm că nu vom avea vreo viitură, pentru că, atunci, toate lucrurile acestea devin vorbe şi realitatea le-ar putea contrazice într-un mod pe care nu-l doresc.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Rugămintea mea ar fi următoarea: când sunt probleme de tipul acesta, vă rog să adresaţi întrebări, pentru că acestea sunt întrebări. Interpelările se referă la politica Guvernului într-un domeniu mai amplu: care este politica Guvernului în domeniul energiei, deci ceva extrem de amplu, la care se dă un răspuns, bineînţeles, pe măsură.

Dumneavoastră aţi spus aici nişte întrebări. Dar, mă rog, e dreptul dumneavoastră.

Domnului Nicolae Enescu i s-a răspuns în scris şi este mulţumit cu acest răspuns în scris.

Pentru doamna Constanţa Popa, Ministerul Sănătăţii a cerut amânare.

În cazul domnului Codrin Ştefănescu, de asemenea, s-a solicitat o amânare, ca răspuns la interpelare.

Pentru domnul Damian Brudaşca, domnul Brudaşca nu mai e aici, domnul secretar de stat Pâslaru era pe aici, dar văd că nu e nici dânsul. Deci nu e nici una din părţile respective.

Pentru domnul Emil Boc, a fost o interpelare care, şi ea, de fapt, tot întrebare este: de ce a fost numit în funcţie domnul general de brigadă Florin Caba.

Deci domnul Encuţescu o să dea un răspuns, dar domnul Boc nu este. O să citească stenograma.

Domnul Aurel Sorin Encuţescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Interpelarea domnului deputat Emil Boc se referea la numirea domnului general de brigadă Florin Caba în funcţia de locţiitor al comandantului Corpul IV armată, mareşal Constantin Brezan.

Generalul de brigadă Florin Caba, în perioada 1 martie 1994 – 1 august 2000, a îndeplinit funcţia de comandant al Corpului VII armată Dej, gradul funcţiei fiind cel de general locotenent cu trei stele. Acesta a fost numit în funcţie de către domnul general Niculae Spiroiu, pe atunci ministrul apărării naţionale, şi menţinut la conducerea Corpului VII armată de către miniştrii care au urmat, printre care putem să-i enumerăm pe domnii Victor Babiuc şi Sorin Frunzăverde.

Începând cu data de 1 august 2000, ca urmare a procesului de restructurare a armatei, Corpul VII armată s-a transformat în Comandamentul VII operaţional, în care general de brigadă Florin Caba a fost numit comandant cu funcţie inferioară celei avute anterior, de general maior cu două stele. Funcţia în care a fost numit recent generalul Caba este de locţiitor al Comandamentului Corpului IV armată Cluj şi gradul acestuia este, de asemenea, de general maior cu două stele, ceea ce, practic, nu constituie o promovare, ci doar o mutare dintr-o garnizoană în alta.

Candidatura la funcţia de comandant al Corpului VII operaţional a generalului de brigadă Florin Caba a fost analizată în Comisia de selecţie a Ministerului Apărării Naţionale pentru funcţiile de generali, la data de 24.07.2001. Până la această dată, Ministerul Apărării Naţionale nu a primit nici o înştiinţare, din partea Secţiei Parchetelor Militare de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, privind începerea urmăririi penale împotriva acestuia. Dacă aceasta s-ar fi întâmplat, ministrul apărării naţionale ar fi avut obligaţia legală de a-l elibera pe domnul general din orice funcţie militară deţinută şi de a-l pune la dispoziţia Ministerului Apărării Naţionale.

În consecinţă, Ministerul Apărării Naţionale, respectând principiul statuat de Constituţie privitor la prezumţia de nevinovăţie, nu poate emite judecăţi şi să dispună măsuri care să-l afecteze pe cel în cauză, înainte ca organele abilitate de lege să se pronunţe.

Vă mulţumesc.

Menţionez că răspunsul a fost trimis şi în scris domnului deputat.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Ionescu solicita măsuri legislative pentru restituirea către titulari a sumelor neutilizate în contul Comturist. Mi s-a comunicat că a primit răspunsul scris, că e mulţumită de acest răspuns, nici nu participă.

Domnul Adrian Moisoiu are o interpelare privind oportunitatea electrificării căii ferate Deda – Tg.Mureş – Războieni.

Poftiţi.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Prin lucrările de modernizare a căii ferate Braşov – Predeal – Ploieşti – Bucureşti, prin înlocuirea lor, devin disponibile o serie de elemente ale liniei de contact ce pot fi utilizate la electrificarea Secţiei Deda – Tg.Mureş – Războieni.

Menţionez că, în urmă cu 2 ani, linia de contact ce urma să fie dezafectată a avut reparaţii capitale. Prin electrificarea Secţiei Deda – Tg.Mureş – Războieni, se obţin multiple avantaje economice şi de electrificare a căii ferate, astfel: 1) reducerea consumului de motorină prin utilizarea locomotivelor electrice la remorcarea trenurilor; 2) creşterea tonajului pe tren şi sporirea vitezei de circulaţie; 3) reducerea cheltuielilor de transport, consecinţă a celor două avantaje enumerate mai sus; 4) asigurarea continuităţii remorcării trenurilor pe Secţia Braşov – Ciceu – Tg.Mureş – Războieni, cu acelaşi tip de locomotivă electrică, nefiind necesară schimbarea tipului de locomotivă în staţia Deda şi, respectiv, Războieni; 5) asigurarea unei rocade pentru magistralele III Bucureşti – Braşov – Cluj – Oradea şi IV – Braşov, Ciceu – Deda – Dej – Baia Mare – Satu Mare, în caz de calamităţi, accidente etc.; 6) asigurarea eficientă a transportului de mărfuri, cu pondere îngrăşămintele chimice pentru export Tg.Mureş – Constanţa, de la Combinatul chimic "Azomureş", circa 4.000 de tone.

Linia în discuţie are o lungime de 113 kilometri, Deda – Tg.Mureş – 54 de kilometri şi Tg.Mureş – Războieni – 59 de kilometri şi are 12 puncte de secţionare.

La Tg.Mureş, pe această secţie, se află amplasat Depoul de locomotive Tg.Mureş, cu amenajările şi dotările necesare pentru întreţinerea şi reparaţiile parcului de locomotive electrice: canale de reparaţii, cântar electronic pentru echilibrarea sarcinii pe osie şi roată a locomotivelor, vinciuri de 120 de tone pentru ridicarea locomotivelor, poduri rulante de 5, 12 şi 30 de tone, sarcină de ridicare pentru toate subansamblele locomotivelor, transformator principal, grup redresor, compresor de aer, boghiuri etc, Depoul Tg.Mureş efectuând, şi în prezent, asemenea lucrări.

Evaluarea lucrărilor la preţurile din anul 1984 se află într-un studiu întocmit de IPCF Bucureşti înregistrat cu nr.41-160/2631 din 1984 şi acest studiu se referă la lucrările de electrificare, în ansamblul lor: terasamente, suprastructuri, instalaţii TTR, inclusiv protecţia liniei, punct de echipare locomotive electrice la Depoul Tg.Mureş.

Consider cele prezentate mai înainte suficiente argumente pentru realizarea acestei lucrări. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc. Domnule Tudor Florescu, poftiţi.

Domnul Tudor Florescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Tudor Florescu sunt, secretar de stat în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

În primul rând, ţin să mulţumesc domnului deputat Adrian Moisoiu pentru interesul pe care-l prezintă pentru dezvoltarea activităţii de transport feroviar din cadrul ministerului. Extinderea electrificărilor liniilor de cale ferate este în atenţia Companiei naţionale de căi ferate CFR S.A. Datorită avantajelor pe care aceasta le aduce, respectiv economii la cheltuielile de exploatare, eliminarea poluării, asigurarea condiţiilor de creştere a vitezelor de circulaţie şi a tonajelor pe tren şi altele.

Lucrările de electrificare au caracter de investiţii, se promovează în baza studiilor de prefezabilitate şi a studiilor de fezabilitate dacă indicatorii tehnico-economici rezultaţi arată eficienţa investiţiei prin recuperarea cheltuielilor efectuate.

Oportunitatea actuală a acestei investiţii trebuie să rezulte din studiul de fezabilitate care evidenţiază, prin indicatorii tehnico-economici macro, cheltuielile determinate de materialele ce se prevăd a fi utilizate în execuţia de dotări noi şi reutilizări.

În prezent, Compania naţională de căi ferate CFR S.A. face eforturi pentru reabilitarea şi modernizarea liniilor de cale ferată cuprinse în cele două coridoare pan-europene, stabilite de miniştrii transporturilor în Creta. În acest sens, s-a reuşit asigurarea unei finanţări parţiale pentru lucrările pe coridorul 4 – Curtici-Arad-Simeria-Braşov-Constanţa, căutându-se soluţii pentru identificarea unor surse de finanţare care să permită execuţia lucrărilor de reabilitare pe coridorul 4 şi începerea acestora pe coridorul 9 – Ungheni – Iaşi – Bacău – Bucureşti – Giurgiu.

Finanţarea de la bugetul de stat a investiţiilor din domeniul public feroviar este insuficientă. Aceasta nu poate asigura continuarea execuţiei la toate obiectivele începute înainte de 1990 şi care sunt în diferite stadii de realizare.

Sugestia dumneavoastră de reutilizare a unor elemente a liniei de contact disponibile prin modernizarea liniei ferate Braşov-Predeal-Ploieşti-Bucureşti este şi în preocupările Companiei naţionale de căi ferate.

Identificarea şi cuantificarea elementelor constructive ce pot fi reutilizate vor constitui date pentru evaluarea resurselor materiale specifice ce vor fi luate în calcul la întocmirea studiului de prefezabilitate.

Răspunsul concret la interpelarea dumneavoastră se va putea da în urma elaborării studiilor de prefezabilitate ce se vor întocmi de către Compania naţională de căi ferate. Referitor la studiul întocmit de ISPCTF Bucureşti în anul 1984, acesta poate fi utilizat ca documentare, având în vedere că o mare parte din soluţiile tehnice s-au schimbat sub repere tehnice care, în prezent, nu se mai produc, modul de abordare şi tratare a proiectării are un alt cadru tehnic şi legislativ.

Ne exprimăm speranţa că, în baza indicatorilor tehnico-economici rezultaţi şi întocmirea studiului de prefezabilitate, se va putea trece la etapa ulterioară de promovare a investiţiilor, iar, prin revigorarea economiei naţionale, fondurile bugetare care vor fi repartizate pentru dezvoltarea, repararea, întreţinerea şi modernizarea infrastructurii feroviare vor da posibilitatea promovării şi realizării şi acestui obiectiv de investiţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Aveţi comentarii de făcut?

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc. Eu sper că se va lua în consideraţie şi că materialul respectiv sau propunerea pe care am făcut-o va fi baza unei activităţi viitoare. În acelaşi timp, domnule preşedinte, data trecută am avut şi o a doua întrebare legată tot de transporturile CFR, şi anume: mă refeream la modul în care sunt distribuite biletele la diversele staţii de linie de cale ferată şi dădeam un exemplu: la venirea noastră în capitală cu ocazia lucrărilor parlamentare, la staţia Sighişoara nu există bilete pentru clasa I pentru parlamentari, în timp ce vagonul de clasa a I circula o treime ocupat, 26 de cetăţeni erau în vagon, am şi numărat exact, faţă de 80 sau 60 care era capacitatea vagonului. Deci, era ca un fel de ofertă pentru a se mai verifica aceste aspecte, fiindcă, în fond, din această eficienţă a transportului, se poate scădea preţul de cost, pentru că nu este o soluţie ridicarea biletului de tren, ci efectiv o utilizare mai bună a vagoanelor.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Mardare are un comentariu de făcut.

Domnul Ludovic Mardari:

Mă numesc Mardari Ludovic, sunt deputat de Timiş al Partidului România Mare.

Vreau să-mi exprim protestul faţă de faptul că domnul preşedinte al Consiliului Naţional al Asigurărilor de Sănătate, Eugeniu Ţurlea, tratează cu dispreţ Parlamentul ţării. După aproape o lună de zile de când am înaintat întrebarea privind normele prost întocmite, utilizate în ambulatoriul de balneo-fizioterapie din Timişoara, nu am primit răspuns aşa cum am solicitat.

Vă rog, domnule preşedinte, să întreprindeţi măsurile necesare ca domnul Ţurlea să se prezinte în Parlament să răspundă la întrebarea pe care am pus-o, aşa cum prevede legea. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Ştefan Baban a adresat două interpelări pentru Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Aş ruga să le prezinte pe ambele şi domnul secretar de stat Giurescu, de asemenea, să dea răspuns la ambele.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prima interpelare se referea la eradicarea muncii la gri, reversul medaliei. Repet încă o dată, ambele interpelări se adresează Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, domnului ministru Marian Sârbu.

Zilele trecute, era vorba de săptămâna trecută, ministrul muncii, domnul Adrian Sârbu, a încercat să convingă deocamdată presa că a găsit soluţia pentru a lichida "muncologia" şi "munca la negru". Majoritatea convenţiilor civile sunt considerate contracte individuale de muncă mascate ce vor fi desfiinţate prin aplicarea unei legi privind încadrarea în muncă. Actul normativ în cauză va reglementa munca prestată cu program redus. Astfel, pentru această muncă nu se va mai putea încheia o convenţie civilă, ci un contract de muncă de 2-4 sau 6 ore.

În acest mod, persoanele care lucrează cu timp parţial vor beneficia de toate drepturile care le au ca şi salariaţii care sunt angajaţi normal, dar proporţional cu timpul lucrat. De asemenea, activitatea prestată în această perioadă este considerată vechime în muncă, evident, tot proporţional cu timpul lucrat ce constituie stagiul de cotizare în condiţiile legii care reglementează sistemul public de pensii.

La prima vedere, lucrurile par în regulă, numai că dacă stăm şi analizăm la rece intenţiile ministerului de a reduce "munca la gri" riscă să eşueze, şi aceasta, din simplul motiv, că se acţionează asupra efectelor şi nu asupra cauzelor. Se cunoaşte că principala cauză pentru care patronii preferă munca ilegală rezidă din costul foarte ridicat al forţei de muncă generat nu atât de plata salariului, cât de celelalte fonduri: de şomaj, de pensii, de asigurări sociale etc., care, practic, dublează cheltuielile cu salarii suportate de angajatori.

Prin urmare, măsura poate fi percepută de patroni ca o nouă formă de majorare a impozitelor şi taxelor care li se percep. Apoi, este bine ştiut că, în buna tradiţie românească, ori de câte ori apare o lege nouă se găseşte şi soluţia de a fi ocolită. În cazul de faţă, una din condiţii este că, prin Codul civil, este prevăzută existenţa convenţiilor civile de prestări servicii, care nu obligă patronul la plata nici unei contribuţii către stat, iar prestatorii respectivi nu beneficiază de nici un drept. Se pune, prin urmare, problema, în ce măsură convenţiile civile nu se vor transforma în convenţii de prestări de servicii. Şi atunci, în loc să încaseze sume la contribuţia socială pentru pensii, statul va pierde. Spunem aceasta, deoarece noua lege a pensiilor prevede deja obligativitatea plăţii CAS-ului pentru toate convenţiile civile încheiate de persoane care nu sunt angajate la o firmă cu contract individual de muncă.

Pe de altă parte, va exista tentaţia muncii la negru chiar şi fără contacte de prestări de serviciu; ea în nici un caz, nu va fi atenuată, pentru că amenzile, în cazul în care angajatorul este prins, sunt oricum mai mici decât cheltuiala pe care ar presupune-o angajarea legală cu toate formele legale.

O altă problemă importantă o reprezintă timpul efectiv lucrat, patronul are libertatea de a stabili valoarea prestaţiei pe care o face un om, indiferent de timpul lucrat al acestuia, şi adesea un om poate să-şi îndeplinească sarcinile în 2 ore sau să doarmă în spatele unui birou 8 ore. După datele noastre, normarea muncii a dispărut şi din întreprinderile specializate, iar patronii nu şi-au pus vreodată această problemă. Prin urmare, ar fi o mare iluzie să ne imaginăm că timpul de 2-4 sau 6 ore va fi altceva decât un act formal, plătit după interesul patronului. Dacă adăugăm şi obligativitatea achitării tuturor taxelor, chiar şi pentru aceia care au un serviciu cu normă întreagă, rezultă că noul proiect de lege nu rezolvă nici pe departe problemele existente, dar măcar pentru cele pe care le-am enunţat, MMPS-ul poate să ne prezinte soluţii viabile şi eficiente, pentru că aceste măsuri de eradicare a "muncii la negru" şi/sau a "muncii la gri" să aibă efectele scontate.

Am să vă rog să mă lăsaţi să citesc şi a doua interpelare care se referă la cărţile de muncă şi care este tot treaba Ministerului Muncii. Cărţile de muncă au devenit obiecte de lux. Pentru procurarea unor asemenea acte, agenţii economici au nevoie de ceva relaţii la direcţiile de muncă sau să dea o mică atenţie funcţionarilor, de nu, sunt trimişi la plimbare.

Lipsa cărţilor de muncă persistă de aproape 2 ani de zile. Agenţii economici sunt adesea puşi pe drumuri în căutarea lor şi, totuşi, unii funcţionari ai direcţiilor de muncă din ţară s-au orientat rapid, găsind în această situaţie o portiţă pentru a-şi completa veniturile personale. Care este motivul acestei penurii de cărţi de muncă? De ce nu s-a luat nici o măsură pentru rezolvarea crizei, încurajându-se astfel corupţia în rândul unor funcţionari ai direcţiilor de muncă? Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale nu pare să fie interesat de acest subiect. Se ţin la secret datele privind necesarul de cărţi de muncă, fondurile alocate pentru tipărirea acestora, firma care le tipăreşte şi nu dă informaţii despre când şi cum se vor schimba aceste acte. Mai mult, oficialii ministerului nu recunosc că ar exista o criză a carnetelor de muncă cu toate că direcţiile de muncă reclamă de ceva timp dispariţia acestora.

Potrivit Legii 130/99, contractele de muncă trebuie înregistrate în termen de 20 de zile de la data încheierii lor la inspectoratele teritoriale de muncă. Până la apariţia pe piaţă a carnetelor de muncă, agenţii economici trebuie să recunoască faptul că nu sunt obligaţi, când înregistrează contractul, să aducă şi cartea de muncă care poate fi completată ulterior, întârzierea completării cărţii de muncă neconducând la exonerarea angajatorului de obligaţiile ce-i revin. Dacă lipsa cărţilor de muncă nu împiedică angajarea de personal pentru cei aflaţi în prag de pensionare şi care au aceste acte pierdute, precum şi pentru cei ce trebuie să le prezinte la ambasade, situaţia este destul de gravă, primii riscând cel mai mult, neîncheierea dosarelor de pensionare şi implicit, neobţinerea unor drepturi legale pentru muncă depusă.

În aceste condiţii, solicit ministerului lămuriri în vederea soluţionării acestei probleme care durează deja de ceva timp. Vreau să vă informez domnule preşedinte, că acum doi ani, am mai avut o interpelare pe această temă, pe atunci era doamna ministru secretar de stat la Ministerul Muncii şi nu s-a făcut nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc. Domnul secretar de stat Giurescu.

Domnul Ion Giurescu:

Mulţumesc. În primul rând, este vorba de interpelarea referitoare la legislaţia privind domeniul raporturilor de muncă.

Respectarea legislaţiei în domeniul raporturilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi diminuarea fenomenelor de prestare a muncii fără întocmirea formelor legale, "munca la negru", constituie, aşa cum este cunoscut, o prioritate, un obiectiv important al programului de guvernare pe perioada 2001-2004.

Iniţiativa Ministerului Muncii de a elabora o lege cu privire la încadrarea în muncă din care să se reglementeze un cadru de desfăşurare normală a relaţiilor de muncă şi de apărare a drepturilor salariaţilor se înscrie pe linia adaptării relaţiilor între angajatori şi angajaţi la realităţile existente pe piaţa muncii în strictă corelare cu reglementările existente în plan internaţional. Proiectul de lege reglementează posibilitatea prestării unei activităţi atât în program normal de lucru, cât şi într-un program cu timp de lucru parţial, asigurându-se necesitatea unei flexibilităţi a timpului de muncă impusă pe piaţa muncii. Pentru protecţia drepturilor persoanelor ce prestează o activitate retribuită se intenţionează eliminarea convenţiilor civile de prestări servicii ce reglementează, de altfel, raporturile juridice de drept civil, existând posibilitatea legală ca ele să fie înlocuite cu contracte individuale de muncă cu program de lucru cu timp parţial, corespunzător unor fracţiuni de normă, cu durata de 2-4 sau 6 ore zilnic.

Acestor categorii de contracte le sunt aplicabile toate reglementările existente în domeniul legislaţiei muncii, inclusiv cele legate de protecţia socială a angajaţilor. Astfel, persoanele respective ce se află într-un raport juridic de muncă beneficiază de vechime în muncă proporţional cu timpul efectiv prestat şi constituie stagiul de cotizare în condiţiile legii care reglementează sistemul public de pensii, ţinând seama de faptul că angajaţii cu contract individual de muncă sunt asiguraţi obligatoriu prin efectul legii.

Libertatea sindicală, negocierea colectivă, condiţiile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă vor fi asigurate integral în cazul persoanelor care prestează o activitate prin încheierea unui contract individual de muncă prin care s-a stabilit un program de lucru cu timp parţial. Un rol deosebit în vederea creării acestui cadru unitar de desfăşurare a relaţiilor de muncă îi revine inspecţiei muncii care, prin inspectoratele teritoriale de muncă, vor intensifica acţiunea de control, noua reglementare stabilind noi plafoane de amenzi ce pot fi aplicate angajatorilor ca urmare a nerespectării prevederilor legale. Este de subliniat şi faptul că, potrivit prevederilor alin.1 şi 5 din proiectul de lege, prestarea muncii în alte condiţii decât cele prevăzute la art.1 din încheierea unui contract individual de muncă, se consideră realizată în baza unui contract individual de muncă existând obligaţia legală a angajatorului de a achita contribuţiile legale pentru întreaga perioadă în care a fost prestată munca.

Din punctul nostru de vedere, ce rezidă din cadrul legal unitar aplicabil relaţiilor de muncă creat prin prezentul proiect de lege, nu există pericolul ca actualele convenţii civile de prestaţii de servicii să se transforme în simple contracte civile, deoarece acest tip de raporturi juridice nu va conveni, în primul rând, persoanelor care prestează munca, contracte reglementate de Codul civil, nu conferă persoanelor în cauză nici un fel de drept în domeniul muncii, asigurărilor sociale sau medicale. Pentru aceste considerente, persoanele care, în prezent, prestează o activitate în baza unei convenţii civile de prestări de servicii, vor avea posibilitatea să opteze între încheierea unui contract individual de muncă prin care se stabileşte un program normal de lucru sau un contract individual de muncă, prin care se stabileşte un program de lucru cu timp parţial, prevederile proiectului de lege sunt conform recomandărilor comunitare şi urmăresc atât armonizarea legislaţiei interne cu legislaţia europeană cât şi rezolvarea unor probleme legate de şomaj în crearea unor noi locuri de muncă.

La cea de a doua interpelare a domnului deputat Ştefan Baban, referitor la afirmaţia "lipsa cărţilor de muncă persistă de 2 ani de zile", putem preciza că, datorită informaţiilor insuficiente, această interpelare este lipsită de temei. Vă informăm că în anul 1999, datorită insuficienţei fondurilor alocate care au ajuns numai pentru plata cheltuielilor de funcţionare ale administraţiei centrale ale ministerului şi ale unităţilor subordonate, cheltuielile prioritare pentru neplata cărora se percep penalităţi, nu s-au achiziţionat carnete de muncă, fapt care a determinat nesatisfacerea parţială a solicitărilor. În anul 2000 s-au achizionat 400.000 de carnete de muncă şi 700.000 de suplimente pentru acestea, conform necesarului fundamentat şi transmis de unităţile din teritoriu.

În prezent, direcţiile de muncă şi solidaritate socială deţin în stoc circa 37.000 de carnete de muncă şi 12.000 de suplimente. Judeţelor în care aceste documente au fost epuizate li s-au distribuit la cerere de la celelalte judeţe. Pentru anul 2002, licitaţia a fost stabilită în data de 28 septembrie a.c., datorită procedurii impusă de noua legislaţie în domeniul achiziţiei, respectiv Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, urmând a fi contractate 300.000 de carnete de muncă şi 700.000 de suplimente. Analizând stocul existent, considerăm că până la derularea noului contract, acestea acoperă necesarul.

De asemenea, precizăm că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, toate drepturile de asigurări sociale ce decurg din existenţa şi executarea contractului de muncă, act juridic bilateral care, potrivit art.8 din Legea 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, modificată şi completată, trebuie înregistrat în termen de 20 de zile de la încheierea lui la inspectoratele teritoriale de muncă.

În aceste condiţii, întârzierea din motive obiective a ridicării carnetelor de muncă nu conduce la exonerarea angajatorului de obligaţiile ce îi revin, conform legislaţiei în domeniu, şi nu împiedică controlul asupra respectării acesteia. Stagiul de cotizare necesar stabilirii prestaţiilor sociale este determinat de perioada pentru care s-a contribuit la bugetul asigurărilor sociale de stat. De altfel, potrivit Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data de 01.04.2001, angajatorii au obligaţia de a depune la Casele sociale de muncă declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi obligaţiilor de plată către bugetul asigurările sociale de stat. În această situaţie, există posibilitatea stabilirii stagiului de cotizare din care derivă toate drepturile de asigurări sociale.

În prezent, Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale este în curs de organizare şi va dispune în cel mai scurt timp de dotarea necesară constituirii unei baze de date care va permite înregistrarea istoricului din carnetele de muncă, aflate în gestiunea angajatorilor, considerent pentru care, în viitor, acestea nu vor mai fi necesare.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc. Aveţi comentarii? Nu.

Ar urma de fapt, dezvoltarea interpelărilor formulate de domnul Damian Brudaşcă, dar dânsul nu este prezent, aşa cum nu sunt prezenţi nici cei care trebuie să răspundă. Ca atare, încheiem şedinţa de astăzi aici.

Ne revedem mâine dimineaţă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18.40.