Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Începem şedinţa de răspunsuri la interpelări.

Domnul deputat Cornel Popa a avut o interpelare la adresa Ministerului Culturii şi-l invit pe domnul ministru Răzvan Theodorescu să răspundă la această interpelare.

Domnul Răzvan Theodorescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea domnului deputat Cornel Popa priveşte Cetatea Oradea, lucrările de restaurare de acolo.

Ca răspuns la această interpelare, cu privire la finanţarea reabilitării Cetăţii Oradea, pot să spun următoarele: apreciez în mod deosebit eforturile depuse de Consiliul local şi de Primăria municipiului Oradea şi implicarea financiară la începerea acţiunii de asanare şi reabilitare a acestei mari cetăţi, la propriu şi la figurat.

Începând cu 1998, Ministerul Culturii a alocat fonduri pentru proiectare şi lucrări de execuţie la Cetatea Oradea. Este vorba de 200 de milioane de lei în 1998. Este vorba, mai apoi, de aproape 300 de milioane şi de o jumătate de miliard, mai recent.

În anul 2001, s-a alocat suma de 600 de miliarde, aprobată prin Programul naţional de restaurare, dar redirijat apoi de către Oficiul Naţional pentru Protecţia Patrimoniului, o instituţie pe care noi am moştenit-o şi pe care recent am desfiinţat-o.

În Planul naţional de restaurare pentru 2002, obiectivul Cetatea Oradea este inclus la Capitolul "Monumente istorice fără valoare alocată", aceasta întrucât, dată fiind dimensiunea Cetăţii, este poate cea mai întinsă din Transilvania, şi amploarea lucrărilor de restaurare, acestea nu pot fi realizate decât prin eforturile conjugate ale mai multor instituţii.

Bugetul aprobat în acest moment pentru monumente nu este suficient pentru a acoperi toate necesităţile în cazul unor lucrări atât de vaste. Am propus reluarea discuţiilor pe tema Protocolului pe care ni l-a propus Primăria Oradea, însă trebuie implicat substanţial aici şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care este beneficiar al unor spaţii importante din cetate. Numai în acest fel putem realiza nişte lucruri la Oradea, ca şi la Alba-Iulia - adaug eu, acum.

În măsura posibilităţilor şi în cazul în care se poate finaliza o cofinanţare a lucrărilor, Ministerul Culturii şi Cultelor va aloca, prin Programul naţional de restaurare, la rectificarea bugetului, sumele necesare pentru proiectul de restaurare a Corpului E, la care a finanţat deja intervenţia de urgenţă acum doi ani. Deci, repet, în cazul în care se face un asemenea acord între ministere, putem, la rectificare, să intervenim la această zonă din Cetatea Oradea.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă domnul deputat mai are ceva de completat, de solicitat?

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru, ţin să vă mulţumesc pentru faptul că sunteţi unul dintre puţinii miniştri care se respectă şi care, iată, astăzi, aţi ţinut să fiţi în faţa noastră pentru răspunsul la interpelarea noastră.

Avem rugămintea, însă, cu tot respectul, ca toate formulările absolut de natură să vă onoreze, ca şi diplomaţie, noi aşteptăm punctual ceea ce dumneavoastră aveţi de gând, ca şi minister, şi vă atenţionăm că orice an scurs fără sume alocate acestei cetăţi, va fi unul care va face să avem regrete că nu am acţionat prompt şi că nu facem decât să amânăm de fapt ceea ce trebuie să facem cât de urgent.

Vă supunem atenţiei, totuşi, că, deşi acolo funcţionează anumite sectoare, în speţă este vorba de Facultatea de Arte din Oradea, poate că ele nu fac decât să conserve, prin puţinele sume pe care le alocă acolo, să conserve ceea ce mai este de conservat din Cetatea Oradea.

De aceea, vă rugăm, domnule ministru, cu tot respectul, din partea cetăţenilor Bihorului, nu numai ai Oradiei, să interveniţi cât se poate de prompt ca sumele de care are nevoie această cetate pentru a supravieţui să ajungă cât de repede acolo. Ştim greutăţile, vă înţelegem, dar avem nevoie de aceste sume şi, încă o dată, apreciez diplomaţia din răspunsul dumneavoastră, dar avem nevoie de bani, ca să supravieţuim, ca Cetate a Oradiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Simţiţi nevoia, domnule ministru? Nu.

Domnul deputat Damian Brudaşca a adresat o interpelare spre Ministerul Informaţiilor Publice.

Domnule Brudaşca, mai doriţi să dezvoltaţi. Vă rog.

Domnul Damian Brudaşca:

Doresc doar să precizez, domnule preşedinte de şedinţă, că interpelarea la care faceţi referire a fost adresată la 27 noiembrie anul trecut, că s-a primit un cvasirăspuns la data de 7 ianuarie 2002, prin care mi se da asigurarea că se definitivează în luna respectivă raportul privind activitatea ministerului interpelat şi că respectivul raport, probabil, îmi va parveni.

După mai bine de o jumătate de an, se pare că s-a făcut că plouă la ministerul respectiv, unde se solicita să se prezinte un raport Camerei Deputaţilor privind modul cum sunt folosiţi banii publici, întrucât, spuneam eu, există bănuieli că sunt folosiţi cu precădere pentru sondaje de opinie, sau exclusiv pentru imaginea personală a premierului Adrian Năstase, deci nu a României ca ţară. Şi subliniam acest aspect şi datorită faptului că, din constatările personale, la ambasadele României, în momentul de faţă, nu se găsesc materialele minime necesare prezentării eforturilor pe care le face chiar propria guvernare, Puterea PSD-UDMR pentru atingerea obiectivelor acestei etape.

Sper că măcar acum, după mai bine de o jumătate de an, la acest minister s-a găsit răspunsul interpelării solicitate la 27 noiembrie anul 2001.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul ministru Vasile Dâncu să răspundă la solicitarea dumneavoastră.

Domnul Vasile Dâncu:

Stimate domnule deputat, vreau să fac precizarea că răspund, din partea premierului Adrian Năstase, la interpelarea pe care i-aţi adresat-o dânsului în legătură cu ceea ce ne-aţi cerut nouă, printr-o interpelare, Ministerului Informaţiilor Publice, şi, la final, după ce o să răspund din partea premierului la interpelarea dumneavoastră, o să răspund şi din partea noastră.

Stimate domnule deputat Damian Brudaşca, apreciez preocuparea permanentă a parlamentarilor din partidul dumneavoastră pentru eficienţa cu care Guvernul României gestionează relaţia cu Parlamentul şi vreau să vă asigur că membrii echipei pe care o conduc sunt extrem de responsabili în a răspunde interpelărilor şi întrebărilor distinşilor deputaţi şi senatori.

La începutul acestui an, ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, domnul Acsinte Gaspar, a prezentat o situaţie foarte clară privind modul prompt şi responsabil în care membrii Executivului au răspuns la solicitările parlamentarilor.

Iată de ce, vă rog să-mi permiteţi a cataloga presupusa dumneavoastră prezumţie de nesinceritate şi lipsă de colaborare a miniştrilor cu parlamentarii ca fiind deplasată şi neconcordantă cu realitatea.

Referitor la răspunsul dat de ministrul informaţiilor publice la interpelarea dumneavoastră nr.220/B/2001, documentul a fost expediat de la cabinetul ministrului informaţiilor publice cu nr.2971/18.XII.2001, şi nu pe 10.I.2002, aşa cum aţi precizat dumneavoastră. Sigur că această întârziere nedorită în circuitul birocratic al hârtiilor dintre diverse structuri ale Executivului şi cele ale Parlamentului este o problemă căreia trebuie să-i găsim răspunsul. Poate vom elimina diverse structuri intermediare şi vom încuraja o comunicare directă între parlamentari şi miniştri, sau poate vom găsi alte soluţii care să optimizeze fluxul informaţional, astfel încât să nu mai existe depăşiri ale termenelor stabilite.

În cazul de faţă, nu cred însă că ministrul informaţiilor publice a dat dovadă de dispreţ şi lipsă de interes, aşa cum susţineţi. Solicitarea dumneavoastră era prematură, pentru că se referea la o situaţie statistică, ce urma să fie prezentată în raportul anual al ministerului.

Din acest motiv, apreciez că răspunsul ministrului Vasile Dâncu a fost rezonabil. Şi, pentru că aveţi dreptul să fiţi informat în legătură cu activitatea Executivului, vă asigur că ministrul informaţiilor publice vă va pune la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a risipi suspiciunile privind modul în care este gestionată imaginea şi sunt utilizate fondurile de comunicare şi imagine în 2001.

În speranţa că am răspuns punctual la afirmaţiile din interpelarea dumneavoastră, vă asigur, domnule deputat Damian Brudaşca, de întreaga mea consideraţie. Semnează primul-ministru Adrian Năstase.

Acum, dacă-mi permiteţi, aş vrea să vă răspund, domnule deputat, punctual la ceea ce aţi cerut dumneavoastră. O să vă remit şi un raport public pe care l-a făcut ministerul, cu toate activităţile şi toate tipurile de activităţi, toate tipurile de manifestări pe care le-am făcut în sprijinul creşterii imaginii României în lume şi, în acelaşi timp, a producţiilor de factură - dumneavoastră spuneţi propagandistică, eu aş spune producţiilor de imagine publică, pe care le-am realizat în acest sens.

Sigur, eu am un raport destul de detaliat. O să vă citesc din acest moment câteva din producţiile noastre. Vreau să vă spun că, în momentul când am venit la minister, nu am găsit într-adevăr nici un material propagandistic pentru imaginea României în lume.

Am produs anul acesta următoarele tipuri de materiale - probabil că tirajul nu este suficient şi, din acest punct de vedere, fondurile ne-au fost limitate. Am produs o mapă "Focus Romania", o mapă care este un format internaţional, în şase limbi. Am produs-o în 25 de mii de exemplare. Sigur că nu ajunge. Am trimis la Ministerul Afacerilor Externe care a distribuit la ambasade, din nefericire, se distribuie cu întârziere şi avem şi un tiraj nu prea mare. Am produs o lucrare "România 2001" şi "România 2002", tot într-un format internaţional, o prezentare care este apreciată la toate manifestările internaţionale ale României. Această lucrare, de asemenea, este un format internaţional şi am produs-o în 20 de mii de exemplare. Să sperăm că anul acesta o să avem posibilitatea să facem 100 de mii de exemplare în acest sens.

Am produs o lucrare - "Romania your business partner" - o lucrare despre potenţialul economic al României, în limba engleză şi, de asemenea, un CD în limba engleză - "Romania your business partner".

De asemenea, am distribuit în străinătate albume de fotografii, un album "Mânăstiri şi schituri din România", o lucrare excepţională, şi o lucrare intitulată "România, o amintire fotografică", de asemenea, o lucrare excepţională.

La finalul anului, dar nu vor apare anul acesta, am mai produs câteva lucrări de propagandă externă legată de mediul de afaceri din România, pe care o să vi le prezint chiar şi în machetă. Deci, o să vă prezint un raport public al ministerului, în ceea ce priveşte toate acţiunile şi toate priorităţile şi, de asemenea, am adus aici un set de materiale pe care vreau să vi le pun la dispoziţie. (Domnul ministru Vasile Dâncu înmânează aceste materiale domnului deputat Brudaşca Damian, care-i mulţumeşte.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Domnul Brudaşca, dacă aveţi ceva de completat. Este o dotare interesantă.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu aş dori să-i mulţumesc şi domnului ministru pentru răspunsul personal şi pentru răspunsul pe care l-a dat în numele domnului prim-ministru. Vreau să fac precizarea că deţin asupra mea documentele care sunt marcate 07.01.2002. Nu ştiu care este mecanismul, nu sunt vinovat de faptul că între două ministere ale aceluiaşi guvern hârtiile fac aproape două săptămâni. Nu este vina mea, este o disfuncţionalitate a Guvernului.

În ce priveşte celelalte aspecte, m-aş bucura să primesc un exemplar al acestui raport, pentru că eu nu am inventat situaţiile pe care le-am adus la cunoştinţa domnului ministru. Ele sunt o realitate şi pot fi confirmate şi de distinşii reprezentanţi ai Ministerului de Externe. Reprezentanţii României în străinătate pe care i-am contactat mi-au spus că din 1993 şi până în prezent n-au primit decât câte două-trei cărţi, multe dintre ele de literatură universală, şi nicidecum de propagandă pentru interesele actuale şi de perspectivă ale României. Nu pun la îndoială buna-credinţă a Ministerului Informaţiilor, mă bucur de aceste documente, le voi studia cu toată atenţia şi sunt convins că ele reprezintă profesionalismul pe care-l are domnul Dâncu, ca şi specialist în ale presei. Este regretabil că tirajele care se fac nu ajung la toate ministerele şi nu servesc chiar politicii pe care o promovează actualul Guvern. Poate că acesta este un semnal care ar putea ajuta chiar şi ministerul pentru viitoare rectificări de buget, astfel încât materialele ce se vor face să fie îndestulătoare pentru rezolvarea problemelor actuale şi de perspectivă ale guvernării.

Vă mulţumesc pentru cadouri. Şi iepuraşul a fost un pic mai devreme.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

La interpelarea făcută de domnul deputat Paul Magheru către APAPS este pregătit să-i dea răspuns domnul secretar de stat Iacob Zelenco. Dar nu înainte, dacă domnul deputat mai vrea să mai completeze, sau să dezvolte. Dacă doriţi, nu-i obligatoriu, domnule deputat. Eu îmi fac datoria.

Domnul Paul Magheru:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este mai important decât întrebarea un scurt preambul de două-trei fraze. 127 de salariaţi de la S.C. Înfrăţirea S.A. Oradea, Sucursala Fabrica de Maşini din Beiuş, n-au primit salariile de peste 3 luni, din februarie 2002. De patru ani s-au încasat toate reţinerile: contribuţia la asigurări sociale, Casa asigurărilor de sănătate, impozitele, fără să fie vărsate la bugetul de stat. Consecinţa imediată este că salariaţilor nu li se recunoaşte vechimea. Comenzile, cele mai multe la export, sunt peste capacitatea de producţie. Dar, datorită capacităţii de plată a deţinătorului majoritar de acţiuni, canadianul de origine română Tereciki Alexandru, din cauza lipsei de resurse, fabrica este pe cale de a înceta producţia.

Iar întrebarea pe care am adresat-o, la care aştept acum răspunsul, este: ce măsuri de verificare a bonităţii va lua APAPS-ul, pentru a scoate Fabrica de maşini-unelte din Beiuş dintr-o situaţie inadmisibilă, când, din vina patronului, nu se pot onora comenzile de producţie, cu consecinţe sociale, economice şi financiare neplăcute? Şi sperăm să nu se agraveze această situaţie, în care se găsesc salariaţii acestei societăţi comerciale.

Vă mulţumesc şi aşteptăm răspunsul.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Iacob Zelenco, secretar de stat la APAPS, să vă răspundă.

Domnul Iacob Zelenco:

Stimate domnule deputat,

În legătură cu întrebarea adresată de dumneavoastră, facem următoarele precizări: prin Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.17 din 20 aprilie 2000, fostul FPS a vândut pachetul de 69,96% din capitalul social, pe care l-a deţinut la Societatea Comercială Înfrăţirea Oradea către cetăţeanul americano-canadian Alexandru Terekicei.

În prezent, structura acţionariatului este următoarea: Alexandru Derecichi - 70% (69,97%), SIF Banat-Crişana - 22,81%, alţi acţionari - 7,18% şi managerul - 0,032%.

Am precizat şi aceste cifre, în ideea de a sublinia faptul că societatea este complet privatizată şi APAPS nu mai deţine absolut nici un pachet de acţiuni acolo şi nici un control asupra societăţii.Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în urma negocierilor desfăşurate cu domnul Alexandru Derecichi, acesta fiind singura persoană care s-a prezentat la sediul fostului FPS în urma publicării ofertei de vânzare a pachetului de acţiuni în Ziarul "Ziua", cât şi în "Financial Times".

Domnul Alexandru Derecichi a participat la negocieri în calitate de persoană fizică, iar legislaţia din domeniul privatizării nu conţine prevederi referitoare la verificarea bonităţii investitorului, singura modalitate prin care era verificată capacitatea acestuia de a plăti pachetul de acţiuni fiind depunerea unei garanţii.

Prin cumpărarea pachetului de acţiuni, domnul Alexandru Derecichi a devenit acţionarul majoritar al societăţii comerciale respective, calitate pe care şi-o exercită în cadrul adunării generale a acţionarilor.

De asemenea, menţionăm că, potrivit Legii nr.31, republicată, societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, legea stabilind totodată şi atribuţiile atât ale acţionarilor, cât şi ale administratorilor societăţii.

Întrucât, aşa după cum rezultă din datele prezentate, Înfrăţirea Oradea este o societate cu capital integral privat, APAPS, ca organ guvernamental, nu se mai poate implica în administrarea societăţii în cauză şi cu atât mai mult, să oblige acţionarul majoritar să finanţeze activitatea societăţii, atât timp cât această obligaţie nu este prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Menţionez, de asemenea, faptul că prin Legea de înfiinţare a APAPS-ului, prin atribuţiile conferite de lege, APAPS are obligaţia de a se ocupa, în calitate de acţionar majoritar, numai în societăţile în care acesta deţine participaţii şi este, aşa cum am spus, deţine pachetul majoritar.

Singurul lucru pe care poate să-l facă APAPS este să urmărească modul în care sunt respectate clauzele contractuale, astfel că, în cazul în care acestea nu sunt respectate, autoritatea să execute gajul asupra acţiunilor şi să iniţieze acţiunile ce se impun în conformitate cu legislaţia în vigoare, acţiuni care de fapt sunt cele de acţionare în justiţie, astfel încât, în situaţiile în care clauzele contractuale nu sunt respectate, APAPS-ul să rezilieze acest contract.

Vă mulţumesc. Semnează ministrul privatizării, Ovidiu Muşetescu.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat.

DomnulPaul Magheru:Domnule ministru secretar de stat, vă mulţumesc şi eu pentru răspuns.Aş solicita şi răspunsul scris, pentru a mă folosi de el atât în ceea ce priveşte cunoaşterea la faţa locului a acestor condiţii contractuale, privind deţinătorul majoritar de acţiuni şi relaţia cu APAPS-ul, cât şi pentru sugestia pe care ne-a dat-o în legătură cu posibilitatea pe care APAPS-ul, care este o instituţie de stat şi toţi suntem interesaţi să apărăm interesele salariaţilor de aici, ne vor putea fi folositoare pentru acţionare pe cale oficială juridică a celor vinovaţi de soarta inadmisibilă în care se găsesc câţiva muncitori de-ai noştri. Vă mulţumesc foartemult.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumescşi eu. Domnul deputa Damian Brudaşca are două solicitări către Ministerul Apărării Naţionale.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Damian Brudaşca:

Una dintre solicitări se referă la Huedin, unde unitatea militară existentă până de curând a fost transferată la Someşeni.

În urma acestui transfer au rămas nefolosite atât sediul fostei garnizoane cât şi spaţiul deţinut de aceasta la internatul de la Şcoala generală din Huedin.

Având în vedere mutarea definitivă a acestei unităţi, reprezentanţii autorităţilor locale solicită fie folosirea acestor spaţii de către unităţi ale armatei române, fie transferarea acestora pe baza unui protocol încheiat cu Ministerul de Interne, unităţii de pompieri a oraşului. Autorităţile administraţiei publice locale ar dori totodată să se ofere spaţiu şi unui serviciu de descarcerare ce ar urma să fie înfiinţat pentru a soluţiona problemele specifice zonei.

A doua chestiune este semnalarea unui abuz cu totul şi cu totul deosebit în care un fost angajat al armatei române, actualmente trecut în rezervă, domnul Decebal Dumitrescu, domiciliat în str.Dorobanţilor nr.25, et.2, apart.5, Cluj-Napoca, ne atrage atenţia asupra faptului că un memoriu pe care l-a înaintat ministerului nu s-a bucurat de o tratare corespunzătoare, fiind ascuns, se pare, adevărul. În ce sens? În sensul că memoriul a fost trimis spre soluţionare tocmai celui care a făcut obiectul sesizării respective. Cu alte cuvinte, este vorba de o înscenare a dispariţiei unui pistol ca, la urmă, acelaşi maior în rezervă acum Decebal Dumitrescu să tragă ponoasele, în timp ce şeful care nu i-a predat atribuţiile de serviciu este bine mersi în continuare, într-o situaţie care nu-l obligă să fie responsabil în faţa legii.

Domnul Corneliu Ciontu:

Pentru formularea răspunsurilor, îl invit pe domnul Sorin Encuţescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Domnul Sorin Aurel Encuţescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule deputat,

Ca urmare a procesului de reorganizare şi restructurare a armatei, mai multe imobile aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale au fost disponibilizate. Pentru unele dintre acestea, organele administraţiei publice locale şi-au manifestast expres dorinţa de a le prelua şi folosi în condiţii eficiente. În acest sens, au fost promovate şi adoptate hotărâri ale Guvernului care au avut ca obiect de reglementare transmiterea dreptului de administrare a acestor imobile de la Ministerul Apărării Naţionale către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale. Referitor la întrebarea dumneavoastră, cazarma şi parte din internatul Şcolii generale din localitatea Huedin nu sunt disponibilizate la această dată, ele prezentând, în continuare, interes operativ pentru Ministerul Apărării Naţionale.

Totodată, precizăm faptul că imobilele deţinute în garnizoana Huedin nu au fost solicitate de către organele administraţiei publice locale sau de către Ministerul de Interne pentru unităţile de pompieri din localitate şi oricum, acest transfer de administrare nu se poate face printr-un protocol, ci, în mod expres, printr-o hotărâre de guvern. Acesta a fost răspunsul la prima întrebare.

La cea de-a doua întrebare, referitor la solicitarea dumneavoastră privind reanalizarea cazului domnului maior în rezervă Traian Decebal Dumitrescu, vă comunicăm că acest caz a fost tratat cu maximă seriozitate de către structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Cu regret vă informăm, că aşa zisele nereguli şi ilegalităţi comise pentru scoaterea sa în rezervă s-au dovedit a fi inexistente şi nu putem decât să reiterăm pentru a şasea oară răspunsul oferit şi petentului. Trecerea în rezervă a acestuia, pe atunci căpitanul Traian Decebal Dumitrescu, s-a făcut în baza ordinului ministrului apărării naţionale nr.778 din 11 septembrie 1991 prin aplicarea art.43 lit.i) din statutul corpului ofiţerilor, ediţia 1965, în vigoare la acea dată, care prevedea aplicarea acestei măsuri în cazul comiterii abaterilor grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale. Raportul către ministrul apărării naţionale din 1991, prin care se propunea trecerea în rezervă enumera abaterile grave săvârşite de petent, abateri care au permis printre altele sustragerea pistolului calibrul 7,62. Faptele care i-au fost imputate au fost printre acelea că nu a urmărit scăderea din evidenţă a muniţiei reale consumate la tragere, nu a luat măsuri de distribuire a armamentului în şi de la subunitate pe bază de documente legale, nu a asigurat desfăşurarea normală a operaţiunilor de inventariere trimestrială şi anuală.

Măsura aprobată privind trecerea în rezervă în data de 11 septembrie 1991 era o măsură administrativă ca urmare a săvârşirii unor abateri grave de la ordinea şi disciplina militară şi a fost adoptată înainte ca Parchetul Militar - Cluj să finalizeze cercetările cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu cu care a fost sesizat.

Faptul că Parchetul Militar Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea menţionată anterior are relevanţă numai cu privire la răspunderea penală a ofiţerului, în sensul că nu a fost angajată şi această răspundere. Dar nu are şi nu putea avea nici un efect asupra trecerii sale în rezervă care, repet, a survenit ca urmare a abaterilor grave survenite prin încălcarea prevederilor regulamentelor militare.

De altfel, în rechizitoriul din 17 decembrie 1993 a Parchetului Militar Cluj, se menţionează faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de căpitanul în rezervă Traian Decebal Dumitrescu, deoarece s-a considerat că trecerea lui în rezervă se poate aprecia că este suficientă pentru neglijenţa de care a dat dovadă. Şi, uitaţi, avem aici din paragraful respectiv din rechizitoriul Parchetului. (Arată dosarul de la tribună.)

Atât în urma memoriilor trimise cât şi a discuţiilor purtate cu ofiţerul în rezervă la Centrul Militar Judeţean Cluj în data de 10 mai 2002 ora 11 a reieşit dorinţa acestuia de a beneficia de pensie militară şi de plăţile compensatorii acordate conform Ordonanţei Guvernului nr. 7 din 1998. După cum este cunoscut, unul din principiile de bază ale Constituţiei României este cel al neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale celei mai favorabile. Nu este posibil ca un act normativ care a intrat în vigoare în 1998 să fie aplicat retroactiv unei situaţii din 1991.

În concluzie, trecerea în rezervă a ofiţerului s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată, iar solicitările unor eventuale despăgubiri sau plăţi compensatorii nu au temei legal, Ministerul Apărării Naţionale nefiind în culpă. Cu atât mai puţin este posibilă reîncadrarea petentului în activitate, ţinând cont atât de condiţiile actuale şi de perspectivă ale restructurării organismului militar, cât şi de serioasele probleme cu ordinea şi disciplina militară, constatate în activitatea de militar activ al acestui ofiţer în rezervă.

Acestea sunt problemele incluse în răspunsul pentru dumneavoastră, domnule deputat.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Domnul deputat Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu mulţumesc domnului ministru pentru răspuns.

În primul caz, cel cu Huedinul, l-aş ruga să aibă în vedere situaţia creată şi să propună ministerului promovarea unei hotărâri de guvern, în concordanţă cu practicile specifice dacă apreciază că nu există perspective ca aceste spaţii să fie refolosite într-un timp rezonabil, în scopurile militare.

În cazul celui de-al doilea răspuns, apreciez minuţiozitatea şi preocuparea pentru identificarea exactă a problematicii. Dar, aş vrea să menţionez că tot în memoriile petentului se subliniază câteva lucruri care ţin de comanda unităţii militare în care şi-a desfăşurat activitatea până la trecerea sa în rezervă, aducându-se grave acuzaţii în legătură cu probitatea dovedită de comandanţii în cauză

Din răspunsul pe care l-am primit de la minister, prin intervenţia domnului ministru, n-a rezultat nici un fel de referire la persoanele în cauză. Sunt ele sau nu sunt vinovate de acuzaţiile formulate la adresa lor. Dacă sunt vinovate, atunci se mai justifică măsura de scoatere din cadrele active ale armatei? Sunt chestiuni asupra cărora consider că ministerul trebuie să se pronunţe neechivoc şi, dacă se poate, cu aceeaşi exactitate şi minuţiozitate ca în restul răspunsului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule Encuţescu.

Domnul Sorin Aurel Encuţescu:

Pentru a putea demara hotărârea de guvern de transfer a acelei unităţi militare către administraţia locală este neapărat nevoie să existe o hotărâre a consiliului local. Deci am ruga consiliul local să ia în discuţie, ne trimit acea hotărâre şi în baza solicitării şi a hotărârii consiliului local, noi putem începe demersurile pentru hotărârea de guvern.

În legătură cu al doilea aspect, să ştiţi că şi comandanţii, atât comandantul cât şi şeful de stat major au fost pedepsiţi, iar alte două cadre militare, care îşi desfăşurau activitatea în acea unitate, au fost şi ei deferiţi parchetului militar. Deci, acolo a fost o comisie a ministrului apărării naţionale care a investigat cu foarte mare seriozitate această problemă şi, la fel celelalte comisii, cum am spus, ofiţerul se află la cel de-al şaselea raport şi, de fiecare dată, noua conducere a ministerului a abordat cu maximă responsabilitate acest caz şi au fost reluate... Noi avem aici, aşa este dosarul cu toate elementele care au fost studiate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu pentru aceste precizări.

Doamna deputat Mihaela Ionescu a adresat o interpelare către Ministerul Afacerilor Externe. Dacă doreşte să dezvolte, dacă nu îl invit pe domnul Cristian Niculescu, secretar de stat la acest minister să formuleze răspuns.

Domnul Cristian Niculescu:

Doamnă deputat, îmi permiteţi să răspund din partea domnului Mircea Geoană, ministrul afacerilor externe care, la ora actuală, este la Reykjavik.

În cadrul instanţelor francofoniei instituţionale, România şi-a exprimat interesul pentru o corectă difuzare în cadrul grilei de programe a Canalului de Televiziune francofon TV5 a realităţilor din ţările aparţinând polului de francofonie din Europa Centrală şi de Est, având drept centru România.

Ţinând cont de noua deschidere a francofoniei instituţionale spre zona noastră, a fost comunicată conducerii TV5 dorinţa expresă ca regiunea Europei Centrale şi de Est să fie prezentă şi prezentată în mod constant pe antenele acestui canal de televiziune francofon.

În cursul lunii februarie 2002, domnul Serge Adda preşedinte - director general al TV5 a luat decizia privind realizarea unei emisiuni "Vingt quatre heures Bucarest semedi", dedicată României, difuzată în direct în zilele 27-28 aprilie 2002. Acest tip de emisiune a fost consacrată până în prezent unor capitale din întreaga lume, printre care: Paris, Bruxelles, Dakar, Cairo, Hanoi, Quebec şi altele.

Precizez că modalitatea consacrată a acestei emisiuni care s-a aplicat atât în România, cât şi în celelalte ţări se fundamentează pe principiul independenţei presei, conceptul, selecţia materialelor şi realizarea programelor aparţinând în întregime echipei TV5. Autorităţile naţionale facilitează doar realizarea emisiunii prin acordarea de asistenţă echipei TV5 în relaţiile cu instituţiile cu atribuţii în domeniu. Realizarea unei emisiune "Vingt quatre heures Bucarest semedi" dedicată României s-a dorit a fi o acţiune în favoarea promovării imaginii ţării noastre în întreaga lume, în rândul celor 6oo de milioane de telespectatori pe care îi numără TV5. Bucureştiul avea astfel posibilitatea de a deveni pentru 24 de ore capitala lumii, României oferindu-i-se oportunitatea de a fi privită în direct în Europa şi pe întreg mapamondul. Este vorba deci de prezenţa României pe un post de televiziune al francofoniei instituţionale şi nu al televiziunii franceze. Într-o perioadă în care România se pregăteşte pentru integrarea în structurile europene şi euroatlantice este, fără îndoială, importantă prezentarea corectă şi constantă a realităţilor şi evoluţiilor din societatea românească în presa scrisă şi audiovizuală occidentală. Aceasta a fost, de altfel, şi viziunea declarată a conducerii TV5 şi a realizatorului emisiunii - Frederic Mitterrand care, în repetate rânduri, atât în faza de pregătire, cât şi în cea de finalizare au afirmat: "Este important să arătăm că această realitatea românească este complexă, că România se schimbă, că aici se întâmplă multe lucruri bune, că aceasta a fost întotdeauna o ţară civilizată şi europeană, consecinţa logică fiind acceptarea ei de către Europa şi din punct de vedere instituţional. Mai mult, România care a suferit şi care a avut deseori o imagine negativă în presa occidentală trebuie să fie prezentată aşa cum este o ţară pregătită să intre în Uniunea Europeană."

Acest tip de declaraţii al realizatorului emisiunii a fost consemnat atât în presa scrisă, ziarul "Independent", revizsa "PROTV Magazin", cât şi în cea audiovizuală TVR-1, Antena - 1, ProTV.

Din acest punct de vedere, emisiunea difuzată de TV5 a cuprins un amblu program de reportaje, documentare, interviuri cu personalităţi din diverse domenii, politic, cultural, ştiinţific. Alegerea acestora aparţinând în exclusivitate echipei TV5, care s-a deplasat la Bucureşti pentru realizarea diferitelor înregistrări documentare, interviuri a căror programare a fost stabilită de realizatorul emisiunii domnul Frederic Mitterrand, care a beneficiat de putere de decizie discreţionară din partea preşedintelui director general domnul Serge Adda. Marea majoritate a filmelor documentare selectate spre a fi difuzate în program au fost alese la Paris, din producţiile unor televiziuni partenere, cum ar fi Canalul "Arte" şi Televiziunea belgiană valona, fiind reţinute doar câteva din propunerile prezentate de Televiziunea Română.

Realizatorii emisiunii invocând independenţa presei şi neamestecului în alcătuirea programului au respins în mod sistematic sugestiile părţii române privind alcătuirea programului, includerea unor interviuri cu personalităţi cu activitate şi relevanţă în domeniul francofoniei, inclusiv realizarea unui interviu cu primul ministru al României precum şi cu alţi membri marcanţi ai Consiliului Naţional Consultativ al Francofoniei, precum şi prezentarea în cadrul emisiunii a instituţiilor francofone care au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în România, Biroul Regional al Agenţiei Universitare al Francofoniei pentru Europa Centrală şi de Est, Şcoala doctorală de ştiinţe sociale şi altele.

În ansamblul ei, emisiunea a prezentat o serie de aspecte pozitive privind România, punându-se în evidenţă valorile perene ale patrimoniului naţional cultural, precum şi înaltul nivel al artei interpretative româneşti cum ar fi de exemplu Muzeul Naţional de Artă al României, comparat de prezentator cu Luvrul, Palatul de la Mogoşoaia, Ateneul Român, Palatul Parlamentului, etc.

Personalităţi culturale cum ar fi academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, Mariana Nicolesco, Roxana Theodorescu, Radu Varia, Vlad Conta, arhitectele Mariana Celac şi Anca Petrescu au prezentat diverse aspecte ale vieţii culturale româneşti.

În ceea ce priveşte aspectele negative ale emisiunii, partea română, prin intermediul reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Externe, şi-a exprimat îngrijorarea şi surprinderea referitor la alegerea de către organizatorii emisiunii şi difuzarea la ore de maximă audienţă a documentarului realizat la Gara de Nord şi a celui având ca titlul "Dalas Roumanie", prezentând imagini extrem de contrastante care nu au reuşit, fără îndoială, să pună în evidenţă bogăţia culturală oferită de România în spiritul diversităţii culturale promovate de francofonia instituţională. Referiri în acest sens au fost făcute, de altfel, cuprinse şi în scrisoarea pe care domnul Mircea Geoană, ministrul afacerilor externe, a adresat-o, după difuzarea emisiunii, domnul Serge Adda preşedinte director general la TV5.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că emisiunea "Vingt quatre heures" a TV5 îşi are propria sa structură, fiind o emisiune de creaţie care prezintă jurnale personale, însemnări de călătorie cu accent de poezie a locului, o emisiune care, aşa cum a imaginat-o realizatorul ei Frederic Mitterrand, s-a dorit a fi împotriva clişeelor.

S-a încercat astfel prezentarea schimbărilor care au avut loc în România pe parcursul ultimilor 12 ani, urmărindu-se evitarea unei imagini stereotipe şi simplificatoare cu accent pe faptul că România nu a încetat niciodată să fie o ţară europeană.

În ceea ce priveşte referirea la articolul apărut în presa franceză, trebuie avut în vedere că articolul s-a referit la un film difuzat pe Canalul de televiziune franco-german "Arte" intitulat "Les enfants dubitum" şi nu la emisiunea "Vingt quatre heures" care s-a mediat pe canalul de televiziune francofon TV5.

Menţionez însă că TV5 a realizat, într-adevăr, această emisiune dedicată României în parteneriat cu revista "Le Figaro Magazine" cu un tiraj de 6 milioane de exemplare care a repetat într-un mod pozitiv această emisiune dedicată României, publicând în numărul său din 27 aprilie 2002, în aceeaşi zi cu difuzarea emisiunii televizate, un amplu articol intitulat "Special Bucarest un enclave latin en Europe Centrale" - motto-ul acestui articol a fost: "Deasupra întregii Românii suflă un vânt al înnoirii, la Bucureşti libertăţile îşi reiau drepturile, capitala francofilă prezintă o frumoasă vitalitate culturală".

Referitor la întrebarea dacă au fost cheltuite fonduri ale Ministerului Afacerilor Externe pentru cazarea şi sejurul echipei televiziunii franceze TV5 conduse de Frederic Mitterrand, răspunsul este următorul. Ministerul Afacerilor Externe al României nu a avut nici o implicare în suportarea cheltuielilor legate de cazarea şi sejurul echipei Televiziunii francofone TV5 în ţara noastră. Costurile privind realizarea emisiunii dedicată României au fost suportate integral de TV5 conform principiilor de utilizare a bugetelor operatorilor din cadrul francofoniei instituţionale.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Dacă doamna deputat Mihaela Ionescu doreşte să facă referiri la acest răspuns?

Doamna Mihaela Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Răspunsul dumneavoastră nu a făcut decât să confirme bănuiala mea, şi anume că Ministerul Afacerilor Externe avea cunoştinţă despre această emisiune, că a fost păcălit, că a fost o gafă politică, că rezultatul a fost o gafă politică, dacă recunoaşteţi sau nu, aşa trebuie numită şi, de aceea, m-ar interesa mai mult să ne spuneţi care au fost sugestiile părţii române. Aţi spus în răspunsul dumneavoastră că aţi făcut anumite sugestii părţii franceze pe care aceasta nu le-a respectat.

Şi, de asemenea, eu am întrebat, am avut două întrebări, a doua întrebare a fost - cum va folosi Ministerul Afacerilor Externe sau dacă va folosi într-un fel în cadrul integrării noastre în NATO, integrării europene - această emisiune, mai poate fi folosită sau, de fapt, este cheia care a închis drumul spre integrarea noastră, pentru că o populaţie ciudată cum ne-a... mă rog, curioasă, articulare ciudată, cum ne-a caracterizat prima oară şi aşa cum s-a redat în toată presa noastră reflectarea în presa franceză a acestei emisiuni, nu poate să fie primită în Europa alături de oamenii care nu sunt ciudaţi, îi primeşti pe cei ca tine, nu pe cei diferiţi de tine.

În orice caz, cred că Departamentul de francofonie al Ministerului Afacerilor Externe este răspunzător, deci nu a acţionat cum trebuie.

Noi, parlamentarii francofoni, niciodată nu participăm, de exemplu, la activităţile Ministerului Afacerilor Externe, ale Departamentului francofoniei. Probabil că face ceva acest departament, în orice caz, aici a fost un eşec, în cazul în speţă a fost un eşec şi un eşec care nu trebuia să se întâmple.

Spuneaţi că au fost redate şi aspecte pozitive. Într-adevăr, dar şi acestea au fost tendenţios prezentate, chiar Muzeul de Artă a fost prezentat ca un muzeu în care în timpul comunismului operele de artă erau sechestrate, spune doamna Theodorescu, cred că este soţia ministrului, nu ştiu, fosta soţie a ministrului, eu nu am cunoştinţă, am trăit în ţara asta, m-am născut în ţara asta, dar operele de artă de la Muzeul de Artă să fi fost sechestrate în timpul comunismului, aşa a spus dânsa în interviu…!

După aceea, atunci când s-a arătat Casa Parlamentului a fost pe de o parte un interviu cu doamna arhitectă Petrescu care şi-a spus păsul, în ceea ce priveşte drepturile de autor şi, pe de o parte, Parlamentul a fost prezentat ca o construcţie megalomanică care este "sous traveaux", adică încă se mai lucrează la ea şi unde numai două etaje sunt ocupate de organisme guvernamentale. Deci inadvertenţe, deci şi ce a fost, să zicem pozitiv, a fost şi mai rău. Eu nu ştiu, într-adevăr, că au fost câteva imagini cu copii talentaţi, dar, mă rog, nu zic, interviul cu preşedintele ţării, dar eu nu l-am văzut pentru că era la orele 3, eu la ora 8 am văzut doar emisiunea aceea îngrozitoare din Gara de Nord şi a doua zi la ora 10 am văzut Dalasul din Cluj. Deci emisiunile frumoase au fost date cândva la miezul nopţii, când nu se uită nimeni sau la ora 3 după-masa, când lumea doarme, iar emisiunile îngrozitoare au fost date la orele de maximă audienţă. Deci asta aş dori, dacă puteţi să-mi dezvoltaţi care au fost sugestiile ministerului şi nu au fost respectate de Canalul TV5, înţeleg că e un canal independent şi cum va valorifica ministerul această emisiune în cadrul activităţii noastre de integrare.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Cristian Niculescu:

Ministerul Afacerilor Externe, cum am precizat şi în text, nu a făcut decât să faciliteze realizarea emisiunii. Sugestiile pe care le-a dat Ministerul Afacerilor Externe nu au fost de conţinut, pentru că nu s-a putut acest lucru, partea franceză nu a dorit absolut deloc ca să primească sugestii în privinţa conţinutului. Singurele sugestii care au fost date şi care nu au fost luate în seamă au fost cele legate de locuri de filmare, am menţionat asta în text, de personalităţi care să fie folosite pentru interviuri.

De asemenea, eu am subliniat în text, trebuie ţinut cont în mod neapărat că televiziunea franceză este o televiziune liberă, că mai ales în Franţa libertatea presei este extraordinar de importantă pentru realizatorii care fac asemenea emisiuni, emisiuni care au deja o anumită tradiţie privind modul în care sunt organizate. Ministerul Afacerilor Externe a reuşit însă să creeze doar cadrul pentru o astfel de emisiune care, după cum am menţionat inclusiv în răspunsul la întrebarea doamnei deputat Mihaela Ionescu va folosi partea care este pozitivă din această emisiune şi este o parte pozitivă consistentă.

Într-adevăr, ne exprimăm ca şi orice fel de cetăţean român suprinderea pentru faptul că anumite părţi ale emisiunii au avut îngroşată o tentă negativă, o tentă negativă faţă de care, vă rog să ne credeţi, din considerentele pe care le-am menţionat, nu am putut face nimic.

În privinţa costurilor care au presupus această emisiune am arătat, nici măcar din acest punct de vedere nu am putut face un reproş părţii franceze. Repet, Ministerul Afacerilor Externe poate şi trebuie să sprijine acţiuni de promovare a unor televiziuni străine în interiorul ţării noastre, dar nu poate în nici un caz să controleze conţinutul unor astfel de emisiuni.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Ionescu.

Doamna Mihaela Ionescu:

Cu tot respectul pe care i-l port domnului ministru, ştiţi că vă admir ca editor şi vă cunosc de mult timp, totuşi dumneavoastră spuneţi că Ministerul Afacerilor Externe a oferit cadrul. Asta mă interesa şi pe mine, cine au fost cozile de topor, pentru că francezii..., eu nu ştiu unde locuiesc aurolacii, eu nu ştiu unde e groapa de gunoi, deci cineva, un român, i-a dus la groapa de gunoi şi un român i-a dus la aurolaci. Un român i-a trimis spre singurii intelectuali care sunt de la GDS şi nu alţii. Asta este întrebarea mea, cum de au ajuns, sau înseamnă că suntem chiar o ţară complet descoperită deci ştiu străinii atât de bine despre noi atâtea lucruri şi că asta este realitatea noastră, aşa suntem.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Într-adevăr, este un subiect asupra căruia trebuie să mediteze toţi cei care au avut implicaţii asupra acestei emisiuni, că, la urma urmei, ei sunt independenţi, dar când vin la tine în casă mai respectă şi regulile casei, aşa mi s-ar părea normal.

Vă mulţumim, domnule ministru.

Domnul deputat Gheorghe Pribeanu a adresat o interpelare către Ministerul Administraţiei Publice.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Pribeanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Eu am o interpelare adresată domnului Octav Cozmâncă, ministrul administraţiei publice.

În conformitate cu prevederile Legii fondului funciar, nr.18/1991 cu modificările ulterioare la Legea nr.169/1997 şi Legea nr.1/2000 în fiecare comună, oraş sau municipiu se constituie prin ordinul prefectului o comisie condusă de primar, în scopul stabilirii dreptului de proprietate şi eliberării titlurilor de proprietate. Dacă în judeţul Timiş o mare parte din titluri nu au fost înmânate până în prezent cauza trebuie căutată în modul în care comisiile respective sunt coordonate de unii primari.

De curând, un caz amplu mediatizat al primarului comunei Denta din judeţul Timiş care a fost prins în flagrant luând drept mită suma de 100 de milioane de lei pentru intermedierea şi eliberarea unor acte nelegale într-o afacere cu terenuri agricole.

La sesizarea unor locuitori ai comunei Sânandrei din judeţul Timiş am constatat că primarul Duma Gheorghe întârzie nejustificat eliberarea unor titluri de proprietate pe seama celor îndreptăţiţi, iar în alte cazuri refuză punerea în posesie a terenurilor.

Prin conţinutul unor acte emise în mod oficial de la Primăria comunei Sânandrei către locuitorii comunei, rezultă că acestora le este condiţionată stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi eliberarea titlurilor de proprietate, de o declaraţie scrisă, la care să răspundă: dacă va lucra personal terenul, dacă intenţionează să-l vândă sau dacă va da terenul în arendă.

În aceeaşi adresă se menţionează că asociaţiile care funcţionează pe teritoriul comunei nu sunt în măsură să lucreze terenuri agricole prea mari, şi atunci, soluţia este vânzarea terenurilor către cetăţeni străini, propunându-se chiar preţul de 4-5 milioane de lei.

Aşadar, întârzierea eliberării titlurilor de proprietate, şi, o dată cu aceasta, punerea în posesie, se datorează slabei preocupări a organismelor abilitate să supravegheze această acţiune şi corupţiei, care este prezentă încă în administraţia de stat.

Rog pe domnul ministru Octav Cosmâncă să răspundă dacă are cunoştinţe de aceste lucruri şi ce măsuri intenţionează să dispună. Menţionez că aceste cazuri sunt extinse la toate judeţele limitrofe judeţului Timiş, în tot Banatul şi în toată zona de câmpie de vest a ţării, iar asta duce ca terenuri care au potenţial productiv ridicat să nu fie cultivate.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl rog pe domnul Ionel Fleşariu, secretar de stat la Ministerul Administraţiei Publice, să vă răspundă la această întrebare.

Domnul Ionel Fleşariu:

În judeţul Timiş, dintr-un total de 146.854 titluri de proprietate, de emis în baza prevederilor Legii fondului funciar şi forestier, au fost emise, până în prezent 102.020 titluri, respectiv 69,47%.

În perioada 1 ianuarie 2001-31 martie 2002, au fost emise un număr de 13438 titluri de proprietate, ceea ce reprezintă 13,17% din numărul total al titlurilor de proprietate emise în întreaga perioadă de timp ce a trecut de la intrarea în vigoare a legilor fondului funciar. În măsura în care se înregistra acelaşi ritm susţinut şi în anii trecuţi, se poate aprecia că aplicarea legilor fondului funciar era încheiată în acest judeţ.

Menţionăm că între anii 1997-2000, au fost emise în judeţul Timiş doar 10.000 de titluri de proprietate. Prefectul judeţului Timiş, domnul Horia Ciocârlie, în calitate de preşedinte al Comisiei judeţene de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a acţionat, în primul rând, pentru buna organizare în activitatea comisiilor locale, pentru ca acestea să-şi poată îndeplini în mod corespunzător atribuţiile stabilite prin lege.

Au fost luate o serie întreagă de măsuri pentru impulsionarea aplicării Legii fondului funciar şi forestier, ceea ce s-a văzut în accelerarea ritmului de eliberarea titlurilor de proprietate.

Referitor la cazul primarului comunei Denta, care a comis fapte de luare de mită, vă facem cunoscut că Tribunalul Timiş a hotărât condamnarea sa la patru ani de închisoare.

În legătură cu sesizarea făcută de către unii locuitori din comuna Sânandrei, către domnul deputat Gheorghe Pribeanu, privind întârzierea nejustificată a eliberării titlurilor de proprietate, vă facem cunoscut următoarele:

Dintr-un total de 1567 titluri de proprietate, care trebuiau emise conform Legii fondului funciar, în această localitate au fost emise 1451 de titluri, respectiv 92,59%. Dintre acestea, numai 30 de titluri de proprietate se mai află încă la comisia locală, nefiind ridicate, întrucât cetăţenii nu s-au prezentat să le ridice.

Pentru diferenţa de titluri de proprietate ce trebuie emise, s-a procedat la punerea definitivă în posesie, urmând a se finaliza şi operaţiunea premergătoare emiterii titlurilor de proprietate.

În legătură cu faptul că din conţinutul unor acte emise în mod oficial de la Primăria comunei Sânandrei către locuitorii comunei, rezultă că acestora le este condiţionată stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi eliberarea titlurilor de proprietate de o declaraţie scrisă, aşa cum se menţionează în textul întrebării, facem cunoscut că din nota explicativă a preşedintelui comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, domnul primar Duma Gheorghe, rezultă că la începutul anului 2000, rog să se reţină acest lucru, Prefectura şi Direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară au transmis autorităţilor administraţiei publice locale o circulară în care se preciza că până la constituirea unor societăţi sau asociaţii agricole, terenul arabil pentru care nu erau emise titluri de proprietate, să fie lucrat de societăţi care dispun de potenţial tehnic şi financiar pentru înfiinţarea culturilor.

O societate româno-franceză a luat în arendă, nu a cumpărat, peste 800 hectare teren, pe care le lucrează şi în prezent, după ce au fost deja eliberate titlurile de proprietate. Locatorii şi acţionarii celor două foste IAS-uri din comună, au primit la începutul anului 2000 solicitări scrise din partea unor întreprinzători, cu privire la precizarea intenţiilor privind modul în care intenţionează să-şi lucreze suprafeţele agricole. Vânzarea unor terenuri s-a făcut întotdeauna prin negociere directă între cumpărător şi vânzător.

În concluzie, considerăm că afirmaţia din partea finală a textului întrebării formulate de domnul deputat, referitoare la faptul că întârzierea eliberării titlurilor de proprietate, şi, o dată cu aceasta, punerea în posesie, se datorează slabei preocupări a organismelor abilitate să supravegheze această acţiune şi corupţiei, care este prezentă încă în administraţia de stat, este infirmată pe deplin de realitatea rezultatelor obţinute concret de comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în general, cât şi în special, de comisia locală din comuna Sânandrei, comisia care, aşa cum am arătat, a eliberat până acum titluri de proprietate în peste 92% din cazuri.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Pribeanu, mai aveţi ceva de adăugat? Da.

Am rugămitea la colegii deputaţi care aşteaptă răspunsuri, să-şi concentreze şi intervenţiile.

De asemenea, îi rog şi pe domnii miniştri să răspundă la obiect, direct, pentru că suntem deja în criză de timp.

Domnul Gheorghe Pribeanu:

Eu mulţumesc pentru răspunsul acordat, dar totuşi îmi menţin afirmaţia şi voi demonstra cu mai multe cazuri în care terenul este vândut şi nu aşa cum se spune că este luat în prelucrare. Sunt societăţi mixte care, prin anumite artificii, iau teren foarte mult şi terenul rămâne nelucrat în judeţul Timiş, pe suprafeţe foarte mari. Sunt pagube aduse agriculturii româneşti, sunt câte trei ani terenurile nelucrate şi cumpărate de aceşti investitori strategici, cum le spune, care aşteaptă să revândă pământul, nu să-l lucreze.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc. Domnul deputat Damian Brudaşca aşteaptă un răsuns la interpelare din partea Ministerului Justiţiei.

Mai aveţi ceva de completat? Nu. Atunci, îl rog pe domnul Alexe Costache Ivanov, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, să vă răspundă.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule deputat,

La întrebarea dumneavoastră, adresată ministrului justiţiei, referitoare la litigiul dintre "Federal Coop Sălaj" şi Ana Borteş, aflat pe rolul Judecătoriei Zalău, în urma verificărilor efectuate, vă comunicăm următoarele:

Pe rolul judecătoriei, a fost înregistrată cererea pentru anularea parţială a titlului de proprietate, eliberat la 12 octombrie 2001, formulată de Federal Coop, în contradictoriu cu Borteş Ana, Comisia judeţeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Consiliul local al comunei Bucium.

Cererea formează obiectul dosarului 1312/2002 al aceleaşi instanţe al Judecătoriei Zalău şi are termen de judecată la 20 mai 2002.

În şedinţa publică din 22 aprilie 2002, reclamanta a solicitat încuviinţarea efectuării unei expertize topografice pentru clarificarea situaţiei juridice a terenului în litigiu, pe care sunt ridicate construcţiile ridicate de reclamantă, şi a situaţiei din cartea funciară a imobilului, şi a fost numit un expert, cu acordul părţilor.

Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, formulată de apărătorul pârâtei, şi a provocat discutarea adminisibilităţii probei cu martori, solicitată de reclamantă la un termen ulterior. În această fază a procesului, pârâta, prin avocat, a fost de acord cu efectuarea expertizei şi numirea expertului, participând la stabilirea obiectivelor expertizei, şi s-a mai solicitat ataşarea unui dosar al Judecătoriei Zalău, care a fost soluţionat definitiv şi irevocabil între aceleaşi părţi.

Referitor la litigiul anterior ce s-a purtat între părţi, menţionăm că a fost definitiv soluţionat prin decizia din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sălaj şi a devenit irevocabilă prin Decizia 325 din 14 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj.

Acest dosar a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei "Federal Coop Sălaj" asupra construcţiilor edificate pe terenul pârâtei, persoană fizică, precum şi anularea parţială a procesului verbal de punere în posesie a pârâtei Borteş Ana asupra terenului pe care au fost edificate construcţiile.

Prin hotărârile judecătoreşti menţionate, acţiunea reclamantei "Federal Coop" a fost respinsă. Litigiul actual, la care am făcut referire, nu are acelaşi obiect şi cauză cu cel soluţionat anterior. Ca urmare a acestei constatări, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat. Cauza se află în curs de judecată, iar susţinerile dumneavoastră că ar avea loc un trafic de influenţă asupra magistratului care soluţionează cauza, sunt simple afirmaţii, care nu au nici un fel de suport probator.

Împrejurarea că judecătorul a amânat discutarea admisibilităţii probei cu martori la un termen ulterior, eventual, după ce în cauză se va efectua expertiza tehnică, nu justifică afirmaţia că magistratul care este investit cu soluţioanrea cauzei are o conduită subiectivă şi părtinitoare.

Vă asigurăm, în încheiere, stimate domnule deputat, că respectarea legii, inclusiv de magistraţii chemaţi s-o aplice, constituie o preocupare constantă şi importantă a Ministerului Justiţiei, la fel de importantă ca aceea a asigurării independenţei magistraţilor prin combaterea oricăror presiuni şi influenţe care s-ar face asupra acestora, pe diverse căi şi mijloace.

Semnează, ministrul justiţiei, Rodica Mihaela Stănoiu.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu îi mulţumesc domnului ministru pentru răspuns. Din păcate, domnia sa, sau cei care au întocmit acest răspuns, au evitat să facă referire la relaţia între consilierul juridic Pop Claudiu de la "Federal Coop", şi soţia acestuia, judecătoare la Judecătoria din Zalău.

De asemenea, se pare că documentarea care a fost făcută de către minister este parţial adevărată, pentru că dacă s-ar fi verificat mai în detaliu, s-ar fi ajuns la constatarea că acea expertiză care a fost solicitată, nu vizează întocmirea unei...sau analizarea întregii situaţii actuale pe terenul care face obiectul acestei dispute în justiţie, ci doar a celor care au fost construite absolut abuziv şi ilegal, de către "Federal Coop".

Mai trebuie să mai ţinem cont şi de un alt aspect: preşedintele "Federal Coop Sălaj" este un distins reprezentant al partidului de guvernământ, şi nu excludem posibilitatea ca această situaţie să fie şi datorită influenţei reclamate a politicului asupra deciziilor justiţiei.

În altă ordine de idei, aş dori să îl rog pe domnul ministru, cu tot respectul pe care i-l port, să aibă în vedere că afirmaţiile făcute de mine nu sunt simple speculaţii şi ele sunt determinate tocmai de atitudinea părtinitoare dovedită de către judecătoarea de şedinţă atunci când au fost aprobate absolut toate solicitările reclamanatului şi au fost respins absolut toate solicitările celei pârâte.

În consecinţă, se poate trage concluzia că aici avem de-a face cu o periculoasă manipulare a justiţiei în interesul unor părţi, şi, putem trage, de asemenea, concluzia că slujitorii justiţiei nu sunt chiar atât de corecţi, unii dintre ei, evident, aşa cum le-o cere deontologia profesiei.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna deputat Maria Apostolescu şi domnul deputat Damian Brudaşca au adresat către Ministerul Muncii, doamna deputat o interpelare, domnul Damian Brudaşca două interpelări. Dacă doreşte să dezvolte interpelarea, doamna deputat, doriţi să dezvoltaţi interpelarea? Că aş vrea să-l rog pe domnul secretar de stat Răzvan Cirică să vă dea răspunsul la amândoi.

Poftiţi la microfon!

Doamna Maria Apostolescu:

Aş vrea să aflu care este stadiul lucrărilor construcţiei casei de pensii din Iaşi, întrucât ea pe hârtie este prevăzută a fi fost începută în octombrie 2001, şi eu nu prea am văzut vreo mişcare la această activitate.

Aş vrea să ştiu care este stadiul, întrucât numeroşi pensionari din Iaşi solicită acest răspuns şi au nevoie de această construcţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl rog pe domnul secretar de stat Răzvan Cirică să dea răspuns interpelărilor respective.

Domnul Răzvan Cirică:

Ca răspuns la întrebarea adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii şi solidarităţii sociale, de către doamna deputat Maria Apostolescu, cu privire la stadiul lucrărilor la sediul Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială Iaşi, formulăm următoarele comentarii:

Cunoscând starea precară a spaţiilor, realmente precară a spaţiilor în care-şi desfăşoară activitatea atât casa judeţeană de pensii, cât şi Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială Iaşi, conducerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale a dispus introducerea în bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2002, a obiectivului de investiţii sub numele de "Sediu D.G.M.S. Iaşi".

Lucrările n-au început însă. De ce? Pentru că s-a considerat că execuţia obiectivului va dura circa 3 ani, timp în care sediile actuale se vor degrada şi mai mult, putând pune în pericol atât salariaţii, cât şi publicul, fiind în aceste condiţii mai eficientă achiziţionarea unui sediu nou, în care cele două instituţii să se poată muta cât mai curând.

Având în vedere această situaţie, conducerea ministerului a aprobat achiziţia, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, a unui sediu în municipiul Iaşi, achiziţie care se va finaliza în cel mai scurt timp.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule secretar de stat, vă rugăm să răspundeţi şi la interpelările domnului Brudaşca.

Doamna Apostolescu, până îşi pregăteşte domnul ministru răspunsul...

Doamna Maria Apostolescu (din sală):

Din câte cunosc...

Domnul Corneliu Ciontu:

Spuneţi la microfon, să se înregistreze în stenogramă, să se audă...

Doamna Maria Apostolescu:

Din câte cunosc, Primăria municipiului Iaşi nu a avizat o suprafaţă corespunzătoare construirii acestui edificiu. Din acest motiv, eu am aflat că nu s-a început construirea, la 6 luni de când este prevăzut. Şi, deci, nu este spaţiu, am înţeles, nu pentru că dumneavoastră vreţi să comasaţi două clădiri într-una.

24 de luni este prevăzută construirea. Nu cred eu că ăsta e motivul. Tot mai bine este pentru urgentarea ca Primăria municipiului Iaşi să acorde o suprafaţă corespunzătoare şi într-un loc bun.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc, doamna deputat.

Poftiţi, răspundeţi şi domnului Damian Brudaşca.

Domnul Răzvan Cirică:

Ca răspuns la interpelarea adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii şi solidarităţii sociale, de către domnul deputat Damian Brudaşca, privind cazul numitului Nicula Ion, domiciliat în municipiul Gherla, strada Mihai Viteazul nr.22, în ceea ce priveşte măsurile legale care trebuie întreprinse pentru a beneficia de facilităţile acordate persoanelor persecutate etnic, facem următoarele precizări:

Perioada în care persoana, cetăţean român, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv, 6 septembrie 1940-6 martie 1945, intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.105 din 1999, aprobată şi modificată prin Legea 189 din 2000, cu modificările ulerioare, şi a Normelor de aplicarea prevederilor acestei ordonanţe, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.127 din 2002.

Până la intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.127 din 2002 noţiunea de persoană care a fost strămutată în altă localitate nu a inclus şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.

Ca urmare, persoanele aflate în această situaţie şi care au depus cereri la direcţiile teritoriale de muncă şi solidaritate socială, nu au putut beneficia de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105 din 1999, întrucât nu a existat cadrul legal.

În această categorie s-au încadrat şi persoanele care au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, realizat în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Astfel, conform prevederilor actelor normative sus-menţionate, cererea şi actele necesare pentru stabilirea drepturilor persoanelor persecutate etnic se depun la casele teritoriale de pensii.

În cazul domnului Nicula Ioan, din analiza documentelor anexate cererii, rezultă că se încadrează în categoria persoanelor care au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, realizat în baza Tratatului de la Craiova, din 7 septembrie 1940.

Ca urmare, prin adresa nr.1033 din 10.V.2002, s-a dispus soluţionarea în regim de urgenţă a cazului de către Comisia pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 aprobată şi modificată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare.

La interpelarea adresată de domnul deputat Damian Brudaşca, în ceea ce priveşte modul de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.105/1999, aprobată şi modificată prin Legea 189 din 2000, facem următoarele precizări:

Ordonanţa Guvernului 105 din 1999, aprobată şi modificată prin Legea nr.189 din 2000, cu modificările ulterioare, nu a fost iniţiată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, această instituţie fiind desemnată de legiuitor pentru aplicarea actului normativ.

Instituţia noastră a procedat numai la elaborarea Hotărârii Guvernului nr.127 din 2002 privind normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.105 din 1999, aprobată şi modificată prin Legea 189 din 2000, cu modificările ulterioare, ca instrument de lucru pentru comisiile constituite în cadrul direcţiilor teritoriale, caselor teritoriale de pensii.

De prevederile Ordonanţei Guvernului nr.195 din 1999, aprobată şi modificată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pînă la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.

Ca urmare, în cazul unei familii, părinţi şi copii, care s-a refugiat ca urmare a persecuţiei etnice, beneficiază ca titular, fiecare membru care a făcut obiectul persecuţiei. Acest act normativ nu prevede transferarea dreptului titularului asupra moştenitorilor, cu excepţia soţului supravieţuitor, al celui decedat, dacă acesta nu s-a recăsătorit.

Potrivit legislaţiei în vigoare, drepturile se acordă la cerere, pentru dovedirea calităţii de persoană persecutată etnic, o dată cu cererea, solicitantul trebuind să depună şi actele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.127 din 2002.

Astfel, pentru cererile depuse până la data de 31 martie 2001, precum şi pentru cele depuse după data de 16 iulie 2001, drepturile se acordă cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Pentru cererile depuse în intervalul 1 aprilie 2001-15 iulie 2001, indiferent dacă acestea au fost sau nu respinse pentru tardivitate, drepturile cuvenite se acordă începând cu data de 16 iulie 2001.

Referitor la scutirea de plata taxelor pentru obţinerea de adeverinţe de la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale Române, precizăm că legiuitorul nu a prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr.105 din 1999, aprobată şi modificată prin Legea 189 din 2000, cu modificările ulterioare, acordarea de gratuităţi pentru eliberarea documentelor oficiale care dovedesc calitatea de persecutat etnic.

În ceea ce priveşte întrebarea privind autentificarea declaraţiilor cu martori de către Oficiul juridic al caselor teritoriale de pensii, menţionăm că această activitate nu intră în atribuţiile acestui compartiment. Legalizarea declaraţiilor cu martori, prin notarii publici, conferind actelor respective caracter oficial, fapt indispensabil pentru acordarea tuturor drepturilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

Cu privire la acordarea despăgubirilor pentru averea rămasă sau distrusă din zona ocupată, în cazul persoanelor persecutate etnic, sau urmaşilor acestora, acestea nu pot fi acordate în lipsa unui cadru legislativ care să le prevadă în mod expres.

La întrebările referitoare la stabilirea numărului de refugiaţi, în sensul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.105 din 1999, aprobată şi modificată prin Legea 189 din 2000, cu modificările ulterioare, nu suntem în momentul de faţă a răspunde decât după...trebuind deci să aşteptăm soluţionarea cererilor depuse la casele teritoriale de pensii.

Referitor la propunerea de extindere a programului de lucru cu publicul, împreună cu Casa judeţeană de pensii Cluj, am analizat posibilitatea ca, în limita timpului de lucru şi a personalului disponibil, să găsească modalităţi concrete de reglementare a situaţiei create, ţinând cont de faptul că persoanele care desfăşoară această activitate şi fac parte din Comisia pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr.105 din 1999, aprobată şi modificată prin Legea 189 din 2000, cu modificările ulterioare, au atribuţii de reprezentare în instanţă a instituţiei, pe toate problemele ce fac obiectul prevederilor legii. Mă refer la Legea 19 din 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Înţeleg că domnul Brudaşca este mulţumit de răspunsuri.

Mai avem...Poftiţi, domnule Brudaşca, dacă aveţi de spus ceva.

Mai avem de primit două răspunsuri din partea Ministerului Agriculturii, pentru solicitările venite de la domnii deputaţi Cornel Popa şi Damian Brudaşca.

Dacă vreun coleg din cei doi doreşte să dezvolte...

Domnule Cornel Popa, vă rog! Să încercăm să ne concentrăm puţin intervenţiile, că suntem deja în criză de timp.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-un minut, pot să vă spun că întrebarea mea adresată Ministerului Agriculturii, domnului Ilie Sârbu, privind situaţia şi dificultăţile producătorilor de carne de porc, se referă la Hotărârea Guvernului nr.964 din 1998 pentru aprobarea clasificării şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe grupa V, animale şi plantaţii, şi grupa V.1, animale, şi unele categorii de animale, considerate mijloace fixe.

Din analiza textului, se observă că lipsesc vierii şi scroafele pentru reproducere, care au rolul de formarea turmei de bază, precum şi a purceilor din care se obţine carnea.

Urmare a acestei dispoziţii legale, vierii şi scroafele nu mai sunt mijloace fixe, ci mijloace circulante, însemnând că valoarea lor este cuprinsă în costul de producţie şi nu în mod treptat, prin amortizare liniară.

Acest fapt a produs consecinţe deosebit de grave asupra producătorilor de carne de porc din România, şi, implicit, asupra populaţiei consumatoare, în sensul că animalele, datorită imposibilităţii de recuperare a preţului de cumpărare a acestor animale din preţul de vânzare a cărnii de porc, populaţia suportând creşterea graduală.

Astfel, sumele de bani investite în cumpărarea de vieri şi scroafe de reproducţie, de ordinul miliardelor de lei, s-au transformat în pierderi, în loc să contribuie la majorarea capitalului propriu.

Întrebările se refereau: din ce considerente au fost omişi vierii şi scroafele de reproducţie de pe lista mijloacelor fixe, prevăzută de Hotărârea de Guvern 964/1998 şi doi, prin ce măsuri se poate remedia situaţiile de dificultate ale producătorilor de carne de porc?

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Îl rog pe domnul secretar de stat Gheorghe Predilă, reprezentantul Ministerului Agriculturii, să dea răspuns interpelărilor formulate de cei doi deputaţi.

Domnul Gheorghe Predilă:

Domnule preşedinte,

La întrebarea adresată de domnul deputat Cornel Popa, vrem să vă spunem că Hotărârea de Guvern nr.964 din 1998 a fost iniţiată şi realizată de către Ministerul de Finanţe, fără a întreba, la vremea respectivă, sau a cere avizul Ministerului Agriculturii, situaţie în care au fost excluse din categoria mijloacelor fixe animalele de prăsilă, cu o utilizare de circa 2,5-3 ani.

În situaţia de faţă, noi am făcut o corespondenţă şi suntem în continuare în discuţii, să revenim asupra acestei hotărâri pentru că efectul ei, dacă nu s-a simţit prea mult până acum, a fost că noi n-am mai avut efective, aglomerări de animale, mai ales cele de reproducţie, dar de-acum va trebui s-o modificăm urgent că, altfel, o dată cu apariţia Legii exploataţiilor, şi când vor apărea exploataţii concentrate de creşterea unor asemenea categorii de animale, efectele nu sunt benefice, nici pentru crescători, nici pentru perpetuarea speciei în anii următori. De aceea, vă asigurăm că nu va rămâne în această situaţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Pentru domnul Brudaşca.

Domnul Gheorghe Predilă:

Al doilea răspuns pentru domnul deputat Damian Brudaşca: dânsul se referă la o unitate care aparţine Regiei Protocolului de Stat, cea din Victoria, Cluj, şi ca atare, în conformitate cu Ordonanţa 102 din 2001, terenul solicitat, în suprafaţă de 59,2 hectare în funcţiune, nu aparţine domeniului statului, Agenţiei Domeniului Statului, ci aparţine acestei regii, şi din această cauză, Ministerul Agriculturii nu poate să intervină, pentru că proprietarul este altul decât Agenţia Domeniului Statului.

Aici, ne putem adresa Secretariatului General al Guvernului care coordonează activitatea Regiei Protocolului de Stat.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Sunt nevoit doar să fac următoarea precizare:

Pentru suprafaţa invocată şi de domnul ministru Predilă, s-au eliberat deja, deci au fost cuprinse, s-au întocmit liste în care au fost cuprinse persoanele care au revendicat suprafeţele respective. Ce se întâmplă în acest caz? Care este prioritatea? Interesele acestei Regii a Protocolului de Stat, sau mergem cu ideea retrocedărilor pentru toată lumea şi n-avem oameni de categoria întâi, şi oameni de alte categorii pentru retrocedarea proprietărilor avute?

De aici poate rezulta şi seriozitatea şi sinceritatea demersului promovat de actuala Putere, privind restituirea proprietăţilor către cei care sunt îndrituiţi să le recapete. Dacă nu se va rezolva, în conformitate cu principiile pe care le susţine Guvernul, atunci ne îndoim de sinceritatea acestei politici de "restitutio in integrum".

Mai am în vedere, că dacă printre cei care sunt pe listele respective s-ar afla reprezentanţi ai UDMR-ului, cred că Guvernul ar fi găsit în 24 de ore soluţii mult favorabile acestora. Dar, cum este vorba doar de populaţie de origine românească, se pasează responsabilitatea de la un minister la altul.