Parliamentary debates

- după pauză -

În continuare, lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi.

Pe ordinea de zi avem dezbateri privind prezenţa şi rolul României în contextul proceselor de reformă a instituţiilor europene.

Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare propun următoarea derulare a lucrărilor: intervenţii ale iniţiatorilor - este vorba de preşedintele Comisiei pentru politică externă şi preşedintele Comisiei pentru afaceri europene; prezentarea punctului de vedere al Guvernului; intervenţii ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare, câte 15 minute pentru fiecare grup.

Dacă sunt comentarii faţă de această derulare a şedinţei de astăzi? Nu sunt comentarii.

Vă supun la vot.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

În unanimitate a fost aprobată derularea şedinţei noastre de astăzi.

Pentru început, dau cuvântul domnului deputat Borbély László, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc, doamna vicepreşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi şi stimate colege,

Distinşi membri ai Corpului diplomatic,

Domnule ambasador,

Doresc să vă mulţumesc că aţi răspuns favorabil invitaţiei noastre de a dedica această întâlnire unei discuţii pe tema poziţiei şi rolului României în contextul proceselor de reformă a instituţiilor europene în contextul Tratatului de la Lisabona, a cărui recentă ratificare prin referendum de către Irlanda, apoi de către preşedintele ceh, Vaslav Klaus, o salutăm.

Trebuie să ne întrebăm cu toţii, cum dorim noi, Parlamentul României, să participăm la această nouă construcţie, care va fi acest rol şi cum vom putea armoniza deciziile noastre la nivel guvernamental şi la nivel parlamentar?

Acest document - Tratatul de la Lisabona - a fost susţinut activ de ţara noastră şi el va asigura funcţionarea mai eficientă şi transparentă a Uniunii Europene, care îşi va consolida rolul pe scena politicii mondiale.

Noul cadru oferit de Tratatul de la Lisabona este benefic atât Uniunii, în ansamblu, cât şi României. Este documentul pe baza căruia, în condiţiile finalizării procesului de ratificare de către toate statele membre, Uniunea îşi va desfăşura activitatea mulţi ani de acum înainte. În acelaşi timp, el va influenţa şi funcţionarea României în cadrul european.

Este o şansă şi, de asemenea, o provocare pentru România, pentru noi, toţi cei implicaţi în elaborarea şi aplicarea deciziilor comunitare, a politicilor Uniunii, în beneficiul cetăţenilor Uniunii.

Tratatul de reformă creează, în primul rând, noi instituţii şi mecanisme pentru o Europă mai eficientă şi mai democratică. Uniunea Europeană primeşte personalitate juridică, ceea ce înseamnă că vom putea negocia ca un bloc cu statele terţe; vom putea să adoptăm deciziile mai rapid şi mai eficient la nivel european.

Noua modalitate de vot, votul cu majoritate calificată, calculat conform principiului dublei majorităţi a statelor şi a populaţiei, va reflecta dubla legitimitate pe care se fondează Uniunea, şi anume a ţărilor şi a cetăţenilor.

Trebuie să mai amintim şi faptul că Uniunea rămâne un spaţiu al deciziilor consensuale, bazate pe interesul comun. Consiliul European va fi ridicat la rang de instituţie şi va fi condus de un preşedinte ales, cu mai mare vizibilitate şi o stabilitate considerabilă.

Tratatul consolidează rolul Parlamentului European, consacră valoarea juridică a Cartei Drepturilor Fundamentale şi prevede o implicare sporită a parlamentelor naţionale în afacerile europene.

Prevederile acestui tratat vor crea, în acelaşi timp, premisele unei Uniuni mai puternice la nivel internaţional. Este un obiectiv pe care România îl sprijină, pornind de la premisa că o Uniune puternică întăreşte inclusiv acţiunea noastră la nivel extern.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona consolidează rolul parlamentelor naţionale la nivel european, conferindu-le noi atribuţii şi noi competenţe în cadrul procesului decizional al Uniunii Europene, fiind astfel întărită legitimitatea democratică a Uniunii.

Rolul parlamentelor naţionale în evaluarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii de către proiectele legislative europene capătă noi valenţe.

Iniţiativa Barroso, mecanism de dialog şi cooperare cu parlamentele naţionale, se înscrie în mecanismul de dialog şi cooperare a Comisiei Europene cu parlamentele naţionale.

Astfel, parlamentele naţionale îşi pot exprima punctul de vedere, nu doar asupra cazurilor de încălcare a principiului subsidiarităţii, în cazul propunerilor legislative, ci asupra fondului acestora, depăşind astfel, de fapt, cadrul trasat de Tratatul de la Lisabona. Acest principiu este foarte important şi s-a observat nerespectarea acestuia în diferite situaţii.

Conform unui studiu recent, Comisia Europeană a primit, în ultimii 3 ani, 505 observaţii asupra propunerilor sale legislative. Dintre acestea, 102 au fost iniţiate de Parlamentul portughez, urmat de cel francez cu 58 de observaţii. România nu a avut nicio reacţie timp de 3 ani.

Stimaţi colegi, Parlamentul României nu a avut nicio reacţie timp de 3 ani. Noi nu am discutat o dată, timp de 3 ani, cam care ar fi acele propuneri legislative care influenţează România, care interesează România. N-am avut niciun cuvânt de spus şi este responsabilitatea noastră, evident, şi responsabilitatea guvernelor care au fost şi care sunt acum, chiar dacă sunt demise.

Şi vreau să atrag atenţia, vă spun numai un singur exemplu: am fost acum o lună de zile în Germania la un seminar organizat de vicepreşedinta Bundestag-ului şi preşedintele Comisiei de afaceri europene a întârziat la seminar, pentru că, cancelarul Angela Merkel a fost la comisie să informeze ce va face a doua zi la Consiliul European.

De câte ori a venit, domnule ministru - şi vorbesc şi de guvernele, evident, care au fost în perioada 2007-2008, şi de guvernele actuale - de câte ori a fost în Parlamentului României, la nivel de Comisie pentru afaceri europene, Comisie pentru politică externă sau în plen primul-ministru, ministrul afacerilor externe, Departamentul de afaceri europene, ca să ne informeze, ca să ne corelăm activitatea şi să vedem ce decizii trebuie să fie luate la nivelul României. Şi credeţi-mă, este o critică constructivă şi avem cu toţii responsabilitatea în acest fel pentru viitor.

România, ca stat al Uniunii Europene, va trebui ca în viitorul apropiat să reglementeze procedura de scruting, respectiv controlul parlamentar asupra activităţilor guvernamentale, în procesul de decizie asupra chestiunilor europene.

Există o hotărâre a Parlamentului din toamna anului 2006 pentru a implementa acest sistem. N-am fost în stare, stimaţi colegi, şi haideţi să ne uităm unul în ochii celuilalt, n-am fost în stare din 2007 să finalizăm acest proiect de lege. Stă şi acum la Comisia pentru afaceri europene şi nu avem această lege de scruting.

Una dintre cele mai importante şi mai ambiţioase inovaţii introduse de noul tratat este crearea postului de înalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. O dată cu înfiinţarea acestei poziţii, putem afirma că Uniunea a căpătat o carte de vizită pe scena internaţională, în dialogul cu statele terţe. Înaltul reprezentant capătă astfel o dublă autoritate, decurgând din competenţele sale de natură comunitară, ca vicepreşedinte al Comisiei Europene şi, pe de altă parte, din legitimitatea în plan interguvernamental ca preşedinte al Consiliului Relaţii Externe, care grupează statele membre.

Acest lucru nu înseamnă că statele membre îşi vor pierde capacitatea de a avea propria lor politică externă. Domeniul politicii externe europene rămâne în mare majoritate interguvernamental, astfel încât rolul statelor membre, deci şi al României, va fi hotărâtor.

Tratatul de la Lisabona va oferi Uniunii o voce unică în relaţia cu partenerii noştri din vecinătate, ca şi din întreaga lume şi va conferi o mai mare forţă şi greutate mesajului european.

Nu putem vorbi de un actor puternic pe scena globală fără a aduce în discuţie dimensiunea de securitate şi apărare. Diversificarea misiunilor Uniunii, cooperarea structurată permanentă şi introducerea în premieră a unei clauze de apărare reciprocă, pentru a numi principalele inovaţii în acest domeniu, ar putea deschide drumul unei politici de apărare comună la nivel european.

Noul tratat aduce o serie de clarificări şi în planul politicii de vecinătate. Pentru prima dată în istoria construcţiei europene, importanţa relaţiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată, la nivel de tratat, ca politică integrată.

România are interes vital în acest obiectiv, în special, în ceea ce priveşte construirea unui spaţiu de stabilitate şi prosperitate în regiunea Balcanilor şi în zona Mării Negre, precum şi maximizarea impactului reformator al Uniunii asupra vecinătăţii estice.

Uniunea trebuie să se adapteze noilor provocări din domeniul energetic şi din sfera schimbărilor climatice. Acestea sunt domeniile în care trebuie luate măsuri responsabile, prin acţiunea comună a tuturor statelor membre.

România este în Uniunea Europeană un stat de dimensiune medie, al şaptelea sub raport demografic şi al doilea ca mărime dintre noile state membre, după Polonia.

Suntem un stat cu importante conexiuni, atât în sud-estul Europei, cât şi la est de graniţa externă al UE. Suntem un stat care oferă o piaţă interesantă pentru marile corporaţii occidentale, dar care, însă, nu este capacitată pe măsura posibilităţilor pe care el oferă.

Interesul nostru este de a maximiza această poziţie, dar acest lucru se poate realiza numai dacă trecem la acţiuni concrete imediat, dacă ne organizăm, dacă, în procedură de urgenţă, vom adopta Legea privind monitorizarea deciziilor guvernului, pentru a putea da răspunsuri clare la provocările care ne stau în faţă.

Va trebui să fim mai prezenţi în deciziile importante care se iau la nivelul Uniunii Europene, să avem un sistem transparent şi operativ de luare a deciziilor.

Parlamentul trebuie să fie instituţia unde se discută aceste decizii şi unde se monitorizează acele hotărâri care se iau împotriva principiului subsidiarităţii, de exemplu.

Haideţi, stimaţi colegi, măcar în problematica Uniunii Europene, să mergem spre consensualitate. Nu este uşor, dar se poate.

Rog Biroul permanent să stabilească un termen clar până la care această lege a monitorizării să fie adoptată şi să funcţioneze, astfel încât să intrăm în normalitate. Astfel vom putea demonstra că da, Parlamentul împreună cu Guvernul - poate pregăti acele decizii importante de care depinde viitorul european al României.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Urmează la cuvânt domnul deputat Valeriu Zgonea, din partea Comisiei pentru afaceri europene.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Domnule ministru,

Doamnelor miniştri, secretari de stat,

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor,

Nu am să am un discurs eminamente politic, deşi deciziile pe care le luăm astăzi, câteodată în necunoştinţă de cauză, şi deciziile în care colegii noştri, în cadrul instituţiilor europene, spun da, în numele nostru, ne afectează viaţa de zi cu zi şi ne vor afecta în următorii ani.

Daţi-mi voie să vă prezint, în numele Comisiei pentru afaceri europene şi a domnului preşedinte Viorel Hrebenciuc, poziţia Comisiei pentru afaceri europene - o poziţie constructivă - şi o abordare asupra a două teme, asupra celor două teme extrem de importante în Europa, schimbările climatice, unde România nu are niciun cuvânt de spus şi nu are nicio viziune, în special, în ultima perioadă, şi arhitectura financiară a Europei, cea care ne-a afectat pe toţi, şi fiecare cetăţean al României a simţit ce înseamnă criza economică în anul 2009.

Lansarea la începutul deceniului a proiectului unei Constituţii pentru Europa avea o perspectivă mai largă decât reforma instituţională, necesară pentru funcţionarea Uniunii Europene, cu 25 şi apoi cu 27 de membri.

Obiectivul era, de fapt, de a elabora o formă nouă de guvernare pentru viitor, care să permită Uniunii să facă faţă celor trei mari provocări: extinderea, globalizarea şi deficitul democratic. Se manifesta, astfel, voinţa politică a majorităţii actorilor importanţi din cadrul Uniunii Europene pentru redefinirea coordonatelor majore ale proiectului european.

România a participat activ la dezbaterile din cadrul Convenţiei pentru viitorul Uniunii Europene, inclusiv la nivel parlamentar, şi a susţinut proiectul noii construcţii politice. Tratatul stabileşte o Constituţie pentru Europa şi a fost ratificat, după cum ştiţi, şi de ţara noastră.

Deşi proiectul iniţial de tratat constituţional a fost modificat, Tratatul de la Lisabona, aşa cum este el cunoscut, permite Uniunii Europene să devină un actor global, capabil să-şi promoveze principiile şi să-şi impună opţiunile politice majore.

Conceptul redefinirii deficitului democratic, prin creşterea rolului parlamentelor naţionale şi a Parlamentului European în participarea la adoptarea deciziilor în cadrul Uniunii Europene, a fost de altfel sau de asemenea, dacă vreţi, păstrat.

Vă reamintesc că Parlamentul Uniunii Europene şi parlamentele naţionale, din 1979, de când fiecare parlamentar dintr-o ţară europeană este ales prin vot democratic, au încercat să lupte în aşa fel încât să aibă egalitate în decizie cu celelalte instituţii europene. Şi, acum, în 2009, Parlamentul European are codecizie în absolut toate problemele care sunt legate de cetăţenii Uniunii Europene sau de politicile publice pe care le desfăşoară în activitatea sa internaţională.

Rezultatul referendumului irlandez, finalizarea ratificării de către Polonia şi Cehia permit, în viitorul apropiat, intrarea în vigoare a tratatului.

La data de 5 octombrie, 2009, delegaţia Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României la cea de-a 42-a Sesiune a organismelor specializate de afaceri comunitare şi europene COSAC de la Stockholm a susţinut, alături de delegaţia din Austria, Belgia, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia şi Spania, un amendament la proiectul de contribuţii şi concluzii, iniţiat de delegaţia Franţei, prin care se solicita tocmai o intrare în vigoare mai rapidă a Tratatului de la Lisabona.

Daţi-mi voie să vă prezint pe scurt trei forme noi de intervenţie a parlamentelor naţionale în cadrul funcţionării Uniunii Europene conform Tratatului de la Lisabona: controlul subsidiarităţii proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene prin mecanismul de alertă timpurie. A doua: procedura de simplă revizuire, dispoziţiile din tratat privind politicile interne pot fi modificate fără a fi convocată o conferinţă interguvernamentală. Decizia este luată de către Consiliul European, cu unanimitate, dar intră în vigoare după ce fiecare stat membru o aprobă, conform regulilor constituţionale din statul respectiv şi cu aprobarea din partea fiecărui parlament naţional. Fiecare parlament naţional dispune de un drept de opoziţie, în cazul utilizării unei clauze tranzitorii în anumite domenii. De la 1 ianuarie 2007, România nu a avut nicio poziţie vizavi de orice act pe care o instituţie a Uniunii Europene l-a stabilit.

Clauza tranzitorie sau pasarela este cea de-a treia nouă formă de intervenţie a parlamentelor naţionale.

În situaţia în care Consiliul European intenţionează să aplice procedura trecerii de la votul cu unanimitate la votul cu majoritate calificată, în cadrul Consiliului Uniunii Europene, într-un anumit domeniu ori caz, ori să autorizeze trecerea de la procedura legislativă specială, cea a Consiliului Uniunii Europene, la procedura legislativă ordinară, parlamentele naţionale trebuie informate cu cel puţin 6 luni înainte de adoptarea unei astfel de decizii.

Decizia nu se poate adopta în situaţia opoziţiei unui parlament naţional, cu unele excepţii, ca de exemplu cadrul financiar multianual al Uniunii Europene, anumite măsuri privind politica sa socială, mediul înconjurător, cooperarea judiciară în materie de dreptul familiei, anumite decizii în politica externă.

Cred că dacă ne uităm la ce se întâmplă în aceste zile în România, ne-ar fi greu să luăm decizii cu 6 luni înainte pentru viitorul cetăţenilor români în cadrul Uniunii Europene.

Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie: fiecare parlament naţional trebuie să fie informat de conţinutul şi rezultatele evaluării aplicării de către autorităţile statelor membre a politicilor Uniunii Europene în materie. Parlamentele naţionale sunt informate cu privire la activităţile Comitetului permanent însărcinat cu îmbunătăţirea coordonării între autorităţile statelor membre în materie de securitate internă.

Dragi colegi,

Vreau să vă spun că indiferent de culoarea Guvernului, în ultimii trei ani de zile, doi ani şi aproape 11 luni, niciun ministru, niciun prim-ministru nu a venit în faţa dumneavoastră, în cadrul comisiilor permanente, sau în faţa Comisiei pentru afaceri europene să informeze reprezentanţii cetăţenilor, conform art.61 din Constituţie, cu privire la deciziile pe care le iau, în numele nostru, în cadrul instituţiilor europene. Niciun ministru.

Cei care au venit, au venit fie după, fie să se laude despre ce vor susţine şi, de fapt, mai târziu, pentru că şi acolo, ca şi la noi, există o stenogramă a şedinţelor, care este publicată pe internet, şi constatam că poziţiile României, prin reprezentanţi, erau total diferite faţă de discursul politic pe care îl prezentau în faţa colegilor din Comisia pentru afaceri europene. Nu ştiu dacă este bine sau dacă este rău. Dumneavoastră hotărâţi.

Parlamentele naţionale din statele membre vor trebui să-şi adapteze procedurile la noul rol atribuit prin Tratatul de la Lisabona şi la prevederile relevante ale tratatului. Poate ne aşteptăm ca şi noi să fim inovatori şi să interpretăm tratatul după propria noastră viziune.

Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României va contribui la acest proces de adaptare, conform propriilor atribuţii.

Poporul român îşi doreşte stabilitate şi perspective de dezvoltare economico-socială în Casa Europeană.

România traversează perioada dificilă a crizelor economice mondiale, ca stat membru al Uniunii Europene, cu o economie integrată în piaţa internă, capabilă să depăşească aceste momente.

Eşecul recent al pieţelor financiare a evidenţiat importanţa reglementării şi supravegherii lor eficiente, pentru a limita excesele care au condus la declanşarea crizei. Noile reglementări trebuie să găsească echilibrul între flexibilitatea şi lichiditatea pieţelor financiare, pe de o parte, şi stabilitatea acestora, pe de altă parte. Sectorul financiar trebuie să lucreze pentru economia reală, şi nu invers.

Comisia Europeană a adoptat pe 23 septembrie a.c. un pachet de proiecte legislative care îşi propune stabilizarea sustenabilă a sectorului financiar din întreaga Uniune Europeană.

Legislaţia promovează crearea unor noi instituţii, respectiv: Comitetul European pentru riscuri sistemice, având ca obiectiv principal identificarea şi semnalarea timpurie a riscului sistemului financiar; sistemul european al supraveghetorilor financiari, compus din autorităţi naţionale de supraveghere; autoritatea bancară europeană; autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi autoritatea europeană a pieţelor financiare, chestiuni despre care, noi, în ultimele 9 luni de zile, nu numai că nu am discutat, dar nu am exprimat nicio opinie clară.

De bună seamă, Parlamentului României are un cuvânt de spus în stabilirea formei finale a acestei propuneri a Comisiei Europene, fie prin intermediul Comisiei pentru afaceri europene, fie printr-o analiză în plen.

Apreciem arhitectura globală a pachetului şi considerăm că în procesul de negociere şi amendare în Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European trebuie avute în vedere trei principii: asigurarea unui mecanism de supraveghere coordonat la nivel comunitar, în scopul prevenirii şi combaterii efectelor unei potenţiale crize financiare; evitarea suprapunerilor de atribuţii, suprapunerilor de atribuţii între autorităţile de supraveghere constituite la nivel comunitar şi cele existente la nivelul statelor membre; asigurarea unui sistem de finanţare echitabil în raport cu resursele şi dimensiunea pieţelor financiare naţionale ale statelor membre, în special, în contextul crizei economice prezente.

Pachetul legislativ reprezintă un bun punct de plecare, dar trebuie lansate şi iniţiative pentru îmbunătăţirea reglementărilor pieţelor financiare, şi nu numai a supravegherii.

O atenţie specială trebuie acordată evaluării activităţii lobby-urilor financiare pentru a identifica modul în care acestea au reuşit să prevină reglementările Uniunii Europene şi să promoveze cu succes dereglementarea excesivă a pieţelor financiare atât în Europa, cât şi în lume.

Pe termen lung, Europa are nevoie de o strategie actualizată pentru creşterea economică şi pentru crearea de locuri de muncă, o strategie Lisabona revitalizată pentru a transforma economia Uniunii Europene într-una capabilă să beneficieze de avantajele globalizării. Considerăm, astfel, că priorităţile factorilor de decizie din Uniunea Europeană în procesul de redresare economică ar trebui să fie restabilirea, pe un nou fundament, a funcţionării pieţelor financiare şi de capital dar, în aceeaşi măsură, protejarea locurilor de muncă şi crearea unora noi, astfel încât, revenirea la creştere a economiei Uniunii Europene, prin aplicarea planului anticriză şi reluarea puternică a investiţiilor, să însemne şi bunăstarea pentru cetăţenii acesteia.

Cooperarea reală dintre state în aceste momente este esenţială şi, de aceea, salutăm concluziile Summit-ului G20 de la Pittsburgh. Este semnificativ, în acest sens, reafirmarea poziţiei comune europene, conform căreia nicio entitate financiară nu trebuie să se găsească în afara reglementărilor şi supravegherii.

Ne raliem poziţiei Parlamentului European, care subliniază necesitatea unui cadru responsabil de creditare şi a reglementării stricte a tranzacţiilor extrabursiere şi a produselor derivate, ca şi necesitatea de a consolida şi de a extinde regulile prudenţiale dincolo de cadrul Basel II, pentru ca rezervele minime obligatorii ale băncilor să crească în mod substanţial.

Departe de a fi importante doar pentru specialiştii sistemului bancar, astfel de reguli se regăsesc în viaţa de zi cu zi şi în siguranţa cetăţenilor României, în perspectiva de realizare personală a fiecăruia.

Dacă riscurile financiare şi-au dovedit pe termen scurt şi rapid forţa distructivă, schimbările climatice sunt cele care pe termen mediu îşi vor spori impactul asupra întregii vieţi economico-sociale.

Ne aşteptăm la efecte semnificative asupra agriculturii, energiei, transportului şi sănătăţii.

Echilibrul ecologic va fi modificat îngrijorător, ca urmare a impactului direct al creşterii temperaturii globale asupra ecosistemelor. Din acest motiv, salutăm propunerea Comisiei Europene de a stimula şi susţine finanţarea internaţională a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.

Până în 2020, statele dezvoltate vor fi nevoite să aloce reducerii gazelor cu efect de seră peste 100 de miliarde de euro anual. Din această sumă, urmează să se aloce din surse publice 22 până la 50 de miliarde de euro anual. Aceasta reprezintă un efort uriaş, nu doar financiar, ci şi de înţelegere, de către cetăţeni, a necesităţii utilizării de fonduri publice pentru un scop care trece dincolo de frontiere şi a cărui atingere este atât de importantă în timp.

Considerăm ca fiind de mare importanţă şi implicarea coordonată a tuturor statelor în realizarea de acţiuni ambiţioase în acest domeniu, în concordanţă cu principiul responsabilităţilor comune, dar diferenţiate, şi mai ales cu circumstanţele naţionale şi susţinerea angajamentului Uniunii Europene de a se ajunge la Conferinţa ONU de la Copenhaga dedicată schimbărilor climatice din anul acesta, 2009, ca un acord global şi cuprinzător în domeniul schimbărilor climatice.

Din păcate, România nu are niciun punct de vedere, nu are nicio viziune, în afară de o scurtă alocuţiune de aproape 100 de secunde, dacă nu vreo 200, a domnului prim-ministru Boc la Conferinţa ONU.

Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României salută concluziile Consiliului European din 29-30 octombrie a.c., care afirmă că Acordul de la Copenhaga trebuie să cuprindă dispoziţiile privind obiectivul de 2 grade Celsius, referitor la încălzirea planetei, angajamentele ambiţioase ale ţărilor dezvoltate privind reducerea emisiilor, acţiunile de atenuare adecvate întreprinse de ţările în curs de dezvoltare, adaptarea, tehnologia şi un acord privind finanţarea. Această abordare asigură o poziţie puternică a Uniunii Europene în cadrul fazei finale a procesului de negociere.

Implementarea pachetului legislativ al Uniunii Europene, energie, schimbări climatice, convenit în decembrie 2008, reprezintă cadrul legal pentru care Uniunea Europeană să-şi îndeplinească, până în 2020, angajamentul independent de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de nivelul din 1990, cu posibilitatea de a extinde ţinta de reducere la 30%, dacă celelalte ţări dezvoltate însoţesc acest obiectiv cu măsuri adecvate. De fapt, această frază traducă din limba engleză a fost singura frază inteligibilă pe care noi am spus-o în cadrul Convenţiei ONU.

1. Susţinem următoarele opţiuni: utilizarea anului de referinţă 1990 pentru stabilirea angajamentelor celorlalte state dezvoltate, deoarece utilizarea altor ani, spre exemplu, anul 2005, va dezavantaja statele care au depus deja eforturi de reducere sub Protocolul Kyoto. Susţinerea anului 2005 ca an de referinţă în locul anului 1990, angajat de Uniunea Europeană prin pachetul legislativ, echivalează cu o repornire a cronometrului în materie de eforturi de reducere.
2. Stabilirea contribuţiilor fiecăruia dintre statele membre ale Uniunii Europene, utilizând capacitatea de plată ca principal criteriu.

Menţionăm că unul dintre instrumentele cele mai importante ale luptei împotriva schimbărilor climatice este piaţa carbonului care, printre altele, dă schema de comercializare a emisiilor.

Preţul corect al carbonului este esenţial pentru stimularea investiţiilor în tehnologii care să permită reducerea emisiilor de carbon. Dar, mecanismul licitaţiilor va genera produse şi derivate financiare complexe, iar actorii de pe piaţă vor trebui să fie: instituţii financiare, operatorii instalaţiilor întreprinderilor acoperite de schema IPS, firme de consultanţă etc.

Ne exprimăm preocuparea în vederea unor reglementări adecvate a pieţelor. Pieţele imperfecte nu vor putea oferi preţul corect al carbonului şi vor deveni doar un instrument eficient de redistribuire inechitabilă a resurselor, fără a se atinge obiectivele de reducere a emisiilor.

Un alt motiv de preocupare îl reprezintă compensaţiile de carbon sau carbon offset, prin care întreprinderile din Uniunea Europeană, dar şi întreprinderile din Statele Unite, vor putea revendica reducerea emisiilor, investind în diverse proiecte din lume, care ar reduce teoretic emisiile de gaze cu efect de seră.

Atât noua Directivă Europeană privind schema de comercializare a emisiilor pe perioada 2013-2020, cât şi proiectul de lege american, permit acest gen de operaţiuni comerciale. Există riscul real să se formeze o adevărată piaţă subprime a carbonului.

Conform ultimului raport al Agenţiei Internaţionale de Energie, emisiile de gaze au scăzut în anul 2008 cu 2,6%, ca urmare a crizei economice, iar în Uniunea Europeană, cu 1,5%. Este cea mai importantă scădere din ultimii 40 de ani. Estimarea pentru anul 2009 arată că se preconizează o reducere globală de 3%. Totuşi, această reducere ocazională, pentru o situaţie de excepţie, nu trebuie să reprezinte un motiv pentru a limita măsurile pentru combaterea schimbărilor climatice.

Cooperarea la nivel mondial poate diminua semnificativ costurile de adoptare şi atenuare în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Considerăm că obiectivul mai îndepărtat al Uniunii Europene reduce cu cel puţin 50%, până în anul 2050, a nivelului emisiilor globale este imposibil de atins în absenţa unor acţiuni intense de combatere a defrişărilor.

Tăierea ilegală de masă lemnoasă este o problemă majoră cu implicaţii grave asupra mediului înconjurător, incluzând pierderea biodiversităţii, despăduriri şi degradarea pădurilor. Putem adăuga la acestea implicaţii sociale majore ale reducerii suprafeţelor împădurite pentru comunităţile locale dependente, uneori aproape în totalitate, de resursele pădurii, aşa cum sunt multe localităţi din România.

În afara efectelor benefice asupra mediului, industria europeană are avantajul primului venit în această regiune din lume. Şi, de aceea, este bine să creăm o revoluţie verde. Poporul român şi popoarele europene aşteaptă de la noi, parlamentari şi factori de decizie ai Uniunii Europene, o viziune clară şi bine fundamentată asupra viitorului, precum şi o acţiune fermă în toate planurile: al principiilor, strategiilor, politicilor, programelor, proiectelor concrete pentru realizarea obiectivelor Uniunii Europene.

Implicarea sporită a cetăţenilor Uniunii Europene, atât în procesul de consultare pentru formularea politicilor Uniunii Europene, cât şi în procesul de adoptare a deciziilor, rămâne unul dintre obiectivele de care depinde succesul noii construcţii constituţionale, care va fi lansată la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Cătălin Predoiu, ministrul interimar al afacerilor externe.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Marian Predoiu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Traversăm, într-adevăr, o perioadă esenţială pentru evoluţia Uniunii Europene şi pentru viitorul cetăţenilor săi. Suntem pe cale de a institui un nou cadru de funcţionare a Uniunii, prin ratificarea Tratatului de la Lisabona.

Intrarea acestuia în vigoare, foarte probabil la 1 decembrie 2009, va facilita funcţionarea sistemului european într-o Europă cu 27 sau mai multe state membre, permiţând, totodată, Uniunii să avanseze în domeniile ce ţin de competenţa sa exclusivă, partajată sau de susţinere şi să asigure adâncirea procesului de integrare europeană, să beneficieze de instrumentele necesare pentru a rămâne un actor influent la nivel global, fie că este vorba de evoluţiile economice, de securitate sau de mediu.

Finalizarea ratificării de către toate statele membre reprezintă încheierea unui efort îndelungat la nivelul Uniunii, de reformare a modului său de funcţionare şi de adaptare la evoluţiile interne şi internaţionale.

România a fost şi este parte a acestui proiect de reformă a Uniunii Europene. În acelaşi timp, este esenţial în perspectivă să putem fructifica inovaţiile introduse de Tratat, inclusiv în beneficiul României, al implicării acesteia în mecanismul decizional european şi în configurarea politicilor europene, dar şi a relaţiilor externe ale Uniunii, în beneficiul cetăţenilor români, precum şi al instituţiilor naţionale, al căror rol va fi consolidat de către Tratat - şi mă refer aici în primul rând la parlamentele naţionale.

Doamnelor şi domnilor,

Numirea viitorului colegiu al comisiei, inclusiv a comisarului din partea României, se va face, aşadar, conform prevederilor Tratatului de la Lisabona.

Preşedintele Barroso a indicat că va începe să-şi formeze echipa după desemnarea viitorului preşedinte stabil al Consiliului European şi, respectiv, a înaltului reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, funcţii nou create prin Tratatul de la Lisabona.

Din punctul nostru de vedere, preşedintele stabil al Consiliului European va asigura un plus de continuitate şi de coerenţă atât în ceea ce priveşte activitatea acestei instituţii, cât şi a Uniunii, în general. Ca atare, preşedintele Consiliului European va trebui să dovedească un angajament personal şi dedicaţie faţă de proiectul european şi să contribuie la dezvoltarea acestuia de o manieră care să integreze viziunile tuturor statelor membre şi interesele cetăţenilor europeni.

Înfiinţarea funcţiei de înalt reprezentant pentru afaceri externe şi politică de securitate reprezintă, de asemenea, o inovaţie esenţială, iar persoana care va fi desemnată pentru a ocupa această funcţie, va trebui să deţină o foarte bună expertiză în domeniul politicii externe şi de securitate comună. Dar, în acelaşi timp, trebuie să conţină o expertiză şi în domeniul politicii de apărare. De asemenea, va trebui să fie o personalitate cu abilităţi de atingere a consensului la nivelul statelor membre.

Desemnarea celor doi ocupanţi ai acestor funcţii va permite, ulterior, adoptarea deciziilor finale cu privire la viitorul colegiu al comisiei. Este de anticipat că în următoarele săptămâni vor fi făcuţi paşi pentru constituirea colegiului, inclusiv stabilirea unui calendar pentru audierile şi votul în Parlamentul European.

Această procedură a avut la bază opţiunile exprimate de statele membre şi opţiuni ale acestora, însă procesul păstrează, pentru moment, un caracter confidenţial. Nu trebuie să uităm că atribuirea portofoliilor în cadrul Colegiului de comisari este de competenţa exclusivă a preşedintelui comisiei.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Tratatul de la Lisabona asigură un cadru legislativ cuprinzător, care va permite Uniunii să răspundă provocărilor actuale legate de securitatea energetică, de schimbă climatice sau de aspecte economice şi sociale.

Salutăm introducerea prin Tratatul de la Lisabona, pentru prima dată, a principiului solidarităţii, potrivit căruia, un stat membru care se confruntă cu dificultăţi majore în aprovizionarea cu energie, va putea conta pe sprijinul celorlalte state membre. Această clauză este extrem de importantă, în contextul în care este posibilă apariţia unor crize de genul celei a gazului de la începutul anului 2009.

De asemenea, Tratatul aduce noi dezvoltări în domeniul politicii externe şi de securitate comună şi al politicii europene de securitate şi apărare. În privinţa politicii externe şi de securitate comună, apreciem înfiinţarea funcţiei de înalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate, care va contribui la o mai bună vizibilitate a acţiunilor europene la nivel internaţional.

Înfiinţarea unui serviciu european de acţiune externă este o altă noutate adusă de Tratatul de la Lisabona. În viziunea României, Serviciul european de acţiune externă nu trebuie să înlocuiască, ci să completeze Serviciul diplomatic şi consular român.

Considerăm că statele membre trebuie să menţină controlul decizional asupra evoluţiei mandatului, competenţelor şi organizării Serviciului european de acţiune externă.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este esenţială pentru ca Uniunea Europeană să răspundă mai adecvat provocărilor ce se profilează în deceniul următor.

Dezvoltarea politicii europene de securitate şi apărare trebuie să continue, în ciuda crizei economice şi financiare.

Inserarea unei clauze de apărare reciprocă, în cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, reprezintă o evoluţie marcantă adusă de Tratatul de la Lisabona. Aceasta nu va aduce, însă, atingere caracterului specific al politicii de securitate şi apărare a statelor membre, iar angajamentele şi cooperarea în acest domeniu sunt conforme cu angajamentele asumate în cadrul NATO, care rămâne pentru statele membre ale acestei organizaţii fundamentul apărărilor colective şi cadrul de punere în aplicare a acestuia.

Completarea clauzei de apărare reciprocă cu o clauză de solidaritate, care ia în considerare celelalte tipuri de ameninţări, terorism, catastrofe de origine umană sau naturală, este o prevedere importantă pentru România, în condiţiile în care, se exemplu, multe state membre se confruntă, în zilele noastre, cu o serie de calamităţi, cum ar fi: secetă, inundaţii, cutremure etc.

În acelaşi timp, continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene este una dintre principalele priorităţi ale României, ca membru al Uniunii Europene, iar intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ar putea avea un efect pozitiv, în sensul facilităţii acestui proces.

Prin reformele instituţionale introduse de Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană va fi mai bine pregătită funcţional şi psihologic pentru a pregăti noi membri. Sprijinim, prin urmare, menţinerea unei politici a uşilor deschise pentru statele care au voinţa politică şi capacitatea de a îndeplini criteriile de aderare la Uniunea Europeană. O perspectivă credibilă de a deveni membru al Uniunii Europene rămâne un important factor de stimulare a reformelor în statele candidate şi potenţial candidate.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Prin Tratatul de la Lisabona, parlamentele naţionale vor avea un rol diferit ca actori ai construcţiei europene. Prin acest Tratat, este recunoscut şi pentru prima dată menţionat explicit rolul parlamentelor naţionale într-o serie de domenii esenţiale pentru procesul legislativ european şi pentru construcţia europeană, precum evaluarea aplicării principiului subsidiarităţii, informarea asupra propunerilor de texte legislative din partea instituţiilor europene, sau revizuirea tratatelor.

Odată cu noile atribuţii pe care le conferă parlamentelor naţionale Tratatul de la Lisabona, responsabilitatea acestora va creşte. Veţi dobândi o modalitate concretă de control de subsidiaritate asupra procesului legislativ european. Veţi avea posibilitatea de a verifica, în mod direct şi pentru fiecare caz în parte, dacă acţiunea la nivelul Uniunii este mai eficientă decât acţiunea la nivelul naţional, aşa-numitul principiu al subsidiarităţii.

Tratatul de la Lisabona întăreşte, totodată, cooperarea interparlamentară în cadrul Uniunii Europene. Este important să exploatăm mai intens pârghiile existente în prezent, sau cele care vor fi oferite de noul Tratat, cooperarea în Parlamentul European şi Comisia Europeană, dar şi, pe de altă parte, cooperarea cu parlamentele naţionale, cu comisiile de specialitate pe domenii sectoriale.

Tratatul de la Lisabona va continua, de asemenea, rolul parlamentelor naţionale în privinţa justiţiei şi afacerilor interne. Parlamentele naţionale vor fi informate cu privire la evaluarea punerii în aplicare a politicilor Uniunii Europene în domeniu, abordare menită să contribuie a creşterea securităţii şi confortului cetăţenilor, domeniu în care dumneavoastră, Parlamentul naţional, aveţi un rol important.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Am dorit să vă prezint doar o parte din reformele pe care intrarea în vigoare a Tratatului le va aduce cu sine în arhitectura construcţiei europene.

Punerea în practică a inovaţiilor instituţionale şi politice ale Tratatului vor permite Uniunii Europene să acţioneze de o manieră mai eficace şi mai coerentă atât la nivel intern, cât şi la nivel internaţional. O Uniune activă în plan global va permite României să-şi apere şi să-şi promoveze mai bine interesele şi viziunea la nivel global, iar o construcţie europeană, consacrată pe reformele aduse de Tratatul de la Lisabona va asigura o dezvoltare instituţională şi politică pusă exclusiv în serviciul cetăţenilor europeni.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Nu aş vrea să închei înainte de a vă mulţumi pentru această oportunitate de a mă prezenta în faţa dumneavoastră şi a face această scurtă informare cu privire la inovaţiile Tratatului.

Aş vrea să menţionez că este a doua oară când sunt invitat în calitate de ministru interimar al afacerilor externe în Parlament şi tot a doua oară când mă prezint pentru a expune punctele de vedere ale ministerului.

Vreau, de asemenea, să vă împărtăşesc dorinţa ca între Executiv şi Legislativ să există o mai bună cooperare în acest domeniu. Nu sunt, însă, în măsură să vă pot oferi un răspuns de ce miniştrii anteriori nu au făcut acest lucru şi nici de ce Parlamentul, timp de trei ani de zile, nu a reacţionat pe temele europene.

Aş vrea, însă, să semnalez că există o bună oportunitate de a ne implica împreună activ în procesul de construcţie europeană, prin urmarea recomandărilor din cadrul raportului de ţară pe justiţie, pe care România l-a primit în vara anului trecut, în ceea ce priveşte contribuţia Parlamentului în acest domeniu.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Dau cuvântul domnului Bogdan Mănoiu, şeful Departamentului pentru Afaceri Europene.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan Mănoiu (şeful Departamentului pentru Afaceri Europene):

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte al Comisiei pentru politică externă,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În primul rând, doresc să vă mulţumesc pentru iniţiativa de a organiza această dezbatere care este cu atât mai oportună cu cât recent, în cadru Consiliului European de toamnă, s-a făcut şi ultimul pas pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Soluţia agreată de toate statele membre, inclusiv România, la exigenţele ridicate de preşedintele Republicii Cehe, care a urmat votului pozitiv înregistrat în cadrul referendumului irlandez şi promulgării Legii de ratificare a Tratatului în Polonia, va permite intrarea în vigoare a acestui document esenţial pentru funcţionarea Uniunii cu 27 de membri sau mai mulţi, în foarte scurt timp.

În urmă cu aproape trei ani, României i s-a creat oportunitatea de a-şi pune în aplicare modelul propriu de dezvoltare economică şi socială, prin valorificarea resurselor unui sistem internaţional fără precedent, caracterizat în primul rând prin competitivitate şi solidaritate.

Participarea la elaborarea strategiilor comune, din care rezultă politicile europene, implicarea în mecanismele administrative de la Bruxelles şi existenţa unui sistem politico-administrativ eficace la Bucureşti, reprezintă principalele condiţii ale valorificării statutului de membru UE.

Participarea la guvernanţa Uniunii Europene, odată cu promovarea intereselor naţionale de dezvoltare, presupun, înainte de toate, o cunoaştere aprofundată a modificărilor instituţionale care vor remodela construcţia europeană odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Sintetizând 7 ani şi jumătate de eforturi politice, diplomatice şi juridice, putem spune că, prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană se pregăteşte să devină mai eficientă, raportat la provocările mondializării, şi mai democratică, raportat la reprezentarea intereselor cetăţenilor săi.

În acelaşi timp, Uniunea devine mai eficientă în luarea deciziilor, promovarea politicilor comune şi reprezentarea externă.

Uniunea dobândeşte personalitate juridică în locul comunităţilor europene, astfel încât va putea fi mai bine reprezentată pe plan extern, va putea negocia şi încheia acorduri internaţionale în nume propriu.

Uniunea Europeană va dobândi capacitatea de a deveni membru în organizaţii internaţionale.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Tratatul de la Lisabona simplifică procesul decizional european. Statele membre vor vota în Consiliul Uniunii Europene prin procedura majorităţii calificate în aproape toate domeniile, astfel încât recursul la unanimitate devine o excepţie.

Începând cu anul 2014, în mod excepţional din 2017, un act legislativ european va fi adoptat în Consiliu prin votul a 55% din statele membre, reprezentând 65% din populaţie. Clauza pasarelă va permite Consiliului European, care devine instituţie de sine stătătoare a Uniunii Europene, să hotărască prin unanimitate trecerea la votul prin majoritatea calificată în domeniile în care se menţine cerinţa unanimităţii. Voi reveni asupra acestei chestiuni când voi vorbi despre rolul parlamentelor naţionale.

Parlamentul European devine colegislator în cvasitotalitatea domeniilor de competenţă. Procedura codeciziei, prin care statele membre reunite în Consiliu şi reprezentanţii direcţi ai cetăţenilor europeni reuniţi în Parlament iau decizii în condiţii de egalitate devine procedura ordinară. De asemenea, Parlamentul va alege în mod direct preşedintele comisiei, pe baza propunerilor Consiliului European. Un astfel de exerciţiu s-a desfăşurat deja în legătură cu formarea viitoarei Comisii Europene pentru legislatura 2009-2014.

În privinţa rolului parlamentelor naţionale, Tratatul de la Lisabona recunoaşte şi consolidează rolul parlamentelor naţionale care vor putea participa mai activ la lucrările Uniunii.

Tratatul de la Lisabona aduce noutăţi semnificative, în special în ceea ce priveşte controlul respectării principiului subsidiarităţii.

Orice parlament naţional va avea dreptul să-şi susţină argumentele, potrivit cărora o propunere nu este conformă cu acest principiu. Se va institui un mecanism în doi timpi. Dacă o treime din parlamentele naţionale consideră că o propunere nu este conformă cu principiul subsidiarităţii, comisia va trebui să-şi reanalizeze propunerea, având posibilitatea de a o menţine, de a o modifica sau de a o retrage.

Dacă majoritatea parlamentelor naţionale împărtăşesc aceste preocupări, iar comisia decide, totuşi, să-şi menţină propunerea, Parlamentul European şi Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continuării sau întreruperii procedurii legislative.

Conform Tratatului de la Lisabona, parlamentele naţionale sunt asociate prin posibilitatea de a verifica propunerile legislative europene într-un interval de opt săptămâni. Toate proiectele de acte legislative şi nonlegislative ale instituţiilor europene iniţiatoare vor fi transmise parlamentelor naţionale.

Totodată, parlamentele naţionale dobândesc dreptul de a solicita, înaintea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, anularea unui act legislativ comunitar, dacă apreciază că acesta nu respectă principiul subsidiarităţii.

Parlamentele naţionale îşi conservă competenţele şi în ceea ce priveşte aşa-numita clauză pasarelă, care permite Consiliului European să hotărască, în unanimitate, trecerea de la procedura votului prin unanimitate, la cea a votului prin majoritate calificată.

Parlamentele naţionale pot bloca trecerea la votul cu majoritate calificată în cazul în care se constituie unanimitatea în acest sens în Consiliul European, dacă apreciază că domeniul vizat de actul în discuţie este prea important pentru a fi reglementat prin majoritate calificată. Este suficientă opoziţia unui singur parlament naţional pentru ca propunerea de act legislativ să fie supusă, în continuare, procedurii de vot prin unanimitate.

Este important, în acest context, ca Parlamentul României să-şi consolideze capacitatea instituţională, astfel încât să poată analiza şi formula opinii asupra proiectelor de acte legislative şi nonlegislative emise de instituţiile europene în ceea ce priveşte controlul respectării principiului subsidiarităţii şi activarea clauzei pasarele.

Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre vor beneficia de dreptul direct de iniţiativă legislativă comunitară. În mod similar cu sistemele constituţionale naţionale, la solicitarea unui număr de cetăţeni, 1 milion în cazul Uniunii, Comisia Europeană iniţiază un proiect legislativ.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Criza financiară şi economică globală, declanşată în a doua parte a anului 2008, constituie un test pentru politicile de dezvoltare adoptate în cadrul Uniunii Europene, dar şi pentru solidaritatea dintre membrii săi.

Pactul de Stabilitate şi Creştere, care stabileşte limitele acţiunii statelor în desfăşurarea strategiei de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă, pe care o numim Strategia Lisabona, a trebuit să fie suspendat pentru realizarea redresării economice, în condiţiile unei stabilizări prealabile a sectorului financiar la nivel european.

Modelele de intervenţie urmate de statele membre au fost însă diferite, în funcţie de specificul impactului naţional al crizei, dar, mai ales, de resursele aflate la dispoziţie.

La nivel european, premisa depăşirii crizei financiare şi economice o constituie stabilizarea sectoarelor financiare, ceea ce în termeni concreţi constă în adoptarea unor măsuri de reglementare şi îmbunătăţire a supravegherii financiare la nivel european şi naţional, cu alte cuvinte, desfăşurarea unei reforme structurale.

Pentru România, criza economică a scos în evidenţă, cu acuitate, necesitatea realizării reformelor structurale la care s-a angajat deja ca parte la Strategia Lisabona. Participăm la dezvoltarea noilor reforme structurale impuse de criză, dar trebuie să continuăm, în acelaşi timp, reformele structurale care ne revin ca stat care se pregăteşte pentru intrarea în zona euro. Altfel spus, pentru realizarea convergenţei nominale şi reale cu statele dezvoltate din Uniunea Europeană.

Aceste reforme specifice, le-am putea spune, sunt prevăzute în Programul naţional de reformă, dar au fost incluse şi în memorandum-ul de împrumut încheiat cu instituţiile financiare internaţionale, iar realizarea lor a fost evidenţiată o dată în plus de recenta misiune comună de evaluare, desfăşurată zilele trecute.

Guvernul României este obligat să se înscrie în anumite ţinte macroeconomice, dar Parlamentul poate sprijini acest efort prin adoptarea reformelor structurale care să asigure rezultatele macroeconomice pozitive sustenabile pe termen mediu şi lung.

Domeniile în care este necesară o acţiune imediată sunt: reforma sistemului de asigurări sociale; reforma instituţională, inclusiv a sistemului de salarizare a personalului bugetar; măsuri pentru raţionalizarea cheltuielilor publice, inclusiv în ceea ce priveşte performanţa autorităţilor locale.

De asemenea, sunt necesare măsuri orientate către piaţa muncii, care vizează nu doar controlul în privinţa muncii la negru, ci mai ales măsuri orientate către activarea forţei de muncă.

Comisia Europeană a adoptat, la 26 noiembrie 2008, un plan de redresare economică ale cărui obiective vizează: stimularea cererii şi sporirea încrederii consumatorilor; stimularea economiilor naţionale şi a pieţei interne; şi încurajarea reducerii emisiilor de carbon.

Acest plan european de redresare economică, în valoare de 200 de miliarde de euro, reprezentând 1,5% din p.i.b.-ul Uniunii Europene, se compune din: pachete bugetare temporare, de stimulare a economiilor statelor membre, în valoare de 170 de miliarde de euro, circa 1,2% din p.i.b.-ul Uniunii Europene; şi pachete de finanţare UE pentru acţiuni imediate, în valoare de 30 de miliarde de euro, circa 0,3% din p.i.b-ul Uniunii Europene.

În vederea îmbunătăţirii interconectării sistemelor energetice şi a infrastructurii de telecomunicaţii, comisia a propus acordarea unui pachet de finanţare de 5 miliarde de euro în perioada 2009-2010, dintre care 3,98 miliarde de euro pentru proiectele energetice. Interesele României în lista proiectelor energetice sunt legate de conducta de gaz Nabucco şi de interconectarea cu Ungaria şi respectiv Bulgaria.

Pachetul de 5 miliarde prevede şi finanţarea infrastructurii pentru serviciile în bandă largă în mediul rural, cu suma de 1,02 miliarde de euro. Suma alocată suplimentar pentru România prin Planul naţional de dezvoltare rurală este de circa 102 milioane de euro pentru perioada 2009-2013.

Comisia Europeană a adoptat, la 23 septembrie 2009, un pachet important de proiecte legislative în scopul consolidării supravegherii sectorului financiar în Europa. Măsurile răspund necesităţii identificării eventualelor probleme din sistem într-o etapă timpurie şi de a putea acţiona concertat, cu mai multă eficienţă, în situaţii de urgenţă, inclusiv prin soluţionarea dezacordurilor apărute între autorităţile de supraveghere naţionale.

Se are în vedere, astfel, crearea unor instituţii de supraveghere la nivel comunitar, cu rol atât în prevenirea crizelor financiare, cât şi în combaterea efectelor acestora asupra pieţelor financiare.

În cadrul Consiliului Ecofin din 20 octombrie, a fost obţinut acordul tuturor statelor membre pe prima componentă a pachetului legislativ, şi anume supravegherea macroprudenţială, care prevede, între altele, crearea unui Consiliu European de Risc Sistemic.

În scopul asigurării unei participări active la dezbateri în derulare la nivel comunitar pe acest pachet, Departamentul pentru Afaceri Europene a demarat procesul de elaborare şi aprobare al mandatului general pe acest dosar.

Pentru informarea acestei distinse adunări, mandatul se centrează pe următoarele principii: asigurarea unui mecanism de supraveghere coordonat la nivel comunitar, în scopul prevenirii şi combaterii efectelor unor potenţiale crize financiare; evitarea suprapunerilor de atribuţii între autorităţile de supraveghere constituite la nivel comunitar şi cele existente la nivelul statelor membre; şi asigurarea unui sistem de finanţare echitabilă în raport cu resursele şi dimensiunea pieţelor financiare naţionale ale statelor membre, în special în contextul crizei economice prezente.

În vederea contracarării efectelor crizei, Guvernul României a adoptat o serie de măsuri anticriză în valoare de 13 miliarde de euro. Pachetul de măsuri pentru stimularea creşterii economice şi protejarea intereselor economice ale populaţiei a avut în vedere limitarea scăderii creşterii economice, protejarea intereselor economice ale populaţiei, menţinerea atractivităţii investiţionale în România, menţinerea criteriilor de convergenţă pentru zona euro şi, nu în ultimul rând, sincronizarea măsurilor cu planurile Uniunii Europene.

România a fost nevoită să contracteze un împrumut de la instituţiile financiare internaţionale, în principal FMI şi Comisia Europeană, în valoare de 20 de miliarde de euro pentru consolidarea monedei naţionale şi susţinerea balanţei de plăţi.

După cum este bine-cunoscut, o misiune comună de evaluare s-a încheiat la sfârşitul săptămânii trecute, urmând să revină în ţară după adoptarea Legii responsabilităţii fiscale şi a Legii bugetului. În baza evaluării respectării condiţiilor de împrumut se va lua decizia eliberării celei de a treia tranşe din partea FMI şi a celei de a doua tranşe, mijlocită de Comisia Europeană.

În conformitate cu cele agreate în cadrul Consiliului European din 29-30 octombrie, se pune problema formulării unei strategii coordonate la nivel comunitar, de retragere a pachetelor de stimulare. Departamentul pentru Afaceri Europene, în acord cu ministerele de linie, consideră că ieşirea din planurile anticriză trebuie să fie graduală şi coordonată la nivel european şi mondial, în condiţiile funcţionării prudente a sectoarelor financiare. Pentru România, momentul care va semnala depăşirea crizei şi înscrierea pe un curs de creştere sustenabil este cel al redresării ireversibile.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Anul 2009 este un an decisiv în lupta împotriva schimbărilor climatice, obiectivul Uniunii Europene fiind finalizarea Acordului internaţional post - 2012 privind schimbările climatice, la Conferinţa de la Copenhaga, în decembrie 2009.

La acest moment, rămâne în discuţie modul de repartizare intra Uniunea Europeană a cotelor de asistenţă pentru ţările în curs de dezvoltare, ca mijloc de a le sprijini pentru atingerea ţintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Poziţia de principiu a României, exprimată şi cu prilejul Consiliului European de toamnă, este aceea că, la baza contribuţiei UE la finanţarea publică internaţională trebuie să stea principiul condiţiilor specifice economice, respectiv capacitatea de plată. De asemenea, având în vedere rolul de lider, asumat de Uniunea Europeană în procesul de limitare a creşterii temperaturii planetei la sub 2°C faţă de nivelul preindustrial, suntem de acord ca poziţia de negociere a UE în cadrul Conferinţei de la Copenhaga să fie solidă, inclusiv prin afirmarea unei contribuţii de prefinanţare pentru perioada 2010-2012, dar aceasta trebuie să se bazeze pe contribuţiile voluntare din partea statelor membre. În acelaşi context, ca urmare a insistenţelor României, s-a menţinut pe agenda Consiliului chestiunea reportării unităţilor de emisii neutilizate în primul exerciţiu Kyoto 2008-2012.

Uniunea Europeană a asumat în mod unilateral ţinta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020. Pachetul legislativ "Energie - schimbări climatice" a fost agreat de şefii de stat şi de guvern la Consiliul European din 13 decembrie 2008 şi adoptat în cadrul Reuniunii plenare a Parlamentului European din data de 17 decembrie 2008. Începând cu 1 ianuarie 2013 - debutul aplicării pachetului legislativ "Energie - schimbări climatice", România trebuie să-şi respecte obligaţiile care-i revin ca stat membru prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi creşterea ponderii resurselor regenerabile.

Din această perspectivă, pentru România devine esenţială îmbunătăţirea substanţială a eficienţei energetice şi accentuarea decuplării creşterii economice de creşterea consumului de energie şi, implicit, scăderea intensităţii carbonului la nivel naţional, sens în care a fost elaborat, sub coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene, şi aprobat de Guvernul, memorandum-ul cu tema Plan de acţiuni pentru pregătirea României în vederea intrării în vigoare şi implementării pachetului legislativ "Energie - schimbări climatice".

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

A fi membru al Uniunii Europene presupune şi transpunerea corectă şi aplicarea politicilor comune.

În cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene funcţionează agentul Guvernului României pentru Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Tribunalul de Primă Instanţă, însărcinat cu reprezentarea ţării noastre înaintea celor două instanţe comunitare.

De la 1 ianuarie 2007 şi până în prezent, Comisia Europeană a declanşat împotriva României 259 de acţiuni în constatare a neîndeplinirii obligaţiilor. 220, dintre care 186 declanşate în anul 2007, 25 în anul 2008 şi nouă în anul 2009, au vizat necomunicarea măsurilor naţionale de transpunere a directivelor comunitare.

Doamna Daniela Popa:

Mă scuzaţi un pic, vă întrerup.

Cel cu aparatul de filmat, vă rog în zona pentru presă. Vă rog.

Mulţumesc, continuaţi.

Domnul Bogdan Mănoiu:

Dintre acestea, 209 au fost clasate.

În prezent, sunt în curs acţiuni vizând necomunicarea măsurilor de transpunere pentru 11 directive, dar numai în cazul a trei directive măsurile de transpunere nu au fost notificate încă Executivului de la Bruxelles. 39, dintre care nou declanşate în anul 2007, 12 în anul 2008 şi 18 în anul 2009, au vizat fie incompatibilitatea normelor juridice naţionale cu legislaţia comunitară, fie cazuri de aplicare incorectă. Dintre acestea, 13 au fost clasate. În prezent, sunt în curs 26 asemenea acţiuni.

Trebuie făcută observaţia că niciuna dintre acţiunile în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor declanşate împotriva României nu se află pe rolul Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, ci în faza precontencioasă.

Aşadar, în prezent, ţara noastră nu are calitatea de pârât în acţiuni cu care au fost sesizate şi în legătură cu care sunt competente Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene sau Tribunalul de Primă Instanţă.

Aş dori să completez această informaţie cu o precizare legată de transpunerea acquis-ului comunitar. La data de 5 septembrie 2009, România înregistra locul patru în clasamentul statelor membre, cu un procent de 99,34% în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiei de notificare a măsurilor de transpunere a directivelor în vigoare, peste media de 98,91% la nivel comunitar.

De asemenea, Scoreboardul Comisiei Europene pentru semestrul I 2009 privind evaluarea situaţiei transpunerii şi aplicării acquis-ului comunitar din domeniul pieţei interne în statele membre, situează România între statele membre care şi-au menţinut deficitul de transpunere sub 1% şi chiar au reuşit să-l reducă.

Astfel, în domeniul pieţei interne, România şi-a redus deficitul de transpunere de la 0,4% la 0,3% şi se menţine, împreună cu Bulgaria, pe locul secund între statele membre cu cele mai bune performanţe, după Malta şi Danemarca, care au, fiecare, doar 0,2% deficit.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Până să dau cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare, observ că nu prea se respectă disciplina în aulă, în sala de şedinţe. Vă rog, cei care împart materiale şi nu sunt parlamentari, vă rog să părăsiţi sala. M-aţi auzit? Doamna care împarte materiale, aici este locul pentru parlamentari. Vă rog să părăsiţi sala. Campanie electorală în afara sălii.

Urmează intervenţii din partea grupurilor parlamentare, în limita timpului aprobat, maxim 15 minute pentru fiecare grup.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu. Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi deputaţi,

Onoraţi invitaţi,

Aş dori să apreciez, în numele Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal, iniţierea acestei dezbateri generoase asupra poziţiei şi rolului României în contextul procesului de reformare a instituţiilor europene ca deosebit de importantă pentru noi, ţară membră a Uniunii Europene.

De câţiva ani, ca profesor universitar şi prorector într-o universitate românească, responsabil cu relaţiile internaţionale, particip activ la reforma sistemului universitar românesc, poate cel mai reformat sistem în acest moment, reformă impusă şi de aderarea şi integrarea noastră în structurile europene.

Ce rezultat avem ca urmare a reformării sistemului de învăţământ românesc, recunoaşterea diplomelor absolvenţilor acestui sistem pe piaţa forţei de muncă în Europa. Este deja o realizare, nu este puţin lucru. Desigur, reforma nu se opreşte doar la acest nivel. Este sistemul de învăţământ universitar din România un sistem şi un nivel de avangardă în procesul de reformare a societăţii. Dar reforma instituţională, despre care vorbim, continuă acum în toate sectoarele vieţii sociale, economice, politice.

Metamorfozarea Europei prin procesul de globalizare, perspectiva intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ne obligă la o atitudine reformatoare activă.

De fapt, lucrul acesta a şi început deja: reforma sistemului educaţional, odată cu asumarea de către Guvernul României a Legii educaţiei naţionale, reforma sistemului de salarizare, a sistemului de pensii, revizuirea Codurilor civil şi penal, propunerea de reducere a numărului de parlamentari într-o formulă nouă a Parlamentului României sunt tot atâtea dimensiuni ale actualei reforme, în sensul modernizării statului român.

De asemenea, liberalizarea forţei de muncă în spaţiul românesc se constituie într-un atribut al ralierii României la principiile europene.

Cea mai mare provocare a Uniunii Europene s-a dovedit a fi criza economică. După disensiuni care au pus la un moment dat sub semnul întrebării viitorul Uniunii Europene, în sfârşit, s-a căzut de acord asupra necesităţii absolute a unei coordonări a politicilor economice.

Eşecul pieţelor financiare determină reglementări urgente şi supravegherea lor în sensul păstrării echilibrului între flexibilitatea şi lichiditatea pieţelor financiare, alături de stabilitatea lor.

Sunt încă multe lucruri de făcut şi în domeniul pieţelor financiare în acest moment, în contextul crizei economico-financiare, şi pentru integrarea României în politica economică a Uniunii Europene.

O altă valenţă a Tratatului de la Lisabona, pe care o avem în vedere, este legată de schimbările climatice. Acestea impun o altă atitudine proactivă faţă de realizarea unui acord global şi cuprinzător în acest domeniu, acord pe care şi România îl doreşte redactat şi semnat cât mai curând posibil.

Doamnelor şi domnilor,

Ca parlamentari, suntem conştienţi de faptul că se impune adoptarea unei atitudini profund active în domeniul stabilirii strategiilor comune europene, al relaţiilor interparlamentare.

Ca simpli români, afectaţi în fiecare zi de reglementările europene, considerăm că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ne va permite să ne manifestăm o dată în plus ca cetăţeni europeni responsabili.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumim, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Dumitrescu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este un moment deosebit acesta, în care dezbatem, la un nou început de drum, prezenţa, până la urmă, a României în Uniunea Europeană ca actor care participă activ la deciziile care se iau şi care-şi construieşte propriul viitor în interiorul Uniunii Europene.

Aş vrea să vorbesc şi despre oameni, acum, când vorbim despre un tratat, când vorbim despre o decizie care va influenţa, în opinia mea, major dezvoltarea pe termen mediu a Uniunii Europene.

Tratatul de la Lisabona reprezintă un compromis între o idee extraordinar de importantă, între o punere în operă semnificativă - tratatul cu privire la instaurarea unei Constituţii europene, care a fost un eşec, dar n-a fost un eşec pentru că acest tratat reprezenta prea puţin, ci, în opinia mea, pentru că a reprezentat prea mult. A fost un exerciţiu extraordinar, un exerciţiu unic. Pentru prima dată a avut loc o convenţie, o amplă dezbatere în toate structurile societăţii la nivel ministerial, parlamentar, în cadrul convenţiei conduse de Valéry Giscard d'Estaing. Şi vreau să amintesc aici şi numele unor români, unor colegi de-ai noştri, care şi-au adus o contribuţie importantă la acest tratat, şi am să amintesc pe domnii Adrian Severin, pe domnul Alexandru Atanasiu şi pe domnul Puiu Haşotti, care au fost reprezentanţii noştri.

Tratatul privind o constituţie europeană n-a reuşit să parcurgă drumul integral, din diverse motive. O operă extrem de interesantă, o operă de viitor, pe care urma să se sprijine Europa pe care ne-o dorim cu toţii.

Tratatul de la Lisabona reprezintă însă un pas la fel de important înainte. Preia extrem de multe lucruri importante din Tratatul privind Convenţia Europeană. Am avut şi eu şansa ca, în calitate de prim-vicepreşedinte al Comisiei juridice, să am o umilă contribuţie la această formulă care, iată, astăzi devine realitate, în timpul Preşedinţiei portugheze.

Tratatul de la Lisabona este extraordinar de important pentru viitorul inclusiv al României. Sunt nenumărate lucruri în acest tratat, care ne vor marca de aici încolo existenţa şi funcţionarea ca ţară, ca economie, ca actor activ al Uniunii Europene. Vă dau un singur exemplu, şi păcat că domnul secretar de stat a prezentat aşa de rapid raportul domniei sale, a fost plin de lucruri esenţiale - clauza pasarelă, care va schimba filosofia şi schimbă filosofia votului şi care duce, cu paşi foarte rapizi, la posibilitatea de a avea un vot majoritar, ceea ce înseamnă o evoluţie extraordinară a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană, în cei 50 de ani, a evoluat pe măsură ce votul acesta majoritar a fost în măsură să permită luarea unor decizii fundamentale.

Dar aici creşte şi rolul parlamentelor naţionale, pentru că vorbim despre un lucru pe care nu prea îndrăznim să-l folosim de la tribuna parlamentelor, vorbim de cedarea de suveranitate către Uniunea Europeană. Dar acest lucru se întâmplă zi de zi, ceas de ceas, de 50 de ani în Uniunea Europeană şi dacă astăzi Europa a evoluat ca instituţie globală, se datorează acestei idei.

Dar parlamentele naţionale vor avea un rol important, comisiile din parlamentele naţionale, care vor veghea şi vor asigura ca acest proces să se facă în mod inteligent, în mod acceptabil din punct de vedere politic şi al construcţiei interne şi, bineînţeles, de o manieră care să ne conducă, acolo unde probabil că toată lumea doreşte, la o Europă integrată, şi nu folosesc nicio finalitate, pentru că nici Tratatul privind o constituţie europeană şi nici cel de la Lisabona nu îndrăzneşte să facă o definire, va fi acolo unde va trebui să fie şi unde vom participa şi noi, şi România va fi reprezentată pentru ca această decizie să fie luată. Dar acea Europă va fi o Europă puternică, va fi o Europă actor principal într-o lume care se balansează între proiectul Transatlantic sau Euro-Atlantic şi apariţia unor state semnificative ca importanţă, vorbesc despre China şi India, care, la ora actuală, reprezintă împreună peste 30% din populaţia lumii şi un potenţial economic extraordinar.

Acestea sunt provocările prin care acest tratat, astăzi, pregăteşte Europa pentru Europa viitorului.

Şansa noastră... vorbeam la început că voi vorbi despre oameni şi sunt foarte mulţi oameni, şi bineînţeles că nu i-am amintit pe foarte mulţi din cei care meritau să fie amintiţi. Clasa politică din România, în opinia mea, şi-a făcut pe deplin datoria în perioada aceasta de tranziţie, ducând o ţară de la sistemul comunist la o economie de piaţă consolidată şi, mai ales, la un sistem care să ne permită nouă să fim egali cu noi înşine, în speranţa de a fi o ţară europeană.

Mulţumesc foarte mult. Salut această iniţiativă, sunt oameni care, în spatele politicii, lucrează tehnic ca lucrurile să meargă înainte, iar noi avem o mare datorie, pentru că Tratatul de la Lisabona dă parlamentelor naţionale o putere enormă de a desena propriul nostru viitor.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnă preşedinte,

Domnule ministru,

Domnule ambasador,

Stimaţi reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe,

Onoraţi parlamentari,

Fără îndoială că dezbaterea care are loc astăzi are o importanţă aparte. Numai că, după părerea mea, această dezbatere se desfăşoară într-un moment politic care pune clar sub semnul întrebării calitatea noastră de adevărată ţară europeană.

Într-o ţară europeană, principiile democraţiei parlamentare, principiile fundamentale trebuie să fie respectate. Ceea ce întâmplă astăzi în România, după cum vedeţi, şi după cum ştiţi, asistăm la o contestare a acestor principii, la o atitudine discreţionară din partea instituţiei prezidenţiale, o atitudine autoritară, care dispreţuieşte instituţia fundamentală a statului care este Parlamentul, una din cele trei instituţii fundamentale.

Şi, în aceste condiţii în care noi contestăm însăşi funcţionarea democratică a unui stat european, o astfel de dezbatere, pe cât de utilă, pare uşor deplasată, şi o spun cu mare regret, pentru că trebuie să ştim cu toţii, din acest moment, practic din momentul aderării României la Uniunea Europeană, din ce în ce mai multe decizii de importanţă majoră pentru România nu vor mai fi luate aici, în Parlamentul României, ci vor fi luate la nivelul Parlamentului European sau la nivelul instituţiilor europene.

Păşim, aşadar, pe drumul unei integrări din ce în ce mai puternice, în care noi trebuie să găsim echilibrul corect între necesitatea apărării interesului naţional, pe de o parte şi, pe de altă parte, interesul promovării construcţiei şi proiectului european. De aici cred că decurge necesitatea unor dezbateri publice din ce în ce mai ample, pe subiectele de interes pentru România, şi desigur că Parlamentul ar trebui să fie locul predilect.

Aşa cum am observat şi în perioada când am fost prim-ministru, din păcate, Parlamentul pare încă prea puţin receptiv la aceste probleme. Şi, de aceea, multe din deciziile majore care privesc România au fost luate la nivelul executivului. Este bine, este rău, într-un fel sigur că este mai simplu, ca să fie numai Executivul care decide şi să vină să formalizeze eventual în Parlament o astfel de decizie, dar cred că trebuie să fiţi de acord cu mine că orice decizie pe care un guvern o va lua şi care va avea sprijinul Parlamentului, va fi o poziţie cu mult mai puternică în dezbaterile care vor avea loc la nivelul instituţiilor europene.

După cum ştiţi, Uniunea Europeană a fost clădită ca un spaţiu de libertăţii, de libertăţi pentru circulaţia cetăţenilor, pentru circulaţia mărfurilor şi pentru circulaţia serviciilor. Pentru libertăţile în privinţa circulaţiei acestor trei elemente, fondatorii Uniunii Europene s-au băut foarte mult şi au reuşit. Au reuşit, sigur, construind instituţii puternice, care uneori au dat dovadă de un mult sau un mare apetit pentru a-şi dezvolta şi anumite forme birocratice, îndeobşte criticabile. Dar trebuie să observăm un lucru, chiar dacă la Bruxelles avem multă birocraţie, această birocraţie funcţionează. Este eficientă în final. Şi nu cred că ar fi cazul să ne plângem prea mult de acest aspect, având în vedere că de foarte multe ori, miza este modul în care sunt cheltuiţi banii publici, şi fiecare cetăţean european trebuie, are dreptul - ca şi cei români, de altfel - să ştie cum sunt cheltuiţi banii cu care ei contribuie la acest mare proiect.

România a beneficiat enorm, atât în faza de preaderare, cât şi în faza de postaderare, de pe urma calităţii de membru al Uniunii Europene. Însă, de prea multe ori, de prea multe ori singura dezbatere pe care o auzim este cea legată de fondurile europene. În rest, prea puţine lucruri care par să stârnească interesul public sau al mass-media, şi acesta este un regret pe care îl exprim aici, pentru că nu ne dăm seama cât de importante sunt celelalte teme care vizează viaţa socială, economică sau politică.

Cred că în această zi ar merita măcar să încercăm să ne gândim la două teme de interes major pentru România în viitor, în calitatea de ţară membră a Uniunii Europene. Cred că sunt teme de reflecţie care prea puţin au fost analizate şi, cu atât mai mult, dezbătute.

Care este locul României în Uniunea Europeană? Cu toţi ne-am dori ca România să joace un rol puternic, dar să ştiţi că un rol puternic din punct de vedere politic nu-l vom putea juca decât în măsura în care România va avea o economie pe măsura ambiţiilor şi aspiraţiilor.

Suntem a şaptea ţară ca mărime în Uniunea Europeană şi, dacă nu vom reuşi să ducem economia românească pe locul şapte în Uniunea Europeană, glasul nostru va fi întotdeauna mult mai slab decât cel pe care ni l-am dori. Cred că aici trebuie avută în vedere, pentru promovarea intereselor româneşti, o politică inteligentă de alianţe.

În Uniunea Europeană, după cum ştiţi, funcţionează o serie de alianţe care aduc avantaje importante ţărilor membre, alianţe, dacă vreţi, neformalizate, dar pe care le cunoaştem cu toţii, Ţările Baltice, Ţările Scandinave, Grupul Ţărilor de la Visegrad. Unde este România? Din păcate, cam pe nicăieri.

Cred că ar merita să reflectăm la necesitatea ca România să întreţină relaţii privilegiate cu ţările latine. Avem o relaţie cu totul şi cu totul aparte cu Franţa, avem o relaţie excelentă cu Spania, la fel cu Italia. sunt ţări care au militat enorm pentru ca România să poată adera în anul 2007 la Uniunea Europeană. Cred că aceste relaţii ar merita să fie cultivate mai intens, în sensul unui parteneriat care să ne poată permite, în momentele cheie, să ne atingem obiectivele politice pe care ni le fixăm.

Şi al doilea element la care doresc să mă refer, este vorba de rolul regional al României. ce poate să facă România, în ceea ce înseamnă politica regională a Uniunii Europene. Dincolo de politica de vecinătate, cred că ar merita să ne aplecăm mai mult asupra rolului Dunării, ca vector principal de dezvoltare în regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est. România deţine o poziţie cheie, ţineţi cont că România are, practic, gurile Dunării, şi chiar dacă nu vorbim în accepţiunea istorică de demult, cred că România, împreună cu ţări precum: Bulgaria, Ungaria, Austria, care toate pot folosi Dunărea ca vector de dezvoltare economică, industrială, comercială, turistică, culturală, ar putea împreună, printr-o politică concertată, să valorifice acest potenţial în interes comun, dar şi în interes individual al fiecărei ţări, şi România ar putea să fie, să zicem, una din ţările care să ducă această iniţiativă, în mod puternic, la nivelul instituţiilor europene, pentru a capta interesul autorităţilor europene şi a oficialilor europeni şi, astfel, să atragem din partea Uniunii Europene sprijinul necesar pentru dezvoltarea acestui proiect care ar putea ajuta România să îşi sporească rolul şi influenţa în regiunea în care se află.

Vă mulţumesc foarte mult şi îmi exprim speranţa şi dorinţa ca Parlamentul, pe viitor, să devină un loc de dezbateri mai interesante şi care să atragă prezenţa şi interesul unui număr cât mai mare de parlamentari, nu aşa cum, din păcate, se întâmplă astăzi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Márton Árpád.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cuvântul meu va avea trei părţi: una obiectivă, una foarte subiectivă şi o scurtă concluzie.

Partea obiectivă

Noi nu am participat la crearea Uniunii Europene, nici la instituirea instituţiilor sale, pentru că nu eram membri şi nu eram liberi să devenim membri.

După cum ştim, această calitate a noastră a intervenit doar la 1 ianuarie 2007. Astfel, am putut participa la procesul de elaborare şi adoptare a Tratatului de la Lisabona, necesitate intervenită - şi adoptarea acestui tratat - pentru că proiectul de Constituţie nu a fost ratificat. Aşa au vrut anumite majorităţi, ar zice, unii, conjuncturale, din unele ţări membre. Cum s-au comportat instituţiilor statului român faţă de acest tratat? Eu cred că bine.

Tratatul este semnat la 13 decembrie 2007. Guvernul Tăriceanu trimite spre Parlament, pe 19 decembrie 2007, iar el devine, proiectul de Lege de ratificare, proiectul de Lege nr.1 din 10.01.2008.

În şedinţa comună din prima sesiune a Camerei Deputaţilor, din 2008, pe 4 februarie a fost ratificat acest tratat şi publicat în data de 12 februarie 2003. Iată, în nici două luni, instituţiile statului român şi-au făcut treaba în acest domeniu.

Am mai avut câteva probleme şi avem, în continuare, de rezolvat, în legătură cu implementarea procedurilor prevăzute în acest tratat, dar despre asta au vorbit colegii mei.

Tot la latura obiectivă, însă trecând deja spre subiectivism, subiectivismul fiind doar alegerea textelor din tratat, permiteţi-mi să dau citire unor articole din Tratatul de la Lisabona. "Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii şi statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului, inclusiv al drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor." Este art.1A.

În art.3B alin.(3), regăsim următoarele: "În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, nici la nivel central, nici la nivel regional - ne cam lipseşte acest nivel - şi local, dar, datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul uniunii. "Instituţiile Uniunii aplică principiul subsidiarităţii în conformitate cu protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. parlamentele naţionale asigură respectarea principiului subsidiarităţii, în conformitate cu procedura prevăzută în respectivul protocol". Adică cine? Parlamentele naţionale. Bun.

Un alt capitol, la Titlul II, vorbeşte despre Dispoziţii privind principiile democraţiei. "Funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei reprezentative. Cetăţenii sunt reprezentaţi direct la nivelul în Parlamentul European, statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor care, la rândul lor, răspund în mod democratic fie în faţa Parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor." Adică nu invers. Deci, nu răspund Parlamentele naţionale faţă de Guvern şi nici faţă de preşedintele ţării. "Partidele politice, la nivel european, contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniunii".

Şi, permiteţi-mi să trec la cea de-a doua fază. Subiectivismul.

Ieri seară aţi fi putut urmări, dacă aţi dorit, în direct o manifestaţie dedicată unui eveniment de acum 20 de ani, fiind invitaţi, printre alţii, Lech Walesa, Németh Miklós care au dărâmat câte o bucată din zidul simbolic reconstituit, "Zidul ruşinii" de la Berlin.

A fost prezent şi preşedintele statului nostru, în timpul lui liber. Pentru că el, momentan, are o altă activitate de bază, dărâmarea Parlamentului României, forul suprem al democraţiei, după cum am încercat să vă demonstrez.

Ce se mai întâmplă la noi? La noi, în spiritul acestei democraţii, facem exerciţii şi în judeţul Timiş, unde acum 20 de ani, în jurul unui pastor reformat, s-a ivit scânteia care a aruncat România în Revoluţie, pentru că la noi, acei paşi pe care i-au făcut ceilalţi conducători comunişti, n-au fost făcuţi la timpul respectiv.

În această revoluţie au murit peste 1000 de oameni. Acum ni se spune şi e, probabil, adevărat că ar putea să moară 3000 din cauza unei gripe, că preşedintele, ca pe vremuri, interzice să aducem nişte medicamente, pentru că noi le avem mai bune şi imediat vor fi gata.

La noi, avem miniştri care cred că nu trebuie să fie prezenţi la audierile Parlamentului, adică la noi nu se doreşte ca aceste instituţii, despre care v-am citit din acest tratat, să aibă seriozitatea instituţiilor respective.

Colegii noştri v-au spus ce rol important are Parlamentul României şi că, din păcate, în această perioadă, destul de scurtă, acest Parlament nu şi-a intrat în rol.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un Parlament va putea să intre în rol, să fie stimat şi peste graniţă, numai atunci când este stimat şi de executiv şi de populaţie, iar cine are acţiuni contrare acestui deziderat are acţiuni împotriva interesului naţional. Ca să vorbesc pe limba noului Cod penal, se face vinovat de înaltă trădare.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi domni miniştri,

Excelenţele voastre, domnilor ambasadori,

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale salută dialogul dintre Parlament şi Guvern, pe teme de politică europeană.

Mă bucură în mod deosebit faptul că avem posibilitatea de a discuta cu Guvernul României într-un moment atât de important pentru Europa, la 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, acum, după ce toate statele membre au ratificat Tratatul de la Lisabona.

Aş vrea să mulţumesc, pentru iniţiativă, domnului ministru Borbély László, care a formulat această propunere înaintea referendumului irlandez.

Pregătindu-mă să vorbesc în numele Grupului parlamentar, a trebuit să refac textul de câteva ori. După referendumul irlandez, după ratificarea de către Germania şi Polonia, mă pregăteam să salut ratificarea de către Cehia, între timp s-a întâmplat şi acest lucru şi nu pot decât să constat că iată, câteodată, Europa se mişcă mult mai repede decât ne-am putea imagina.

După acest moment, nimic nu mai stă în calea aplicării tratatului. este de datoria noastră să contribuim la pregătirea României, în sensul adaptării la noile mecanisme şi instituţii prevăzute în document.

Grupul minorităţilor naţionale doreşte să fie un partener activ în cadrul acestui proces, deoarece avem convingerea că aşa cum am făcut-o în trecut, vom putea şi în viitor să susţinem relaţiile internaţionale bilaterale şi multilaterale ale României cu statele membre sau aspirante la acest statut şi, de asemenea, statele de care suntem legaţi prin limbă şi cultură comună.

Îmi exprim regretul că potenţialul de lobby de care dispune grupul nostru parlamentar nu a fost utilizat întotdeauna deşi, în repetate rânduri, şi-a dovedit eficienţa. Spre exemplu, în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană sau la audierea şi votarea comisarului român în Parlamentul European.

Suntem convinşi că diplomaţia parlamentară a României trebuie să se concentreze pe două direcţi: înspre celelalte state membre, respectiv, către vecinii noştri: Moldova, Serbia, Ucraina şi, prin extensie regională, Croaţia, Turcia, Macedonia şi Albania.

În acest sens, sper ca Guvernul să împărtăşească punctul nostru de vedere de a sprijini propunerea Comisiei Europene de eliminare a vizelor pentru cetăţenii din Macedonia, Muntenegru şi Serbia, începând cu anul viitor, dat fiind faptul că aceste state au îndeplinit condiţiile cerute, aşa cum se arată în Raportul Comisiei Europene.

Efectele vor fi benefice şi pentru noi, în sensul politicii de vecinătate a Uniunii Europene, dar şi al relaţiilor bilaterale.

Dorim să susţin politica României în plan european şi în ceea ce priveşte parteneriatul estic şi relaţiile cu statele din zona Mării Negre, dar şi iniţiativa Dunării, în contextul adoptării sub viitoarea preşedinţie a Ungariei, a strategiei pentru această zonă.

Totodată, ne dorim o întărire a relaţiei dintre Parlamentul României şi Parlamentul European, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În acest sens, ar fi oportun din punctul nostru de vedere, ca în cursul anului 2010 să adresăm o invitaţie noului preşedinte al Parlamentului European, domnului Jerzy Buzek, de a ni se adresa în plenul reunit al Parlamentului, cu atât mai mult cu cât există o tradiţie de succes, generată de vizitele predecesorilor săi, domnii Hans-Gert Pöttering şi Joseph Borell Fonteles.

Credem că ar fi util să aibă loc informări reciproce şi schimburi de păreri între membri români ai Parlamentului European şi membri Legislativului de la Bucureşti, atât în comisiile de specialitate, cât şi la nivelul Comisiei pentru afaceri europene.

Acest lucru se întâmplă în vechile state membre şi este util, în perspectiva reuniunilor CosaC, ca expresie a colaborării intensificate dintre Parlamentele naţionale.

Considerăm că o expresie concretă a bunei colaborări dintre Parlament şi Guvern, cu implicarea mediului academic, a societăţii civile şi a mass-media, ar putea s-o reprezinte o campanie comună de informare a opiniei publice româneşti asupra efectelor benefice generate de aplicarea Tratatului de la Lisabona, mai ales în ceea ce priveşte participarea directă şi indirectă a cetăţenilor europeni la procesul decizional.

Închei, exprimându-mi, în numele Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, atât speranţa, cât şi disponibilitatea în ce priveşte viitorul dialog între Parlament şi Guvern, pe teme de politică europeană.

Nu sunt descurajat de interesul modest generat de dezbaterea de astăzi, pentru că noi trebuie să înţelegem cu toţii contextul aparte politic în care se află România astăzi. Dar sunt de părere că ne-am putea întruni de două ori pe an, înaintea şedinţelor de Consiliu European, astfel încât Guvernul să ne poată prezenta punctul de vedere al ţării noastre la aceste reuniuni.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea deputaţilor independenţi, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu este nimeni delegat.

Domnule ministru, dacă aveţi..., da? Două minute o intervenţie.

Vă rog, domnule ministru Cătălin Predoiu, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Marian Predoiu:

Vă mulţumesc.

Doar câteva precizări pe marginea celor expuse de către domnii parlamentari.

În primul rând, s-a afirmat aici că România nu a avut nici un rol în ceea ce priveşte negocierile privind "Schimbările climatice" şi Pachetul "Schimbări climatice", discutat la nivelul Uniunii Europene.

Aş vrea să corectez această afirmaţie, la ultimul Consiliu European, România a avut un rol activ în aceste negocieri şi aş putea chiar să vă spun că alături de Polonia a reuşit să impună, în ceea ce priveşte mandatul Comisiei la Conferinţa de la Copenhaga, o serie de soluţii care să fie favorabile, inclusiv pentru statele din zona central şi est-europeană.

În ceea ce priveşte capacitatea noastră de negociere şi de impunere a intereselor la nivel comunitar, cel puţin în spaţiul comunitar, în rândul statelor membre, ea va fi afectată până în momentul în care reuşim să rezolvăm problemele legate de Justiţie şi să ridicăm monitorizarea României pe Justiţie. Şi, în această privinţă, într-adevăr, Parlamentul poate juca un rol important. în Raportul de ţară pe Justiţie, există un capitol special în care sunt expuse atât acţiunile trecute ale Parlamentului, care au defavorizat acest demers, cât şi acţiunile care au favorizat procedurile de implementare a reformelor în Justiţie.

În ce priveşte planul mai larg al politicii interne, sunt absolut de acord cu ceea ce s-a spus, că politica noastră internă poate sprijini politica externă. De altfel, un fost ministru de externe, un ilustru diplomat, Nicolae Titulescu, spunea, citez aproximativ: "Daţi-mi o politică internă solidă şi o să vă dau o politică externă pe măsură."

Nu mă feresc să spun că demiterea Guvernului Boc a afectat într-un moment crucial capacitatea noastră de negociere în ceea ce priveşte poziţiile pe care România urmează să le ocupe în spaţiul statelor membre şi la nivel comunitar.

În sfârşit, în ceea ce priveşte chestiuni legate de Dunăre, există deja o strategie a Dunării, adoptată la nivel comunitar, România este implicată activ, am numit un ambasador care se ocupă exclusiv de strategia Dunării din perspectiva României, şi sunt convins că această strategie se va finaliza cu proiecte concrete de cooperare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Deşi ar fi existat riscul procedural de a interveni şi alţi colegi după dumneavoastră, ca drept la replică, cu aceasta, dezbaterea privind prezenţa şi rolul României în contextul procesului de reformă a instituţiilor europene s-a încheiat.

Mulţumim invitaţilor.

Vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru prezenţă, precum şi iniţiatorului acestei dezbateri, preşedintele Comisiei pentru politică externă, domnul deputat László Borbély care a fost prezent, firesc, aici, alături de noi.

Un minut, o intervenţie.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Borbély László:

Şi eu aş vrea să vă mulţumesc.

Am reuşit, în sfârşit, să discutăm aceste probleme şi eu aş propune Biroului permanent, în primul rând, aşa cum am spus şi în speech-ul meu, să fixeze un anumit termen, dacă e posibil, să finalizăm această lege a scrutinului şi să stabilim, când trece această campanie electorală, să stabilim un calendar prin care Guvernul să fie obligat să vină în faţa comisiilor, în faţa plenului câte o dată, într-adevăr, mai ales când avem Consiliul European, şi să avem o procedură clară prin care să decidem noi, Parlamentul, în acele probleme în care trebuie să decidem, în acele probleme care ţin de viitorul european al României.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Biroul permanent aşteaptă din partea dumneavoastră şi solicitarea în scris referitor la problema ridicată de dumneavoastră. Cu aceasta, dezbaterea s-a încheiat.

După cum ştiţi, ieri, în şedinţa de plen, toate temele înscrise pe ordinea de zi au fost epuizate. La ora 13, sunteţi aşteptaţi în sala de plen pentru sesiunea de vot final.

Vă mulţumesc tuturor.