Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intrăm în ordinea de zi.

Înţeleg că există o intervenţie pe procedură.

Domnule deputat Duşa, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru că de două zile ne pronunţăm asupra ordinii de zi şi pentru că ieri am continuat să dezbatem tot ordinea de zi, preluând desfăşurarea şedinţei de luni, vă solicităm ca astăzi să continuăm cu ordinea de zi de la punctul unde am rămas ieri, respectiv cu discutarea moţiunii simple pe agricultură.

Ştiu că o să-mi invocaţi termenul de 6 zile din Regulament, dar vreau să vă aduc la cunoştinţă că ieri s-a întrerupt şedinţa la acest punct de pe ordinea de zi. El nu a fost dezbătut. În momentul în care noi am părăsit sala, sigur că dumneavoastră aţi luat o decizie, aceea de a considera moţiunea retrasă pe motiv că noi am părăsit sala.

Eu cred că nu este corect, şi nu este corect nici să ne exprimăm asupra textului moţiunii, pentru că moţiunea se referă, în general, la activitatea de agricultură, la faptul că măsurile pe care Guvernul şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale le-au luat, n-au stimulat creşterea producţiei în agricultură, şi ştim foarte bine că agricultura este unul din sectoarele economiei care dă rezultate imediat, respectiv la sfârşitul unui ciclu de producţie, şi considerăm că acest subiect trebuie dezbătut, trebuie adus la cunoştinţa deputaţilor, trebuie adus la cunoştinţa ţării, şi, folosindu-ne de procedurile parlamentare, să nu evităm dezbaterea moţiunii.

Aşa că, rugămintea Grupului parlamentar al PSD + PC este aceea de a continua ordinea de zi de la pct.2, acolo unde am rămas ieri, respectiv dezbaterea moţiunii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Duşa, procedural ar trebui să întrerupem şedinţa plenului pentru o reunire a Biroului permanent şi a Comitetului ordinii de zi, astfel încât să modificăm programul de lucru aprobat ieri de plen şi a ordinii de zi.

Aceasta înţeleg că este propunerea dumneavoastră, pentru a respecta Regulamentul. Şi, acolo, sigur, vom lua decizia care se impune.

Domnul Toader era înscris la cuvânt.

Domnule deputat Toader, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Sigur, solicitarea liderului de grup al PSD-ului vrea să justifice într-o formă sau alta retragerea de ieri din plen.

Cred că ceea ce aţi spus dumneavoastră nu este ca o propunere, este ca o obligaţie. Nu poţi să schimbi ordinea de zi numai pentru "..

Dacă vrem să schimbăm ordinea de zi, având în vedere multe din legile care trebuie să fie dezbătute, eu solicit ca să funcţionăm până la epuizarea ordinii de zi, ca să putem dezbate această moţiune, care vrea să-l schimbe pe domnul Dumitru, dar trebuie să le spunem colegilor noştri că domnul Dumitru nu mai este ministru, iar problemele agriculturii, sigur, pot fi dezbătute, n-am nimic împotrivă, dar trebuie să intrăm în această procedură obligatorie, după care, am să solicit în mod expres, chiar până la epuizarea ordinii de zi, să putem să ne facem treaba şi în Parlament.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dragi colegi,

Sunt doi lideri de grup care deja au solicitat întrunirea Comitetului ordinii de zi şi a Biroului permanent.

Vă propun să luăm o pauză de 30 de minute pentru a se întruni Biroul permanent şi Comitetul ordinii de zi.

Membrii Biroului permanent şi ai Comitetului ordinii de zi, vă aştept în sala Biroului permanent.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă propun să reluăm lucrările.

Biroul permanent a decis, în unanimitate, să începem programul nostru şi ordinea de zi cu prezentarea şi dezbaterea moţiunii simple.

Am prelungit şi programul de lucru, drept pentru care doresc să vă informez că sesiunea de vot final este stabilită pentru ora 15,30.

Am să vă reamintesc timpii alocaţi pentru fiecare grup parlamentar: Partidul Democrat Liberal - 19 minute; Partidul Social Democrat + Partidul Conservator - 19 minute; Partidul Naţional Liberal - 11 minute; Uniunea Democrată Maghiară din România - 4 minute; minorităţile naţionale - 3 minute; Grupul deputaţilor independenţi - 3 minute; deputaţii independenţi fără apartenenţă la un grup - un minut.

În acelaşi timp, Guvernului i se rezervă 40 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor.

Vă reamintesc faptul că la moţiunea simplă nu se pot depune amendamente.

Am să-i rog pe liderii de grup să dea la secretariat lista cu cei care vor lua cuvântul, cu reprezentanţii grupurilor parlamentare care vor interveni în dezbatere.

Am să invit ca unul din semnatarii moţiunii să dea citire acesteia.

Domnule deputat Victor Surdu, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Subsemnaţii, deputaţi ai Partidului Social Democrat şi ai Partidului Conservator, menţionaţi în anexă la prezenta moţiune, membri ai Camerei Deputaţilor în legislatura 2008-2012, în temeiul art.112 din Constituţia României şi în temeiul art. 158-164 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, înaintam prezenta moţiune simplă cu tema "Agricultorii români sufocaţi de importuri şi falimentaţi de politica agricolă a Guvernului Boc".

La ultima moţiune simplă pe teme de agricultură, introdusă în Camera Deputaţilor de Grupul parlamentar al PSD+PC, s-a făcut aprecierea că, pentru agricultorii români, anul agricol 2010 ar fi putut fi o şansă, iar pentru economia României un important sector de creştere. Acest lucru s-ar fi întâmplat dacă guvernul României ar fi avut un program de investiţii în agricultură coerent şi fundamentat ştiinţific.

În anul agricol 2009 - 2010, Guvernul României nu a acordat agricultorilor niciun sprijin real. Astăzi putem evalua corect consecinţele neimplicării guvernului în economia rurală.

1. La grâu se puteau obţine peste 7 milioane de tone, din care:

• 1,8 milioane tone reprezentau consumul propriu;
• 600.000 tone reprezintă sămânţa necesară producţiei pentru anul agricol 2010 - 2011;
• 4 milioane de tone disponibile pentru export, la un preţ de minimum 200 de euro/tonă;
• 1,2 milioane tone, grâu aflat în gospodăriile populaţiei, care se consumă, fie în furajare, sau pentru consumul propriu.

Datorită nefinanţării tratamentelor fitosanitare şi neasigurării a minimum 2,6 euro/tonă (contravaloarea motorinei necesară uscării), datorită atacului de muşte afide şi ploşniţa cerealelor, precum şi nerecoltarea în timp scurt a grâului, s-au obţinut doar 4,6 milioane de tone de grâu şi s-au pierdut 2,4 milioane de tone. Din grâul obţinut, mai bine de 2 milioane de tone s-a vândut la începutul campaniei de recoltare, sub 100 de euro pe tonă, iar în prezent grâul se exportă de către comercianţi, care câştigă cel puţin 100 de euro la tona de grâu valorificat, sumă ce reprezintă pierderi de venituri ale agricultorilor.

Legea nr.381 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi a fost abrogată şi neînlocuită cu un alt act normativ. Agricultorii români pierd în acest an 280 milioane de euro la grâul pe care nu l-au mai recoltat şi alte 200 milioane de euro la grâul pe care l-au vândut în prima parte a perioadei de recoltare la jumătate de preţ.

Românii vor pierde din bugetul familiei şi la cumpărarea pâinii, deoarece din trimestrul I al anului 2011 se vor importa în jur de 1,2 milioane de tone de grâu, la peste 250 de euro/tonă, preţ estimat pentru perioada menţionată. În consecinţă, românii vor cumpăra pâinea mai scump cu cel puţin 20 -30%.

2. Pierderi sunt şi la rapiţă, de aproximativ o tonă pe hectar, adică 420.000 de tone, în valoare de 125 milioane de euro.

3. Pierderi se înregistrează şi la culturile de floarea-soarelui şi porumb, deoarece în acest an nu s-au irigat decât 50.000 de hectare din totalul de 1,5 milioane de hectare, care s-ar fi putut iriga. Pierderile în acest sector sunt de peste 200 milioane de euro. Specialiştii Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, organizaţiile de udători ale agricultorilor şi agrometeorologii confirmă faptul că, deşi în acest an precipitaţiile au fost abundente, repartizarea precipitaţiilor în timp a impus măcar o irigare în medie, pe suprafaţa dotată cu utilaje moderne, de cel puţin 1,5 milioane de hectare.

Nu s-a putut iriga deoarece Ministerul Agriculturii a plătit târziu şi parţial penalităţile datorate furnizorilor de energie electrică pentru anul 2009, iar agricultorii care au plătit din fonduri proprii aceste penalităţi nu şi-au primit banii înapoi.

Temperaturile excesive din ultima perioadă impun o udare de aprovizionare pentru rapiţă şi grâu acum, la care începe, foarte curând, sau a şi început, campania de însămânţare. Ministerul Agriculturii nu acordă niciun sprijin, deci nu se irigă.

4. Pierderi mari s-au înregistrat în sectorul legumicol. Anul 2010 este primul din ultimii 20 de ani, în care 90% din consumul de tomate este acoperit din import şi nu din producţie proprie. Pierderile la tomate (în jur de 100 milioane de euro) se datorează neasigurării apei pentru irigat şi a substanţelor sistemice necesare tratamentelor fitosanitare, precum şi funcţionarea defectuoasă a pieţei produsului.

5. Mari pierderi înregistrează sectorul viticol, din cel puţin două motive:

a) Ministerul Agriculturii a abrogat Ordinul cu privire la neintroducerea pe piaţă a băuturilor fermentate liniştit şi, în acest fel, viticultorii au rămas cu stocuri mari de vin şi cu o lipsă acută de bani, pierderile fiind în acest an de peste 90 milioane euro.

b) Nu s-a mai acordat viticultorilor sprijin pentru tratamentele fitosanitare. Neavând bani, aceştia nu au folosit substanţe sistemice şi, în consecinţă, mari zone viticole precum Valea Prahovei, Vrancea, Cotnari şi altele, au compromisă producţia de struguri până la 80%. Există pericolul în continuare să nu se matureze corzile, să îngheţe la iarnă şi să fie compromisă producţia de struguri şi în anul 2011.

6. Pierderi înregistrează şi fermierii crescători de porci, din două motive:

a) nu au primit niciun sprijin financiar pentru bunăstare;

b) purceii se cumpără în proporţie de 100% din alte ţări la preţuri între 54 şi 76 de euro/cap. Centrul de profit la carnea de porc este la furnizorul de purcei, purcelul reprezentând aproximativ 60% din preţul de valorificare a porcului gras la 110 kilograme; 90% dintre producătorii care au construit ferme ultramoderne de îngrăşare a porcului şi au încheiat deja prima serie pe acest an cu pierderi şi sunt în faliment.

Preţul mic la valorificarea cărnii de porc nu poate fi reglementat de către piaţă în favoarea producătorului român de carne de porc, deoarece şi în acest an, în primele 8 luni, s-au importat peste 180.000 de tone de carne de porc. Abatoarele, fabricile de mezeluri şi produse de carmangerie, fabricile de prelucrare a laptelui, construite cu banii românilor şi cu fonduri europene, în număr de 67 de unităţi, sunt în faliment, şi majoritatea scoase la vânzare datorită importurilor directe sau sub etichetă românească a cărnii, laptelui sau a produselor din carne şi lapte.

Schimbul intracomunitar şi neimplicarea Ministerului Agriculturii în urmărirea destinaţiei numărului mare de animale care trec frontiera cu destinaţia Bulgaria, dar de fapt sunt sacrificate în România şi alimentează piaţa neagră, este o altă contribuţie la falimentul fermierilor.

7. În sectorul creşterii animalelor, apărarea sănătăţii animalelor şi bunăstării acestora reprezintă o problemă de stat, motiv pentru care, până în anul 2010, statul a subvenţionat acţiunile sanitar-veterinare la animalele de fermă, în scopul păstrării indemnităţii teritoriului de boli majore.

Acţiunile sanitar-veterinare sunt stabilite la începutul fiecărui an prin ordin al preşedintelui Autorităţii Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Prin ordin se aprobă Programul strategic al acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului.

Pentru anul 2010, Programul acţiunilor a fost stabilit prin Ordinul nr.2/20.01.2010. Ulterior, a fost emis de către preşedintele Autorităţii Sanitar-Veterinare, un alt Ordin nr.38/09.04.2010, prin care se stabileşte că plata acţiunilor sanitar-veterinare pentru animalele din fermele înregistrate (autorizate sanitar-veterinar), sunt suportate de către producători.

În condiţiile în care producătorii din România nu dispun de resursele financiare necesare achitării manoperei la acţiunile sanitar-veterinare, obligatorii cuprinse în Programul strategic, există două variante:

• neexecutarea acţiunilor sanitar-veterinare, care duce la apariţia pe teritoriul ţării a unor boli majore la animale şi, implicit, sancţiuni sau restricţii de ordin sanitar-veterinar privind schimburile intracomunitare şi operaţiunile de import-export cu animale vii şi produse alimentare de origine animală;
• efectuarea acţiunilor de către medicii veterinari concesionari, care nu îşi vor putea încasa contravaloarea manoperei de la producători, şi astfel aceştia sunt decapitalizaţi, fapt care pe termen lung afectează grav, cu efecte incalculabile, capacitatea sistemului sanitar-veterinar de a ţine sub control bolile majore la animale.

În aceste condiţii, se poate afirma că producătorii subvenţionează statul, dar, de aceasta dată, există o dublă finanţare a statului, realizată de către producători, cât şi de medicii veterinari.

8. Ca o deficienţă majoră se poate menţiona lipsa crotaliilor auriculare necesare identificării animalelor, respectiv a bovinelor, bubalinelor, caprinelor, ovinelor şi a porcinelor.

Animalele trebuie identificate pentru că:

• acordarea de subvenţii şi despăgubiri către crescătorii de animale, despăgubiri provenite din diverse fonduri naţionale sau europene, este indisolubil legată de existenţa unor efective de animale identificate, înregistrate în Baza naţională de date şi la care se poate urmări cu maximum de acurateţe trasabilitatea;
• accesarea subvenţiilor directe pentru animalele neidentificate nu se va putea efectua în mod coerent şi conform reglementărilor europene;
• întocmirea dosarelor pentru acordarea sprijinului pentru fermele de subzistenţă în valoare de 1500 de euro/fermă, pentru fiecare gospodărie, nu se va putea efectua pe animalele neidentificate;
• mişcarea animalelor şi comerţul intracomunitar cu animale este strâns legată de animalele identificate şi înregistrate;
• proprietarii de animale nu le pot înstrăina, respectiv vinde, iar dacă o fac riscă sancţiuni severe;
• acţiunile sanitar-veterinare din Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului şi a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, este obligatoriu să se desfăşoare pe animale identificate şi înregistrate în Baza Naţională de Date (BND), în caz contrar neputându-se face dovada unei bune supravegheri a stării de sănătate a animalelor şi, nu în ultimă instanţă, nu se pot deconta aceste activităţi, pe care medicii concesionari le execută.

Tot pe animale identificate şi înregistrate se bazează declararea indemnităţii ţării pentru anumite boli, putând menţiona aici monitorizarea supravegherii pentru ESB (adică boala vacii nebune) şi încadrarea României într-un grad inferior de risc.

În consecinţă, este necesară acordarea în regim de urgenţă a necesarului de crotalii pentru toate speciile de animale, concomitent cu descentralizarea prin transferarea către Direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor a procedurilor de achiziţie.

9. Subvenţia pe hectar, aferentă anului agricol 2009 -2010, s-a acordat în avans şi numai componenta alocată din fondurile europene, şi aceasta la nivel de 80%, şi sub forma unui credit în baza adeverinţei de la APIA, credit pe care se plătesc dobânzi. Pierderile de subvenţii notate în dreptul agricultorilor au fost cuprinse între 17 - 20 euro/ ha, adică 140 milioane euro la nivel naţional.

10. Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură (APIA) este, fără îndoială, instituţia ale cărei activităţi a fost cel mai puternic afectată de către managementul deficitar al Ministerului Agriculturii, generând astfel cele mai grave consecinţe asupra agriculturii si fermierilor.

Ca urmare a măsurilor de reorganizare administrativă, iniţiată recent de Guvern, structura organizatorică a APIA a fost afectată într-o asemenea măsură, încât este ameninţată însăşi existenţa acestei instituţii vitale pentru agricultura românească.

Prin HG nr.782 din 21 iulie 2010, s-a decis reducerea numărului maxim de angajaţi ai APIA, la maximum 4.882 de persoane. Această măsură a Guvernului survine în ciuda faptului că, în repetate rânduri, Comisia Europeană a atras atenţia autorităţilor române asupra faptului că APIA trebuie să îşi sporească numărul de personal, iar acesta trebuie sa fie mai bine motivat financiar.

Conform infogramei nr.5393/04.06.2009, "România va fi penalizată masiv, cu 10% din plăţi, în fiecare an, ceea ce înseamnă aproximativ 50 milioane euro/an". Mai mult, prin infograma nr.5125/02.07.2010, Comisia Europeană atrage atenţia asupra faptului că "decizia de reducere a personalului APIA" ridică şi mai mari semne de întrebare asupra capacităţii acestei agenţii de a-şi asuma multiplele responsabilităţi. În caz contrar, APIA nu va mai fi capabilă să-şi exercite funcţiile de baza, plăţile directe şi măsurile de piaţă, unele măsuri finanţate din fonduri europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală, plăţi reprezentând sprijin financiar din bugetul naţional.

Conform art. 1 din Regulamentul CE nr.885/2006 "pentru a fi autorizată, orice agenţie de plată, aşa cum este definită la art.6 alin. (1) din Regulamentul Comunităţii Europene nr.1290/2005, trebuie să aibă o structură administrativă şi un sistem de control intern, care să îndeplinească condiţiile stabilite la Anexa I, denumite în continuare "condiţii de autorizare" referitoare la:

a) mediul intern;

b) activităţile de control;

c) informarea şi comunicarea;

d) monitorizarea".

Consecinţa perpetuării actualei situaţii va fi retragerea acreditarii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură şi, deci, privarea fermierilor români de orice formă de sprijin, fie ea din bani europenei sau din bugetul naţional.

Efectele negative ale destabilizării Agenţiei de Plăţi nu au întârziat să apară. Subvenţia pe hectar, aferentă anului agricol 2009 -2010, s-a acordat, aşa cum spuneam, în avans, şi numai componenta alocată din fondurile europene, şi aceasta la nivel de 80%, şi sub forma unui credit, în baza adeverinţei de la APIA, pentru care se plătesc dobânzi. Pierderile de subvenţii notate în dreptul agricultorilor au fost cuprinse între 17 - 20 euro/ ha, adică 140 milioane euro la nivel naţional.

Pentru campania 2010, s-a decis nealocarea plăţilor naţionale compensatorii, adică a subvenţiei pe care România este îndreptăţită să o dea către fermieri, din bugetul naţional.

Stimaţi colegi,

La pct.11 ne referim la fondurile europene. La fondurile europene, la niciun capitol Ministerul Agriculturii nu a încheiat, nu a contractat, nu a plătit sumele ce se puteau angaja din fondurile europene, datorită birocraţiei, schimbării Ghidului solicitantului de mai multe ori şi, pe aceeaşi măsură, datorită încercării guvernanţilor de a atribui, acordând proiecte eligibile majorităţii proiectelor clientelei politice.

Conform raportului Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerului de Finanţe, România a atras numai 19% din fondurile europene, alocate de la 1 ianuarie 2007.

Cofinanţarea de către Ministerul Agriculturii se face extrem de greu. O situaţie nemaiîntâlnită o reprezintă faptul că bugetul Ministerului Agriculturii pe anul acesta reprezintă doar 220 milioane de lei, iar la rectificare, ministrul agriculturii a acceptat să reducă bugetul ministerului în favoarea altor ministere cu 142 milioane lei.

12. Situaţia cea mai grea o au însă fermele de subzistenţă, acestea reprezentând o mare problemă socială. Astfel, din totalul exploataţiilor agricole de 4.256.000, exploataţiile de subzistenţă reprezintă 3.870.000, adică 90,1%.

Aceste exploataţii au o dimensiune economică determinată pe baza marjei brute standard a exploataţiei între 0 şi 2 UDE (Unitate de Dimensiune Economică). Sprijinul acordat acestor ferme din banii Uniunii Europene, ferme care cuprind 6.220.000 de hectare teren agricol, trebuia să se ridice la 476 milioane de euro.

Până astăzi s-au efectuat plăţi doar pentru 6.140 de agricultori, cu o valoare publică de 9,21 milioane de euro, reprezentând doar 2% din 476 milioane de euro, câte sunt alocate.

La acest capitol am putea adăuga lipsa de rânduială, de transparenţă şi de muncă eficientă a Ministerului Agriculturii care, pentru măsura de instalare a tinerilor agricultori, a cheltuit pentru 506 proiecte o valoare publică de doar 6,21 milioane de euro, din 337 milioane euro alocate, adică 1,6%.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la forma de alocare a subvenţiei Uniunii Europene, pentru o fermă mixtă, sprijin pentru zonă defavorizată montană, plăţi pentru agromediu, sprijin pentru zonă semnificativ defavorizată, respectiv SAPS - Schema de Plată Unică pe Suprafaţă, FEADR - Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, FEP - Fondul European pentru Pescuit.

Afirmaţia ministrului agriculturii referitoare la "atragerea masivă a fondurilor europene" este nefondată, deoarece sumele de care vorbeşte domnul ministru reprezintă: plăţi directe pe suprafaţă (SAPS) circa 560 milioane euro, fonduri pentru Măsura 322 (Dezvoltarea şi renovarea satului românesc), care reprezintă 680 milioane euro, deci totalul fondurilor atrase, plăţi directe pe suprafaţă şi dezvoltarea satului românesc este de 1,24 miliarde de euro.

Se poate observa, cu uşurinţă, că celelalte măsuri lansate de APDRP, au atras o sumă infimă, luând în considerare declaraţia ministrului agriculturii, care a afirmat că în conturile agricultorilor au intrat 1,3 miliarde de euro.

13. Ministrul agriculturii nu a înţeles, de la ultima moţiune simplă pentru agricultură şi până în prezent, că trebuia să-şi îmbunătăţească relaţiile de comunicare şi colaborare cu organizaţiile producătorilor, deoarece membrii acestora sunt cei care aplică legislaţia emisă de Ministerul Agriculturii în concordanţă cu reglementările Uniunii Europene. Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR) are în componenţa sa toate organizaţiile profesionale cu reprezentativitate naţională şi este afiliată la Bruxelles, fiind reprezentanţii României în relaţiile cu celelalte organizaţii şi cooperative ale agricultorilor la nivel european. Astăzi, FNPAR are tot 7 grupe de lucru, acoperite cu 7 experţi la nivel european, dintr-un total de 85 de grupe de lucru, la care noi, România, avem dreptul, deoarece ministrul agriculturii nu a înţeles, aşa cum au procedat omologii domniei sale din celelalte ţări membre, că plata cotizaţiei şi participarea agricultorilor la Bruxelles nu este ajutor de stat, ci este în interesul României.

Grupul parlamentar al PSD+PC vă propune să votaţi această moţiune, având în vedere situaţia nemaiîntâlnită în agricultură la care se adaugă şi următoarele greşeli.

În plină criză se constată că specialiştii agricoli care cunosc meseria grea de agricultor şi care au învăţat în perioada de preaderare şi în cei doi ani de la aderare a României la Uniunea Europeană să lucreze cu fonduri europene pe bază de proiecte, Ministerul Agriculturii îi organizează şi reorganizează de opt luni de zile. În consecinţă, întregul sistem, circa 3.000 de specialişti, în loc să lucreze, să se concentreze pentru organizarea şi modernizarea producţiei agricole, creşterea competitivităţii agricultorului român prin înaltă tehnologie, prin productivitate şi eficienţă economică, ei sunt tot timpul, în reorganizare. Ministerul Agriculturii în loc să stimuleze şi să acorde bonificaţii de succes pentru proiectele din fonduri structurale, îi trimite în şomaj. Schimbă şi reschimbă conducerile. De opt luni de zile numai şefii, care reprezintă, de regulă clientela politică, sunt siguri de posturile lor. Restul se gândesc numai la ziua de mâine. A fi sau a nu mai fi în serviciu. Şi cum nenorocirile nu vin niciodată singure, Ministerul Agriculturii nu a schiţat niciun gest pentru a lămuri comisia prezidenţială să nu retrimită spre reexaminare Legea Camerelor Agricole, lege care reprezenta, în aceste condiţii grele, un cadru instituţionalizat în care agricultorii români şi-ar fi găsit, acolo unde ei trăiesc şi muncesc, sursa de informare directă şi la îndemână pentru a se descurca în hăţişul birocratic al modernizării agriculturii prin proiecte de tip european.

1. Cea mai mare lovitură pe care o dă Ministerul Agriculturii agricultorilor este aceea că nu a notificat până la termenul pe care Comisia Europeană l-a stabilit, care sunt punctele de vedere ale agricultorilor români privind participarea economiei rurale româneşti la efortul UE de a face faţă marilor provocări ale zonelor de concurenţă în plină ascensiune economică, şi în primul rând în domeniul agricol. Această notificare trebuia făcută la încheierea dezbaterilor privind Politica Agricolă Comună (PAC). Ministerul Agriculturii nu poate face dovada eforturilor concrete, prin documente oficiale care să demonstreze că a solicitat Uniunii Europene apropierea condiţiilor de organizare şi de dotare a fermelor româneşti de condiţiile pe care le au agricultorii din alte state europene. Acest aspect este cu atât mai grav cu cât la întâlnirea organizată de europarlamentarii Daciana Sârbu şi Viorica Dăncilă la Camera Deputaţilor cu membrii comisiei AGRI ai Parlamentului European, în luările de cuvânt ai membrilor delegaţiilor europarlamentare ni s-a atras atenţia că uniunea Europeană nu poate acorda agricultorilor români condiţii egale cu agricultorii ţărilor membre dacă oficialităţile române şi reprezentanţii agricultorilor români nu cer aceasta, documentat şi cu fermitate. Preşedintele Grupului de lucru AGRI, care a vizitat România, domnul Janusz Wojciechowski, care este vicepreşedinte al Comisiei de Agricultură a Parlamentului European a afirmat, la întoarcerea în Parlamentul European, la desfăşurarea lucrărilor în plen din Comisia de agricultură, odată cu prezentarea raportului despre vizita în România, că: "Agricultura României este un dezastru", repetând această afirmaţie de 3 ori!
2. Datorită opoziţiei ministrului agriculturii, Legea nr.45 cu privire la cercetarea agricolă a stat în parlament peste un an de zile şi, ca urmare, majoritatea institutelor şi staţiunilor de cercetare din agricultură sunt în pragul falimentului. În ultima vreme, ANAF solicită imperativ conducerii Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice transformarea institutelor de cercetare în societăţi comerciale pentru a valorifica creanţele. Aceasta reprezintă ultima lovitură dată cercetării care şi aşa a fost redusă la sub 20% din potenţialul pe care îl avea în 1990.
3. Anul acesta, Siretul a distrus mai multe localităţi şi culturi agricole şi a produs şi pierderea irecuperabilă de numeroase vieţi omeneşti. Deşi am solicitat Ministerului Agriculturii ca împreună cu Ministerul Mediului să prezinte un program coerent de proiectare şi execuţie, respectiv redimensionarea digurilor, până în prezent cele două instituţii nu au făcut public acest program. Din informaţiile pe care le deţinem s-au făcut proiecte în regim de urgenţă fără o fundamentare ştiinţifică, proiecte extrem de costisitoare, iar lucrările se execută prin încredinţarea fără licitaţie la firme nespecializate în domeniul lucrărilor hidrotehnice speciale.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă solicităm prin această moţiune simplă adoptarea următoarelor măsuri care să devină obligatorii pentru guvern şi Ministerul Agriculturii.

1. Acordarea unui buget de cel puţin un miliard de lei, prin rectificare, Ministerului Agriculturii, pentru a plăti în regim de urgenţă datoriile restante încă către fermieri, înainte de data de 20 septembrie, atât pe anul 2009 cât şi pe 2010, când, tehnologic, de fapt, în România, începe campania de însămânţări de toamnă. În aceste datorii sunt incluse restanţele la Legea nr.150, care şi-a produs efecte până la 30 decembrie, plata diferenţei la acciza la motorină, plata penalităţilor la energia electrică folosită la irigaţii, plata pagubelor produse de calamităţi şi constatate de administraţiile locale şi prefecturi, plata subvenţiei pe hectar şi care reprezintă componenta naţională, plata sprijinului pentru zootehnie, pentru pajişti, pentru cofinanţări.
2. Asigurarea prin rectificare a sumei de 600.000 lei la Ministerul Administraţiei şi Internelor, sumă necesară organizării alegerilor colegiilor de conducere a camerelor agricole.
3. Asigurarea fondurilor necesare pentru apărarea sănătăţii animalelor şi bunăstării acestora, precum şi procurarea crotaliilor auriculare necesare identificării animalelor.
4. Asigurarea demersului politic în rândul parlamentarilor puterii şi guvernului pentru a se introduce în regim de urgenţă, atât în Senat şi apoi în Camera Deputaţilor, Legea Camerelor Agricole.
5. Organizarea specialiştilor diponibilizaţi din direcţiile agricole şi instituţii deconcentrate în grupe de lucru în cadrul oficiilor de cadastru în vederea realizării cadastrului şi înscrierii în Cartea funciară a 90% din terenul agricol al României care astăzi nu este întabulat.
6. Solicităm Ministerului Agriculturii să nu se mai opună votului în plen a Legii nr.45 a cercetării agricole şi să dea toate explicaţiile necesare instituţiei prezidenţiale pentru ca această lege să nu fie trimisă în Parlament spre reexaminare.
7. Solicităm Ministerului Agriculturii şi Ministerului Mediului să facă publice programele de apărare şi gospodărire a apelor în vederea prevenirii inundaţiilor pe terenurile agricole şi în localităţi, sumele alocate şi modul de încredinţare a lucrărilor. De asemenea, solicităm poziţia oficială a Ministerului Agriculturii cu privire la propunerile aberante privind trecerea ANIF-ului la alte ministere.
8. Solicităm Ministerului Agriculturii să emită legislaţia aferentă pentru acordarea ajutoarelor de stat, atât în ceea ce priveşte fermele mici şi mijlocii (exceptarea de la notificare), cât şi fermele mari, fiind vorba în acest caz de 13 măsuri, din care au fost realizate, în diferite stadii, doar 6 măsuri.
9. Abrogarea Hotărârii de Guvern nr.752 din 21 iulie 2010 privind măsurile de reorganizare a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a Agenţiei Domeniilor Statului, precum şi stabilirea numărului de posturi pentru acestea.

O analiză temeinică în cadrul guvernului a faptului că anul 2010 şi această moţiune simplă se referă numai la anul 1010, se înscrie ca un an pierdut pentru un minister care nu a înţeles nici în acest an de criză că agricultura nu are nevoie de bani pentru pomeni electorale şi clientelă politică şi că banii solicitaţi încă din luna ianuarie (2,1 miliarde lei) ar fi însemnat investiţii în agricultură, ar fi însemnat o creştere a produsului intern brut şi venituri la bugetul statului. Nealocarea celor 2 miliarde lei (aproximativ 450 milioane de euro) a însemnat pierderi în acest an în agricultură în valoare de peste 1,4 miliarde euro.

Având în vedere cele prezentate, solicităm ca o măsură extremă, demisia ministrului agriculturii.

Ministrul agriculturii, domnul Dumitru Mihai, a citit textul acestei moţiuni şi a doua zi şi-a dat demisia.

Dacă votaţi această moţiune, înseamnă că domnul ministru Dumitru rămâne demis. Dacă nu votaţi această moţiune, înseamnă că trebuie să-l demitem pe domnul Tabără şi să-l rechemăm pe domnul Dumitru înapoi, în Guvern.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule ministru Valeriu Tabără, aveţi 40 de minute la dispoziţie. Le puteţi utiliza şi la începutul şi la încheierea dezbaterilor.

Domnul Valeriu Tabără (ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate colege deputate,

Stimaţi colegi deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să mă adresez întotdeauna de la această tribună aşa, pentru că şi în mandatul trecut, pe care l-am avut, am fost tot un coleg şi spun un coleg bun.

Sigur, chiar dacă, la această dată, aşezarea mea este pe o altă parte a baricadei, dar vă asigur că vom continua să credem că împreună vom putea face lucruri bune.

În primul rând, mă bucur că putem da răspunsul la această moţiune simplă şi cu argumentele pe care eu le-am găsit sau situaţia pe care am găsit-o la minister şi cu ceea ce trebuie să facem, sigur, în continuare.

Tematica fundamentală, precum şi elementele punctuale ale moţiunii simple reiterează cu mici variaţii aceleaşi cerinţe şi afirmaţii făcute de-a lungul anului 2010 de către Grupul parlamentar al PSD+PC referitoare la problematica generală a realităţilor sectorului agricol românesc care pleacă de la multitudinea de probleme ce s-au acumulat în decursul ultimilor 20 de ani, dar pentru care, cu mici excepţii, nu s-au găsit soluţii adecvate de nicio guvernare, inclusiv de semnatarii moţiunii care au fost, la rândul lor, decidenţi de două ori în Ministerul Agriculturii în ultimii 10 ani.

Marile probleme ale agriculturii româneşti din perioada de tranziţie, proprietatea, cadastrul, structura exploataţiilor, funcţionarea pieţelor, finanţarea agriculturii şi administraţia agricolă au rămas în dimensiuni majore, rezolvarea lor nu se poate face în 9 luni, mai ales în contextul economico-financiar actual.

De asemenea, cerinţele pentru sprijinirea agriculturii după formele anterioare nu pot fi catalogate decât ca fiind anacronice, generate de necunoaşterea statutului României de ţară membră de 4 ani a Uniunii Europene.

Cerinţele şi afirmaţiile făcute în diverse moţiuni depuse în acest an nu pot decât să ne conducă la concluzia că este nevoie pe viitor să ne apropiem mai mult de grupurile parlamentare pentru a explica filozofia sprijinului european pentru agricultură şi marja de manevră referitoare la sprijinul posibil de acordat din fonduri naţionale, pentru că, aşa cum sunt expuse în moţiune, se poate concluziona că nu se cunosc principiile de bază ale politicii agricole comune.

Într-adevăr, aşteptările pentru anul agricol 2010 au fost mai mari, deoarece evaluările intermediare ale producţiei de grâu făcute de specialişti indicau acest lucru. Rezultatul înregistrat până acum la unele culturi poate fi imputat condiţiilor meteorologice adverse din lunile iunie şi iulie care au afectat culturile de cereale în faza de maturitate şi recoltare, şi nu lipsei unui program de investiţii în agricultură, coerent şi fundamentat ştiinţific care, oricum ar fi fost implementat, ar fi avut aceeaşi finalitate în faţa naturii.

Reamintim că România are un program de investiţii oficial recunoscut de Uniunea Europeană şi asumat, care este în derulare, şi anume programul naţional de dezvoltare rurală pentru perioada 2007-2013 al cărui buget depăşeşte 10 miliarde de euro.

De asemenea, afirmaţiile referitoare la necesitatea finanţării unui program sau altul ar trebui să fie bazate şi fundamentate pe argumente şi calcule de impact şi eficienţa politicilor derulate până acum. Iar, orice decizie de finanţare viitoare trebuie să nu fie declarativă, ci fundamentată, precizîndu-se valoarea impactului potenţial al măsurilor respective.

Afirmaţia că în anul agricol 2009-2010, Guvernul României nu a acordat agricultorilor niciun sprijin real nu este reală, deoarece nu se poate afirma că sprijinul acordat prin politica agricolă comună nu este un sprijin real. Cu un exemplu: în 2010, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a făcut plăţi de 2 miliarde de lei din bugetul naţional şi peste un miliard de euro din bugetul european.

Însuşi textul moţiunii, "agricultorii români, sufocaţi de importuri şi falimentaţi de politica agricolă a Guvernului Boc", ar trebui revizuit şi poate lărgit, deoarece agricultorii români sunt sufocaţi de importuri încă de pe vremea guvernărilor anterioare, din care unii semnatari ai moţiunii au făcut parte şi precum şi dânşii cunosc acest lucru, această problemă nu se poate regla peste noapte. Situaţia aceasta este foarte gravă, ţinînd cont de sumele alocate agriculturii în ultimii ani care nu au condus, aşa cum era de aşteptat, la diminuarea balanţei comerciale.

Pentru clarificare, am dori să precizăm unele aspecte referitoare la sprijinul acordat agriculturii în perioada de după aderare şi referitoare la demersurile întreprinse în acest an.

În perioada 2007-2009, statul român a subvenţionat puternic agricultura prin toate instrumentele folosite până la momentul aderării atât prin fonduri de la bugetul naţional, cât şi prin fonduri europene, a căror valoare a crescut gradual de la un an la altul, începând din momentul aderării.

Valoarea sprijinului total efectiv acordat anual agricultorilor a fost de aproximativ 1,3 miliarde de euro de la bugetul de stat, la care se adaugă sumele de la Uniunea Europeană în creştere graduală până la circa 700 de milioane de euro în anul 2009. Acestea nu includ şi sumele acordate prin programele SAPARD şi PNDR. La 31 decembrie 2009 a expirat perioada de tranziţie în care, conform Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România putea continua să acorde subvenţii care nu erau conforme cu regulile concurenţei şi cu ajutoarele de stat din Uniunea Europeană. Au încetat astfel să mai existe 56 de scheme de ajutor de stat, în locul cărora nu s-a pregătit nimic în schimb în cei trei ani postaderare, deci nici în anul trecut.

România şi implicit decidenţii ar fi trebuit să se pregătească pentru anul 2010 şi să reducă progresiv formele vechi de sprijin folosind întreaga perioadă de tranziţie de trei ani pentru înlocuirea treptată a ajutoarelor neconforme cu altele conforme pentru a pregăti şi atenua şocul schimbărilor repercutat asupra fermierilor, măsuri care ar fi trebuit acompaniate de informarea fermierilor.

Strategia aleasă, să nu dăm acum, când mai putem, cât mai mult, facilitată şi de o situaţie economică favorabilă, îşi arată în acest an efectul. Pe lângă faptul că o serie de instrumente de sprijin nu mai pot fi acordate în formele anterioare, se adaugă conjunctura economică nefavorabilă care diminuează radical resursele disponibile la bugetul naţional.

Ministerul Agriculturii a fost în anul 2009 într-o situaţie de interimat de 9 luni şi o guvernare de 3 luni, în care guvernul demis prin moţiunea de cenzură a asigurat numai funcţionarea curentă, neputând emite acte normative pentru definirea unor noi politici şi a pierdut un timp preţios, ultimele luni ale anului 2009, în care să mai adopte măsuri legale necesare evitării unei întreruperi bruşte a regimului tranzitoriu a ajutoarelor de stat în agricultură.

Există o responsabilitate politică comună care nu poate fi imputată doar guvernului sau Ministerului Agriculturii şi întregii clase politice, inclusiv semnatarilor moţiunii.

Nevoile reale de sprijin ale agriculturii României, cât şi alocările bugetare consistente aprobate în această perioadă de guvern şi Parlament în diferitele lor compoziţii politice au făcut ca în fiecare din ultimii trei ani să nu poată fi onorate la timp toate angajamentele faţă de fermieri, instituindu-se - şi accentuez acest lucru - un proces conştient, dar absolut nesustenabil de rostogolire a datoriilor din anul curent în contul bugetului anului următor, astfel că, în condiţiile unui buget de austeritate, totalitatea resurselor bugetare ale anului 2010 să fie utilizate aproape exclusiv pentru plata angajamentelor anului trecut.

menţionăm că restanţele corespunzătoare anilor 2007-2009 au fost între 200 şi 400 de milioane de euro. Din 2,02 miliarde de lei bugetate în anul 2010 pentru subvenţii, 1,8 miliarde au reprezentat datoriile anului 2009. Au rămas astfel pentru politici naţionale pentru anul 2010 doar 220 de milioane de lei, în limita cărora au putut fi pregătite, aprobate şi notificate noile forme de ajutor de stat.

Chiar dacă România nu ar fi fost afectată de criza financiară mondială, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu ar fi putut continua subvenţionarea agriculturii cu bani de la bugetul naţional în formele şi la nivelul la care s-a făcut în anii anteriori.

Astfel, acest lucru îl cunoşteau şi membrii Parlamentului care au votat Programul de guvernare şi bugetul aferent acestuia, după cum, probabil, îl cunoşteau şi cei care nu au votat respectivele documente.

În condiţiile alocărilor bugetare limitate din anul 2010, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi-a propus să gestioneze cât mai bine fondurile naţionale şi europene pentru a asigura îndeplinirea prevederilor Programului de guvernare, să rezolve într-un timp scurt probleme administrative, organizatorice şi funcţionale ce aşteptau de mai bine de un an să fie rezolvate, ca urmare a interimatului prelungit, în 9 luni s-au pregătit şi aprobat 41 de proiecte de acte normative, 59 de ordine de ministru şi să finalizeze reglementarea sprijinului sectorului pentru a reda coerenţa actului guvernamental.

Pentru a nu vă plictisi cu enumerarea tuturor actelor normative aprobate şi acţiunilor întreprinse de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în ultimele 9 luni, am decis să vă anexez la material, la prezentul răspuns, un raport de activitate succint şi cine este interesat poate să-l consulte.

Doamnelor deputate şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi acum să răspund pe scurt la fiecare dintre problemele indicate în moţiunea simplă.

Referitor la afirmaţiile de la punctul 1 - recolta de grâu din campania 2010 afectată de nefinanţarea tratamentelor fitosanitare şi a motorinei pentru udare, abrogarea Legii nr.381 şi aşa mai departe.

Producţia de grâu a anului 2010, conform ultimelor date operative, tabelul 1 pe care-l aveţi şi n-am să mă aplec asupra cifrelor, este de circa 5,7 milioane de tone, 81% din producţia potenţial menţionată în textul moţiunii de 7 milioane de tone.

Precizăm că în anul 2000, dacă vreţi datele precise, şi cu ultimele evaluări ale Institutului de bioresurse alimentare, producţia de grâu este de circa 5 milioane 699 de milioane de tone, din care 40% am văzut azi aceste date este grâu de panificat, foarte bun pentru panificaţie, 20% este grâu bun de panificaţie, inclusiv circa 5-10% care se pretează anumitor utilizări şi domenii pentru panificaţie.

Precizăm că în anul agricol 2009-2010, peste 200 de mii de hectare cultivate cu grâu au fost afectate de fenomene meteorologice adverse - îngheţ, grindină, ploi abundente şi inundaţii -, ceea ce a condus la diminuarea cantitativă a recoltei şi a influenţat în mare parte calitatea grâului recoltat. cantitatea pierdută este estimată la circa 540 de mii de tone, la o producţie medie de 2,7 tone pe hectar, chiar dacă grâul potenţial pierdut din calamităţi s-ar vinde cu 200 de euro pe tonă, pierderea ar fi de circa 100 de milioane de euro, şi nu de 280 de milioane, aşa cum s-a precizat, sau este precizat în textul moţiunii.

Apreciem că recolta de grâu a anului 2010 asigură necesarul de consum intern. Dacă luăm în calcul estimările privind necesarul de consum enumerate în textul moţiunii, ar exista chiar şi un excedent de 2,1 milioane tone pentru export.

Referitor la pierderea datorată preţului grâului, menţionăm că preţul la nivel naţional este dictat de piaţă, fiind de obicei influenţat şi de condiţiile meteorologice ale anului agricol, respectiv calitate, practic de oferte şi de ciclul de producţie, dar şi de evoluţia pieţei mondiale.

Anul acesta, pe pieţele reprezentative - Banat, Muntenia, Oltenia, preţul mediu franco depozit la grâu pentru panificaţie a înregistrat o creştere de la 441 de lei pe tonă la data de 1 iulie 2010 la 564 de lei pe tonă la data de 10 august 2010, creştere de 28%, la 1 septembrie, înregistrându-se 600 de lei pe tonă. se poate spune că preţul a fost unul mare comparativ cu cel de anul trecut.

Având în vedere evoluţiile pe piaţa mondială a grâului care influenţează implicit şi preţurile de pe piaţa internă, se poate aprecia că în perioada următoare preţul grâului în România va păstra o tendinţă temperată de creştere.

În sectorul de morărit-panificaţie, asociaţii patronale au comunicat o tendinţă similară de creştere a preţurilor în perioada 1 iulie - 10 august 2010, preţul la făină a crescut cu circa 40%, la pâine, preţul s-a menţinut relativ constant, circa 2,8 lei/kg, sau 0,85 lei/bucată, cu posibile tendinţe de creştere în următoarea perioadă.

În condiţiile de piaţă menţionate anterior, nu se susţin afirmaţiile din textul moţiunii privitoare la posibilele pierderi pe care le înregistrează fermierii la vânzarea grâului. Referitor la afirmaţia că s-au vândut 2 milioane de tone de grâu sub 100 de euro/tonă, pentru că fermierii au fost nevoiţi să vândă imediat comercianţilor recolta obţinută, menţionăm că anul trecut a fost lansat programul "primul siloz" care dă posibilitate fermierilor care nu deţin spaţii de depozitare adecvate să păstreze producţia realizată pe o perioadă mai îndelungată şi să o valorifice pe piaţă în condiţii avantajoase, nu în orice condiţii şi atunci când preţul este scăzut. În schimbul mărfii depozitate, fermierul primeşte certificatul de depozit, care constituie titlul de credit negociabil, reprezentativ al mărfii la ordin transmisibil, fără limită de restricţii.

Pe lângă faptul că programul oferă posibilitatea de stocare pentru a putea fi valorificat în condiţii avantajoase, accesarea sistemului certificatului de depozit dă posibilitate fermierului: să obţină un credit bancar pentru reluarea ciclului de producţie; să achiziţioneze input-uri în schimbul certificatului de depozit; să tranzacţioneze marfa pe piaţă, inclusiv în cadrul bursei de mărfuri. Totodată, acest mecanism constituie o garanţie pentru fermieri asupra mărfii depozitate, garanţie asigurată de administraţia schemei de garantare, Fondul de Garantare a Creditului Rural.

În anul 2009, au fost depuse cereri în valoare acordării licenţelor de depozit pentru seminţe de consum, pentru capacitate de depozitare, de circa 5352 de mii de tone. Comisia pentru acordarea licenţelor de depozit a eliberat un număr de 174 de licenţe de depozit pentru 95 de operatori economici, capacitatea de depozitare licenţiată în prezent fiind de 3747 de mii de tone, reprezentând 70% faţă de capacitatea solicitată prin cererile înregistrate la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Până în prezent, au fost distribuite din cele 10.000 de certificate tipărite de Fondul de Garantare a Creditului Rural, un număr de 1220 de certificate de depozit pentru 12 operatori economici, care deţin o capacitate licenţiată de circa 796.495 de tone, reprezentând 21% din capacitatea totală licenţiată până în prezent, de 3.786.598 de tone aferente celor 95 de operatori economici licenţiaţi de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În scopul stimulării utilizării acestora pentru obţinerea de credite bancare, s-a semnat protocolul de colaborare între Bursa Română de Mărfuri, CEC Bank SA, Fondul de Garantare a Creditului Rural pentru crearea posibilităţilor de creditare pe baza certificatului de depozit şi a utilizării mecanismului de tranzacţionare la bursă a certificatelor de depozit. În acelaşi timp, depozitele licenţiate, care au avut la dispoziţie certificatele de depozit, au pus în circulaţie un număr de 90 de certificate de depozit pentru cantitatea de 98.212 tone de seminţe, cu o valoare actualizată, la data de 20 mai 2010, de 58.587.697 roni. Pe seama acestor certificate de depozitare au primit credite bancare în valoare de 10 milioane de euro, corespunzătoare cantităţilor seminţelor de consum, evidenţiate pe certificate de depozit.

Punctul 2. În ce priveşte producţia de rapiţă, precizăm că producţia medie de 1.589 de kg pe hectar înregistrat în anul 2010 se situează în marja producţiilor medii din ultimii şase ani, drept pentru care apreciem ca nesustenabile menţiunile din textul moţiunii privitoare la pierderile de 1 tonă pe hectar la cultura rapiţei.

Punctul 3. Referitor la floarea-soarelui şi porumb, considerăm ca nefondate afirmaţiile privind pierderile la aceste culturi atât timp cât recoltatul la floarea-soarelui s-a realizat pe doar 30% din suprafaţă, iar la porumb, la această dată, aproape 50%, iar la porumb abia a început.

Referitor la afirmaţiile că s-au irigat numai 50 de mii de hectare din totalul de 1,5 milioane pentru anul 2010, ANIF a încheiat contracte cu beneficiarii pentru o suprafaţă de circa 422.643 de hectare, din care 418.126 de hectare cu organizaţiile utilizatorilor de apă. Până la data de 31.08.2010, culturile agricole au primit cel puţin o udare, suprafaţa irigată fiind de circa 75.000 de hectare.

Referitor la întârzierile la plata penalităţilor datorate la energia electrică, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a plătit aceste penalităţi şi datorii în mai 2010.

Au mai rămas de plătit penalităţi la consumul de energie consumat după data de 30 septembrie 2009, care, potrivit legii, trebuiau decontate de către organizaţiile utilizatorilor de apă. E o problemă căreia trebuie să-i găsim rezolvarea. Menţionăm că subvenţia pentru energie electrică pentru irigaţii că nu mai poate fi acordată, fiind un ajutor de stat neconform şi asta ştim cu toţii. Soluţia pentru reducerea costului irigaţiei este finanţarea proiectelor de investiţii pentru tehnologii de irigare ce economisesc apa şi energia şi au un impact favorabil asupra mediului înconjurător şi producţiei agricole.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are în curs de finalizare un program cu Banca Mondială pentru reabilitarea sistemului de irigaţii în valoare de 80 de milioane de dolari. Prin acest program au fost reabilitate trei sisteme de irigaţii, Sadova-Corabia, Tecuci şi Terasa Viziru. Sistemele reabilitate au fost selectate în funcţie de eficienţă. Nu au fost incluse sisteme care, datorită tehnologiei, chiar reabilitate, au costuri mari de exploatare.

În curs de pregătire este strategia privind irigaţiile pentru care se elaborează un plan de acţiune pentru ca irigaţiile să se concentreze în zonele viabil economic şi să se asigure exploatarea sistemului de irigaţii astfel încât să se prevină folosirea ineficientă a energiei, a apei, a fondurilor publice care se alocă pentru reabilitare. Şi doi, să se prevină excesul de umiditate, eroziunea şi poluarea solului.

Pe lângă acestea, a fost lansată şi Măsura 1.2.5. prin care organizaţiile utilizatorilor de apă îşi pot achiziţiona echipamente de udat şi-şi pot reabilita canalele şi pompele aflate în folosinţă.

În sesiunea 15 mai-15 aprilie 2010, 36 de organizaţii ale utilizatorilor de apă au depus proiecte care au în exploatare infrastructuri de irigaţii de pe un teritoriu cu o suprafaţă de 161 de mii de hectare.

În cea de a doua de sesiune de depunere a proiectelor pentru măsura menţionată, care se va organiza în perioada 15 octombrie-15 noiembrie 2010, vor fi alocate fonduri nerambursabile în valoare de 148.774.185 de euro.

În vederea micşorării costurilor pentru 1000 de mc de apă pompată pentru irigaţii a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr.408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură. Astfel, organizaţiile utilizatorilor de apă, precum şi membrii acestora, care irigă prin intermediul pompelor acţionate cu motoare pe motorină pot achiziţiona motorina cu acciza redusă de la 293,215 euro/1000 de litri la 21 de euro la 1000 de litri de motorină, în limita a 50 de litri pentru fiecare mie de metri cubi de apă pompată pentru irigaţii.

Cantitatea de motorină pentru irigaţii, achiziţionată cu acciză redusă până la data de 30 iunie 2010, a fost conform cererilor eligibile de 40 de tone.

La punctul 4. În anul 2010, producţia de tomate cultivate în câmp a fost diminuată din cauza precipitaţiilor abundente din lunile iunie-iulie, acestea favorizând în mod deosebit apariţia unor boli criptogamice, precum mana. Pierderile datorate acestei boli sunt estimate la circa 70-80%. De aceea, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a creat o schemă de subvenţionare a primelor de asigurare, astfel încât în anii următori veniturile fermierilor să nu mai fie diminuate substanţial din cauze similare.

La punctul 5 din moţiunea simplă. În sectorul viticol şi în ce priveşte băuturile fermentate, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a elaborat şi promovat succesiv trei ordine de ministru, 192/2008, 334/2009 şi 766/2010, în scopul asigurării cadrului legal pentru producerea şi comercializarea acestor tipuri de băuturi. La această dată, ordinul comun al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.766/1594/675/2009 este suspendat în instanţă, din păcate. Până la suspendarea acestui ordin, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a elaborat un nou proiect de ordin, care a urmat procedura de notificare a Comisiei Europene şi care, în prezent, se află în avizare interministerială - este la Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. După publicarea acestui ordin va avea şanse minime să fie suspendat, deoarece a fost respectată procedura de avizare internă şi externă conform legislaţiei europene.

Pentru o monitorizare mai riguroasă a procedurii producerii şi comercializării băuturilor fermentate liniştite, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a susţinut accizarea acestor tipuri de băuturi.

În ceea ce priveşte susţinerea financiară a sectorului, viticultorii români beneficiază anual de un pachet financiar naţional de 42,1 de milioane de euro, indiferent de forma de organizare sau de suprafaţa pe care o deţin şi exploatează, în principal pentru înfiinţarea de plantaţii viticole şi promovarea vinurilor pe terţe pieţe. La acestea se mai adaugă sume disponibile prin APDRP.

Punctul 6. Pierderile înregistrate de crescătorii de porci nu sunt datorită lipsei sprijinului, ci lipsei de competitivitate în acest sector. După cum ştiţi, în Uniunea Europeană nu se acordă niciun fel de sprijin direct pentru acest sector, singura formă de subvenţionare fiind cea pentru investiţii.

Referitor la pierderile pe care le au fermierii crescători de porci "deoarece nu au primit niciun sprijin financiar pentru bunăstare", menţionăm că este o afirmaţie inexactă, deoarece ar însemna că deja fermierii asigură măsurile de bunăstare şi nu mai pot fi eligibili pentru acest sprijin şi probabil că nu mai au nevoie de acest sprijin care, de fapt, reprezintă o compensare a pierderile de venit datorate asigurării condiţiilor de bunăstare.

Menţionăm că acesta este un angajament multianual care trebuie respectat şi nu se acordă sprijin pentru măsurile aplicate anterior aprobării măsurii. Acest sprijin va fi accesibil doar din ultimul trimestru al anului 2010.

Sprijinul pentru bunăstare la porcine a fost instituit prin Hotărârea de Guvern 839 din 2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcine. Acest act normativ intră în vigoare de la data emiterii deciziei Comisiei de autorizare a acordării ajutorului de stat. Se estimează că această decizie va fi emisă până la sfârşitul lunii septembrie 2010, având în vedere corespondenţa comisiei pe acest subiect şi acordul de principiu cu privire la această formă de ajutor de stat.

Cu privire la achiziţiile de purcei din alte ţări, menţionăm că nu poate fi responsabil ministrul Dumitru de lipsa unităţilor de reproducţie şi a celor pentru creşterea purceilor de la 7 la 25 de kg, aceasta fiind o problemă apărută după Revoluţie, pentru că a fost identificată această problemă în 2010, s-a modificat planul naţional de dezvoltare rurală astfel încât investiţiile unităţii de reproducţie să fie prioritare, acordându-li-se punctaje în plus.

Această modificare nu va avea desigur impactul imediat, dar va duce la apariţia de unităţi de reproducţie şi astfel se va diminua importul de purcei în viu în perioada următoare.

Este acuzat Guvernul actual pentru politica de acum şase ani, când s-au finanţat unităţi mari de prelucrare şi abatorizare, în loc să se încurajeze unităţile mici, care să deservească anumite zone.

Urmare a acelor decizii, s-au finanţat capacităţi imense, care, acum, în contextul crizei economice, nu mai au puterea financiară să importe materie primă şi nu pot funcţiona la capacitatea prevăzută, iar ca să nu lucreze în pierdere, mai bine stau închise. Având aceste date şi informaţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a luat decizia, în 2010, de a nu mai finanţa prin Planul naţional de dezvoltare rurală crearea de unităţi noi de prelucrare, ci doar modernizări.

La punctele 7, 8, este acuzat ministerul pentru problemele din sectorul sanitar veterinar tocmai de cei care au scos ANSVSA din subordinea şi chiar din coordonarea Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale "..

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule ministru,

Dacă vă rugăm frumos să finalizaţi; aveţi 40 de minute. Ştiu că aveţi emoţia funcţiei dumneavoastră noi, dar aveţi 40 de minute la început şi la finalul moţiunii simple şi o să vă rog frumos să încheiaţi.

Domnul Valeriu Tabără:

O să încerc să închei. Mai citesc câteva din răspunsuri.

... pentru a nu avea niciun control asupra activităţii acestuia. Este drept că, fiind în acelaşi Guvern, ar trebui să fie o colaborare între instituţii, ceea ce şi există, dar în cazul de faţă MADR nu poate face o politică pe un sector pe care nu este responsabil. De aceea vă prezentăm câteva informaţii de la ANSVSA ele sunt înscrise în răspuns, am să trec peste ele, pentru că sunt complete.

Aş vrea doar câteva chestiuni legate de punctul 9 din moţiune. În conformitate cu art.1 din Regulamentul Comisiei Europene nr.691/2009, "începând cu data de 16 octombrie 2009, statele membre pot plăti fermierilor avansuri de până la 70% din plăţi în funcţie de cererile depuse în 2009 în condiţia finalizării verificării condiţiilor de eligibilitate în conformitate cu art.20 din Regulament". Astfel, pentru a veni în sprijinul fermierilor - şi accentuez acest lucru - APIA a efectuat pentru prima dată de la înfiinţare, în perioada 16.10.2009-01.12.2009 plăţi în avans către solicitanţii plăţilor pe suprafaţă în valoare de 310 milioane euro pentru aproximativ 70% din fermieri şi o suprafaţă de circa 6.000.700 de hectare.

În conformitate cu dispoziţiile art.29 alin.(2) din Regulamentul nr.73/2009, plăţile se fac în cel mult două rate pe ani, în cursul perioadei care începe de la 1 decembrie şi se încheie la 31 iunie a anului calendaristic următor.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură a încheiat convenţii tripartite între APIA, bănci, FGCR tocmai pentru a veni în sprijinul fermierilor. Obiectul acestor convenţii este facilitarea accesului la credite a beneficiarilor schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru desfăşurarea activităţilor curente.

Obligaţia care revine Fondului de Garantare a Creditului Rural, este aceea de a încheia cu băncile o convenţie-cadru plafon de garantare, prin care acestea garantează până la 50% din valoarea creditelor acordate de băncile creditoare. Din câte vedem, suntem acuzaţi că s-a creat un instrument util pentru finanţarea agriculturii.

Sunt răspunsurile date la toate punctele. Aş vrea doar să fac câteva precizări referitoare la propunerile formulate în moţiune.

Suntem de acord cu suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2010, dar ar trebui să fie de acord şi Ministerul Finanţelor cu această propunere şi vom face aceste demersuri.

Asigurarea bugetului pentru organizarea alegerii colegiilor de conducere ale Camerelor agricole este necesară pentru a trece la etapa următoare, organizarea propriu-zisă a Camerelor agricole.

Trei. După cum am precizat mai sus, crotaliile există, deci nu vedem necesitatea suplimentării bugetului ANSVSA pentru acest lucru. Dar acolo este o istorie mare.

Asigurarea demersului politic în rândul parlamentarilor pentru modificarea Legii Camerelor agricole pentru a putea fi promulgate nu depinde de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ci de dumneavoastră, stimaţi colegi parlamentari.

Din câte ştim, oficiile de cadastru se află şi ele în reorganizare, aşa că nu vedem cum specialişti agricoli disponibilizaţi vor fi preluaţi din aceştia şi sigur trebuie şi specialişti pe domeniu.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu poate susţine o lege a cercetării care nu poate fi aplicată, care nu este în sprijinul agricultorilor sau în concordanţă cu tendinţele europene. Dar, ca unul dintre autori, repet, vom analiza şi legea care a ieşit este o lege pe care trebuie s-o ducem la finalizare.

Trecerea ANIF la alte ministere nu este o propunere aberantă, ci are în vedere nevoia implementării unitare a directivei cadru apă. Şi dacă vedeţi propunerile de ani de zile, s-a discutat de o unificare a ceea ce înseamnă apă şi îmbunătăţiri funciare.

Măsurile de ajutor de stat elaborate vin în completarea măsurilor din PNDR De aceea, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a elaborat doar şase scheme, restul, în mare parte, regăsindu-se în PNDR. Singura schemă pe care dorim s-o implementăm şi care se află în curs de elaborare este cea referitoare la despăgubiri în caz de calamităţi naturale.

Abrogarea unui HG prin care se reorganizează două instituţii, - punctul 9, nu o vedem necesară, având în vedere explicaţiile de mai sus.

Punctul 10, ministrul Mihai Dumitru a fost deja remaniat, aşa că una dintre propunerile moţiunii este deja acceptată.

Avându-se în vedere cele menţionate mai sus şi efortul de a găsi noi forme de sprijin pentru agricultorii români, stimaţi colegi, deputate şi deputaţi, vă rog să nu votaţi moţiunea simplă depusă de domnii deputaţi ai Grupului parlamentar al PSD+PC.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

N-aş vrea, pentru că azi a Sfânta Marie, suntem toleranţi, nu citim Regulamentul, aţi epuizat timpul regulamentar, dar sunt convins că veţi vorbi şi la sfârşit.

Domnul Mircea Toader a spus că din mărinimia domniei sale şi a Partidului Democrat Liberal mai are ceva în buzunar, câteva minute, pe care vi le acordă la sfârşit.

Doamnelor şi domnilor,

Conform celor prezentate de preşedinta Camerei Deputaţilor, vă citesc colegii care s-au înscris în numele grupurilor parlamentare la dezbaterea moţiunii simple: din partea Partidului Democrat Liberal, domnul Stelian Fuia, domnul Avram Marian, domnul Banu Mihai, domnul Giurgiu Mircia şi domnul Tinel Gheorghe; din partea Grupului social democrat, domnul profesor, domnul deputat Antochi, domnul Marian Ghiveciu, căruia îi spun şi La Mulţi ani şi tuturor celor care poartă numele de Mărie şi Marian astăzi, pentru că este o zi mare, domnului deputat Neacşu; din partea Partidului Naţional Liberal, domnul Pavel Horj; de la independenţi, domnul deputat Valeriu Steriu, şi din partea deputaţilor mai independenţi decât independenţii, domnul deputat Zoicaş şi domnul deputat Munteanu.

Cred că am spus tot ceea ce s-a înscris la secretariat.

Are cuvântul domnul Stelian Fuia în numele Partidului Democrat Liberal. Domnule deputat, vă reamintim, grupul dumneavoastră are 19 minute, dar la mai mare, cum a spus şi colegul, mai luăm de la unul, mai punem la altul, ştiţi cum e...

Domnul Stelian Fuia:

Domnule preşedinte de şedinţă,

În primul rând vreau să constataţi că dezbaterea de astăzi a moţiunii este ieşită din Regulament. Am ieşit din termenul legal de dezbatere a moţiunii. Termenul era ieri, ultima zi. A fost programată în şedinţa de ieri, nu aţi susţinut-o. S-a închis şedinţa, s-a epuizat ordinea de zi pentru ieri. Ce facem astăzi? Suntem în afara cadrului regulamentar. Dar, fiind o problemă de agricultură importantă, am zis s-o dezbatem, prin bunăvoinţa grupurilor parlamentare. Bun!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, fiind în a opta zi a calendarului bisericesc, ştiu că milostivenia aparţine Partidului Democrat Liberal şi o păstrăm...

Domnul Stelian Fuia:

Aşa am gândit şi noi, fiind Sfânta Marie astăzi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Poate faceţi şi pentru ceilalţi din Partidul Social Democrat şi din poporul român, să-i mai ajutaţi din când în când. Dar vă rugăm frumos să acordaţi minutele pentru dezbaterea moţiunii simple.

Domnul Stelian Fuia:

Bun!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru că moţiunea simplă depusă de PSD poartă un nume, am considerat că şi răspunsul meu trebuie să aibă un nume şi o să-i spun simplu "Socrul, Socrul PSD-ului".

Am apreciat calitatea moţiunii după cum am văzut cine sunt primii semnatari: Ponta, Năstase, Hrebenciuc. Primii trei agricultori ai ţării. De abia pe la poziţia a patra apare domnul Surdu, cu surprindere, şi m-am întrebat de ce.

Stimate coleg, v-a fost jenă s-o semnaţi ca prim semnatar, ca specialist în agricultură? Pentru că mie, unul, mi-ar fi fost jenă s-o semnez, fiind o copie, în mare parte, a moţiunii pe care aţi depus-o în mai.

Stimaţi colegi care aţi copiat moţiunea din luna mai, probabil că încă nu v-aţi împăcat cu gândul că domnul Ponta este preşedintele PSD-ului, iar socrul domnului Ponta şi al PSD-ului a fost cel mai longeviv ministru al agriculturii...

Voci din sală:

Longevivule!

Domnul Stelian Fuia:

Deci aţi condus 11 ani agricultura României, din care socrul dumneavoastră patru-cinci ani. Socrul PSD-ului a fost ministru din 2008 mai mult decât ministrul Dumitru şi a lăsat ministerul cu datorii de 1,8 miliarde de lei, pe care ministrul Dumitru le-a plătit din bugetul acestui an.

Ca să analizăm un pic textul moţiunii, stimaţi prim semnatari ai moţiunii, doresc să vă întreb: în cei 15 ani de guvernare PSD a agriculturii, în câţi ani aţi obţinut 7 milioane de tone de grâu producţie în România?

Voci din sală:

Când a fost Tabără!

Domnul Stelian Fuia:

Când aţi finanţat dumneavoastră tratamentele fitosanitare la cereale în cei 15 ani de guvernare PSD a agriculturii? Din cunoştinţele mele de fermier, s-au finanţat tratamentele la sămânţă şi nu la întreaga suprafaţă de cereale.

Când aţi asigurat dumneavoastră motorina pentru uscat cerealele în anii de guvernare pe care i-aţi avut? Că eu nu-mi aduc aminte.

În anii în care aţi guvernat agricultura, când aţi irigat 1,5 milioane de hectare de care faceţi vorbire aici? Nici într-un mandat de patru ani nu aţi irigat 1,5 milioane de hectare!

Faceţi vorbire de plăţile întârziate ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru penalităţile din 2009. Sunt penalităţi pentru că dumneavoastră şi socrul dumneavoastră nu le-a plătit la timp, în 2009, şi ni le-am asumat noi, în 2010, pe acest buget.

Asta o să vă placă.

Deci faceţi vorbire de crescătorii de porci şi de carne de porc şi de centre de profit şi aş vrea să vă întreb: în mandatul domnului Sârbu, câţi purcei au fost cumpăraţi din România, sau cumva, odată cu Guvernul Boc, fermierii au spus nu mai cumpărăm purcei din România, ci îi importăm? Că dumneavoastră ridicaţi aceste probleme.

Este cumva Guvernul Boc vinovat că a făcut plăţi în avans la APIA în sprijinul fermierilor români? Este obligaţia ministerului, cumva, să plătească taxele fermierilor, ale asociaţiilor către organizaţiile europene? Sau este obligaţia fermierilor să le plătească?

Plângeţi că o mare parte din grâu a fost vândut la un preţ foarte mic. Stimaţi colegi semnatari, vremurile de preţuri fixe au apus de mult. Acţionăm pe o piaţă liberă. Iar dacă dumneavoastră cumva ştiaţi ce gândeşte Putin, că va interzice exportul de grâu rusesc, trebuia să ne spuneţi şi nouă şi fermierilor, că aveţi mai multe legături cu partea estică.

Şi nu am să continui cu aceste întrebări, pentru că problemele dumneavoastră au primit răspuns în mai, la moţiunea precedentă, pe care aţi copiat-o şi aş deveni penibil să copiez răspunsurile din mai.

Dar principalul răspuns la moţiunea din mai şi la cea pe care aţi copiat-o este că dumneavoastră aţi condus acest minister 11 ani, iar socrul dumneavoastră patru-cinci ani şi cred că aţi greşit "adrisantul" moţiunii simple.

Stimaţi colegi,

Această moţiune, fiind o copie a celei din mai, nu poate să aibă decât aceeaşi soartă, iar Grupul parlamentar al PDL va vota în consecinţă împotriva moţiunii de cenzură.

Mulţumesc.

(Grupul parlamentar al PDL aplaudă)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat. Sunteţi emoţionat, am observat acest lucru. Aţi consumat nouă minute din minutele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Are cuvântul domnul deputat Antochi, în numele Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnul Gheorghe Antochi:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru Valeriu Tabără,

Chiar dacă între depunerea moţiunii pe agricultură şi dezbaterea acesteia a fost schimbat ministrul agriculturii, problemele complexe şi grave cu care se confruntă producătorii agricoli au rămas, îngreunând, din acest punct de vedere, încă de la început, mandatul domnului Valeriu Tabără, cu care, până de curând, împărtăşeam în cadrul Comisiei pentru agricultură cam aceleaşi îngrijorări în legătură cu starea actuală a agriculturii.

Vă mărturisesc că, după optimismul intervenţiei dumneavoastră, reiese că, în foarte scurt timp, v-aţi schimbat părerea despre această stare a agriculturii şi nu-mi rămâne decât să vă doresc succes pentru ca împreună cu echipa din cadrul ministerului să îmbunătăţiţi starea agriculturii şi a producătorilor agricoli din România.

Sigur că această situaţie are rădăcini mai vechi, în numeroasele experienţe păguboase, făcute la scară naţională de unii politicieni, aşa-zişi reformişti, care s-au întâlnit în viaţa lor cu agricultura doar în farfurie.

Dar, vă invit astăzi să discutăm despre ce s-a întâmplat în acest an în agricultură, pe care îl considerăm, din punctul de vedere al producţiilor şi situaţiei economice, un an compromis. Nu trebuia să fim mari specialişti în prognoze economice pentru a anticipa încă de la începutul anului că starea fără precedent de grea a agriculturii se va înrăutăţi şi mai mult în condiţiile în care, pe de o parte, s-au suspendat subvenţiile anuale de 3,3 - 3,7 miliarde de lei care s-au acordat în perioada 2007-2009 pe baza negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, pentru că nu s-au prevăzut şi deci nu s-au alocat nici un fel de resurse pentru înlocuirea formelor de ajutor acordate până la sfârşitul anului trecut.

Vă amintiţi, desigur, stimaţi colegi, cât de mult am insistat la aprobarea bugetului pentru 2010 să suplimentăm bugetul Ministerului Agriculturii cu cel puţin restanţele pe care acesta le avea faţă de producători. Dar dumneavoastră aţi respins acest amendament. Chiar dacă atât preşedintele României, domnul Traian Băsescu, la depunerea jurământului de credinţă în Parlament, cât şi domnul prim-ministru Emil Boc al IV-lea, la învestirea cabinetului au declarat ca un obiectiv prioritar modernizarea spaţiului rural, nu puteam să nu constatăm că în lipsa unor strategii adecvate are loc o continuă şi accelerată degradare a agriculturii, a spaţiului rural în general, în care trăieşte aproape jumătate din populaţia ţării şi ceva mai mult de jumătate din populaţia care participă la vot.

Din păcate, de starea economică şi socială a acestei populaţii rurale ne ocupăm mai cu seamă în campaniile electorale, în loc să le asigurăm condiţii normale de desfăşurare a campaniilor agricole. Starea cronică de sărăcie a celor mai mulţi dintre producătorii agricoli, din care peste 45% deţin sub un hectar de teren, şi dificultăţile de angajare a creditării activităţilor curente au determinat, pe de o parte, abandonarea a peste un sfert din suprafaţa arabilă a României, care rămâne anual nelucrată, necultivată, şi obţinerea, pe de altă parte, a unor randamente scăzute pe unitate de suprafaţă, care se situează la circa 40-50% din producţiile obţinute de producătorii ţărilor cu agricultură dezvoltată din Uniunea Europeană.

Investiţiile scăzute, inexistente în acest an, în domeniul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi pentru înzestrarea cu tractoare şi maşini agricole au crescut vulnerabilitatea agriculturii faţă de condiţiile meteorologice nefavorabile, aşa cum s-a întâmplat şi în acest an, în care s-au obţinut producţii deosebit de scăzute, şi se estimează că vor fi la fel de mici şi cele la culturile de toamnă care urmează să fie recoltate.

Şi în acest an, peste 80% din cele aproximativ 4 milioane de exploataţii agricole folosesc mai mult de jumătate din producţia obţinută pentru autoconsum, generând o ofertă mică pe piaţă, din care motiv, în ultima lună preţul grâului aproape s-a dublat, ceea ce va determina atât creşterea preţului pâinii, cât şi a furajelor concentrate pentru furajarea păsărilor şi porcilor. Producţiile mici, uneori şi de calitate discutabilă, pe care le realizează micii producători agricoli, sunt aproape în totalitate comercializate cu evaziune fiscală şi produc o gravă concurenţă neloială tuturor producătorilor agricoli care plătesc taxe şi impozite. Această practică este aproape generalizată pentru legume, cartofi, struguri, fructe de pe piaţa neorganizată, dar şi la grâu, porumb, floarea-soarelui, pâine, carne, alcool şi alte produse agroalimentare.

Această concurenţă neloială agresivă şi modul în care se acordă creanţele bugetare producătorilor fiscalizaţi, totdeauna doar parţial şi cu mare întârziere, eventual pentru a fi cesionate la bănci cu dobândă, creează mari dificultăţi producătorilor agricoli, pentru achitarea la termen a obligaţiilor către buget, bănci şi furnizori, agravând blocajul financiar aproape generalizat din economia românească. De fapt, nici până astăzi, 8 septembrie 2010, nu s-au achitat în totalitate obligaţiile statului, afişându-se ca un mare succes faptul că au început să se facă asemenea plăţi. Sprijinul guvernamental s-a rezumat în acest an doar la diminuare cu 1,1 lei pentru acciza la motorină, care abia a început să fie acordată, şi nu mai acoperă în prezent nici creşterea preţului la pompă, faţă de cel din momentul elaborării actului normativ. Şi în sectorul de creştere a animalelor, în lipsa unor programe clare de dezvoltare, exploataţiile comerciale de vaci pentru lapte, de păsări şi porci sunt în pragul falimentului, România fiind singura ţară din Uniunea Europeană care nu are nici o formă de sprijin pentru bovine, cu excepţia celor crescute în zonele nefavorizate, în zonele montane.

Pe fondul creşterii costurilor de producţie la furaje, la medicamente, la material biologic, a concurenţei neloiale, a importurilor evazioniste şi ca urmare a diminuării preţurilor de vânzare impuse de marile lanţuri de hiper şi supermarketuri s-au înregistrat mari pierderi financiare în unităţile specializate în creştere a păsărilor, a porcilor, singurele capabile să reziste concurenţei intracomunitare. Şi majorarea taxei pe valoare adăugată cu 5% a înrăutăţit situaţia financiară a producătorilor pentru că avem una dintre cele mai ridicate taxe adăugate la alimentele de bază din Uniunea Europeană. Majorarea TVA-ului va diminua şi mai mult consumul şi va mări evaziunea fiscală făcută de comercianţi şi importatori la pâine, carne şi produse din carne, lapte şi produse lactate şi alte produse agroalimentare.

Şi în privinţa descentralizării şi restructurări instituţionale care, în principiu, sunt necesare, este o gravă dezordine, atât în activitatea organelor centrale, cât şi a celor locale care ar fi trebuit să se ocupe de agricultură şi de agricultori.

În majoritatea acestor instituţii, am avut în acest an câte 2-3 directori care aşteptau hotărârea judecătorească pentru a vedea cine rămâne pe funcţie, iar ceilalţi salariaţi erau în permanenţă alertaţi de spaima reducerilor de personal, de reducerea salariilor sau de eventualele epurări politice.

În aceste condiţii la care m-am referit, pentru că sunt încă multe altele, nu ne poate merge bine în agricultură, şi pentru această stare de lucruri trebuie să răspundă Guvernul României, primul-ministru Emil Boc, conducerea Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în frunte cu ministrul demisionat, dar şi ceilalţi membri ai Guvernului care nu au asigurat condiţii macroeconomice normale pentru stimularea producţiei agroalimentare autohtone, pentru echilibrarea balanţei comerciale cu produse agroalimentare şi limitarea evaziunii fiscale în producţia agroalimentară.

De aceea, vă adresez invitaţia, stimaţi colegi ai Puterii, să votaţi această moţiune, pentru a fi alături de alegătorii din colegiile dumneavoastră, nemulţumiţi până la revoltă faţă de situaţia catastrofală din agricultura României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL are cuvântul domnul Horj Pavel.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Pavel Horj:

Vă mulţumesc că mi-aţi pronunţat corect numele, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru, felicitări pentru numire.

Nu aş dori să intru într-o polemică sterilă, apropiată unei şedinţe de analiză-bilanţ a unei întreprinderi agricole de stat de demult, însă sunt câteva chestiuni de principiu pe care aş dori să le exprim, pentru că Grupul parlamentar al PNL doreşte să vă fie de folos în mandatul pe care îl începeţi şi pentru care noi vă urăm succes.

Am încercat să descifrăm puţin afirmaţiile care s-au făcut în spaţiul public de către domnul preşedinte Băsescu sau de către domnul ministru Boc, pentru că ştim că afirmaţiile domniilor lor se răsfrâng asupra tuturor ramurilor economiei naţionale.

Alaltăieri domnul preşedinte Băsescu se referea la reducerea drastică a bugetelor. Din experienţa politică am reuşit să acumulăm faptul că atunci când în materie de austeritate bugetară, domnul preşedinte Traian Băsescu strănută, domnul prim-ministru Emil Boc face pneumonie.

În aceste condiţii, şi datorită faptului că domnul preşedinte Băsescu a folosit pluralul, suntem îndreptăţiţi să credem că bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a fost exclus din acest eşantion. Aş mai vrea să am o intervenţie, domnule ministru, vizavi de faptul că aţi spus că începând cu 2010 România nu mai poate să acorde ajutoare de stat. Nu este întrutotul real, pentru că fiecare ţară din Uniunea Europeană are anumite sume pe care poate să le folosească şi, aş dori să vă exemplific aici o declaraţie a domnului preşedinte Sarkozy care spune că bugetul pentru agricultură va fi suplimentat cu 800 de milioane de euro.

În altă ordine de idei, domnule ministru, am făcut parte şi am fost onorat, împreună cu dumneavoastră, dintr-o delegaţie care a fost primită de Ministerul Agriculturii şi asociaţi cu profil agricol din Spania. Aţi primit şi dumneavoastră, alături de mine, această revistă a Asociaţiei ASAJA, cea mai mare asociaţie de producători agricoli din Spania. Şi aici se discută de ajutoare şi credite cu dobândă subvenţionată între 50 şi 2 milioane de euro.

Nu în ultimul rând, în urmă cu aproximativ trei săptămâni, domnul ministru Dumitru, predecesorul dumneavoastră, s-a întâlnit cu ministrul agriculturii din Ungaria. Ministrul agriculturii din Ungaria i-a spus printre altele că nici una dintre subvenţiile care sunt în Ungaria nu vor fi reduse. Consecinţa acestui fapt, în varianta în care în România toate subvenţiile de la bugetul de stat au fost tăiate, va fi uşor de urmărit în preţul produselor şi în provenienţa lor. Am aici un ambalaj, domnule ministru, al unei cutii de lapte care e cel mai ieftin şi se vinde în Carrefour şi în toate supermarketurile, vedem aici, ţara de origine: Ungaria. Spre deosebire de un ambalaj al unui litru de lapte din Franţa, dintr-o regiune din Sudul Franţei, regiunea Augverne, undeva în Masivul central, unde Camera agricolă regională a impus ca pe fiecare ambalaj să se scrie: "Produs de exploataţiile din regiunea noastră, colectat şi condiţionat în Franţa". Apoi, sunt alte elemente pe care le stipulează ambalajul, respectiv indicaţia şi recomandarea ca laptele să fie ales numai din regiunea respectivă, fiind un act cetăţenesc, alegerea laptelui de aici este şi un act ecologic şi alegerea acestui lapte este un act economic. Nu doresc să mai intru în detalii, am un ambalaj şi din Austria, unde este inscripţionat clar că laptele este produs în Austria şi, în general, cel mai ieftin lapte aparţine ţării de origine.

La noi, laptele produs de noi este foarte scump, motiv pentru care în toate supermarketurile veţi găsi acest tip de produs, respectiv de provenienţă Ungaria sau alte ţări ale Uniunii Europene.

Agricultura şi dezvoltarea rurală constituie pentru România una din cele mai importante ramuri ale economiei naţionale. Acest sistem, în esenţă condiţionat de factorii climatici şi economici aflaţi într-o continuă schimbare, trebuie să-şi găsească mijloacele necesare pentru a se adapta efectelor acestor schimbări. Pentru aceasta, decizia administrativă reprezintă cel mai important factor de coordonare şi autoreglare. Inerţia ministerului şi lipsa de programe specifice care să preîntâmpine efectele negative ale măsurilor fiscale aberante promovate de actualul guvern, cum este majorarea TVA-ului şi reducerea subvenţiilor în agricultură, precum şi pasivitatea autorităţilor la evaziunea fiscală din domeniul comercializării produselor agricole reprezintă, după părerea noastră, actualitatea la zi a ministerului.

Cum arată viaţa agricultorilor astăzi a fost prezentat în moţiune, aş dori doar să mai subliniez faptul că veniturile lor scad pe zi ce trece, normele europene creează teamă şi confuzie, fenomene precum inundaţiile sau seceta le-au anulat eforturile, fără ca autorităţile să gestioneze corect efectele.

Asistăm la o accelerare a creşterii preţurilor la produsele alimentare, la creşterea importurilor şi scăderea exporturilor, la dezechilibrul balanţei comerciale.

Un studiu recent al Naţiunilor Unite prognozează pe termen lung, 2019, o creştere a preţurilor produselor alimentare cu 15%, iar a uleiurilor vegetale cu 40%. Accentul tot mai mare pus de unele guverne pe agricultură îi dau acestuia un trend crescător până în 2019; Brazilia +40%, China +26%, Rusia-Ucraina +26-29, iar Uniunea Europeană 27 +4%.

În acest context, de departe cel mai trist lucru este faptul că Guvernul a decis amputarea subvenţiilor de la bugetul naţional pentru agricultură. Aşadar, agricultorii nu vor primi decât banii veniţi din bugetul european, nu numai pentru anul acesta, dar se pare că şi pentru următorii 3 ani.

Referitor la politica agricolă comună, aş dori să remarc în cadrul dezbaterii referitoare la reforma politicii agricole comune din 2013 că ar trebui să luaţi în considerare, domnule ministru, o diferenţiere a cuantumului de susţinere financiară a producătorilor agricoli în raport de zona de favorabilitate specifică, precum şi în funcţie de caracterul exploataţiei: de subzistenţă, de semisubzistenţă sau economică.

De asemenea, ar fi necesară luarea în discuţie a principiului modulării progresive şi plafonării valorii subvenţiilor, în condiţiile în care în România 8 mii de exploataţii agricole încasează jumătate din subvenţiile pe suprafaţă, iar restul se încasează de celelalte, 1,36 milioane de mici exploataţii agricole.

Săptămâna trecută fermierii au ieşit în stradă să-şi strige nemulţumirile, între ei nu se aflau nici domnul Porumboiu, nici domnul Niculae. Aceasta este, de fapt, marea taină a politicii de subvenţionare în agricultură a tuturor guvernelor.

Exploataţiile zootehnice nu mai au nici o formă de sprijin şi nici o formă de finanţare. Fermele zootehnice, în special cele înfiinţate cu ajutorul programelor SAPARD şi Fermierul, ar trebui să beneficieze de finanţare sau vor falimenta. Nu am să mai intru în detalii, dar aş dori să îl citez pe domnul secretar de stat Rădulescu. Vă salut, domnule ministru! "Este imposibil să forţezi Guvernul să dea bani, pentru că nu există bani la buget." a accentuat domnul secretar de stat Rădulescu într-o conferinţă de presă. Afirmaţia ni se pare cunoscută, am mai auzit-o şi de la domnul ministru Berceanu, când se vorbea despre construcţia de autostrăzi.

Există miliarde de euro din fondurile europene, domnilor miniştri. Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, nu am să intru în detaliu vizavi de faptul că au existat şi există datorii la furnizorii de energie electrică şi că nu vor mai avea bani pentru ca să continue irigaţiile, nici măcar sutele de mii de hectare care s-au irigat până acum. Însă, Administraţia Naţională...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, am rugămintea să finalizaţi, ca şi doamna deputat Lucia varga să poată lua cuvântul. Fiţi liberal până la sfârşit.

Domnul Pavel Horj:

Un minut şi promit că închei.

Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare aruncă milioane de euro pentru aparate de aer condiţionat, fax-uri, copiatoare, papetărie sau rechizite de birou, conform datelor despre achiziţii publice de pe site-ul instituţiei. Şi aş mai dori, în încheiere, domnilor, să vă aduc la cunoştinţă că această agenţie asupra căreia ministerul are o tăcere suspectă pentru că, după cum ştiţi, din APIA sau la APIA s-au făcut reduceri, despre ANIF sau despre Agenţia Domeniilor Statului nu se spune nimic, această agenţie beneficiază de 21 de sporuri. Aş dori numai să le enumăr: spor pentru vechimea în muncă, pe care îl înţelegem, dar avem spor de fidelitate pentru activitatea de îmbunătăţiri funciare, spor de conducere şi coordonare, spor pentru utilizarea cel puţin a unei limbi străine, spor pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal, spor de ecran, spor pentru condiţii penibile, spor de mobilitate, spor de confidenţialitate, spor pentru complexitatea muncii, spor pentru exercitarea unei funcţii suplimentare, spor de toxicitate, spor de merit, spor pentru persoane desemnate să conducă efectiv şi permanent activitatea de transport persoane şi marfă, spor pentru timpul lucrat în cursul nopţii, spor pentru condiţii grele de muncă şi periculoase, spor pentru exercitare unei funcţii suplimentare, spor pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru şi spor pentru repaus săptămânal neefectuat în zilele de sâmbătă şi duminică. Mai am două, trebuie să le termin şi pe acestea, spor pentru repausul săptămânal acordat cumulat sau suspendat şi sporul de mobilitate. Dacă neajunsurile din agricultură aparţin, să zicem, tuturor predecesorilor dumneavoastră, iată doar câteva din elementele pe care le putea rezolva domnul Dumitru prin încheierea unui nou contract colectiv de muncă.

Dacă îmi permiteţi, în încheiere, aş dori să îi spun că vizavi de Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, din cele 49 de măsuri, sunt operaţionale numai 12, iar din cele care sunt implementate de către Autoritatea de management 5, una ar trebui s-o eliminăm, Măsura 143, ştiţi, domnule ministru, că 120 de milioane nu mai există, iar pentru cele 10 miliarde de euro puse la dispoziţia României de către Uniunea Europeană au fost aprobate 13.467 de proiecte, la data de 31 august, cu o valoare de 2,9 miliarde de euro. Suma efectiv plătită până la această dată este de 777 milioane euro, adică 9%. Simplificaţi procedurile de plată, măcar pentru cele 2,3 miliarde de euro, introducându-le în economia naţională, şi puteţi asigura creşterea procesului intern brut aproximativ cu aceeaşi sumă, adică 2%. Este, de fapt, ceea ce-şi doreşte Guvernul, nu?

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Din expunerea dumneavoastră e mai bine să lucrezi în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, decât să fii parlamentar, la câte sporuri au.

Dau cuvântul din partea Grupului deputaţilor independenţi, domnului Valeriu Steriu.

Domnule Steriu, aveţi cuvântul. Veniţi cu tot cu laptop? Nu ştiu dacă în agricultură laptopurile sunt utile, poate araţi mai repede cu ele?

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

Mulţumesc, am adus laptopul pentru că voi folosi chiar şi date din internet.

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru Valeriu Tabără,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am ascultat cu atenţie textul moţiunii simple înaintate de colegii de la Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator.

Sunt unele aspecte cu care pot fi de acord, dar sunt şi foarte multe inadvertenţe. Aşa cum se menţionează în moţiune, agricultura din România ar fi putut avea o şansă în anul 2010, dar cum orice agricultor ştie, anul pe care l-am avut de recoltat în acest an a fost anul care s-a cultivat în anul 2009. Aratul şi semănatul din 2009 au generat recolta din acest an, iar în 2009 a fost un alt ministru decât domnul ministru Mihail Dumitru, cel căruia i se solicită astăzi demisia. Şi, cum în acest moment, agricultorii din România se pregătesc să recolteze ceea ce au cultivat în primăvară, bilanţul anului agricol actual îl putem face abia în anul 2011. Este însă un foarte bun moment de bilanţ aici în Parlament pentru anul 2009. Şi pentru că suntem în secolul XXI şi putem profita de computer, de memoria internetului, am să încerc să vă reamintesc câtva din declaraţiile făcute agricultorilor sau presei în 2009 de către ministrul agriculturii din 2009, ministrul desemnat de către PSD. Astfel, la Galaţi în 25 aprilie 2010, legat de plăţile la hectar pentru anul 2009 se face următoarea declaraţie: "Demersurile făcute la Bruxelles pentru suplimentarea sumei pentru plata la hectar au fost, iniţial, de 44 de euro, cât doream să mai dăm la hectar. Până la urmă s-a ajuns la un compromis de 35 de euro pe ha", a spus ministrul. Întrebat, de când se va aplica această măsură, ministrul a spus că abia încep să fie făcute aceste demersuri, scriptice, în acest sens. "Eu am obţinut doar acordul verbal la Consiliul de miniştri la care am fost şi probabil că vom termina după ce aceste demersuri vor primi avizul scris de la Bruxelles. Putem să efectuăm atunci şi plăţile. E mult mai simplu şi mult mai uşor, pentru că se va da în completare. La ora actuală această procedură este în recunoaştere de completări, de cereri, e mult mai uşor", a spus ministrul agriculturii.

În final, aşa cum se ştie, fermierii români nu au mai primit nicio suplimentare, nici de la Bruxelles, nici de la buget, iar ministrul a rămas doar cu acel acord verbal.

În 8 septembrie, chiar la comisia pe care o aveam pentru irigaţii, condusă de domnul ministru Tabără, am avut parte de alte declaraţii pe care le-am citit cu toţii în presa din acel moment. "Comisia Europeană a respins solicitarea României de a prelungi acordarea ajutoarelor de stat din agricultură după anul 2009". A fost declaraţia făcută. Ministrul de resort a explicat că din 2010 nici sectorul de irigaţii nu va mai primi subvenţii, fiind necesară găsirea altor soluţii alternative pentru a sprijini acest sector.

"Nu se vor mai da, în mod clar, niciun fel de ajutoare de stat, nici subvenţii pentru irigaţii, nici pentru zootehnice, nici la energie. Sunt considerate ajutoare de stat, în prezent lucrăm la găsirea unor alte soluţii de înlocuire". Din păcate, aceste soluţii nu au mai fost identificate.

De altfel, cum ar fi putut obţine ministrul acordul Comisiei Europene, în condiţiile în care acesta a declarat despre Dacian Cioloş, comisarul României la Bruxelles, următoarele: "Este un om care a stat pe la Bruxelles, a lustruit clanţele pe acolo, a venit în ţară pe post de consilier al ministrului Gheorghe Flutur, l-au făcut subsecretar de stat şi nu s-a remarcat cu nimic. Mai mult, este cel care a răspuns prin delegare de la ministru de activitatea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură şi a adus-o în situaţia în care este, poate să rezolve oare acum problemele întregului minister al agriculturii?" A fost o declaraţie din 12 octombrie 2007.

Evident, ulterior infirmată prin activitatea pe care a avut-o comisarul Dacian Cioloş.

"Situaţia tot mai dificilă din agricultură, pe fondul secetei, ne va obliga să declarăm starea de calamitate", a declarat în 20 mai 2009 ministrul agriculturii. "Peste un milion de hectare, majoritatea în Transilvania şi Moldova, sunt afectate de secetă în momentul de faţă. Vom discuta cu Agenţia de meteorologie pentru a vedea exact cum va evolua vremea şi, în funcţie de informaţiile pe care le vom primi, vom stabili data la care vom declara starea de calamitate", a spus ministrul agriculturii.

Ministrul nu a primit în final niciun fel de despăgubire pentru agricultorii români, deşi a promis că în 2 săptămâni vor fi făcute prin ordonanţă de urgenţă actele necesare pentru a obţine sprijin pentru aceste calamităţi. Nu s-a întâmplat de nici un fel, nici un fel de sprijin.

De altfel, timp de un an, în 2009, în ciuda promisiunilor făcute nu s-a întâmplat aproape nimic în agricultură. Fondurile europene au rămas la fel de neabsorbite, în ciuda nevoii de bani în agricultură. Iată, de altfel, ce spune într-un raport de analiză a absorbţiei fondurilor europene pentru dezvoltare rurală, o celebră casă de consultanţă europeană din top 3, care a făcut un raport pentru toate statele est europene. "Din cei 10 miliarde de euro, disponibili pentru a îmbunătăţi viaţa la ţară, s-au cheltuit până la sfârşitul anului 2009 doar 2% în România, faţă de 10% în Ungaria sau 8%, cât a absorbit real Polonia, din sume mult mai mari. Astfel, după aderare, fiecare român din mediul rural a primit până astăzi, după aproape patru ani de apartenenţă în Uniunea Europeană, numai 28 de euro, faţă de 198 de euro în Polonia sau 342 de euro în Ungaria!

Tot în anul 2009 au continuat să crească importurile de produse agroalimentare. După patru ani de apartenenţă la Uniunea Europeană, România are un deficit comercial de peste 34 de miliarde de euro, faţă de un plus de 53 de miliarde de euro pe care îl are astăzi Ungaria sau un plus de 7 miliarde, cât are Polonia. În mare parte, acest deficit provine din importul de produse agroalimentare.

În 2009, conform Institutului Naţional de Statistică, România a importat carne în valoare de 650 de milioane de euro, cereale în valoare de 460 de milioane de euro sau legume-fructe în valoare de aproape 440 de milioane de euro.

Nu au existat măsuri de stimulare în 2009 pentru produsele româneşti şi nici măsuri de sprijin pentru exportul de produse agroalimentare.

Situaţia din agricultură, în acest moment, este într-adevăr dificilă. Dar sunt convins că noul ministru, Valeriu Tabără, va găsi soluţii şi sunt convins că la bilanţul din 2011 vom avea cu totul alte cifre şi acesta este motivul pentru care nu susţinem, ca grup al independenţilor, această moţiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

N-am ştiut la început dacă sunteţi la guvernare sau în opoziţie. Pe final am realizat. totuşi, mai devreme sau mai târziu, va apărea şi moţiunea simplă iniţiată de parlamentarii guvernării, după cum observ în discursul dumneavoastră.

Are cuvântul domnul deputat Avram Marian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Iertaţi-mă, era domnul Munteanu, dar îi dau cuvântul după aceea.

Îmi cer scuze, emoţia, pentru prima dată, de Sfânta Maria mai greşesc şi oltenii câte o dată. Asta este.

Domnul Marian Avram:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi deputaţi,

Această moţiune simplă pe tema agriculturii depusă de PSD nu mai trebuie discutată dacă îşi doreşte demiterea domnului ministru Mihail Dumitru, pentru că acest lucru s-a întâmplat la remanierea de săptămâna trecută. Dacă această moţiune îşi doreşte aducerea în discuţie a problemelor agriculturii, acum, la începutul unui nou an agricol, atunci merită discutată şi dezbătută.

Merită discutat de ce am ajuns în această situaţie şi ce răspundere are clasa politică pentru întârzierile şi importurile masive de produse alimentare pe piaţa românească.

Stimaţi colegi,

Situaţia actuală a agriculturii are la bază decizii şi acţiuni politice greşite. Şi aş enumera câteva: fărâmiţarea exploataţiilor agricole, începută prin Legea nr.18, modul cum s-a făcut împroprietărirea, distrugerea sistematică a fermelor şi adăposturile zootehnice şi, implicit, scăderea dramatică a efectivelor de animale, distrugerea bazinelor legumicole şi a serelor, distrugerea sistematică a sistemului naţional de irigaţii.

Şi vă întreb: are PSD-ul vină pentru falimentul agriculturii? Au deciziile PSD-ului o contribuţie la starea agriculturii româneşti? Eu cred că da. Eu cred că întreaga clasă politică are vină pentru că starea agriculturii româneşti în acest moment este în pragul falimentului.

Uităm foarte repede că anii de guvernare PSD au dus la falimentul agriculturii româneşti, a fundamentului agriculturii româneşti şi vorbesc aici despre fermele agricole şi despre sistemul de irigaţii. (Vociferări din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.)

Domnilor secretari,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Vă rog frumos, galeria PSD-ului să-şi ia medicamentele.

Am fi dorit şi noi un buget mai bun pentru agricultura românească...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu conversaţi cu sala. Nu aveţi voie.

Domnul Marian Avram:

Nu, discutam cu dumneavoastră.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu fiţi emoţionat.

Domnul Marian Avram:

Am fi dorit şi noi un buget mai bun pentru agricultura românească, dar pe când discutam bugetul pe 2010, PSD obţinea, prin moţiune de cenzură, căderea Guvernului Boc. Şi aş vrea să spun un moment important: Comisia pentru agricultură, în unanimitate, a propus şi a aprobat un buget suplimentar pentru agricultură de 2,1 milioane de lei, asta înseamnă aproximativ 500 de milioane de euro. Am avut şi acceptul primului-ministru, dar, din păcate, domnul fost ministru Sârbu a uitat să obţină, prin notificări din timp, şi vorbesc aici de 2009, acceptul pentru sistemul de plăţi naţional.

Se puteau obţine în bugetul pe 2010 aceşti bani dacă domnul ministru Sârbu ar fi făcut demersurile necesare şi în timp, în 2009, pentru schema naţională de plăţi.

De asemenea, vreau să vă spun că în toate discuţiile pe care le-am avut la comisie nu a ţinut cont de recomandările colegilor bine intenţionaţi, pentru bunul mers al agriculturii.

Uităm, în raportul şi în moţiunea simplă pe agricultură, când raportăm producţiile, că anul 2010 a fost influenţat de inundaţii şi ploi abundente. Şi în toate zonele ţării pierderile agricole au fost datorate şi calamităţilor agricole.

Aş face referire şi la sectorul apărării sănătăţii animalelor.

Asociaţiile de fermieri au acceptat efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare cu medici veterinari abilitaţi, suportând manopera acţiunilor. De fapt, a fost o discuţie între medicii veterinari concesionari care intrau în fiecare gospodărie şi cei care sunt abilitaţi, datorită măsurilor de biosecuritate, să intre în fermele şi exploataţiile agricole profesionale. Şi asociaţiile de fermieri au fost cei care au cerut să-şi facă acţiunile sanitar-veterinare din planul strategic cu medici veterinari din unităţile proprii.

În continuare, însă, examenele de laborator şi produsele biologice sunt suportate de la bugetul de stat, prin ANSV.

De asemenea, fermierii au acceptat ca identificarea în fermele de suine să nu se mai facă individual, cu crotalii auriculare, ci identificarea să se facă pe lotul de animale. Economiile la bugetul de stat au fost de 3,7 milioane de euro.

Se trece cu vederea, de asemenea, un succes al serviciilor sanitar-veterinare şi al crescătorilor de animale. Comisia Europeană, săptămâna trecută, prin DG Sanco, a considerat că este permis comerţul intracomunitar cu carne de porc. Problema este ca fermele româneşti să fie competitive, şi au la dispoziţie piaţa internă europeană.

Plata către medicii veterinari este la zi pe anul 2010. restanţele vin din anul 2008, când fostul şi actualul preşedinte aNSVSA a refuzat plăţile pentru identificare, fiind acum nevoit, din bugetul pe 2010, pe baza unor hotărâri judecătoreşti definitive, să facă plăţile.

În ce priveşte lipsa crotaliilor auriculare, speculată în moţiune, domnilor semnatari ai moţiunii, informaţia este falsă. Există la nivelul medicilor veterinari concesionari şi al direcţiilor sanitar-veterinare stocuri pentru toate speciile de animale.

În concluzie, jocul politic al unei moţiuni simple pe agricultură este steril, domnilor colegi. Fac un apel şi vă propun constituirea unui grup de lucru în cadrul Comisiei pentru agricultură a Camerei Deputaţilor care să propună programe sectoriale agricole, ţinând cont de condiţiile naţionale şi politica agricolă comună, şi care să completeze programul naţional de dezvoltare rurală, cu acceptul şi susţinerea grupurilor parlamentare.

Dacă într-adevăr dorim să facem ceva pentru agricultura românească, să ne asumăm împreună un proiect de dezvoltare a agriculturii şi spaţiului rural românesc, dezbătut şi aprobat de Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Munteanu. Se pregăteşte domnul deputat Zoicaş.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Doresc mai întâi să-i urez succes şi mai ales mult noroc domnului profesor Tabără în funcţia de ministru şi poate va reuşi ceea ce nu s-a reuşit până în prezent, adică legi bune şi bani pentru agricultori. Mi-aş dori enorm acest lucru.

Regret să constat, aşa cum de altfel şi dumneavoastră, dacă priviţi sala, o să vedeţi ce prezenţă avem, asta, într-un fel spune şi care este judecata noastră despre ce înseamnă agricultură sau tratamentul pe care-l oferim agriculturii.

Vă felicit, pe cei care sunteţi aici şi nu sunteţi agricultori, dar, aşa cum spunea domnul deputat Antochi "Fiecare se duce în bucătărie acasă, obligatoriu". Vă felicit!

Păcat că nu înţelegem cu toţii ceea ce spunem de mult timp, noi, politicienii, mai ales în momentele de campanie electorală, mai ales în momentele în care îi atragem pe cei care locuiesc în mediul rural cu voturile către noi, de la orice formaţiune politică şi orice culoare, nu are importanţă. Deci, repet, nu înţelegem că agricultura rămâne încă nu ştiu câţi ani, dacă vom înţelege, singura şansă să scoatem România din groapa în care suntem. Nu vom înţelege acest lucru, va fi din ce în ce mai greu pentru români.

Acum, doar câteva rânduri dintr-un editorial al unui redactor şef de la o revistă de specialitate, nu contează dacă-i spunem numele, "Profitul agricol", George Ostroveanu, cuvinte care după părerea mea sunt valabile pentru toate guvernele de după 1989 şi sunt, dacă vreţi, o sinteză, pentru că timpul meu e limitat, a ceea ce înseamnă fără cifre agricultura astăzi. Iată ce spune: «Problema care rămâne nu este doar sărăcia bugetară şi nici ploile abătute de Dumnezeu, ci - subliniez - lipsa de direcţie în politica agricolă pe care o conduc vremelnic unii miniştri. Ne duc ei spre modelul european de fermă familială, ori spre modelul ruso-ucrainean? Ecuaţia pe care trebuie să o rezolve nu este una economică, ci una socială. În satele româneşti trăiesc câteva milioane de oameni, jumătate dintre români, dacă stăm să ne gândim, săraci lipiţi pământului. Cum îi ajută pe agricultori să aibă de unde să plătească taxe şi impozite cei care fac legi pentru ei? Bun. Au acceptat să se taie subvenţiile. Mă refer la miniştri. Dar mai departe ce-i de făcut? Ce electroşocuri financiare vor aplica pentru resuscitarea afacerilor în agricultură? Asigurări pentru calamităţi naturale n-au putut să ofere. Nici măcar finanţări. Motorina ieftină rămâne încă o speranţă. Oamenii au strâns bonurile de la pompă.

Despre taxarea inversă nu se ştie nimic. Trăiască evaziunea la grâu, la carne, la legume, la fructe etc. Fostul senator Nicolae Apostol, avertizează că "Riscăm să apară o nouă generaţie de ruine agricole, fermele construite cu bani europeni de către prima generaţie de fermieri români". Domnul Rădulescu ştie foarte bine ce i-a îndemnat pe mulţi să-şi facă ferme de porci şi de altfel bine au făcut. Încotro mânaţi agricultura, domnilor? Înainte? Că înainte era mai bine!»

Nu vreau să cred aşa ceva! Nu cred că asta e concluzia autorului.

Şi pentru că vorbim despre autor, am să vă mai citesc doar câteva titluri şi închei, domnule preşedinte. Iată titluri de editorial: "De la Bucureşti agricultura se vede altfel", "Singurătatea agricultorului de cursă lungă", "Camerele agricole, ca pe un copil pe care nu-l doreşte nimeni", "Câţi români au forţa să se bată pentru dreptul lor?", se referă la agricultori aici. "Victoria indiferenţei asupra agriculturii" şi, în sfârşit, închei cu "Groparii agriculturii româneşti".

Mulţumesc tare mult, stimaţi colegi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Zoicaş, aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul Ghiveciu Marian.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Pot să afirm că toţi recunoaştem că agricultura ţării noastre este într-un mare impas, precum şi faptul că aproape toţi recunoaştem că singura salvare a României este tot agricultura. Dar acest lucru nu va fi posibil decât cu o voinţă politică unanimă şi cât mai rapid. De ce spun acest lucru? Pentru că acest sector nu ni l-a luat nimeni. Singurul lucru pe care nu l-au vrut a fost agricultura. Toţi şi-au luat precum: cimentul şi o bancă, petrolul şi o bancă, gazele naturale şi o bancă, telecomunicaţiile şi o bancă, metalurgia şi etc. Agricultura nu doresc să o ia. Este singurul loc unde vor să ne dea. Să ne dea produsele lor agricole din ţările lor, prin reţelele lor de supermarketuri. Eu nu sunt în măsură să dau lecţii, dar ştiu ce înseamnă să asuzi lucrând pământul. Şi vreau să spun că aici este vorba de o problemă de patriotism şi ne găsim într-o situaţie în care nu ne putem ajuta decât singuri.

Până nu rezolvăm unele probleme precum problema cadastrului, problema composesoratelor, problema Camerelor agricole, problema creditării, modului de acordare a subvenţiilor, sancţiuni pentru cei care şi le însuşesc ilegal, problema desfacerii produselor agricole de la ţărani, vom fi departe de a avea o lege a agriculturii eficientă.

Nu ştiu ce rezultat va avea această moţiune, dar aş dori ca pentru rezolvarea acestei probleme de interes naţional, rolul principal să-i revină Parlamentului şi să facem o lege pe care s-o punem pe masa Guvernului, care doar s-o pună în aplicare.

Aş încheia, stimaţi colegi, amintindu-vă că aici am pus mâna pe Biblie şi am jurat toţi pentru bunăstarea poporului român. Să nu uităm acest lucru!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ghiveciu, din partea Grupului Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator.

Domnul Marian Ghiveciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Istoria agricultorului român a demonstrat că acest important segment al populaţiei a fost acela care a imprimat ţării cea mai mare stabilitate. Agricultorii, aceşti ţărani români, au funcţionat ca o soluţie-tampon absorbind toate relele societăţii, pe care apoi le-au purificat ca un filtru, prezentând lumii şi ţării o faţă permanent proaspătă.

La ţară s-a născut agricultura, acel tunel prin care omenirea a intrat în civilizaţie. S-a demonstrat, în ultima perioadă, că atunci când Guvernul Boc nu mai vrea să aibă naţiune, îşi distruge agricultorii. Ceea ce a rămas în agricultură în urma guvernării Boc este un organism ciuntit, fără cap şi fără picioare, care nu are cum să mai supravieţuiască.

Un asemenea lucru, foarte grav, s-a întâmplat în România o dată cu instalarea Guvernului Boc la putere. Astăzi, producătorii agricoli nu mai au cordonul ombilical care îi leagă de pământ, şi anume, subvenţia, care trebuia să fie asigurată şi notificată de Guvernul Boc. S-a reuşit, în foarte puţin timp de Guvernare Boc, ca un blestem să atingă ţărănimea din România şi aceasta să fie condamnată la neputinţă, la disperare şi inactivitate. Aceşti oameni minunaţi au ajuns să se uite la soarele care le dă căldura, la cerul care le dă ploaia şi la pământul ca untul, gândind că frumoasele producţii şi neasemuita pâine le-ar fi putut obţine dacă acest guvern Boc s-ar fi gândit să-i ajute cu câteva procente din subvenţiile primite de agricultorii din celelalte ţări ale Uniunii Europene.

În aceste condiţii create de Guvernul Boc pentru agricultură, cu cât înaintăm spre sfârşitul anului 2010, cu atât mai mult am senzaţia că ne apropiem de sfârşitul lumii. Nu ştim dacă pronosticurile vrăjitorilor lumii vor fi confirmate, ştim însă sigur că evoluţia agriculturii româneşti, dacă va exista Guvernul Boc, va însemna un adevărat sfârşit în spaţiul nostru.

Numărul şomerilor va creşte, iar consumul se va reduce drastic. Astfel de performanţe ale Guvernului Boc sunt greu de găsit printre statele lumii. Mii de oameni suferă de foame în fiecare comună a ţării şi în fiecare oraş, când România, prin suprafaţa agricolă şi calitatea solului, ar putea hrăni 80 de milioane de suflete. În condiţiile în care peste 40% din populaţia ţării este ocupată în agricultură, eşecul politicii Guvernului Boc în acest domeniu afectează grav economia ţării. Lipsesc strategiile coerente, lipseşte competenţa de a propune şi folosi soluţii moderne, eficiente şi bine fundamentate.

Ce a făcut însă Guvernul Boc şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, condus de Mihail Dumitru, din programul de guvernare promis în campania electorală? În primul rând, numita alocare eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli a fost mutilată din faşă în favoarea clientelei politice din alte domenii.

Cu banii cheltuiţi de Ministerul Udrea se puteau cofinanţa măsurile mult trâmbiţate de Guvern în vederea atragerii fondurilor europene cu adevărat utile agriculturii româneşti.

Ca o dovadă a incapacităţii sale, Guvernul a început reorganizarea haotică a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, desfiinţând majoritatea agenţiilor din subordine şi reducând drastic personalul de specialitate, fără a găsi o altă soluţie pentru captarea acestuia.

Partidul Social Democrat a găsit soluţia rezolvării locurilor de muncă pentru specialiştii din agricultură disponibilizaţi prin iniţierea Legii Camerelor agricole. În aceste condiţii, domnilor guvernanţi, vi se potriveşte sindromul vaporului beat, nu ştiţi încotro mergeţi, pentru că nu bate vânt favorabil, şi nu ştiţi cine a distrus cârma. Aţi distrus Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă pentru a cărei înfiinţare a fost consumat un buget de aproximativ 3 milioane de euro. Ştiţi că organizarea agenţiei a fost pregătită de către istoricii Uniunii Europene după modelele consacrate de funcţionare din Germania şi Anglia, adaptate la condiţiile din România.

Mai ştiţi, de asemenea, că pentru pregătirea specialiştilor consultanţi din agricultură, Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă a beneficiat de mai multe proiecte şi colaborări finanţate de Uniunea Europeană şi de alte organisme internaţionale.

Proiectul PHARE finanţat de Uniunea Europeană, 375 de mii de euro, Proiectul de înfrăţire instituţională, 500 de mii de euro, Programul de colaborare internaţională prin care au fost instruiţi 1075 de consultanţi, Programul de colaborare franco-român, Proiectul Makis, cu modernizarea sistemului de cunoaştere şi informare în agricultură, pentru care a fost cheltuit un milion de euro.

Dar, cred că pentru Guvernul Boc, banii pentru programele de instruire a specialiştilor din agricultură reprezintă un mărunţiş de neluat în seamă, ignorând în acelaşi timp şi specialiştii disponibilizaţi, aruncându-i la lada de gunoi a istoriei, neavând nevoie de un sistem de consultanţă agricolă într-o ţară membră a Uniunii Europene.

Un alt aspect de incompetenţă în reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale o constituie lipsa de reorganizare a Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare şi Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare.

Agenţia Domeniului Statului, conform legii, este instituţia mandatată să administreze societăţile comerciale din portofoliul său, precum şi să concesioneze terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului.

Astfel, se impunea preluarea terenurilor agricole din patrimoniul ANIF, întrucât ANIF a fost înfiinţată pentru exploatarea, administrarea, întreţinerea şi reparaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare, şi nu era mandatată prin lege să concesioneze terenurile agricole. Dar Guvernul Boc doarme.

Nici situaţia critică în care se află SNIF nu a fost rezolvată. Guvernanţii actuali au început devorarea patrimoniului în valoare de milioane de euro.

Din motivele menţionate, şi Programul de apărare împotriva inundaţiilor lipseşte din strategia Guvernului Boc.

În sfârşit, Guvernul Boc a reuşit să falimenteze producătorii agricoli de cereale prin favorizarea samsarilor de cereale. În nesimţirea şi incompetenţa lor, nu au prevăzut creşterea preţurilor la cereale la nivel mondial, sau au favorizat clientela politică.

Domnule Guvern, ai un prim-ministru deştept şi nevinovat şi nişte miniştri aşa cum îi ştim. Dacă nu puteţi face nimic pentru români, lăsaţi-i în pace. Întoarceţi-vă faţa şi spre ţăranul şi agricultorul român, despre care nu suflaţi o vorbă. În rest, nu vă ştim, nu vă cunoaştem, pentru că nu aveţi nimic în comun cu populaţia ţării.

Dumneavoastră v-aţi ales cu binele, populaţia cu dezastrul.

Stimaţi colegi de la PDL, toţi aţi pomenit aici de la microfon despre mandatul pe care l-a avut domnul ministru Ilie Sârbu anul trecut. Vreau să spun tuturor românilor că în momentul în care domnul ministru Ilie Sârbu a condus Ministerul Agriculturii, subvenţiile în agricultură au fost plătite la timp. (Rumoare, vociferări din partea deputaţilor aflaţi la Putere)

Este adevărat. Văd că recunoaşteţi şi vă mulţumesc.

Este momentul, domnule ministru Tabără, ca profesionalismul dumneavoastră să depăşească toate barierele impuse de prim-ministrul Boc pentru distrugerea agriculturii româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi creat rumoare în Grupul Partidului Democrat Liberal. Văd că sunt plini de emoţie distinşii mei colegi, atâţia cât mai sunt în sală.

Are cuvântul doamna deputat Varga Lucia.

Se pregăteşte domnul deputat Banu Mihai.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Politica în domeniul agriculturii a Guvernului Boc a fost un eşec. Dovadă este şi recunoaşterea de către majoritatea PDL-UDMR a acestui lucru, prin remanierea ministrului Dumitru şi numirea unui alt ministru.

De altfel, Ministerul Agriculturii a practicat o politică în spatele unor uşi închise, fără să-şi asume coerent şi transparent politici în domeniul agriculturii.

Un astfel de exemplu este şi politica în domeniul promovării sau nu a organismelor modificate genetic în România. În urmă cu şase luni, 78 de deputaţi şi senatori am semnat împreună o iniţiativă legislativă pe care am depus-o în Parlament, privind interzicerea pe o perioadă de cinci ani a organismelor modificate genetic.

Vă informez, stimaţi colegi, că nici până în acest moment, Ministerul Agriculturii nu a transmis un punct de vedere favorabil sau nu iniţiativei noastre legislative, astfel încât s-o putem dezbate.

Acesta a fost ritmul de lucru la Ministerul Agriculturii. Sper ca noul ministru să aibă curajul să-şi asume public dacă este un susţinător al unei agriculturi tradiţionale, sănătoase pentru populaţie şi apreciată în Europa sau este un susţinător al cultivării organismelor modificate genetic în România, de fapt un susţinător al marilor companii care vor să transforme România într-un loc de experiment.

Sper, domnule ministru, să ne daţi un punct de vedere iniţiativei noastre legislative, să nu trebuiască să mai aşteptăm încă şase luni pentru a putea dezbate un act normativ pe care l-am iniţiat 78 de deputaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Banu Mihai.

Se pregăteşte domnul deputat Neacşu.

Domnul Mihai Banu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnule ministru Valeriu Tabără,

Am în mână un document, de fapt am două documente. Un document intitulat... este vorba de textul moţiunii simple, şi al doilea document, "Solidaritate pentru dezvoltare, soluţii de relansare economică şi creare de locuri de muncă".

Citind aceste documente constatăm un lucru: că la dumneavoastră moţiunile sunt scrise de profesionişti. Trebuie să recunosc, conţinutul are suficiente informaţii reale, iar acest document este scris de diletanţi.

Concluzia: profesioniştii în partid stau în opoziţie, diletanţii scriu programe şi ajung miniştri. Şi am să vă dovedesc că aşa este.

Am aici, în acest document "Program de modernizare a satului românesc". Ia uite cum îşi propun aceşti domni să modernizeze statul românesc. (Din sală i se strigă să spună care sunt domnii aceia.)

Ai dumneavoastră, cei pe care probabil vreţi să-i numiţi miniştri.

"Sprijin financiar nerambursabil de 15% din valoarea totală a tranzacţiei pentru cumpărarea de către tinerii fermieri de terenuri agricole până la 50 de hectare".

Domnilor colegi,

Nu ştiţi că există o politică agricolă comună şi că o asemenea normă nu există în politica agricolă comună? Că este inventată de aceşti oameni care nu ştiu.

Mai aveţi aici o altă chestiune foarte gravă: mai acordaţi şi cu titlu gratuit vreo 20 ha de pământ din Insula Mare a Brăilei, din Lunca Dunării. Probabil că vreţi să-i duceţi pe tinerii fermieri, să-i colonizaţi în Balta Brăilei, în Balta Ialomiţei, Lunca Dunării, aşa scrieţi dumneavoastră. Asta este dorinţa dumneavoastră. (Rumoare, vociferări.) Eu nu am niciun interes, domnilor, nici într-un caz.

Mai vorbiţi aici de consultanţă gratuită. Domnilor colegi, dumneavoastră aţi desfiinţat consultanţa. Aţi dus-o la consiliile judeţene şi, în loc să faceţi o Cameră Agricolă, v-am mai spus, aţi făcut un dormitor. Oamenii ăştia nu fac nimic, pentru că un om la cinci comune nu-i ajunge timpul nici pentru deplasare.

Neştiinţa celor care au scris acest document continuă. Vorbim de nevoia de a face plăţi, ca agenţia de plăţi să facă plăţi în contul beneficiarilor, ca şi cum astăzi s-ar întâmpla altcumva. Asta este norma, oameni buni! Plăţile se fac în contul beneficiarului direct de agenţie.

Vă apucaţi şi scrieţi alte anomalii. Mai grav este faptul că doriţi ca centrele APIA să le subordonaţi consiliilor locale. O aberaţie mai mare ca asta n-am văzut. Deci, diletantismul dumneavoastră la acest proiect este, cum să vă spun, de batjocură. (Rumoare, vociferări.)

Mai vorbiţi aici de Camere Agricole, parcă nu ştiţi că există un proiect la care au participat şi ai dumneavoastră specialişti, pe care îi respect, care spune aşa: "Instituţia va fi subordonată integral puterii locale "adică a consiliilor judeţene şi consiliilor locale". Nici măcar nu aţi studiat noul proiect de lege. Vorbiţi de ceea ce aveţi astăzi.

Deci, domnilor colegi, va merge această ţară şi acest minister, când diletanţii vor sta acasă şi profesioniştii se vor duce la minister.

Îi urez domnului profesor Tabără să facă parte, şi va face parte, cu siguranţă, din categoria profesioniştilor, iar lângă domnia sa să ajungă tot profesionişti, nu diletanţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Neacşu. (Rumoare.)

Dacă aveţi un dialog între cele două grupuri - de dreapta şi de stânga - vă rugăm frumos, Palatul Parlamentului este destul de mare, puteţi să dialogaţi, vă invităm la o cafea în pauza de mâine, în circumscripţiile electorale.

Vă rog frumos să-l ascultaţi pe colegul dumneavoastră, domnul Neacşu. Poate vă spune ceva interesant.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Stimate domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

Stimaţi invitaţi,

Antevorbitorul meu a citit din nu ştiu ce hârtie. Din câte cunosc eu, programul nostru de guvernare va fi aprobat în Consiliul Naţional şi în Congresul care va avea loc pe 16 octombrie, deci abia de acum încolo discutăm despre aceste probleme. Celelalte, sunt pur şi simplu nişte documente de lucru.

Stimaţi colegi,

Ceea ce anticipam cu toţii la momentul croirii Guvernului "Boc IV", prin introducerea în formula guvernamentală a unor aşa-zişi profesionişti neînregimentaţi politic s-a adeverit. Aceştia au fost doar nişte pioni otrăviţi, tocmai buni de sacrificat cu cinism, atunci când momentul a impus-o, pentru o aşa-zisă spălare a imaginii unui guvern, care s-a făcut remarcat prin cele mai negre performanţe: aceea de a învrăjbi toate categoriile sociale şi profesionale, aceea de a înregistra contraperformanţe economice greu de imaginat, aceea de a face din membrii Cabinetului şi din primul-ministru Emil Boc cele mai hulite şi mai controversate personaje din istoria postdecembristă.

Şi, pentru a veni la tema zilei, vă rog să-mi permiteţi nu recurs la memorie şi vă rog să mă însoţiţi în acest demers.

Trebuie să recunosc, stimaţi colegi, în naivitatea mea am crezut că nominalizarea la cârma Ministerului Agriculturii a unui profesionist cu vechi ştate de serviciu la Bruxelles, coroborat cu accederea în onorantul fotoliu de comisar european a unui român, la rândul său, fost ministru al agriculturii, va face ca măcar în acest domeniu lucrurile să meargă bine, românii să aibă pe masă produse ieftine şi de bună calitate, fermierii români, arşi de soare şi bătuţi de ploi şi uneori de grindină, să nu mai fie şi bătuţi de soartă, iar satul românesc să depăşească imaginea aceea, oarecum idilică, a uliţelor pline de noroi, iarna, şi de colb, vara.

Aşteptam de la un fost funcţionar pe lângă organismele europene o cu totul altă abordare, în spirit european, pragmatic şi calculat, obiectiv şi eficient. Şi chiar dacă lucrând prin ţări străine consideram că este cumva de înţeles ca domnul ministru să nu cunoască în amănunt realităţile cu care se confruntă truditorii pământului, am constat cu mare amărăciune că nici pe cele ale zonei de activitate pe care o patronase până atunci nu le stăpânea prea bine.

Aşa se face că puţinii bani europeni destinaţi fermierilor români au ajuns la aceştia tot foarte târziu şi tot insuficienţi, aşa se face că fondurile europene destinate dezvoltării exploataţiilor agricole s-au dovedit, încă o dată, un miraj şi nu un miracol, aşa se face că dezvoltarea rurală a rămas, în continuare, un concept, iar realitatea a impus o selecţie şi, mai ales, o repartizare partinică, şi aşa a prea puţinilor bani către clientela politică.

Iar toate acestea au făcut ca domnul ministru Dumitru, despre care presa a făcut comentarii de genul "Din lipsa de fonduri, ministrul Dumitru revigorează agricultura cu fonturi sau "Ministrul agriculturii favorizează infracţiunile în domeniul vitivinicol" şi devine acceptabil şi interesant abia după ce a fost demis sau, mă rog, remaniat, atunci când a început să vorbească despre incompetenţă şi despre neputinţă, dar mai ales atunci când a început să vorbească despre presiuni şi influenţe politice. Sunt, probabil, singurele merite care l-au făcut apt pentru a ocupa conducerea Comisiei prezidenţiale pentru agricultură. Sau, mai degrabă, cunoscând preocuparea preşedintelui de a aduna date despre toată lumea, probabil se va ocupa de o subcomisie de întocmit dosare despre cei care l-au acuzat de influenţe şi presiuni.

Şi, pentru că tot vorbeam despre dezvoltare rurală, cele patru priorităţi din seria de măsuri pentru implementarea programului pe domeniu, pot fi concentrate astfel: creşterea competitivităţii sectorului agricol şi forestier; îmbunătăţirea calităţii mediului şi a zonelor rurale; îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale; diversificarea economiei rurale şi promovarea iniţiativelor locale. Câte dintre acestea şi la ce nivel au fost atinse, o demonstrează realitatea, pe care noi o ştim şi o simţim în egală măsură. Dar vă rog să nu vă îngrijoraţi. Domnul Dumitru a descoperit vinovaţii şi ne explică cu o candoare demnă de o cauză mai bună: "Mă presau, au bătut şi la uşa mamei. Îmi cereau fonduri europene. Cei care solicitau fonduri europene pe criterii politice nu înţelegeau că există nişte proceduri şi regulamente. Eu le spuneam că trebuie să dau socoteală în faţa oficialilor europeni", iar ei replicau: "Lasă, că te descurci tu, ştii să-i abureşti!".

Şi nu se opreşte aici. Citez în continuare: "Eu consider că un ministru are întreaga responsabilitate a ministerului pe care îl conduce şi dă socoteală în faţa primului-ministru. Parlamentarii consideră că dumnealor sunt aleşii poporului şi un ministru trebuie să raporteze în faţa parlamentarilor activităţile pe care le face şi să răspundă la anumite comenzi politice. Eu presupun că au fost şi comenzi politice la care eu nu am răspuns, fără îndoială. Au fost situaţii în care au venit la mine şi le-am explicat că fondurile europene nu pot fi oferite pe alte criterii decât cele din decizia Comisiei Europene, şi nu pe alte criterii, ştiu eu, pe ponderea politică dintr-o zonă".

Trebuie să recunoaştem, stimaţi colegi, că sunt afirmaţii extrem de grave. Eu nu am de unde să ştiu dacă are sau nu are dreptate domnul Dumitru în ceea ce afirmă. Dar dacă dumneavoastră, parlamentarii puterii, nu vă regăsiţi în modelul prezentat mai sus, trebuie să dovediţi asta votând moţiunea.

Este un exerciţiu de realism şi de sinceritate. Avem, împreună, şansa de a aşeza agricultura românească pe alte coordonate. Vă invit şi vă rog să nu rataţi această şansă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Eu o să mă adresez, în primul rând, colegilor din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, cu care am colaborat foarte bine atât timp cât domnul Valeriu Tabără a fost preşedintele comisiei.

Ştim cu toţii că fiecare dintre noi a venit cu problemele pe care le are în teritoriu. Am încercat să le rezolvăm împreună şi sunt convins că şi din acest moment, în care domnul Valeriu Tabără este ministru, vom putea să rezolvăm mult mai bine.

Aşadar, vă propun o colaborare, în continuare, să venim şi să încercăm să rezolvăm cât mai repede problemele. Ştim că sunt foarte multe nemulţumiri, dar cred că împreună şi cu domnul Valeriu Tabără, ministru, le vom putea rezolva.

Eu vă mulţumesc şi doresc succes domnului ministru, iar timpul meu îl acord domnului ministru.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Victor Surdu.

Se pregăteşte domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Domnilor secretari de stat şi experţi din Ministerul Agriculturii,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am fost foarte atent şi mi-am consumat puterea de recepţie la tot ceea ce s-a vorbit aici, tehnic şi economic, şi am încercat să fiu "surd" la tot ceea ce s-a vorbit aici: politică, istorie - de la Ştefan cel Mare, de la 1990 şi până astăzi - cu atât mai mult cu cât, asupra perioadei în care am prezentat textul moţiunii, am specificat faptul că în moţiune, astăzi, am scris numai despre situaţia din 2010.

Sigur că am primit şi lecţii de agricultură aici, când se pregăteşte cultura pe 2010, şi mulţumim foarte mult. I-aş aminti distinsului domn că în perioada pe care a criticat-o a fost şi domnia sa secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

Am să mă refer, punctual, la câteva lucruri pe care le-a convocat domnul ministru Tabără, pe care îl respect, şi cred că va fi greu de înlocuit ca preşedinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, şi sper să nu plece sufocat de la Ministerul Agriculturii, dacă apleacă urechea la neprofesionişti, aşa cum ne sfătuia aici un distins coleg.

La grâu, spuneţi că s-au făcut 5,6 milioane de tone. Vă spun că diferenţa între bob numărat de către Rompan, care este cel mai interesat în mişcarea fiecărui kilogram de grâu în România, de un milion de tone, nu se află în niciun hambar. Se află în magazii sau în podul caselor, pe care raportarea Ministerului Agriculturii nu o poate verifica nimeni, şi este grâu, de regulă, nepanificabil.

Doi: spuneţi că nu s-au exportat 2 milioane tone de grâu. S-au exportat 2 milioane de tone de grâu, cu acte în regulă. Au avut contracte ferme, au fost obligaţi să vândă grâul la sub 40 de bani/kg, când sub 40 de bani/kg înseamnă sub 100 euro/to. Iar astăzi, grâul, tot dumneavoastră aţi afirmat aici, că se apropie de 200 euro/to, şi nu găseşte nimeni grâu, pentru că Rompan-ul, astăzi, are 800.000 tone grâu cumpărat în toate fabricile de morărit (combinatele de morărit şi panificaţie), iar diferenţa până la 2 milioane tone, cât este consumul anual de grâu în România, noi fiind mâncători de pâine în fapt, dar mai puţin pe hârtie, apropo de evaziunea fiscală, nu găsesc să cumpere grâu.

Mai mult decât atât, s-a spus aici că pierderile sunt numai de 570.000 tone. Nu este adevărat. Vă rog să discutaţi cu Asociaţia fermierilor. Noi, vara asta, şi eu, personal, am ascultat în 14 judeţe, peste 4.000 de oameni, 4.026 de oameni. Toate cifrele pe care le-am dat aici, le-am dat extrapolând, de la suprafeţe şi cantităţi recoltate la grâu, rapiţă şi chiar acum, la floarea-soarelui, care este aproape pe terminate recoltatul la foarea-soarelui, şi nu sunt cifre după ureche. Sunt cifre care sunt colectate din aproximativ un metru cub de hârtii, cerute de la majoritatea celor care au ferme industriale, economice.

Cu privire la irigaţii: aţi rostit aici că s-au irigat 75.000 ha din 500.000 ha contractate. În moţiune noi am spus că s-au irigat 50.000 ha. Diferenţa de 25.000 ha este irigarea a doua, care nu are nimic comun cu suprafaţa irigată, pornind de la bază.

Aţi spus aici că ANIF-ul trebuie să treacă, împreună cu apele, în nu ştiu ce organizaţie intercomunitară, transnaţională, intereuropeană şi, dacă se mai poate, încă un pic să mai aibă şi să cadă jos de pe planetă.

Vă informez că dacă vorbim aici de profesionişti şi dacă vrem, cu tot respectul, să influenţăm pe cei care votează aici şi care sunt legaţi de agricultură, pentru că mănâncă de trei ori/zi, măcar şi de asta, atunci nicăieri în lume nu se tratează problemele de îmbunătăţiri funciare decât în complex, pe bazin hidrografic: apele, combaterea eroziunii solului, irigaţiile, desecările, combaterea salinizării solului.

Ar fi o mare nebunie, acum, încă una, dacă în 20 de ani am făcut tot felul de nebunii, ce-ar mai fi acum să despărţim ANIF-ul de Ministerul Agriculturii?! Şi, aşa cum atenţionaţi că s-a făcut o greşeală că s-a despărţit ANSVA-ul (Autoritatea Sanitar-Veterinară din Ministerul Agriculturii), ar fi acum o altă greşeală să despărţim ANIF-ul.

Cu privire la ANIF, aş vrea să vă spun că SIF-ul este în faliment total, iar ANIF-ul este pe cale de a fi în faliment, pentru că dacă ANIF-ul nu irigă, deci irigă 10% din cât se contractează, care reprezintă 3% din suprafaţa irigabilă, pentru că există bani băgaţi, cel puţin în perioada 2000-2004, când tot vorbim de domnul ministru Ilie Sârbu, a fost doi ani, în primul mandat, ministru, şi după aceea a mai fost 8 luni, în anul 2009.

Dacă omul ăsta a reuşit în 2 ani şi 8 luni - din 20 de ani - să distrugă, să ne pună în situaţia în care să nu pierdem nicio ocazie aici, ca să ne pierdem timpul invocând munca pe care a desfăşurat-o, atunci ne înşelăm amarnic, pentru că, în perioada 2000-2004, un milion şi jumătate de hectare au primit, şi sunt şi aici în sală oameni care au primit bani (subvenţie naţională) de au modernizat sistemele de irigaţie.

S-a spus aici de către un distins coleg cu laptop-ul - apropo de importuri - că şi în anul de graţie, după un raport făcut de o distinsă firmă Top 3, că în anul de graţie - ăsta, pe care noi îl trăim - şi confirmă, deci, deşi aţi spus "să nu votăm moţiunea", confirmă ce scrie în moţiune, că am importat anul acesta tomate.

Vreau să vă informez, şi dacă nu este aşa, atunci informaţi-vă şi dumneavoastră, că, din păcate, am ajuns, în fiecare săptămână, să importăm între un milion şi un milion şi jumătate de legături de ceapă verde, mărar, pătrunjel şi ridichi de lună. A spus domnia sa, că s-au importat numai anul acesta de 440 milioane de euro legume. Deci, confirmă ceea ce am discutat în moţiune.

Distinsul nostru coleg, domnul ministru Tabără, spune că "da", într-adevăr, Ministerul Agriculturii are nevoie de bani. Pct.1 din moţiune înseamnă minimum-minimorum, ca să nu se sufoce definitiv, fermierilor le trebuie anul acesta un miliard de lei pentru a înfiinţa culturile de toamnă.

Dacă votăm moţiunea, atunci punem în aplicare - şi în sprijinul domnului ministru Tabără şi a Ministerului Agriculturii - ce? Obligarea Guvernului, în ansamblu, şi a ministrului de finanţe, care este nou şi fost coleg deputat, de-al nostru, să aloce la această rectificare minimum-minimorum: un miliard de lei, care înseamnă mai puţin de 250 milioane de euro, adică nimic. Adică 5 km de autostradă, care porneşte de nicăieri şi ajunge nicăieri. Atâta cerem pentru toată ţara, care înseamnă 92% din suprafaţa acestei ţări. Asta este suprafaţa rurală a ţării: 15 milioane ha de pământ.

Şi închei prin următoarea idee, că de fapt ar trebui, în numele Grupului parlamentar al PSD + PC, să mulţumesc colegilor din opoziţie - adică Grupului parlamentar al PSD+PC şi Grupului parlamentar al PNL - pentru modul în care astăzi, spre deosebire de alte dăţi, când pasiunea politică era pe primul plan, este pentru prima dată când am ascultat, în această distinsă Cameră, vorbindu-se tehnic şi economic despre un sector pe care toţi parlamentarii şi-l doresc să devină, într-adevăr, locomotiva care să mişte economia.

În al doilea rând, aş vrea să mulţumesc celor de la putere, grupului parlamentar de la putere, că, spre deosebire de alte dăţi, aţi vorbit aici, de fapt, în sprijinul moţiunii. Poate lăsaţi "durerea politică" că această moţiune va fi votată, pentru că, repet, şi cu asta închei, oricum, un punct important politic a fost consumat prin voinţa Grupului parlamentar al PDL-ului, care a schimbat ministrul agriculturii, şi care sper că nu vă va oferi dumneavoastră o păcăleală acolo unde lucrează, adică o strategie de dezvoltare a agriculturii, pentru o perspectivă de 30 de ani, dacă domnia sa nu a fost în stare să ofere o activitate curentă, executivă, pentru de trei ori trei luni.

Mi-a amintit domnul deputat Tinel, care cred că n-o să ceară drept la replică, că urmează după mine la cuvânt un distins deputat foarte activ în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, de un aspect: s-a referit domnul ministru Tabără la faptul că, în anul 2010, Ministerul Agriculturii a primit de la Ministerul Finanţelor Publice, şi s-au făcut plăţi de 2 miliarde de lei.

Şi tot domnia sa a spus că bugetul pe acest an a însemnat, de fapt, plata datoriilor pe anul trecut - datorii, pe anul trecut, pe care, atenţie! - nu din cauza unui personaj, Ilie Sârbu, n-au fost plătite anul trecut către fermieri, pentru că Guvernul, în ansamblu, şi iară nu vorbesc cu patimă, că astea sunt realităţile şi pot fi confirmate de preşedintele Comisiei pentru buget-finanţe, domnul Ştefan, care este aici, în luna iunie Ministerului Agriculturii i s-a retras din buget 1.860.000.000 şi i s-a spus că i se va da sau i se va returna aceşti bani în luna august, când începe campania de însămânţări de toamnă. Nu i s-au dat aceşti bani, ba, mai mult, în luna septembrie a anului 2009 i s-au mai luat 600 milioane de lei de la Ministerul Agriculturii. De ce? Pentru că începuse tăvălugul, criza ş.a.m.d.

Criză, criză! Vorbim de tăieri, de tăieri, dar haideţi să vorbim de adăugire, şi haideţi să vedem din agricultură, nu o zonă în care băgăm banii şi nu-i mai scoatem în vecii-vecilor, ca într-o groapă, de după un cataclism, de după un cutremur de pământ şi într-un loc în care viteza de rotaţie a investiţiei nu este ca la o fabrică de şuruburi (astăzi am băgat banii şi peste o oră am scos şuruburile), dar cea mai scurtă viteză de rotaţie a capitalului este la ridichi. De asta le şi spune "ridichi de lună". Deci, am băgat banii azi, şi în 30 de zile am scos banii.

Ca să nu mai continui aici cu lista de vreo sută de produse pe care noi le admirăm, din păcate, tot mai puţine, şi din camioanele altora.

Haideţi să considerăm agricultura ca o investiţie şi nu ca o pomană. Pe de o parte, ca o investiţie pentru ferma industrială economică, şi ca o rezolvare a problemelor sociale pentru cei 4 milioane şi ceva de producători agricoli care trăiesc în fermele de semisubzistenţă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, pe procedură, domnul deputat Corneliu Olar.

Domnule Tinel, ştiţi şi dumneavoastră cum e cu procedura asta, câteodată ne omoară.

Domnul Corneliu Olar:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Domnilor colegi,

Vreau să vă explic, oarecum, ceea ce cred eu şi ce s-a dezbătut astăzi în Parlamentul României: cred că mai mult decât o moţiune, a fost o dezbatere, un bilanţ al activităţii Ministerului Agriculturii, un bilanţ la care puteam chema aici şi pe foştii miniştri, nicio problemă, chiar şi pe domnul Mihai Dumitru, şi pe domnul Sârbu, şi pe domnul Cioloş.

Aşa că, rugămintea mea ar fi: astăzi, procedural, trebuie să decurgă moţiunea, însă cred că ar trebui să ne ducem şi noi, că este Sfânta Maria, şi să plecăm mai repede, că este tardiv ceea ce discutăm noi astăzi, aici.

Este o vorbă în popor: de morţi, doar de bine! Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat, aţi fost emoţional!

Domnul deputat Cristea, vă rugăm frumos.

Domnul Victor Cristea:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să salut prezenţa domnului ministru al agriculturii, colegul nostru, domnul Tabără, şi să-i urăm succes. Poate peste un an, sau mai puţin, sau mai mult să nu mai fim puşi în situaţia să prezentăm o astfel de stare dezastruoasă din România.

Chiar dacă nu era prezentată această moţiune, noi ne întâlnim cu aceste realităţi în ţară şi lucrurile chiar aşa stau. Moţiunea a vrut să scoată în evidenţă nu numai dezastrul din agricultură, ca urmare a unei politici în timp, care nu a avut în vedere producţia agricolă, ci şi umilinţa la care este supus producătorul şi fermierul, aşa cum a reieşit din cuvântul colegilor.

Imediat apare poziţia ministerului. Fără discuţie, prin poziţia ministerului de resort, apar o serie de activităţi sporadice, care nu au definit un program coerent, care să aibă în vedere o agricultură care să satisfacă nevoile populaţiei, o agricultură care să reducă importurile de legume, leguminoase, lapte, carne şi celelalte produse de care populaţia are nevoie.

Cred că aici ar trebui să dăm deoparte polemica, politica discordiei şi să aplicăm politica consensului general, pentru că toţi... sau cei care nu doresc lucrul acesta - este la modă acum un cuvânt "ticăloşi" - au fost ticăloşi care au promis o agricultură, au promis marea cu sarea producătorilor, fermierilor, şi acum, vedeţi, îi lăsăm pe aceşti oameni într-o umilinţă.

Dacă mergem pe drumurile României, vedem oameni umiliţi care stau să-şi vândă produsele şi nimeni nu îi ia în seamă. În scurt timp vor veni vremurile, deci va veni timpul când, iarăşi le vom promite, şi iarăşi vom fi categorisiţi, sau acei care le promit o serie de lucruri pe care nu le pot realiza, datorită influenţelor acestor reţele de importuri.

De ce nu am auzit aici de centre de colectare? Nu este bună ideea, atunci o altă idee. Ministerul trebuie să vină cu soluţii care să rezolve problema naţională: problema agriculturii.

Mă întreb eu: oare cum ne-am simţit? N-am avut mustrări de conştiinţă când la Iaşi a avut loc o întâlnire între specialişti sau oameni care au lucrat în domeniu şi Republica Moldova, în prezenţa Ministerului Agriculturii, să ducem tratative să importăm legume şi leguminoase din Republica Moldova, care este situată pe celălalt mal al Prutului? Unde sunt irigaţiile? Haideţi să ne trezim la realitate şi să dăm dovadă de dragoste faţă de acest popor şi să rezolvăm această problemă.

Vă mulţumesc cu respect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Gheorghe Tinel:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Iniţial, nu am vrut să iau cuvântul, pentru că ştiam că moţiunea este aproape identică cu cea din mai şi luasem atunci cuvântul, unele aspecte le dezbătusem atunci.

Însă, ascultând punctele de vedere exprimate aici, stăteam şi mă întrebam dacă este vorba de moţiune, care, din punct de vedere parlamentar constituţional, este corectă. Opoziţia, de fiecare dată, ţine sub control guvernul când politicile într-un anumit domeniu o iau... sau derapează. Şi, atunci, analizează punctual pe o anumită perioadă de timp determinată politicile. Sau este vorba de bilanţ. Dacă e vorba de bilanţ, unii dintre cei care au vorbit astăzi aici, ar fi trebuit să-şi facă mea culpa şi să-şi ceară scuze, pentru că au condus destinele agriculturii româneşti. 20 de ani de politici, fără perspectivă, fără strategie, fără direcţie ne-au adus în colaps. Dacă vorbim de colapsul agriculturii româneşti, atunci cei vinovaţi sunt aici, în această sală. Nu sunt în altă parte, nu pe stradă, nu în mediul rural, nu la ţară, nu fermieri. Noi suntem vinovaţi. Când zic noi şi eu, că fac parte din această categorie politică, deşi aş putea spune că nu eu am gestionat şi am girat politicile în domeniu.

Da, sunt de acord, dacă vorbim de moţiune, că a fost nu un an, ci doi pierduţi. Şi 2010 şi 2009 şi-mi fac mea culpa că am fost unul dintre cei care am susţinut promovarea, la începutul anului 2010, pe postul de ministru al agriculturii, a domnului Mihai Dumitru. De multe ori, în viaţă, poţi să fii un foarte bun teoretician, dar să nu fi un bun practician. S-a demonstrat. Poţi să fii un foarte bun practician, dar să nu fi un bun teoretician. Şi acest lucru s-a demonstrat. E posibil ca domnul fost ministru Mihai Dumitru să demonstreze, din această calitate, una dintre cele două variante - să fie un foarte bun teoretician. Dar asta nu rezolvă, însă, problema de fond a agriculturii româneşti. Şi în momentul de faţă este fără perspectivă, fără viziune, fără direcţie.

Am văzut aici abordarea problemei funciare. Şi este una de fond, cele 3 milioane. Domnul profesor Surdu spunea aproape 4 milioane. Eu spun că sunt în jur de 3 milioane de ferme de subzistenţă. Ele au mai scăzut. Dacă luăm datele Institutului Naţional de Statistică, demonstrează că sunt în jur de 2,900 milioane de ferme de subzistenţă. Adică acei fermieri care produc pentru a consuma - traiul de azi pe mâine. Or, asta nu e în regulă, fraţilor, după 20 de ani de agricultură!

Am dat Legea nr.18 în '91 şi nu ne-am întrebat ce se va întâmpla în 2010, când România va fi parte a Uniunii Europene? Cum vom fi noi competitivi cu agriculturile care de 50 de ani nu au făcut agricultură cu arma în spate, cooperativizare cu arma în spate? Au făcut pe baza liberului consimţământ. E altceva. Vorbim de irigaţii. Păi, dar în '90 nu ne-am întrebat ce facem cu sistemul de irigaţii din România? Pe ce sistem de valori îl ducem? Mergem cu 3 milioane, rămânem cu un milion? Aplicăm principiile rentabilităţii economice? Nu le aplicăm? Acum venim şi spunem că irigăm 70 de mii de hectare. Da. Dar şi anul a fost ploios. Nici nu aveam cum să... S-au contractat 500 de mii şi eu sunt ferm convins că mulţi dintre cei care au contractat lucrările, n-au mai irigat din cauză că a plouat. Şi domnul profesor Surdu spunea: s-a văzut o diferenţă la udarea a doua. E clar că cei care au irigat prima dată, 500 de mii, n-au mai irigat din motive de apă abundentă din atmosferă.

Acum, domnul profesor Tabără are o grea misiune la Ministerul Agriculturii. Are o grea misiune, pentru că nivelul de absorbţie al fondurilor europene este foarte scăzut. Toată lumea se întreabă dacă vom absorbi la un grad, la un procent de 30%, există riscul ca Uniunea Europeană să ne acorde pe pactul din 2013 acelaşi procent pe care l-am absorbit, ceea ce ar fi un dezastru pentru România, din punct de vedere agricol.

Bugetul Ministerului Agriculturii, în momentul de faţă, se sprijină, în proporţie de 80%, pe absorbţia fondurilor europene. Acolo trebuie să accesăm noi, acolo trebuie să insistăm noi pe politici. Şi noi avem o mare problemă pe management, pe calitatea umană a resurselor pe care o promovăm. Eu refuz să cred că oamenii care primesc 75% în plus la APDRP şi la Agenţia de Plăţi, APDRP fiind instituţia care ar fi trebuit să genereze pe Programul naţional de dezvoltare rurală proiecte şi programe, nu realizează că în funcţie de activitatea lor, de ceea ce fac ei acolo, se mişcă într-o parte sau în alta agricultura românească. Aşteptăm toţi bani de la bugetul statului. Nu se mai poate. Vă spun că nu se mai poate. Agricultură europeană pe mentalitate şi principii comuniste nu se poate.

Acum, în 2010, abia, punem bazele unei structuri agricole care nu are nicio legătură cu agricultura de tip socialist. Legea camerelor agricole, care este fundamental diferită de ce a existat până acum în agricultura românească. Şi am ajuns şi la problema de fond a agriculturii. Structurile de organizare în agricultura românească s-au permanentizat, aş putea spune 20 de ani. Păi, cum să facem noi agricultură europeană cu structuri de tip socialist? Să întreb şi eu. Dacă noi am avut până acum aceste structuri care au gândit pe modelul socialist, voiaţi să implementaţi agricultură europeană? Haideţi, stimaţi colegi, să fim serioşi.

Atunci, îmi pun problema că managementul la Ministerul Agriculturii ar trebui să aibă loc, să se realizeze după ce cei care se duc acolo îşi fac o ştergere de memorie, discutam asta cu domnul profesor Surdu, şi iau totul de la capăt pe alte principii şi pe alte coordonate.

Pentru că ce a existat până în '89, până în '90, stimaţi colegi, nici în visele noastre cele mai urâte nu ne mai putem aduce aminte. Poate ca şi productivitate, poate ca şi nivel de investiţii, dar criteriile şi principiile sunt cu totul şi cu totul altfel.

Vă mulţumesc mult de tot.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi fost concis, ca întotdeauna.

Are cuvântul domnul ministru Valeriu Tabără. Domnule profesor, dreptul la replică, domnule deputat, la sfârşit. Dacă domnul ministru vă permite acum ...

Domnule deputat Surdu, vă rog frumos. Suntem toleranţi astăzi.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Avem aici două texte. În partea dreaptă este textul moţiunii din 10 mai, simple. Şi în partea stângă este textul moţiunii de pe 1 septembrie. Vreau să vă spun că amândouă moţiunile sunt identice, dar dintr-un singur punct de vedere - că şi cea din dreapta şi cea din stânga fac o critică sau o evaluare sau un raport, sau cum vreţi dumneavoastră, a situaţiei existente în agricultură la data de atunci şi la data de acum. Vreau să vă spun că textul acestor moţiuni va fi mereu la fel, pentru că tot timpul vom cere bani pentru fermierii români, aşa cum fac toţi fermierii în parlamentele din toate ţările membre ale clubului politic Uniunea Europeană şi asta este o gândire capitalistă, pentru că nu pot arunca fermierul român cu 81 de euro, din care ia 80% pe hectar, pe aceeaşi piaţă unică a Uniunii Europene cu fermierul din Germania, care ia 380 de euro pe hectar, cu fermierul din Olanda, care ia 660 de euro pe hectar şi cu fermierul din Grecia, care ia 700 de euro pe hectar. Nu vom scăpa niciodată de importuri. Ori vom fi în opoziţie, PSD-ul, ori vom fi la putere, vom avea aceeaşi problemă în Parlamentul României, indiferent cine va fi în opoziţie.

Să nu vă lăsaţi, stimaţi colegi, indiferent în care parte a sălii veţi sta, este o rugăminte, un sfat de om bătrân, până nu veţi ajunge cu fermierul român la acelaşi nivel de start ca oricare dintre fermierii din Uniunea Europeană ai cluburilor importante. Bulgaria are 187 de euro pe hectare, noi - 81. De ce? Asta este ideea. Deci, moţiunea asta seamănă cu cealaltă numai dintr-un punct de vedere. Ţinta este o gândire capitalistă, adică dă-mi şi mie, fermierului român, aceiaşi bani pe care-i dai măcar în medie pentru toţi fermierii din Uniunea Europeană.

Şi închei cu următoarea idee: ar trebui tot aici, în Parlament, şi dacă domnul Tabără o va face, pentru că sunt convins că rezultatele la Ministerul Agriculturii vor fi altele peste un an sau peste câteva luni, pentru că, aşa cum a lucrat la comisie, dacă va lucra acolo, oricum o să pună ceva rânduială, trebuie notificaţi cei de la Uniunea Europeană. Cum le convine mai bine? Să suporte cheltuielile unei migraţii de 3 milioane de oameni? Sunt 3.826.622 de gospodării de semisubzistenţă.

Deci, cum le convine europenilor? Să plece 3 milioane de oameni de aici în marile metropole ale lor sau să dea din cele 55 de miliarde, care reprezintă bugetul anual pentru agricultură şi dezvoltare rurală măcar echitabil pentru fermierul român? Nu mai mult, nu mai mult ca la greci.

Domnule profesor Tabără, vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu mult.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă mărturisesc, ca unul care am fost martorul multor moţiuni simple şi moţiuni de cenzură din Parlamentul României, că, la fel ca şi cele de atunci, moţiunea are părţile ei bine definite.

Prima - elementul politic, şi este dreptul opoziţiei de a veni cu ea, şi partea a doua, cum a fost şi cea de astăzi, cu mici excepţii, cu discuţii pe probleme de fond. În discuţiile de pe problemele de fond, cred că le-am remarcat cu toţii că sunt legate strict şi de ceea ce înseamnă o documentare reală, dar şi de ceea ce înseamnă un complex de abordări ale evoluţiei agriculturii după 1990, dar şi cea începând din 2000 încoace şi poate cel mai important lucru, perioada 1997-2010.

Pentru că problema nr.1 pe care cred că nu am înţeles-o suficient şi nici din textul moţiunii şi o spun cu toată sinceritatea, aşa cum ştiu că nu se supără nici autorii, dar trebuie să o gândim bine, este legată strict de statutul ţării.

Doi: este legată strict de ceea ce înseamnă că s-a negociat cu Uniunea Europeană. N-am fost nici eu, nici alţii la negocieri. Poate că şi atunci am gândit negocierea cu nişte obiective politice, aşa cum uneori vorbim acum, fără să gândim, de altfel, complexitatea sistemului agricol românesc.

Poate că şi în 1997, când am întors puncte de vedere câştigate la Uniunea Europeană, ca ţară asociată şi la instituţiile internaţionale, nu ne-am gândit foarte mult care sunt consecinţele lor şi mă gândesc aici la ceea ce discutăm despre importuri. Vă rog să vă uitaţi la acea barieră convenită cu Uniunea Europeană care a fost suspendată în 1997.

Dar vă rog să vă gândiţi la un concept inclusiv a înaintaşilor mei. N-am să mă refer la niciunul dintre miniştrii care au fost înaintea mea, ci la mine. Îmi ştiţi punctul de vedere faţă de ceea ce înseamnă responsabilitatea de ministru.

Dar problema de fond este ca niciodată să nu ajungem să credem că luând totul de la început, am rezolvat problemele sau le vom rezolva. Eu, de pildă, nu am de gând să iau de la început nimic, pentru că nici nu pot. Voi încerca să fac o selecţie a ceea ce este bun şi a ceea ce consider că poate fi perfecţionat într-un timp mai scurt sau mai lung. Şi, în acelaşi timp, să cred că viziunile noastre, ale tuturor, dincolo de ce înseamnă disputele politice, sunt cele care să ne poată ajuta spre ceea ce înseamnă demersurile către Uniunea Europeană, ca să putem să câştigăm ceea ce am pierdut sau ceea ce nu putem rezolva la această dată.

Nu am să-i reproşez celui care a făcut restructurarea fără să gândească foarte mult în Ministerul Agriculturii, a dispărut banca de gene, a dispărut agenţia montană, au dispărut... şi aşa mai departe. Poate că într-o structură absolut necesară la această dată, prin încărcătura ei pe buget, tocmai pentru a obţine surse, să ne ducem spre sistemele acestea de progres şi spre ramuri importante, cum este agricultura, să poată fi benefice în timp, pentru că nu putem nega niciunii că nu am avut o încărcătură de un anumit tip în sistem. Iar nu pot garanta că, după această restructurare, au rămas cei mai buni oameni pe sectorul agriculturii, este greu să cred, pentru că nu i-am examinat şi nu numai eu. Chiar dacă ar fi făcut-o mai mulţi, tot n-ar fi putut garanta acest lucru.

Aş vrea, însă, să vă spun un lucru pe care, practic, l-am pierdut în discuţia de astăzi. Dar nici nu vreau să-l dezvolt acum. Să ştiţi că problemele nr.1 sunt cele cu care cu colegii mei din toate grupurile parlamentare le-am discutat, inclusiv cu comisii de agricultură similare. Şi anume, ceea ce trebuie să facă România dincolo de ce trebuie să facă în 2010, 2011, 2012, din 2014 încolo. Pilonul 1 şi pilonul 2 - şi mă adresez şi nu nominalizez aici - sunt extrem de importante în modul cum vor fi abordate ele. Pentru că se ştie conceptul la această dată şi dacă vă duceţi puţin în urmă la ceea ce spunea Tony Blair la Lisabona, cu ocazia acestui buget în execuţie la Uniunea Europeană, atunci o să vedeţi că concepţiile sunt cu totul şi cu totul altele şi s-ar putea ca să fie multe dezbateri la ceea ce înseamnă necesitatea pilonului 1, absolut necesar pentru ceea ce înseamnă modernizarea fermelor, exploataţiilor şi tot ce depinde de progresul agricol şi legătura cu ceea ce înseamnă pilonul 2, cu dezvoltarea rurală, infrastructura. Pentru că degeaba fac o fermă în vârful dealului şi nu am cu ce să duc laptele, decât cu catârul sau cu calul. Este o mare problemă, o combinaţie. Iar, din acest punct de vedere, România trebuie să se ataşeze de cei care pot să sprijine acest echilibru între cele două elemente esenţiale de abordare politică viitoare.

Nu aş vrea să vă spun, stimaţi colegi, constatările dumneavoastră, pentru că sunteţi parlamentari în colegii, nu mai sunt o chestiune numai a partidului. Dumneavoastră veniţi în contact cu cei care au format şi au formulat programul. Vă rog, poate că aici este una dintre problemele de fond şi sincer o voi cere, cu toată răspunderea, transparenţa în ceea ce înseamnă elaborarea şi până la finalizarea proiectelor.

Pentru că vă mai spun încă un lucru, dacă vreţi şi vă rog să vă uitaţi cu foarte mare atenţie, vă vom furniza aceste date prin Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, vă asigur de acest dialog, ce înseamnă să contractezi şi ce înseamnă să finalizezi. Pentru că, până la urmă, dacă vă uitaţi cu atenţie, în această situaţie, sub aspectul contractării, nu se stă rău. Problema este finalitatea, acolo unde este relaţia cu banca, acolo unde este relaţia cu instituţia financiară, care să vină şi să asigure o mai uşoară abordare a sistemului. Nu vreau să imput nimănui modul cum s-au abordat anumite proiecte, cu maximalizări de fonduri pentru punctaj. Nu vreau să spun cum s-au schimbat peste noapte. Şi ştim foarte bine nişte priorităţi care au debusolat inclusiv modul de aplicare a acestor proiecte. Trebuie să o spunem public şi să ştim de ele. Pentru că sunt nişte chestiuni.

De la această tribună avertizam, în urmă cu o lună sau două luni de zile, în iunie, dacă nu mă înşel eu, că nu putem discuta chiar aşa, să aruncăm politic nişte lucruri. Să ştiţi că problema lui 322 nu este una oarecare şi va trebui să o gândim şi să rezolvăm foarte bine. Dincolo, opoziţie sau putere, aceste chestiuni... ceea ce îl interesează pe cel care ne furnizează banii din uniunea contribuabilului european, îl interesează unde se duc banii. Or, de multe ori, chestiuni pe care le aruncăm în piaţă ne pot face extrem de mult rău.

Vreau să vă asigur, stimaţi colegi, că în ceea ce priveşte politicile agricole, nu sunt numai ale PDL-ului şi actualei structuri de putere. Agricultura nu este numai a noastră. O gestionăm într-un anumit fel acum, printr-o criză şi printr-un moment greu. Dincolo de el, ceea ce se lucrează şi probabil trebuia terminat demult, la palatul prezidenţial este o strategie care trebuie să meargă până în 2050, ca obiective. Noi avem o singură strategie - PNDR-ul, la această dată. Şi a fost conceptul "lasă, domnule, că avem o strategie". Nu este suficientă. Ea face parte dintr-un plan de 7 ani. Acel buget de 7 ani, care se suprapune şi peste ce înseamnă bugetele sau politicile agricole ale Statelor Unite ale Americii. Ştiţi legea că se schimbă la fiecare 7 ani.

Problema noastră însă este dublă, este ceea ce înseamnă obiective naţionale fixate pe agricultură şi dezvoltare rurală şi economia agrară şi ceea ce înseamnă, de altfel, mai departe, relaţia mea cu Uniunea Europeană şi cu finanţatorii.

Şi încă un lucru care nu s-a spus aici. Discutăm foarte mult de subvenţii. Păi, stimaţi colegi, ştim foarte bine că problema subvenţiilor este una de discuţie la nivel european, că se încearcă această reducere a subvenţiilor în plan naţional, că există o altă distribuţie a lor şi că pachetele de măsuri pe care le-am avut sau trebuia să le avem pe 2010 n-au fost depuse la timp. E o altă problemă. N-am vrut să facem caz de o astfel de chestiune. Avem inclusiv declaraţia şi colegii mei din comisie au participat la astfel de discuţii de nenumărate ori anul trecut, când, de fapt, noi presam pe minister să ni se vină cu astfel de chestiuni. Vă asigur că este una dintre marile probleme ale ministerului să ne putem contura o poziţie clară. Şi, legat de aceasta, vă asigur că, din toate cuvântările de aici, pe stenogramă, am s-o luăm şi să facem selectarea tuturor lucrurilor bune spuse aici referitoare la agricultură.

Aş vrea să revin, mai ales că este o chestiune de actualitate. Cu tot respectul pentru dumneavoastră, doamna Varga, primul lucru pe care să-l facem, să vedem legea dacă e la Ministerul Agriculturii. Ministrul n-o să împiedice niciodată un punct de vedere, indiferent care va fi punctul lui.

Eu am un singur punct de vedere, însă. Din păcate sau din fericire, sunt ministru acum. Dar, şi ca ministru, îmi asum opiniile mele care vin dintr-o viaţă de 40 de ani de activitate în sistemul de cercetare şi din învăţământ pe probleme. Îmi asum această responsabilitate, pentru că ştiu că în lume, la această dată, sunt 150 de milioane de hectare şi că, dincolo de ce a însemnat revoluţia verde, poluantă, neprietenoasă cu mediul, a se vedea problemele din India şi de aiurea, există elemente noi, esenţiale de evoluţie care bat ţinte nu ca la noi, ci până în 2050. Şi vă rog să vedeţi marea provocare, programul Academiei Regale Britanice, cu 2 miliarde de euro pentru 10 ani.

Problema noastră nu este una a tradiţiei, ci a curăţeniei, a performanţei, a randamentelor şi a eficienţei economice.

Am întrebat fermierii germani, sunt într-o relaţie excepţională cu preşedinta Comisiei de agricultură din Bundestagul german care a fost ministrul mediului. Există elemente de căutare. Dar vă rog să vă uitaţi în departamentele de cercetare din Austria şi din Germania. Sunt pe primul loc aceste departamente pregătite pentru momentul în care nu politicul va dicta, ci ştiinţificul. Şi repet încă o dată: dincolo de o decizie formală de moment, durabilitatea în timp este cea a ştiinţei, şi nu a celui care se joacă politic într-un fel sau altul sau în favoarea cuiva.

Şi vreau să precizez un lucru pentru toată lumea. Eu sunt profesor şi cercetător. Un profesor şi cercetător nu-şi alege componentele, ci merge mai departe, pentru că are de lucrat mult cu studenţi, cu fermieri şi cu toată lumea. Îmi asum răspunderea corectitudinii, aprecierii ştiinţifice şi nimic altceva. De altfel, niciodată nu a fost o finanţare pentru persoana mea şi pentru instituţiile în care am lucrat - cercetare şi mediu.

Ca urmare, stimaţi colegi, m-a deranjat teribil această chestiune. Îi mulţumesc colegului Pavel Horj pentru ce a însemnat acest sistem de a sfida. Să ştiţi că nu mi-am ales locul de ministru că vrem să fim mai sus sau mai jos. Din fişa mea, din CV, nu lipseşte această calitate. Nu e un lucru simplu să o luăm acum să rezolvăm nişte probleme extraordinar.

Şi închei: domnul ministru Dumitru, probabil, nu a avut stilul de comunicare prea mare, nici o anumită experienţă. Însă, să ştiţi că la această dată avem rezolvate problemele de decontare pe Legea nr.150, pentru tot ceea ce s-a depus până acum şi că avem depuse şi aşteptăm aprobarea, din păcate, când a plecat domnul Vlădescu, nu semnase demersul nostru pentru deconturi pe motorină, am semnat acest decont şi pentru prima tranşă de deconturi, dăm drumul şi la motorină. Vom găsi, însă, trebuie să găsim şi alte căi de sprijin, asta este o altă problemă. Şi vă asigurăm că vom alege şi împreună cu dumneavoastră vom găsi multe dintre variantele bune cu care să ne prezentăm în faţa Comisiei Europene, astfel încât pe problemele de agricultură să găsim soluţii de lungă durată, nu de un an sau doi. Pentru că sistemele respective, să sperăm că criza şi sursele financiare vor fi mai disponibile şi atenţie, şi că băncile vor fi, sistemul bancar, mai prietenoase cu noi, pentru a putea să fie şi agricultura un partener serios în sistemul de finanţare bancar. Nu cred că ne putem baza, o spun cu toată răspunderea, numai pe subvenţii.

Stimaţi colegi,

Unde am ajuns cu roşiile şi cu tot, finanţând cu sutele de miliarde? Nu suntem importatori de ani de zile? Vă rog să-mi spuneţi, avem o prelucrare, am dat-o la comisie, a unei societăţi - 250 de milioane de euro evaziune pe legume şi fructe, pe cartofi şi pe altele. Avem de lucru aici pe sisteme de depozitare, nu la marginea drumului. O să încercăm să găsim aceste căi, nu însă de astăzi pe mâine.

Acesta este motivul pentru care, nenegând problemele care sunt şi care au fost dezbătute în moţiune, sincer, este partea de care am spus, politică, pe care întotdeauna o face când este în opoziţie şi câştigi, însă, dincolo de acest lucru, există o mare responsabilitate faţă de omul pe care îl invocăm sau cetăţeanul român pe care-l invocăm de fiecare dată de la această tribună când dorim să dea bine. Este ţăranul român. Da? Producătorul de pâine. Cred că aici trebuie să reflectăm puţin asupra modului de abordare dacă abordăm problema numai pentru moment sau trebuie să o abordăm totdeauna cu bătaie. Anul agricol nu se termină în două zile, sau în trei zile. Se termină în 365 de zile. Iar grâul, ca să fie bun, îţi mai trebuie vreo 30-60 de zile să se maturizeze şi să pot să-l fac pâine. Asta e marea problemă, de ce nu facem pâine bună din soiuri bune. Pentru că nu avem păstrarea, recoltarea şi păstrarea. Da? De ce nu o avem? Pentru că trebuie să ne tot codim la nişte lucruri care mi se pare că trebuie făcute altfel. De ce ne codim să creionăm poate în timp împreună, cum au fost multe legi excepţionale parlamentare pe Legea agriculturii, cum a fost Legea nr.83/1993. Sistemul american sau sistemul european. Noi trebuie să vedem pe 7 ani minimum ceea ce facem. Dar e probabil o discuţie, o idee lansată pe care o abordăm, pentru că suntem de foarte mult timp pe astfel de chestiuni.

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc şi pentru cele spuse. Sunt convins că nu toate lucrurile pe care dorim să le facem, le vom rezolva, dar eu am speranţă în echipa cu care lucrez că vor gândi şi vom gândi la fel toţi ca să putem să punem măcar câteva lucruri la punct şi vă asigur că există un efort extraordinar. Eu am discutat deja, am avut o întâlnire cu producătorii agricoli, am căzut de acord, a fost la cererea mea. Sunt multe lucruri cu care au venit ei, dar, în acelaşi timp, am avut o discuţie şi cu domnul prim-ministru pentru câteva priorităţi, deciziile însă le luăm după o analiză foarte precisă a fiecărui sector în parte. pentru că sunt multe lucruri de perfecţionat, în special de a elimina speculaţiile.

Vă mulţumesc foarte mult. Încă o dată, îmi menţin punctul de vedere că putem aborda aceste chestiuni, însă cred că moţiunea trebuie să ajungă în votul aşa cum este, până la urmă, politic.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, domnule ministru.

Sunt convinsă că dezbaterea acestei moţiuni a oferit oportunitatea şi v-a oferit oportunitatea şi dumneavoastră pentru a afla opiniile, punctele de vedere şi, de ce nu, şi soluţiile parlamentarilor şi sunt convinsă că este un început de dialog care va fi în beneficiul tuturor celor care lucrează în agricultură şi, până la urmă, al cetăţenilor României.

Cu aceasta, am încheiat dezbaterea pe marginea moţiunii simple pe agricultură. Urmează ca la sesiunea de vot final să ne exprimăm şi prin vot cu privire la această moţiune.

Intrăm în cel de al doilea punct pe ordinea de zi - Raport privind modul de utilizare a fondului preşedintelui Camerei Deputaţilor pentru anul 2009.

Conform regulamentului, se prezintă ...