Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Înainte de intra efectiv în dezbaterea proiectelor înscrise pe ordinea de zi, daţi-mi voie să îl invit la microfon pe domnul deputat Antochi, pentru o scurtă intervenţie.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Antochi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

A fost condus sâmbătă, 9 aprilie a.c. pe poarta veşniciei, despărţindu-se pentru totdeauna de noi cel care a fost agronomul Victor Surdu, politicianul Victor Surdu şi omul Victor Surdu.

Născut la 11 iulie 1947, Victor Surdu a terminat, ca şef de promoţie, în anul 1970 Facultatea de Horticultură a Institutului Agronomic "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi.

După absolvirea facultăţii, şi-a făcut ucenicia mai întâi la Răducăneni şi apoi la Grozeşti, unde, ca şef de fermă, inginer şef sau preşedinte, şi-a legat numele de importante lucrări de îndiguiri, desecări, de construcţia unor importante suprafeţe de sere şi solarii, dar mai ales s-a legat de oamenii cu care a lucrat şi pe care i-a preţuit, oferindu-le sprijinul său în realizarea multor proiecte ulterioare.

De aceea, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Victor Surdu a primit diploma de cetăţean de onoare al comunei Grozeşti.

Temeinica lui pregătire profesională şi experienţa dobândită în acea perioadă au condus la promovarea doctorului inginer Victor Surdu, mai întâi pe funcţia de director general adjunct la Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi apoi ca secretar cu probleme agrare la judeţul Iaşi.

Din această postură, ca şi din toate cele pe care le-a ocupat ulterior, inclusiv cea de preşedinte al Partidului Democrat Agrar din România sau de parlamentar, Victor Surdu a fost un reprezentant demn şi recunoscut al agricultorilor, pe care i-a slujit cu pasiune şi credinţă până la sfârşitul vieţii.

Spunea Victor Surdu, chiar de la acest microfon, că agricultura este cât ţara şi de aceea nu trebuie să ne amintim de agricultură şi de agricultori numai în campaniile electorale.

Ce mare păcat că cele mai multe dintre apelurile sale au rămas până acum fără răspuns!

Dar Victor Surdu nu a fost iubit doar de agricultură şi nu a fost îndrăgit doar de agricultori, a fost, deopotrivă, bun prieten cu mulţi slujitori ai şcolii româneşti, cu medici, cu reprezentanţi de seamă ai culturii şi cultelor, cu politicieni din toate formaţiunile politice.

Îmi spunea, bunul meu prieten Victor Surdu, la una din ultimele noastre întâlniri, că îşi doreşte foarte mult să fie iertat de către toţi cei cărora le-a greşit şi că toată viaţa lui, chiar dacă nu a reuşit să facă bine cât şi-a dorit, nu a vrut să facă nimănui nici un rău.

Totodată, Victor Surdu şi-a îndreptat gândurile, cu multă recunoştinţă, către colegul nostru, profesor doctor Florian Popa, şi colaboratorii săi de la Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon, care au făcut tot ce a fost omeneşte posibil să-i aline suferinţa.

Cu vocea puternic marcată de boală, Victor Surdu s-a interesat până în ultimele sale zile de viaţă de acţiunile întreprinse pentru aplicarea Legii camerelor agricole, a Legii cercetării ştiinţifice în agricultură, de mersul lucrărilor din campania agricolă de primăvară.

Din păcate, chiar în acest început de primăvară, când în toată viaţa lui Victor Surdu ieşea la câmp, a plecat dintre noi pentru totdeauna.

Suntem alături de întreaga familie Surdu în momentele grele pricinuite de despărţirea de soţul, tatăl şi bunicul Victor.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i fie ţărâna uşoară! Dumnezeu să-l ierte!

În memoria lui Victor Surdu, vă rog să păstrăm un moment de reculegere.

Se păstrează un moment de reculegere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu domnule deputat. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace! Cu certitudine mulţi îi vom simţi lipsa.