Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La primul punct din ordinea de zi este înscrisă angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Reamintesc faptul că acest proiect de lege a fost depus pe 11 aprilie 2013 la Parlament.

Birourile permanente ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în şedinţa din 11 aprilie 2013, conform prevederilor Constituţiei, art. 114, au stabilit perioada pentru depunerea amendamentelor, începând cu 12 aprilie 2013 până luni, 15 aprilie 2013, ora 12.00, precum şi transmiterea acestora la Guvern, urmând ca Guvernul să hotărască asupra amendamentelor şi să prezinte astăzi Parlamentului proiectul de lege asupra căruia îşi asumă răspunderea.

Cu aceste precizări, îl invit la tribună pe domnul Victor-Viorel Ponta, prim-ministrul României, pentru prezentarea proiectului de lege.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta - prim-ministrul Guvernului României:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vreau să vă mulţumesc de la început pentru faptul că aţi acceptat această procedură constituţională de angajare a răspunderii Guvernului pentru un text de lege.

Vreau să precizez că se împlineşte în curând un an de când ocup funcţia de prim-ministru. Este prima dată când folosesc acest instrument constituţional şi nu intenţionez, în perioada următoare, să-l folosesc din nou.

Nu în urmă cu mult timp, mă aflam tot la această tribună - este adevărat, reprezentând opoziţia - şi criticam abuzul folosirii acestei proceduri. Cred că sarcina constituţională de a elabora legi este evident a Parlamentului României şi numai într-o situaţie excepţională, cum este cea de astăzi, Guvernul vine şi cere sprijinul dumneavoastră, al reprezentanţilor legitimi ai poporului român, pentru o reglementare extrem de importantă pentru situaţia de astăzi şi de mâine a ţării.

Vreau să prezint foarte pe scurt principalele obiective ale acestui act normativ pentru care astăzi cer sprijinul dumneavoastră.

În primul şi în primul rând, acest act îşi propune să aducă o reparaţie istorică pentru cei care au avut de suferit în urmă cu aproape 70 de ani, fiindu-le confiscate proprietăţile de către statul român şi regimul politic de atunci.

Şi vreau, cu această ocazie, să spun ca un social-democrat care trăieşte în secolul al XXI-lea, că dreptul de proprietate este un fundament al unei societăţi democratice în secolul al XXI-lea că vreau, în numele Guvernului şi al statului român, să cer scuze tuturor celor care au avut de suferit, persoane particulare, dar mai ales cultelor religioase, tuturor cultelor religioase din România, cu o specificaţie cu totul şi cu totul deosebită pentru cultul greco-catolic, care a avut, poate, cel mai mult de suferit prin măsurile luate în urmă cu 70 de ani. Vreau să prezint aceste scuze oficial, să spun că societatea românească şi statul de drept trebuie să respecte proprietatea şi trebuie să considere că, ori de câte ori acest drept este încălcat, trebuie să caute soluţii pentru a repara, atât cât este posibil, un drept fundamental.

Ţin să fac această declaraţie, în numele Guvernului şi al României, şi cred că, după 70 de ani, era necesară o asemenea poziţie.

(Aplauze în sală)

În al doilea rând, aş vrea, prin această lege, cu sprijinul dumneavoastră, să facem dreptate şi actualilor cetăţeni ai României, cei de astăzi şi cei de mâine, care, inevitabil, vor suporta cu toţii, pentru că nu este doar o sarcină a Guvernului sau a Parlamentului, ci a societăţii în ansamblu, costurile implicate de repararea şi retrocedările imobilelor sau ale despăgubirile pentru imobilele confiscate de statul român în urmă cu 70 de ani.

Astăzi, vreau să spunem poporului român ce s-a plătit, ce s-a retrocedat până astăzi şi ce mai este de plătit şi de retrocedat în viitor, pentru că, până la urmă, o nedreptate clară, evidentă, comisă în urmă cu 70 de ani, nu se poate îndrepta printr-o nouă nedreptate pe care, din păcate, am văzut-o în unele sau în multe cazuri.

Vreau ca întreaga societate românească să ştie că, până în acest moment, s-au retrocedat aproape 10 000 de clădiri, din care 2 000 aparţinând unor instituţii publice: şcoli, spitale, muzee, sedii de instituţii. S-au retrocedat, de asemenea, 1,3 milioane de hectare, din care 300 000 de hectare în intravilan. Sigur, cei care au condus în ultimii ani, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, poate că vor explica de unde au apărut 300 000 de hectare în intravilanul românesc, dar aceasta ţine de cu totul şi cu totul altceva.

S-au restituit, în numerar, 150 de milioane de euro, iar prin acţiuni la Fondul "Proprietatea" aproape 4 miliarde de euro. Toate acestea la un loc, 10 000 de clădiri, 1,3 milioane de hectare, 150 de milioane de euro în numerar, 4 miliarde de euro în acţiuni la Fondul "Proprietatea" şi, sigur, ceea ce mai avem de restituit în continuare - în acest moment, estimarea este undeva la 8 miliarde de euro - reprezintă totuşi un cost important pe care societatea românească în ansamblul îl are de plătit.

Trebuie să spunem adevărul, trebuie ca oamenii să ştie ce s-a restituit şi ce se va restitui în continuare. Şi, repet, vreau să facem dreptate şi celor care trăiesc azi şi mai ales celor care vor trăi mâine în România, pentru că sarcina mai departe rămâne pe viitoarele Guverne, pe viitorii contribuabili la bugetul public şi este corect să le spunem oamenilor adevărul despre ceea ce trebuie să facem în continuare.

În al treilea rând, propunerea de lege pe care o prezint în faţa dumneavoastră vine cu o soluţie juridică realistă, pragmatică şi echilibrată, o soluţie juridică, care a fost construită în mai multe luni de zile de discuţii cu specialişti din România, cu specialişti în drept constituţional, în drept civil, o soluţie discutată cu specialiştii Curţii Europene a Drepturilor Omului, o soluţie juridică sustenabilă pe termen mediu şi lung, şi care, evident, respectă toate principiile constituţionale ale României, dar şi toate standardele europene.

Această soluţie trebuie să se dovedească în continuare, repet, realistă şi pragmatică, pentru că, din păcate, soluţiile legislative adoptate până în acest moment, începând cu Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005, nu au rezolvat decât în mică parte problema retrocedărilor.

Vreau să dau un singur exemplu. În baza Legii nr. 247/2005, adoptată în urmă cu opt ani, se dorea şi se anticipa ca toate despăgubirile să fie acordate în baza acţiunilor la Fondul "Proprietatea". Din păcate, după opt ani de zile, s-au soluţionat, în mod efectiv, doar 13 000 de cereri - cei care au primit despăgubiri. 13 000 din 200 000 de cereri. Înseamnă că şase fonduri "Proprietatea", dacă am face, poate că am reuşi să acoperim ceea ce este de retrocedat, aşa încât soluţia juridică prezentată astăzi trebuie, în primul şi în primul rând, să fie realistă şi posibilă, dincolo de toate celelalte principii.

În al patrulea rând, stimaţi colegi, vă cer ajutorul dumneavoastră, Parlamentului României, ca, prin această lege, să combatem un fenomen infracţional extrem de grav, care a apărut în ultimii ani în România: fenomenul cesionarilor sau al samsarilor imobiliari, cei care au comis, în mod clar, organizat, cu foarte multe complicităţi, poate cea mai mare fraudă adusă bugetului României de după 1989.

Am prezentat şi vă voi pune la dispoziţie nenumărate situaţii concrete, în care cesionari care au plătit 50 000 de euro sau 100 000 de euro, sau 200 000 de euro, în două, trei, patru luni, având şi cunoscând toate căile administrative, au primit despăgubiri de 20, 30, 50 de milioane de euro, un lucru care a afectat grav nu doar procesul de restituire, dar şi încrederea societăţii româneşti că acesta este un proces corect şi un proces de îndreptare a unor nereguli şi a unor nedreptăţi istorice.

Prin această lege, punem stavilă acestui fenomen, fenomen care, în ultimii trei-patru ani, a secătuit bugetul României şi a făcut, practic, imposibilă aplicarea sa în practică.

În al cincilea rând, prin prezenta lege, vreau să soluţionăm, cu sprijinul dumneavoastră, doamnelor şi domnilor parlamentari, un litigiu extrem de grav pe care statul român îl are pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În acest moment, sunt peste 3 500 de cauze.

În 2010, stimaţi colegi - unii erau la guvernare atunci -, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a soluţionat, printr-o decizie pilot, una din aceste cauze. A acordat un termen României pentru a-şi pune la punct legislaţia. Altfel, toate cele 3 500 de cauze, începând cu data de 12 mai, ar fi soluţionate, conform deciziei pilot, ceea ce pentru România, pentru bugetul României, este, în mod clar, cu totul şi cu totul nesustenabil.

În al şaselea rând, şi cu aceasta închei seria de obiective, este un moment de responsabilitate politică, un moment în care Guvernul şi Parlamentul colaborează pentru soluţionarea unei probleme istorice.

Vreau să spun de la început că singurul grup parlamentar aflat astăzi în Parlamentul României, care nu a legiferat niciodată problema retrocedărilor, este un grup nou, Grupul parlamentar al PP-DD. Toate celelalte...

(Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PP-DD)

Nu era neapărat o laudă, era o realitate.

Toate celelalte grupuri politice, participând la guvernare în 1991, în 1997 - 2000, 2001 - 2004 sau în 2005, au adoptat legislaţie în acest domeniu, motiv pentru care astăzi ori suntem cu toţi responsabili şi încercăm să rezolvăm o problemă a României, ori putem să jucăm mai departe, - unii dintre noi, foarte puţini - cartea demagogiei şi a neseriozităţii, şi sancţiunea pe care au primit-o pe 9 decembrie s-ar putea să se dovedească încă o dată o sancţiune corectă.

Vreau să mulţumesc, în mod special, parlamentarilor USL, ai Grupului minorităţilor naţionale, ai Grupurilor parlamentare ale UDMR şi ai Grupurilor parlamentare ale PP-DD care au făcut amendamente serioase la această lege, care ne-au ajutat să îmbunătăţim forma finală şi care au participat, cu bună-credinţă, la soluţionarea unei grave probleme pentru societatea românească.

Sunt convins că, în acest moment, s-a dat dovadă că, atunci când e vorba, într-adevăr, de o problemă naţională şi de interes naţional, disputele politice pot să treacă pe planul doi şi, repet, apreciez toate amendamentele care au fost făcute şi care ne-au ajutat, în mod efectiv, să facem o lege mai bună.

Din punct de vedere tehnic, vreau să enumăr doar şase prevederi importante.

În primul rând, principiul de bază al legii este acela al restituirii în natură către proprietari - repet, către proprietari - nu către cesionari, nu către samsari imobiliari. Principiul restituirii în natură către proprietari este un principiu pe care mulţi din cei prezenţi astăzi în Parlament l-au invocat şi în 2005, şi în 2012, şi care se află la baza legii.

În al doilea rând, există situaţii reglementate separat sau în mod special: şcolile şi spitalele care sunt retrocedate, timp de 10 de ani nu pot să-şi schimbe destinaţia. Trebuie să rămână ca şcoli şi spitale, şi este de datoria Guvernului, împreună cu autorităţile locale, ca, în următorii 10 ani, să găsească soluţii fie de cumpărare a acelor imobile, fie de identificare a unor alte imobile.

Parcurile şi spaţiile verzi nu se retrocedează, în nicio variantă.

Există o soluţie legală mult discutată cu mulţi dintre dumneavoastră, cu parlamentari, cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, referitoare la islazuri. Islazurile nu mai pot fi retrocedate. Sunt terenuri extrem de importante pentru viaţa unei comunităţi rurale. Nu mai pot fi cedate sau retrocedate decât cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi pe baza unui referendum al comunităţilor locale.

Dacă membrii comunităţilor locale nu sunt de acord, islazul nu va fi retrocedat şi compensarea se va face financiar.

De asemenea, pădurile care vor fi retrocedate - suprafeţele forestiere - se vor supune unui regim strict. Codul silvic, modificările la Codul silvic vor fi prezentate de Guvern în perioada imediat următoare pentru a asigura ca dreptul de proprietate legitim al proprietarului privat să nu ducă la distrugerea suprafeţelor forestiere, ci la prezervarea acestora şi la exploatarea lor în mod raţional şi în modul prezervării patrimoniului naţional.

În al treilea rând, se vor afecta toate terenurile disponibile din fondul public, pentru ca cei care nu mai pot să primească în natură imobile - mă refer, evident, la terenuri - să poată să participe la licitaţiile cu puncte şi să obţină totuşi o despăgubire în echivalent.

Vreau să fac o precizare, pentru că există parlamentari care cunosc situaţia, şi doar din demagogie o exploatează pe la televizor - alţii chiar nu o cunosc - şi pentru această a doua categorie vreau să explic foarte clar. Orice altă variantă decât cea cu puncte, şi anume recunoaşterea despăgubirilor în bani, conform legislaţiei europene, se introduce imediat în calculul ESA al deficitului public şi ar fi dus România imediat în momentul recunoaşterii acestor despăgubiri la un deficit pe care niciun fel de Guvern - nici cel actual, nici cel trecut şi nici cel viitor - nu l-ar fi putut vreodată gestiona.

Sistemul cu puncte este un sistem pe care l-am discutat cu experţii Curţii Europene al Drepturilor Omului. A fost acceptat de către aceştia. Se consideră compatibil cu standardele europene şi, practic, fiecare punct în valoare de un leu va da posibilitatea fie la cumpărarea de terenuri din fondul public, fie la despăgubiri financiare.

În al cincilea rând, sunt prevăzute în lege termene clare. Când spun că a existat o contribuţie importantă, vreau să spun că parlamentari cu experienţă în domeniu: domnul deputat Markó Attila, de la Grupul parlamentar al UDMR, domnul deputat Fenechiu, de la Grupul parlamentar al PP-DD, colegul meu, Florin Iordache, de la Grupul parlamentar al PSD, oameni cu experienţă, au făcut amendamente şi observaţii concrete extrem de utile pentru ca termenele prevăzute în lege să fie clare şi să dea o certitudine referitoare la modul şi la perioada în care se desfăşoară procedurile.

În ceea ce priveşte despăgubirile financiare, cei 14 000 de beneficiari care au deja titlul de despăgubire, dar care, din 2011 încoace, nu au mai primit nicio sumă, pentru că s-au terminat acţiunile la Fondul "Proprietatea", vor primi despăgubirile în cinci ani. Ceilalţi, în şapte ani, iar cesionarii vor primi doar 15% din diferenţa dintre preţul plătit proprietarului şi valoarea de despăgubire. Sperăm ca, în acest fel... 15%, sigur, reprezintă deja un profit important, dar, de la 50 000 de euro la 50 de milioane de euro, cred că nu mai putem accepta să plătim în continuare.

În final, stimaţi colegi, vreau să vă cer ajutorul - un parteneriat între Parlamentul României şi Guvernul României - pentru a dovedi că putem lua decizii grele, dar importante pentru societatea românească. Vreau să cred că acest Guvern şi acest Parlament nu vor invoca

scuzele pe care le auzeam anul trecut, la începutul anului trecut: "Am vrea, dar nu putem!", "Nu ne lasă nu ştiu cine!", "Nu avem cum!".

Impotenţa politică nu cred că-şi mai are locul în 2013 şi nu ne mai putem permite acest lucru, şi vreau să cer sprijinul dumneavoastră pentru a rezolva o problemă şi nu doar pentru a o amâna, cum s-a întâmplat în ultimii ani, din păcate, foarte des.

În al doilea rând, această lege a fost un turnesol pentru a evidenţia unde se opreşte bătălia politică şi unde începe pura demagogie.

Repet, am avut discuţii lungi, dificile, importante cu reprezentanţii societăţii civile, cu reprezentanţii cultelor religioase, cu grupurile parlamentare. Absolut toată lumea a venit cu bună-credinţă şi tot ceea ce se putea introduce în lege s-a introdus.

Mă bazez pe acest sprijin în continuare şi cred că este vorba de un efort comun al USL, al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, al Grupurilor parlamentare ale UDMR şi al Grupurilor parlamentare ale PP-DD, al cultelor religioase, al societăţii civile pentru a încerca să dăm o soluţie unei probleme foarte vechi.

Vreau să mulţumesc, de la această tribună, colegilor mei: domnul preşedinte Băeşu, domnul secretar de stat Puţura, parlamentarilor care au lucrat în mod efectiv, cu pixul pe hârtie, şi au lucrat la textul acestei legi. În spatele prezentului act normativ, se află foarte, foarte multe ore de muncă, foarte multă dedicaţie şi, dacă vreţi, se află o dovadă că există şi pot exista oameni care servesc statul român şi care nu pot fi cumpăraţi, nu pot fi deviaţi de la sarcinile lor, oricât de mari sunt interesele şi oricât de mulţi bani sunt în joc, şi le mulţumesc pentru aceasta.

În ultimul rând, vreau să fac un apel la toţi cei prezenţi astăzi aici, la decenţă şi la simţul datoriei faţă de interesul naţional, care astăzi ne este, în mod clar, pus pe masa deciziei. Au fost amendamente pe care le consider nu doar inacceptabile, dar absolut ruşinoase. Este un domn senator, domnul Tişe, care a propus să dăm cesionarilor toţi banii, nu doar 15%.

Sunt alte amendamente, cred că domnul senator Ungureanu, care a propus ca proprietarilor să le dăm doar 25%. Este o abordare comunistă, care stabileşte că unii primesc 75%, alţii 25% pe nişte criterii pe care o societate democratică, în secolul al XXI-lea, în mod sigur, nu poate decât să le respingă.

Vreau să spun că, dacă existau soluţii mai bune, sunt sigur că ar fi fost adoptate până în acest moment.

Guvernul, în 2005, condus de domnul Tăriceanu, din care făceau parte domnul Blaga, domnul Ungureanu, doamna Macovei, a adoptat o soluţie cu bună-credinţă. O spun din calitatea celui care a depus moţiune de cenzură atunci, alături de colegii mei de la Grupul parlamentar al PSD.

Din păcate, acea soluţie nu a rezolvat problemele ţării, problema aceasta a retrocedărilor, şi este, astăzi, sarcina noastră să o rezolvăm nu prin contestaţii inutile, ci prin decizie şi asumare a responsabilităţii.

În ultimul rând, cer ajutor de la toţi cei prezenţi astăzi, aici - unii chiar pot să-l dea, pentru că ştiu foarte mult - pentru ca să tragem la răspundere penală pe cei care, în perioada 2009 - 2011, au fraudat statul român cu sume de miliarde şi miliarde de lei.

Cred că mulţi din cei prezenţi aici sau câţiva din cei prezenţi aici ştiu cine sunt cei care în 2009, 2010, 2011, au falsificat documente, au folosit, în mod abuziv, cesiunile de drepturi litigioase, s-au îmbogăţit pe spinarea statului român, şi cred că putem face dreptate mai departe, doar dacă-i pedepsim pe cei vinovaţi.

Vă mulţumesc pentru sprijin şi mă bazez pe responsabilitatea dumneavoastră!

(Aplauze în sală)

(Domnul senator George-Crin-Laurenţiu Antonescu, preşedintele Senatului, îl înlocuieşte la prezidiu pe domnul senator Nicolae Moga, vicepreşedinte al Senatului.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă reamintesc că, urmare a prezentării Proiectului de Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, poate fi depusă moţiunea de cenzură în termen de trei zile de la prezentare, potrivit art. 114 alin. (2) din Constituţie.