Parliamentary debates

Domnul Iulian-Claudiu Manda:

Continuăm. Domnul deputat Pau.

Vă rog. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Radu-Adrian Pau:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

În urmă cu 29 de ani, prin curajul unor timişoreni s-a rescris istoria ţării noastre.

În acel decembrie de neuitat, România a căpătat o nouă direcţie, iar vieţile noastre, ale tuturor, au luat-o pe un alt curs, unul al normalităţii, al libertăţii, unul proeuropean.

Avem, stimaţi colegi, obligaţia să nu uităm ceea ce s-a întâmplat la Timişoara între 16 şi 20 decembrie 1989. Mulţi dintre dumneavoastră vă amintiţi cu siguranţă perioada de dinainte de 1989, întunericul în care ne aflam şi în care tăcerea era obligatorie, iar libera exprimare era reprimată violent.

Astăzi, mulţumită curajului de care timişorenii au dat dovadă atunci, trăim vremuri în care ne putem bucura de o viaţă normală, de libertate de exprimare, de liberă circulaţie, trăim fără teama represiunii.

Idealurile pentru care timişorenii au murit în 1989, azi, ni se par lucruri normale, iar, din acest motiv, trebuie să fim recunoscători.

Timişoara va rămâne mereu simbolul libertăţii României, locul în care s-a născut revolta împotriva sistemului dictatorial impus de Nicolae Ceauşescu şi oamenii din jurul său.

Preţul cu care s-a plătit atunci libertatea a fost însă unul scump: părinţii care nu şi-au văzut copiii niciodată, tineri, care luptau pentru idealuri, au fost răpuşi de gloanţe. Sacrificiul acestor oameni curajoşi datorită cărora astăzi România este o ţară liberă ne obligă la respect şi veşnică recunoştinţă.

Timişoara, stimaţi colegi, a aprins flacăra libertăţii, o libertate care, după 20 decembrie, când oraşul de pe Bega s-a proclamat liber de comunism, a ajuns în toată ţara. Românii s-au inspirat din curajul timişorenilor, iar regimul Ceauşescu a fost învins.

Rescrierea istoriei, doamnelor şi domnilor, ne-a adus pe noi, pe toţi, astăzi, în acest loc, în Parlamentul României.

Alegerile libere, solicitate de timişorenii ieşiţi în stradă în decembrie 1989, dreptul românilor de a-şi exprima liber opţiunile politice, de a-şi alge preşedintele, primarul sau parlamentarii sunt consfinţite de Constituţia României, lege fundamentală pe care trebuie să o respectăm cu sfinţenie. Clasa politică actuală trebuie să-şi întoarcă serios privirea către popor, către cei care ne acordă votul şi încrederea pentru a-i reprezenta în Parlament.

În urmă cu 29 de ani, românii au murit, sub rafalele armatei comuniste, pentru libertate şi pentru un trai mai bun, iar contribuţia noastră pentru aceste deziderate trebuie să fie majoră.

Stimaţi colegi,

Au trecut 29 de ani de la Revoluţie, cu bune şi rele. România este o ţară funcţională, europeană, dar care încă suferă de lacune din pricina celor 45 de ani de întuneric în care s-a aflat.

Radiografia României de astăzi ne arată o fractură între clasa politică şi societatea civilă, dar una nu iremediabilă, ci una care poate fi redusă semnificativ, dar pentru asta este nevoie de dialog şi consens. Un scurt apel la istorie ne poate elucida şi ajutorul... ne poate da şi ajutorul pentru ca falia din societate să dispară. Eroii Revoluţiei din 1989 au luptat, au murit pentru o Românie liberă, prosperă, demnă, iar decidenţii politici de astăzi asta trebuie să ofere. Funcţiile publice în care ne aflăm ne obligă la responsabilitate şi conştiinţă, la munca în folosul românilor, iar când vom înţelege cu toţii aceste lucruri, putem spune cu mâna pe inimă că ne-am îndeplinit misiunea.

În numele tuturor eroilor şi tuturor celor care au participat la Revoluţia română din 1989, daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru onoarea de a avea astăzi posibilitatea să iau cuvântul în Parlamentul României şi v-aş ruga să avem acel minut de reculegere după ce îşi vor spune alocuţiunile şi ceilalţi colegi ai noştri.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Iulian-Claudiu Manda:

Vă mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul senator Nicu Fălcoi.

Domnul Nicu Fălcoi:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu exact 29 de ani, pe 17 decembrie 1989, la Timişoara, căzuseră deja primele victime ale luptei pentru libertate. Daţi-mi voie să vă citesc un pasaj care încheie Proclamaţia de la Timişoara: "Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională cultul personalităţii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilităţii sociale. Această Proclamaţie se adresează în primul rând celor care au primit Revoluţia cadou şi se miră de ce suntem nemulţumiţi, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste şi a mai apărut şi câte ceva în prăvălii. Acum ştiu de ce suntem nemulţumiţi: nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timişoara. Noi, autorii acestei Proclamaţii, participanţi la evenimentele dintre 16 şi 22 decembrie 1989, nu considerăm Revoluţia încheiată. O vom continua paşnic, dar ferm. După ce am înfruntat şi am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni şi nimic nu ne mai poate intimida."

Revoluţia română din decembrie 1989 a fost o stare de spirit, o lecţie de demnitate, regăsirea speranţei şi de câştigare a dreptului nostru de a spune fără teamă adevărul.

Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Iulian-Claudiu Manda:

Vă mulţumesc pentru intervenţie.

Vă rog, având în vedere cele spuse de colegii noştri, să ţinem moment de reculegere.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc.