|
Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Este vorba aici de două interpelări, din păcate. La amândouă am primit răspunsul scris, răspuns oral la una singură. Problema este comună celor două, este cea a despăgubirilor rezultate din calamităţile climatice ale anului 2007 în partea de vest a ţării. Vă mărturisesc că, revin la ceea ce spuneam şi reamintesc, în iunie 2007, cu ocazia prezentării aici a unei moţiuni de cenzură, că întârzierea declarării stării de calamitate nu a făcut decât să lovească în producătorii agricoli de pe întreg teritoriul României. Şi este cazul culturilor de toamnă din anul 2007. În acelaşi timp, îmi declar nemulţumirea totală faţă de modul cum a fost abordată şi mai ales stabilită metodologia pentru declararea stării de calamitate pentru zonele ţării, pentru culturile de primăvară. Este absolut de neînţeles cum această problemă se lasă doar la latitudinea Administraţiei Naţionale de Meteorologie, plus a direcţiilor agricole şi mai ales evaluările de producţie. Vreau să vă spun că la porumb evaluarea producţiei, dacă am fi făcut-o reală, ar fi fost undeva la peste 6 - 7.000 kg. În Banat nu se realizează producţii de 3.000 kg la hectar. În al doilea rând, au fost două perioade grave de secetă în Banat: una care a afectat culturile de primăvară, şi este vorba de seceta din martie - aprilie, care a afectat grav elementele de productivitate ale culturilor de toamnă (este vorba de grâu, orz, secară, triticale, respectiv rapiţă), iar pentru culturile de primăvară o secetă extraordinară (sfârşit de iulie, început de august), când practic a fost întreruptă vegetaţia şi la floarea-soarelui şi la porumb. Este inadmisibil, domnule ministru, nu este vina dumneavoastră, de fapt, cred că înţelegerea sau acele sfaturi date cu ocazia întâlnirii ministrului agriculturii, domnul Remeş, la Chişineu-Criş, directorilor de direcţii agricole, au făcut ca foarte mulţi producători agricoli să-şi grăbească dosarele, în acelaşi timp să nu poată să le întocmească după toate tipicurile şi în aşa fel încât ei să rămână cu pagubele pe care le-au înregistrat. Acesta este motivul pentru care am înaintat cele două interpelări, inclusiv cu dosarele unul este un dosar complet pentru porumb şi pentru floarea soarelui şi pentru culturile de primăvară de la Giulvăz, şi repet, nu-i o societate oarecare, care demonstrează şi are absolut toate documentele conform Legii nr.381/2002 şi care nu poate beneficia de aceste despăgubiri datorită faptului că, practic, zona noastră nu a fost declarată zonă de calamitate. Şi repet, vorbesc aici în calitate de specialist. Niciodată în judeţul Timiş sau în Câmpia de Vest a ţării nu s-au întâlnit fenomenele acestea de albire rapidă, în două, trei zile a porumbului. În două, trei zile, suprafeţe imense din Timiş şi din Arad şi din Caraş-Severin au fost afectate de calamitate naturală şi practic vegetaţia întreruptă. Producţiile realizate nu depăşesc 1.000 - 1.500 kg de boabe la hectar, din 8 - 9 - 10.000 kg, cât era aşteptată producţia în aceste zone. Deci, nu este vorba de o calamitate de lungă durată, o lungă perioadă de timp cu condiţii nefavorabile de secetă, ci în câteva zile temperaturi de peste 42 de grade Celsius, care practic au determinat un fenomen foarte rar întâlnit în Câmpia de Vest. Or, repet, nu ştiu care a fost, lipsa de profesionalism, lipsa de activitate a direcţiilor agricole, luarea unor date de medie pe perioadă lungă de timp au făcut ca această zonă să fie nesusţinută, să nu le fie susţinute despăgubirile la care aveau dreptul. Şi repet aici, n-ar fi rău, domnule ministru, ca din când în când să mai treceţi pe la direcţiile agricole sau oamenii ministerului să vadă cu ce se ocupă aceste direcţii agricole. Pentru că şi seceta aceea din martie-aprilie, de care vorbeam, trebuia să fie semnalată ministerului, aşa cum a făcut Academia de Ştiinţe Agricole pe data de 12 mai 2007. Din păcate, nu s-a luat nicio măsură nici atunci. Or, iată că sunt oameni şi fermieri foarte buni care nu-şi pot compensa aceste pierderi de recoltă cu ceea ce li s-a dat ca subvenţii pentru înfiinţarea culturilor în toamna lui 2007. Asta este o altă problemă. Nu pot intra unele în celelalte. În acelaşi timp, se întâmplă şi, să spunem aşa, o defavorizare, constituţională până la urmă, a unor zone cu producători agricoli, şi dintre cei mai buni, faţă de alte zone, cărora li s-au satisfăcut aceste cereri şi, spun, pe bună dreptate. Însă, repet, faţă de Câmpia de Vest a ţării, practic aceste decizii şi mai ales prevederile din Hotărârea de Guvern nr.1202/2007, din octombrie, că şi aceea a fost dată cu foarte mare întârziere, repet, cu foarte mare întârziere, şi repet, neprofesionist, este o mare pierdere pentru fermierii din Vestul ţării.
|
|
Domnul Istvan Toke (secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale)): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Practic, domnul deputat a şi dat răspunsul pe care a trebuit să-l dau eu. Având în vedere faptul că, într-adevăr, există o imperfecţiune a reglementărilor şi aceste situaţii de excepţie, care s-au produs în Câmpia de Vest, în zona Timişoarei, Aradului şi Caraşului, nu prea au avut precedent şi, din această cauză, practic nici n-am avut reglementări care să răspundă în mod pozitiv şi imediat la aceste probleme. La cazul concret al domnului inginer Ceauşu Petre, despre care am vorbit, putem să vă spunem că, din punct de vedere legal al îndeplinirii condiţiilor din HG nr.636/2007, mai multe elemente nu au fost respectate şi din această cauză domnul inginer nu a putut să beneficieze de aceste despăgubiri. Exemplificativ, pot să vă spun că aceste prevederi spun că procedura de calcul şi acordarea despăgubirilor aferente calamităţilor naturale în agricultură sunt prevăzute de Legea nr.381/2002, cu modificările ulterioare, precum şi Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.381. Conform alin. (2) şi (3) din Normele metodologice de aplicare, pentru culturile agricole şi plantaţiile afectate parţial se va face o constatare preliminară a pagubelor şi a cheltuielilor efectuate la data producerii fenomenului. Respectiv, la alin. (2) art.3, este prevăzut că direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, a Municipiului Bucureşti, împreună cu consiliile locale, stabilite prin ordin al prefectului, răspund de veridicitatea, autenticitatea şi realitatea datelor înscrise în documentaţia întocmită pentru acordarea despăgubirilor. În aceste condiţii, domnul inginer nu a putut să beneficieze de aceste despăgubiri. Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor prezentat este incomplet, nu are număr de înregistrare ş.a.m.d. Conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a recomandat ca listele producătorilor care au solicitat despăgubiri, conform HG nr.636 să fie afişate la primăriile pe a căror rază teritorială se află suprafaţa calamitată, iar situaţia producătorilor agricoli din judeţul Timiş, care au fost despăgubiţi datorită secetei excesive, este prezentată în tabelul anexat, pe care l-am şi prezentat domnului deputat. Mulţumesc.
|
|
Domnul Valeriu Tabără: N-am să epuizez cele două minute. Foarte pe scurt: aş dori ca altădată, şi nu numai altădată, dar poate că şi acum se mai pot lua măsuri să facem normele metodologice în conformitate cu prevederile legale. Normele metodologice nu pot depăşi prevederea legală, litera legii, până la urmă. Şi nu este prima dată când Ministerul Agriculturii vine cu norme metodologice care exced textului de lege. Aşa este şi în cazul Legii nr.247. În al doilea rând, eu cred că încă mai este timp de a rezolva problemele prevăzute de HG nr.1202/2004, pentru a putea să asigurăm despăgubirile pentru cei care au pierdut în judeţul Timiş, şi nu numai. Vorbesc de judeţele la care am făcut referire: Arad, Timiş, respectiv Caraş-Severin pentru culturile de primăvară. Pentru că ceea ce este redat aici nu este corect. Deci, să se revină la o metodologie clară, 381 este o lege care nu poate cuprinde decât artificial ceea ce s-a întâmplat în ţară în acest an, pentru că nimeni nu asigură împotriva arşiţei şi a secetei, ştim acest lucru. Or, o astfel de problemă trebuia să fie rezolvată de către Guvern. Şi, repet încă o dată, există încă timp să asigurăm prevederi, prin 1.202/4.10, deci, cu mare întârziere. Şi vreau să vă spun, domnule ministru, că şi pentru culturile de toamnă faptul că hotărârea de Guvern s-a dat în 20 sau starea de calamitate s-a dat în 20 iunie a fost teribil de târziu. Nu ştiu ce au făcut structurile până atunci şi de ce nu au stat de vorbă cu producătorii agricoli. Nu este singular cazul inginerului Ceauşu, este doar exemplul tipic de modul cum oamenii au trebuit să-şi facă documentaţia pe ultima sută de metri, şi, repet, încă o dată, în apropierea recoltării. Pentru că nici partea de primăvară, de care vă spuneam, nu v-a fost raportată. Mulţumesc.
|