Parliamentary debates

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Medicamentele au devenit un lux?"

Este vorba despre ceea ce se întâmplă în farmaciile din Municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, unde în ultimele două săptămâni nu au existat medicamente gratuite şi compensate, iar bolnavii au fost nevoiţi să se plimbe de la o farmacie la alta, în speranţa că vor găsi medicamentul de care au nevoie. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa, iar acest lucru se întâmplă de foarte multă vreme.

Am pregătit o declaraţie politică mai lungă, însă fac un apel Ministerului Sănătăţii să aloce fondurile necesare pentru a putea fi trataţi toţi bolnavii din România.

Mulţumesc.

(Declaraţia politică a fost consemnată conform materialului depus la preşedintele de şedinţă).

Tineri, vârstnici, copii, bărbaţi, femei - boala nu face discriminare. Din păcate, medicamentele necesare pentru tratamentul lor fie lipsesc cu desăvârşire, fie sunt foarte scumpe şi nu pot fi achiziţionate.

Motivul pentru care Ministerul Sănătăţii Publice nu are un program eficient în acest domeniu, rămâne în continuare o necunoscută. De ce? Nu există specialişti în Ministerul Sănătăţii care să ştie să dezvolte un program eficient pentru ca bolnavii din România să nu sufere de astfel de lipsuri? Poate. Atunci, însă, trebuie căutaţi.

Există persoane foarte bine pregătite care preferă să-şi facă o carieră în străinătate decât să lucreze în România. De ce? Pentru că nu se oferă condiţiile necesare pentru ca absolvenţii să rămână aici.

Atunci cred că nu ar trebui să ne mire faptul că fondurile pentru medicamente se epuizează în timp foarte scurt. În primele zile ale fiecărei luni cozile din faţa farmaciilor se întind pe câţiva zeci de metri. Oamenii aşteaptă să achiziţioneze medicamentele atât de necesare unei vieţi cât de cât normale.

Dar de ce trebuie să fie aşa? De ce nu se poate ca în România secolului XXI, stat de drept, membru al NATO şi UE, să nu mai existe astfel de situaţii umilitoare pentru toţi.

În spaţiul Uniunii Europene, media de vârstă a crescut, în timp ce în România lucrurile stau exact pe dos. În loc să încercăm să prelungim, pe toate căile, viaţa celor dragi, mai mult punem piedici.

Viaţa nu trebuie să fie un lux. Viaţa merită trăită în cele mai bune condiţii. Trebuie să creăm toate condiţiile pentru copii, tineri sau vârstnici pentru ca aceştia să aibă motive pentru a trăi în România, nu în altă parte. Trebuie să căutăm să ajutăm acolo unde trebuie ajutat, trebuie să sprijinim persoanele ajunse la vârsta senectuţii să fie mai senini şi mai fericiţi după o viaţă în câmpul muncii. Pentru ca toate acestea să devină o realitate trebuie să ne pese de oameni.