Parliamentary debates

Domnul Nuţu Fonta:

"Necesitatea unei noi legi a răspunderii magistraţilor"

În ultima perioadă se manifestă din ce mai intens necesitatea rediscutării actelor normative care vizează răspunderea magistraţilor. Constituţia României, prin art. 52, instituie răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare. Această răspundere este reglementată prin lege şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Potrivit dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal în condiţiile legii.

În realitate însă, în ciuda existenţei unui cadru legislativ, există o serie de suspiciuni referitoare la imunitatea aproape perfectă de care beneficiază magistraţii români, respectiv judecătorii şi procurorii. Foarte mulţi români de bună-credinţă se întreabă, cu legitimitate, de ce magistraţii nu pot fi reţinuţi, arestaţi sau percheziţionaţi decât cu acordul CSM, în urma sesizării Inspecţiei Judiciare. În acest context, sunt o serie de opinii referitoare la inexistenţa răspunderii celor din justiţie care greşesc în mod repetat şi cu intenţie, care au greşit flagrant anumite rechizitorii sau au adoptat sentinţe eronate. Efectele acestor erori s-au concretizat nu numai în condamnarea unor oameni nevinovaţi, ci şi în obligarea statului român la despăgubiri reparatorii însemnate, în urma pierderii în mod repetat a proceselor deschise de cei lezaţi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Bineînţeles, consider că nimeni nu poate generaliza o anumită stare de fapt şi nici nu este indicat să culpabilizăm vreun magistrat fără dovezi concludente. Semnele de întrebare apar însă în circumstanţele în care această categorie profesională nu răspunde practic în faţa niciunei instanţe superioare pentru gafele făcute în cursul instrumentării şi judecării unor cauze penale sau civile. Românii de rând îi consideră o castă... aparte, îi văd ca pe o categorie de slujbaşi ai statului care şi-au stabilit singuri salariile şi pensiile prin hotărâri judecătoreşti, fără a ţine cont de legile în vigoare pentru salarizare şi pensionare. Magistraţii sunt percepuţi de la nivelul omului simplu ca fiind singurii români care nu răspund pentru erorile şi deciziile lor culpabile, ce au distrus iremediabil destine în multe situaţii.

Există temerea că sistemul de imunitate al magistraţilor români este impenetrabil, deoarece Inspecţia Judiciară, singura instituţie care-i poate verifica şi controla conform legii, este formată tot din... magistraţi, iar în acest caz se poate suspecta că se aplică principiul "corb la orb nu-şi scoate ochii!" De asemenea, se pune în balanţă şi realitatea conform căreia actualul cadru legislativ nu oferă posibilitatea reală pentru tragerea la răspundere a magistraţilor care au greşit.

Conform art. 98 din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei. Articolul 101 din aceeaşi lege menţionează că sancţiunile disciplinare se aplică numai de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. Procedura de aplicare a acestora este, aşadar, reglementată de Legea nr. 317/2004.

Consider că se impune modificarea acestor acte normative, deoarece, într-un stat democratic, puterea legislativă se situează, în mod normal, deasupra puterii judecătoreşti. Parlamentul este singurul for democratic din România compus din oameni aleşi, nu numiţi. Dacă în cazul senatorilor şi deputaţilor există prevederea avizării cererilor justiţiei de către Parlament, în cazul magistraţilor nu există nicio instanţă superioară de control, în afară de Inspecţia Judiciară şi CSM, instituţii formate din colegii judecătorilor şi procurorilor verificaţi pentru comiterea unor abateri. Cred, de asemenea, că avem nevoie de un nou act normativ care să reglementeze răspunderea magistraţilor, deoarece, fără să generalizez, repet, nu sunt de părere că orice român este obligat să ia poziţia de drepţi în faţa unui procuror.

Fac un apel pe această cale la premierul Victor Ponta şi vicepremierul Gabriel Oprea să elaboreze un proiect de lege pentru a lămuri astfel de situaţii, deoarece românii aşteaptă să vadă nu numai parlamentari care răspund pentru faptele lor, ci şi magistraţi, conform principiului fundamental "Nimeni nu este mai presus de lege". Cred că promovarea unei asemenea legi ar fi un gest de însănătoşire a justiţiei din România, deoarece instituţiile responsabile de controlul şi verificarea magistraţilor trebuie întărite constituţional şi, eventual, dublate şi de alte foruri care să îndeplinească respectivele atribuţiuni, pentru a se asigura corectitudinea şi transparenţa totală în activitatea magistraţilor.