Parliamentary debates

Domnul Vasile Gudu:

"Poziţionarea PSD faţă de statul de drept"

Scăderea PSD în popularitate în ultimele luni nu pare alarmantă pentru liderii acestuia, iar alegerile legislative din 2016 par un obiectiv destul de îndepărtat. Schimbarea la faţă promisă de PSD pe toate canalele mass-media e doar o iluzie optică pentru naivi. La Consiliul PSD din 21 martie, vocile au sunat la unison: trebuie luptat împotriva terorii procurorilor angrenaţi sută la sută în confruntarea politică au spus primarii, şefii de filiale locale etc. În spatele oglinzii se trag sforile pentru cea mai mare lovitură la adresa luptei anticorupţie. La fel au procedat şi în "marţea neagră", când una arătau publicului şi alta făceau în culise. Jocul a fost oprit, dar asta nu înseamnă că nu îl pot relua oricând. Codul penal face victime însemnate în PSD. În interiorul formaţiunii, în spatele oglinzii, tensiunile sunt mari. Victor Ponta mimează calmul, dar e calmul dinaintea furtunii.

Votul de săptămâna trecută al celor 67 de senatori ai puterii se traduce foarte simplu, prin sfidarea unei ţări întregi pentru interesul direct şi personal al premierului Victor Ponta, care pentru a-l proteja pe Dan Şova a şifonat serios imaginea României. Devine evident faptul că preşedintelui PSD îi este frică de momentul în care prietenul şi fostul partener de avocatură ar ajunge după gratii. Prin votul dat de către senatorii "ruşinii naţionale" în cazul lui Dan Şova a fost călcată în picioare voinţa electoratului român, electorat care la alegerile din noiembrie 2014, prin alegerea domnului Klaus Iohannis în funcţia de Preşedinte al României, a transmis un mesaj foarte clar, şi anume că România se pronunţă pentru reformarea clasei politice şi luptă pentru combaterea corupţiei. De altfel, aceste două obiective fac parte din proiectul politic de ţară al preşedintelui Klaus Iohannis.

România şi-a luat gândul de la Schengen, iar rapoartele MCV nu prezintă nicio importanţă pentru actuala putere: Varujan Vosganian şi László Borbély n-au fost lăsaţi pe mâna procurorilor, iar ministrul justiţiei a făcut netransparent selecţia pentru şefia DIICOT, în ciuda recomandării exprese din ultimul raport de ţară al Comisiei Europene.

Prin votul dat săptămâna trecută în Senat, actuala majoritate ignoră mecanismele constituţionale care reglementează funcţionarea instituţiilor fundamentale şi nu în ultimul rând principiul separaţiei puterilor în stat, construit pe baza "echilibrului", şi nu al rupturii. Parlamentul României a devenit supraînvestit tocmai pentru că a devenit portul de vreme rea al celor cu probleme în justiţie. Datorită poziţionării faţă de justiţie a unora din ei, parlamentarii nu mai pot fi consideraţi purtătorii şi depozitarii legitimi al suveranităţii, pentru că şi-au abandonat cu rea-credinţă rolul încredinţat de cetăţeni şi au optat pentru convertirea forului legislativ al ţării într-un organism de ajutor reciproc pentru urmăriţii penal.

Devine din ce în ce mai evident faptul că Parlamentul României se transformă progresiv într-un soi de sindicat: o organizaţie care protejează interesele de breaslă ale propriilor membri, în loc să se ocupe de servirea intereselor cetăţenilor. Principalul avantaj, râvnit mai ales de cei cu probleme în justiţie, este imunitatea. Chiar dacă în ultimele luni au fost deferite justiţiei o serie întreagă de personaje considerate până mai ieri intangibile, există întotdeauna o speranţă de reuşită, atâta vreme cât se mai poate conta pe solidaritatea manifestată ca un scut, a senatorilor şi deputaţilor care formeză actuala coaliţie de guvernare.

Rezultatele luptei împotriva corupţiei dusă de DNA vin pe fondul dezordinii instituţionale, al incompetenţei şi discontinuităţii politicilor din mai toate domeniile publice. Succesul DNA, în care unii văd un fel de coşmar, ar putea reprezenta în acelaşi timp un model şi pentru alte instituţii din România, în sensul repetării şi reluării unor virtuţi esenţiale, de mult uitate, cum ar fi consecvenţa şi continuitatea în atingerea unui scop benefic pentru România.