Parliamentary debates

Doamna Liliana Mincă (din sală):

Doresc să fac o declaraţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, veţi avea declaraţia la începutul votului final.

- după pauză -

Şedinţa a fost reluată la ora 14,00.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cătălin Daniel Fenechiu, secretari.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a începe sesiunea de vot final. Este una lungă.

Rog secretarii să ia loc în bănci.

Bun. Doamna deputat Liliana Mincă, preşedinta Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, are o intervenţie în Parlament, aprobată de Biroul permanent, cu ocazia Zilei Femeii.

Domnilor deputaţi, vă rog frumos să luaţi loc în bănci.

Domnule Iordache, domnule Ştefan Viorel, domnule deputat Dobre.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Doamna Liliana Mincă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mai sunt două zile până când, de 8 martie, vom fi martorii unei demonstraţii naţionale de ipocrizie. În fiecare an, românii s-au obişnuit să omagieze Ziua Femeii şi mai puţin femeia! Şi aceasta se întâmplă de 102 ani.

Femeia este sărbătorită o singură zi din an, simbolic, prin felicitări, mărţişoare şi declaraţii menite să spele păcatele anterioare sau viitoare faţă de ea, faţă de femeie. Este ziua în care credem că, printr-un discurs presărat cu fraze mieroase, putem arunca la coşul uitării cele 364 de zile, în care tratăm femeia ca pe un obiect de decor, ca pe un instrument domestic sau ca pe un trofeu. Şi, în tot acest timp vorbim despre emanciparea femeii, despre egalitatea ei cu bărbatul.

Femeile din România, mame, iubite sau soţii, îşi doresc altceva. Femeile îşi doresc egalitatea de şanse cu adevărat, nu doar la nivel declarativ.

Să nu uităm cum a apărut, de fapt, această sărbătoare a femeii. Se ştie că Ziua Femeii a fost proclamată în 1977, printr-o rezoluţie a ONU, şi că ar fi fost celebrată de prin 1911. Dar adevăratele origini ale sărbătorii sunt ascunse şi astăzi, tocmai pentru a nu încuraja femeia. Totul a pornit în 1908, când a avut loc o dramă, o dramă în care 140 de femei au fost arse de vii pe Tărâmul Făgăduinţei. Femeile au fost omorâte cu bestialitate, numai pentru faptul că au vrut să se alăture unei demonstraţii pentru dreptul muncitorilor.

Ulterior, marea suferinţă a femeilor americane a fost transformată de femeile socialiste din URSS într-o mare sărbătoare. În 1917, în Rusia, mii de femei şi-au părăsit casele şi fabricile pentru a protesta în aşa-numita "grevă pentru pâine şi pace". Atunci, protestele au dus la Revoluţia din Sankt Petersburg, forţându-1 pe ţarul Nicolae al II-lea să abdice.

În 2013, în România, femeile sunt încă ignorate, date de-o parte sau exploatate pentru simplul motiv că sunt femei. Potrivit unui raport al ONU, la nivelul întregii lumi, prezenţa femeii în funcţii de conducere este încă un deziderat.

Lumea politică, mediul academic, mass-media şi justiţia sunt încă acaparate de bărbaţi. Deşi numărul femeilor la nivel parlamentar a ajuns la 17%, numărul este infim, dacă ne gândim că, în 1975, rata de participare era de 10,9%.

Rata şomajului este în continuare mai mare în rândul femeilor decât în cel al bărbaţilor, care beneficiază de salarii mai mari, chiar şi pentru aceleaşi posturi. În loc să fie răsplătite, multe femei sunt victime ale violenţei domestice şi ale tabuurilor şi prejudecăţilor de ordin cultural şi religios.

Este adevărat că, în ultimele decenii, femeile au făcut progrese remarcabile, dar, pentru a putea ieşi pe deplin din aceasta societate de tip patriarhal, mai sunt multe de făcut.

Tot Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat perioada 1976 - 1985 ca fiind Deceniul ONU pentru condiţia femeii. Poate că este momentul să renunţăm la fanfaronadă şi să tratăm fiecare zi ca şi cum ar fi "Ziua obligatorie pentru condiţia femeii".

Cu toate acestea, sunt convinsă, stimaţi colegi, că decembrie 2012 a adus o primenire a clasei politice şi că, cel puţin dumneavoastră, cei aleşi în legislativul actual de către popor, veţi înţelege mai bine decât predecesorii noştri că avem nevoie de dreptate şi echitate socială.

În aceste zile, eu cred că ar trebui să ne gândim mai mult la femeie, iar în această zi omagială de 8 Martie, îmi exprim încrederea că veţi dovedi verticalitate şi, făcând recurs la raţiune, veţi susţine demersurile pe care Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţilor le va face.

Doresc tuturor femeilor, mamelor, soţiilor, surorilor, dumneavoastră, stimate colege, o Românie fără prejudecăţi, o Românie în care fiecare persoană, femeie sau bărbat, să aibă şansele pe care le merită şi, evident, aprecierea cuvenită.

La mulţi ani, doamnelor şi domnişoarelor, în fiecare zi!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun.

Femeia te ridică, femeia te coboară. No comment în această problemă.