|
Domnul Nicolae-Ciprian Nica: Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Comisia pentru regulament şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi s-au întrunit în data de 23 septembrie 2014 pentru a analiza Adresa nr.967/22.09.2014, prin care s-a solicitat un punct de vedere privind înfiinţarea unei comisii de anchetă. Punct de vedere În temeiul art.73 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, în condiţiile în care se consideră necesară clarificarea cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, precum şi stabilirea concluziilor, răspunderilor şi măsurilor ce se impun, Camera Deputaţilor poate hotărî iniţierea unei anchete parlamentare. Atât din conţinutul art.73, cât şi din conţinutul art.75, rezultă că numai plenul Camerei Deputaţilor decide dacă se înfiinţează o comisie de anchetă sau nu. Din prevederile art.31, care reglementează atribuţiile Biroului permanent, nu rezultă că decizia de înfiinţare sau de neînfiinţare a unei comisii de anchetă ar putea fi luată de către Biroul permanent. Dacă ne referim la obiectul anchetei parlamentare, constatăm că preşedintele României poate fi audiat de către Parlament în cazul suspendării din funcţie, în conformitate cu art.95 din Constituţia României, republicată, şi în cazul punerii sub acuzare pentru înaltă trădare, în conformitate cu prevederile aer.96 din Constituţia României, republicată. Şi în aceste două situaţii, preşedintele poate da Parlamentului explicaţii. El nu este obligat să facă acest lucru. Nici în Constituţia României şi nici în regulamentele parlamentare nu sunt prevăzute alte situaţii în care preşedintele ar putea fi audiat. Deşi şi în conformitate cu prevederile art.76 alin.(1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, o comisie de anchetă parlamentară ar putea cita şi audia orice persoană, mai multe decizii ale Curţii Constituţionale limitează aceste drepturi. Astfel: Decizia Curţii Constituţionale nr.46/1994 statuează că numai cei aflaţi sub control parlamentar pot fi audiaţi, şi în niciun caz preşedintele şi reprezentanţii puterii judecătoreşti. În acelaşi sens sunt şi Deciziile nr.45/1994, Decizia nr.317/2006 şi Decizia nr.80/2014. Prin urmare, comisiile apreciază că legalitatea constituirii unei comisii speciale de anchetă care să investigheze problema existenţei ofiţerilor acoperiţi în domeniul politic nu se impune, pentru că, în cazul Parlamentului României există Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI şi Comisia specială a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe. Aceste comisii au ca unic şi permanent obiect de activitate controlul activităţii principalelor servicii de informaţii din România. Membrii comisiilor reunite au apreciat că, din punct de vedere procedural, solicitarea celor două grupuri parlamentare poate fi supusă votului plenului Camerei Deputaţilor şi, din punct de vedere al legalităţii, recomandă respingerea de către plen a respectivei solicitări, pentru motivele expuse mai-sus. Acest punct de vedere a fost aprobat cu 16 voturi pentru, 8 voturi au fost împotriva şi trei abţineri. Vă mulţumesc.
|