Parliamentary debates

Domnul Ştefan-Ovidiu Popa:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Avem intervenţii din partea grupurilor parlamentare, cu ocazia comemorării Zilei de 15 noiembrie - Ziua Revoltei Anticomuniste de la Braşov din 1987.

Am solicitare din partea Grupului PSD, domnul Rasaliu.

Vă rog.

Domnul Gabriel Andronache (din sală):

Eu am depus cererea! Trebuie să vorbesc primul!

Domnul Ştefan-Ovidiu Popa:

Mai întâi să susţină domnul Andronache declaraţia.

Vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Ziua de 15 noiembrie 1987 nu anunţa nimic ieşit din comun. Erau organizate nişte alegeri la nivelul judeţului Braşov, alegeri cu rezultatul stabilit dinainte şi mese festive dedicate câştigătorilor, adică doar pentru nomenclatura de partid. Această obişnuinţă a nomenclaturii comuniste nu cuprindea şi dorinţa muncitorilor braşoveni pentru un trai decent, nu unul plin de privaţiuni şi venituri salariale diminuate drastic.

Este, credem, bine cunoscut filmul desfăşurării Revoltei muncitorilor de la uzinele braşovene, revolta începută în noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987 la "Steagul Roşu" Braşov, şi dezvoltată pe bulevardele principale în cursul dimineţii de 15 noiembrie şi, mai apoi, al după-amiezii, culminând în cursul serii cu înăbuşirea violentă a acesteia din partea trupelor de miliţie şi securitate.

Comemorarea de astăzi este un bun prilej de a puncta ce s-a întâmplat în acea duminică de 15 noiembrie 1987, la Braşov.

Manifestanţii aveau nevoie de o platformă, de un loc de unde revendicările se puteau face cunoscute. Clădirea din centrul oraşului, în care se afla Comitetul Judeţean al PCR, s-a dovedit punctul în care revolta a ajuns la cotele cele mai înalte. Astfel, în ecoul asurzitor al protestelor, când se cerea căderea lui Ceauşescu, salarii şi un trai decent, muncitorii, împreună cu alţi braşoveni, elevi şi studenţi, au luat cu asalt "Judeţeana de partid" şi primăria oraşului. Aici au avut un şoc - deşi oamenii muncii sufereau din cauza lipsei alimentelor, reprezentanţii puterii comuniste trăiau în huzur: băuturi răcoritoare, brânzeturi fine, mezeluri, fructe exotice în cantităţi mari. Tabloul reprezentându-l pe Nicolae Ceauşescu a fost aruncat în stradă ca o formă de revoltă. Chiar s-a ajuns la incendierea clădirii care găzduia conducerea partidului şi a oraşului. Trupele de securitate, ajutate de soldaţii USLA, au intrat în forţă împotriva manifestanţilor. Unii au fost bătuţi şi arestaţi, iar cei care au reuşit să fugă, totuşi, fiindcă fuseseră fotografiaţi, au fost arestaţi de la domiciliu.

Ancheta care a urmat a fost una care s-a dorit a fi de un puternic impact psihologic. Cine se mai ridica împotriva regimului trebuia aspru condamnat. Unul dintre factorii declanşatori ai revoltei l-a reprezentat, pe lângă lipsa alimentelor şi a drepturilor fundamentale ale omului, şi dorinţa românilor, şi în special a tinerilor, să poată vota liber, într-un mod cât mai democratic posibil.

Exprimarea liberă a votului fiecărui cetăţean este centura de siguranţă în faţa reapariţiei dictaturii, în oricare dintre formele sale ideologice, sau a extremismului în România.

Tinerii de azi trebuie să conştientizeze sacrificiul tinerilor din noiembrie 1987 şi din decembrie 1989 şi să se implice cât mai mult în procesul electoral. Este momentul ca, plecându-ne frunţile, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să-i aibă în pază pe toţi acei eroi braşoveni care au pătimit şi azi nu mai sunt.

Am datoria, dragi colege şi dragi colegi, să vă mulţumesc dumneavoastră pentru că onoraţi, şi în acest an, sacrificiul braşovenilor din 15 noiembrie 1987, această comemorare devenind un bun obicei, care se întâmplă în fiecare an, la mijlocul lunii noiembrie.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Ştefan-Ovidiu Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar PSD are cuvântul...

Vă rog.

Domnul Marian-Iulian Rasaliu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Se apropie momentul 15 noiembrie, considerat de braşoveni "Mica Revoluţie".

În urmă cu 37 de ani, în 15 noiembrie 1987, a fost momentul în care muncitorii de la Fabrica de Autocamioane din Braşov au avut curajul de a ieşi în stradă, unde au strigat "Jos comunismul!". Da, i-au împins foamea, frigul şi alte lucruri care nu puteau fi tolerate de nicio fiinţă umană. Au plătit pentru gestul lor: au fost anchete în beciurile Securităţii, deportări şi umilinţă - pentru ei, familiile şi prietenii lor. Dar, în ciuda tuturor suferinţelor, ei au rămas uniţi, pentru că ştiau că aceasta este singura lor şansă de supravieţuire. Abia după 1989, când a venit Revoluţia, viaţa novembriştilor braşoveni a revenit la normal.

Despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 37 de ani cred că cei mai în măsură să povestească sunt novembriştii braşoveni. Iar mărturiile lor sunt impresionante şi emoţionante. Povestea fiecăruia dintre ei poate fi o lecţie de viaţă pentru noi. O lecţie despre principii, despre valori şi despre curaj, despre nesăbuinţa şi despre curajul absolut de a înfrunta un regim totalitar, regimul comunist de la acea vreme.

De cealaltă parte, noi, politicienii care suntem acum în postura de a conduce destinele României, nu putem decât să ne înclinăm cu respect în faţa acestor oameni curajoşi şi să ne întrebăm dacă ne-am achitat de misiunea pe care ei ne-au trasat-o în momentul în care au scandat "Jos comunismul!".

Eu cred că în mare măsură ne-am achitat de această misiune.

În primul rând, România a devenit o ţară liberă, o ţară democratică, în care nimeni nu a suferit din cauza opiniilor politice, iar cetăţenii au avut şi au libertatea de a-i alege pe cei care să le reprezinte interesele.

Apoi, în toţi aceşti ani România şi-a atins principalele obiective: aderarea la Uniunea Europeană şi includerea în Alianţa Nord-Atlantică. Acum, România este un partener respectat şi de încredere la nivel european şi euroatlantic. Nu suntem nicidecum "oaia neagră a Europei", aşa cum mai auzim pe ici, pe colo. Din contră, suntem un partener demn şi de încredere.

De asemenea, în toţi aceşti ani nivelul de trai al românilor a crescut, an de an. A fost o tranziţie grea, am trecut prin momente dificile, dar ne-am ridicat din punct de vedere economic, iar perspectivele sunt încurajatoare.

Dar misiunea noastră nu s-a încheiat. Mai avem obiective de atins, mai avem destule greutăţi cărora trebuie să le facem faţă, dar avem încrederea că le vom depăşi cu bine. Avem toate motivele să fim optimişti. Unitatea, răbdarea, perseverenţa, şi nu în ultimul rând stabilitatea, sunt câteva dintre atuurile noastre.

Românii au fost uniţi în momente importante, inclusiv în 15 noiembrie 1987. Românii au avut răbdare şi au fost perseverenţi când au avut de atins obiective importante.

După mulţi ani, istoricii au ajuns la concluzia că revolta anticomunistă de la Braşov s-a petrecut cu doi ani mult prea devreme. Comunismul nu a căzut atunci, dar acest lucru s-a întâmplat după doi ani, în decembrie 1989. Românii nu au uitat nicio clipă pentru ce au ieşit în stradă braşovenii în 15 noiembrie 1987, ci au avut răbdare şi au aşteptat momentul oportun pentru a scăpa de dictatura comunistă.

În final, vreau să vă cer, dragi colegi, ca în aceste zile importante pentru istoria României, să ne oprim din certurile mărunte şi să ne întrebăm dacă suntem şi dacă vom fi la nivelul aşteptărilor novembriştilor braşoveni, ale tuturor braşovenilor care au avut curajul de a ieşi în stradă pentru o întreagă Românie, nu pentru braşoveni, doar atât.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ştefan-Ovidiu Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar UDMR are cuvântul domnul deputat Ladányi László.

Vă rog.

Domnul Ladányi László-Zsolt:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Astăzi îi comemorăm pe eroii de la Braşov din 1987, oameni curajoşi care s-au ridicat pentru libertate şi demnitate, arătându-ne puterea solidarităţii într-o perioadă de opresiune. Sacrificiul lor ne inspiră şi în 2024, când continuăm să visăm la o Românie care pune cetăţenii în centrul său, o Românie care respectă şi susţine fiecare individ.

UDMR îşi asumă rolul de voce a raţiunii, dedicându-se construirii unei ţări în care drepturile şi demnitatea cetăţenilor sunt prioritare. Datele demografice actuale sunt alarmante şi, dacă nu acţionăm, România riscă să se depopuleze. Trebuie să construim o Românie care îşi sprijină cetăţenii, în care statul lucrează pentru oameni, nu pentru propriile interese. Dezvoltarea reală va fi posibilă doar dacă punem România pe calea progresului economic, creând astfel un viitor stabil şi prosper pentru toţi cetăţenii.

Revolta de la Braşov ne aminteşte că libertatea şi dreptatea nu vin de la sine, ele trebuie apărate cu grijă şi asumare, iar statul trebuie să fie alături de cetăţeni la fiecare pas.

Ne angajăm, astăzi, cu respect şi recunoştinţă, să ducem mai departe moştenirea acestor eroi, construind o Românie în care fiecare om contează, o Românie dedicată binelui comun, nu intereselor proprii.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ştefan-Ovidiu Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar AUR are cuvântul domnul deputat Aelenei Dănuţ.

Vă rog.

Domnul Dănuţ Aelenei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Acum, după 37 de ani, este trist că la tribuna Parlamentului vin tocmai urmaşii acelora care au condus, de fapt, România pe calea gloriei comuniste.

Acum, după 37 de ani, România şi cetăţenii ei sunt revoltaţi de faptul că ea este condusă tocmai de urmaşii comuniştilor.

Câtă ipocrizie să ai, să vii la tribuna Parlamentului şi să vorbeşti ceva despre urmaşii sau victimele comuniştilor?!

Eu am depus un proiect de lege acum ceva timp, un an şi ceva, prin care simbolurile comuniste şi comunismul, organizaţiile comuniste sunt interzise. Acel proiect de lege zace pe undeva printr-un sertar, la Camera Deputaţilor. La Senat a fost respins.

Odată ce există un proiect de lege prin care se interzic organizaţiile cu caracter fascist, legionar, eu mă întreb de ce nu putem să adoptăm un proiect de lege prin care organizaţiile cu caracter comunist şi simbolurile comuniste sunt interzise în România.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ştefan-Ovidiu Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar USR are cuvântul domnul deputat Miftode Marius-Andrei.

Vă rog.

Domnul Marius-Andrei Miftode:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Trecem pe lângă portocale, în magazine, ca pe lângă cea mai firească prezenţă.

În toate relatările despre revolta din 15 noiembrie, de la Braşov, aflăm de furia care i-a cuprins pe muncitorii braşoveni când au găsit portocale în clădirea Comitetului de Partid.

Pentru un tânăr de astăzi trebuie să fie de neînţeles.

Cum să descrii sărăcia lucie care domnea atunci în ţară în aşa fel încât să o perceapă şi cineva care nu a dus niciodată lipsă de portocale?

Cum să transmiţi cât de legitimă era furia celor care luptau cu regimul comunist la vederea unui fruct banal?

Şi, mai ales, cum să îi înveţi pe tineri ce a fost, când uzurpatori ai adevărului împrăştie azi pe toate canalele minciuna otrăvită că... se descurca binişor fiecare... că eram bogaţi şi... suverani?!

Revolta din 1987 e dovada a cât de rău ajunseseră să trăiască românii în comunism!

Urmează alegeri prezidenţiale şi parlamentare.

Cu toate hibele lor, mai mari sau mai mici, sunt ca nişte portocale.

În '87 oamenii erau "suverani" şi "liberi" să valideze la alegeri rezultatele stabilite deja de stăpânire.

Alegerile libere, galantarele pline de produse, informaţiile necenzurate nu sunt binele de la sine înţeles. Sunt binele câştigat treptat la Braşov, la Timişoara, la Bucureşti şi peste tot unde oamenii au găsit resursele interioare de a se ridica împotriva regimului.

Momente precum cel de astăzi sunt dedicate comemorării şi exprimării recunoştinţei pentru curajul cu care aceşti oameni au înfruntat tirania.

Cel mai bine facem asta povestindu-le celor care nu ştiu, sau celor care au uitat, că a existat o lume fără portocale, în care lacrimile erau interzise şi în care la biserică se mergea pe ascuns.

Şi în ea, în lumea aceea, au existat eroi ca la Braşov. Eroi care, cu jertfă de sânge şi vieţi scurtate, au adus libertatea de conştiinţă, de exprimare şi, printre altele, portocale pentru tot omul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan-Ovidiu Popa:

Vă mulţumesc.

Nemaifiind înscrieri la cuvânt, stimate colege şi stimaţi colegi, intrăm în ordinea de zi şi trecem la dezbaterea iniţiativelor legislative.