Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Marea privatizare în România". Atât de greu se desparte statul român de marile companii eficiente sau ineficiente, cele mai multe dintre ele, că te gândeşti că ar fi una dintre cele mai haine mame care îşi abandonează pruncii pe unde poate; nici să-i ţină prea mult în braţe nu are curaj, îi este teamă că o să rămână veşnic cu ei şi nu o să-i mai înfieze nimeni, dar nici să-i dea imediat nu se îndură, pentru că poate să-i mai folosească. Cât de mult trebuie să plătească cel care înfiază este greu de spus, deşi statul român ar trebui să-i plătească părintelui adoptiv pentru că are curajul nebun de a se încumeta să-i crească şi să-i păstorească. Tot calculând avantajele şi dezavantajele, punând în balanţă preţul şi seriozitatea noilor achiziţii alături de frustrările despărţirii, statul român ajunge să se uite după investitori, care, plictisiţi de atâta aşteptare şi nehotărâre îşi caută de lucru în altă parte. Trist este că pentru că a mai pierdut o afacere care poate s-ar fi dovedit profitabilă pentru toată ţara, dar fericit că a reuşit să mai fie o perioadă mare proprietar. Pentru nici o amânare a privatizării nu s-au făcut atâtea manevre atât de spectaculoase ca în cazul Băncii Comerciale Române, banca prin care statul îşi finanţa în ultimii ani întreprinderile cu probleme sensibile. Era cât pe ce să capete statutul de instituţie privată. A oprit-o spectaculoasa retragere a consultantului financiar, apoi s-a mai tras de timp şi cu anunţul de privatizare, iar ca totul să fie complet i-a trebuit ceva timp şi celui mai hotărât investitor să se decidă că este mai bine să se retragă din competiţia privatizării.

În toate aceste etape, Guvernul nu a luat nici o măsură drastică, nici măcar atunci când potenţialul investitor a hotărât să se retragă chiar în ultima zi când trebuia să facă o ofertă serioasă şi fermă, ceea ce a provocat o criză în desfăşurarea acestui proces de privatizare. Gurile rele spun că pentru retragerea sa la timp, potenţialului investitor i se va face un cadou frumos; câştigarea licitaţiei pentru servicii de consultanţă în cazul PETROM. şi cum de obicei cam tot ce au spus gurile rele s-a adeverit, aşteptăm cu interes şi privatizarea SNP-ului. Toate acestea au dus la amânarea privatizării BCR-ului, urmând ca toată procedura să se reia la o dată stabilită de Guvern şi F.M.I.

Fenomenul amânării privatizării a atins şi ROMTELECOM-ul, operatorul de telefonie fixă, încă monopolist pe piaţa autohtonă până în anul 2003, urmărindu-se obţinerea pe ultima sută de metri a unor comisioane importante, ultimele din această privatizare, precum şi sectorul de distribuţie a energiei electrice, care privatizare, anunţată cu mare zgomot, se pare că va avea aceeaşi soartă cu cele mai sus enunţate.

În aceste condiţii, nu cred că ar mai trebui să mai mire pe nimeni faptul că suntem criticaţi de toate organismele financiare internaţionale despre privatizarea care are loc în România, dacă, din start, cei care şi-au propus realizarea ei prin programul de guvernare sunt primii care pun tot felul de piedici în desfăşurarea acestui proces. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.