Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Ultimul vorbitor, domnul profesor Nicolae Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Locatarii a trei blocuri naţionalizate din Bucureşti, strada Cobălcescu nr.41, sectorul 1, sunt victimele unor interminabile procese de retrocedare care au început acum 4 ani.

Foştii chiriaşi din cele 20 de apartamente au cumpărat, în baza Legii nr.112/1995, locuinţele în care stau şi pe care le-au întreţinut şi dotat decenii în şir. Contractele de vânzare-cumpărare le-au fost recunoscute şi prin Legea nr.10/2001 ca fiind valabile şi inatacabile. În 1998 au apărut două moştenitoare care au declanşat prin avocatul lor o adevărată teroare printre locatarii respectivi. O mare parte din procese au fost suspendate pentru că reclamantele n-au prezentat actele de proprietate. Blocurile au fost ipotecate, iar ipoteca nu a fost achitată.

În alte procese, reclamantele au pierdut la Judecătoria sectorului 1 în baza Legii nr.10/2001 care le dă dreptul la despăgubiri în echivalent. În acest sens, au depus dosarul necesar la Primăria Capitalei.

Procesele însă continuă. Locatarii nu se mai judecă acum cu reclamantele, ci încearcă să lupte cu mafia caselor, activ sprijinită de lucrătorii din sistemul aşa zisei justiţii române. La apel, hotărârile instanţelor de bază sunt anulate.

La Tribunalul Bucureşti, Legea nr.112/1995 şi Legea nr.10/2001, în mod obişnuit, nu mai sunt respectate. Sub firma independenţei de a hotărî se dau verdicte contradictorii şi se anulează hotărârile instanţelor de bază. Exemplu: în dosarul 2267/2001, Judecătoria Sectorului 1 recunoaşte valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.314/112, semnat la 12 februarie 1997 cu S.C.Romvial S.A. La apel, dosarul 183/2002, Tribunalul Bucureşti a admis apelul, nerecunoscând prevederile Legii nr.10/2001! Aşa s-a întâmplat şi în dosarul nr.3233/2001 judecat la acelaşi tribunal unde Legea nr.10/2001 este aplicată ad libitum.

Suntem în faţa unei tragedii pe care mafia caselor o scrie cu tenacitate. Oamenii sunt disperaţi, neputând să lupte cu umbrele răului şi ale urii. Ei au cumpărat apartamentele în mod legal, la oferta statului, şi, iată, după ce li s-au luat banii, fără a fi despăgubiţi, cei în drept acum sunt ameninţaţi cu o naţionalizare inedită.

Dezastrul social de acum o jumătate de secol, numit naţionalizare, este urmat acum de un alt dezastru. Urmează seria fatală de drame, pentru că mulţi dintre locatari sunt bătrâni, bolnavi şi neputincioşi şi din această situaţie limită numai renunţarea la viaţă le mai rămâne. Acum, li se ia dreptul la casa pe care au cumpărat-o din economiile lor, aşa cum li s-a luat altora acum o jumătate de secol. Bieţii foşti chiriaşi sunt victimele unei politici dirijate, tip FNI, şi sub privirile impasibile ale Guvernului vor fi aruncaţi în stradă. Până atunci, îşi bat joc de ei avocaţii şi instanţele, iar mafia caselor prosperă.

Să nu ne mire dacă peste ani, la adresa de mai sus vor fi numai birouri de avocatură care îşi clădesc prosperitate pe vieţile nevinovaţilor!

De aici, de la această înaltă tribună, ne întrebăm: legile nr.112/1995 şi nr.10/2001 au fost elaborate spre a înşela, încă o dată, oamenii? Justiţia noastră ignoră aceste legi? Şi dacă da, după care legi împarte aşa zisa dreptate? Şi de ce mai plătim un minister al justiţiei menit să vegheze la respectarea legilor?

În faţa apariţiei unui sistem judiciar care s-a desprins de poporul român şi pe care îl chinuie, ce soluţii de reformă a adoptat Guvernul?

Vremea promisiunilor a trecut. Aşteptăm faptele şi noi şi cei care ne-au ales!

Vă mulţumesc.