Parliamentary debates

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă propun să trecem la pct. 36. Raport privind activitatea Consiliului Superior al Magistraturii în anul 2007; Raport privind starea justiţiei în anul 2007, elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii.

Salut prezenţa doamnei preşedinte a CSM, doamna judecător Lidia Bărbulescu, şi o invit să prezinte cele două rapoarte. Vă rog, doamna preşedintă.

Doamna Lidia Bărbulescu (preşedinta Consiliului Superior al Magistraturii):

Domnule preşedinte,

Domnilor parlamentari,

Consiliul Superior al Magistraturii a continuat să-şi îmbunătăţească activitatea începând cu 2005, când a preluat atribuţiile de la Ministerul Justiţiei, continuând cu 2006 şi devenind eficient în 2007.

Consiliul Superior al Magistraturii şi-a îndeplinit, credem noi, obligaţia constituţională de garant al independenţei justiţiei, iar între atribuţiile cele mai importante, pe care le-a avut în vedere în anul 2007, a fost unificarea practicii judiciare, ocuparea posturilor vacante din sistem şi planificarea resurselor de personal pe următorii cinci ani, consolidarea capacităţii instituţionale a Consiliului, colaborarea eficientă cu toate instituţiile din sistemul judiciar.

De asemenea, am avut în vedere o continuă îmbunătăţire a activităţii în sistemul judiciar, nu numai pe resursa umană - sens în care am folosit pentru aducere în sistem toate pârghiile legale, am reuşit să ocupăm o parte din posturile vacante, sperăm ca, în continuare, activitatea în acest sens să fie una foarte bună.

De asemenea, prin inspecţia judiciară, am căutat să facem o evaluare a sistemului şi din punct de vedere calitativ, dar şi cantitativ, pentru a identifica cele mai bune pârghii de acordare a sistemului la cerinţele societăţii.

Ne-am preocupat, îndeosebi, de o bună colaborare cu celelalte instituţii ale statului şi credem că am şi reuşit, atât prin atributul pe care legea de organizare ni-l conferă, al avizării actelor normative, ceea ce de altfel am şi făcut în anul 2007.

M-aş referi acum la activitatea desfăşurată şi raportul privind starea justiţiei, arătând că, prin inspecţia judiciară a CSM-ului, am efectuat controale de fond la aproape toate Curţile de apel şi Parchetele de pe lângă acestea, tocmai pentru a identifica vulnerabilităţile sistemului.

Am făcut o analiză cantitativă a volumului de activitate, constatând că acesta a suferit creşteri atât la nivelul instanţelor, cât şi la nivelul parchetelor.

Evident că analiza cantitativă nu este una care să indice parametrii situaţiei din justiţie, de aceea, prin acelaşi mod, am făcut şi o analiză calitativă a activităţii instanţelor şi parchetelor, constatând că, atât din punct de vedere al aplicării legii, dar şi al legislaţiei internaţionale, s-au făcut progrese.

În acest sens, ne-a preocupat şi ne va preocupa în continuare şi vom acorda importanţă deosebită pregătirii iniţiale şi continue a magistraţilor, prin Institutul Naţional al Magistraturii, care îşi desfăşoară activitatea în coordonarea CSM-ului, dar sigur că nu ne este indiferentă pregătirea personalului auxiliar de specialitate, astfel încât şi în această direcţie avem programe pe care le desfăşurăm printr-o pregătire iniţială şi continuă, cu ajutorul Şcolii Naţionale de Grefieri, instituţie aflată, de asemenea, în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Îl rog pe domnul preşedinte Sergiu Andon să prezinte raportul comisiilor reunite.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Datele expuse sintetic de doamna preşedinte a Consiliul Superior al Magistraturii au fost ascultate cu atenţie - datele celor două rapoarte - şi de către membrii Comisiilor juridice reunite în şedinţă comună, în ziua de 13 octombrie 2008.

Având în vedere activitatea depusă de către Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenţei justiţiei, cele două comisii au apreciat că aceasta s-a desfăşurat potrivit atribuţiilor stabilite prin Legea nr.303/2004 şi Legea nr.304/2004 şi Legea nr.317/2004, republicate, cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, cele două Comisii juridice au hotărât cu unanimitate de voturi să supună spre prezentare Camerelor reunite ale Parlamentului atât raportul de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2007, cât şi raportul privind starea justiţiei pe anul 2007, potrivit prevederilor art.38 alin.(6) din Legea nr.317/2004 privind această instituţie, cu republicările ulterioare.

Totodată, facem precizarea că prezentarea rapoartelor Consiliului Superior al Magistraturii în faţa Parlamentului nu se finalizează cu o calificare prin exprimarea unui vot, avându-se în vedere principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în cadrul democraţiei constituţionale, consfinţit prin art.1 alin.(4) din legea fundamentală a statului nostru.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog, domnule deputat Ponta, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu o să am o intervenţie lungă, pentru că vroiam doar să spun că, la fel ca şi în comisie, ieri - sigur, ieri au fost câţiva colegi prezenţi - se pare că starea justiţiei şi activitatea CSM-ului este foarte puţin importantă.

Regret modul mai mult decât formalist în care s-au discutat. Probabil că foarte puţini din colegi au văzut cele două rapoarte, sunt foarte voluminoase şi, dacă trebuie să facem ceva doar pentru că scrie în lege, să ne facem că am citit rapoartele, să ne facem că le discutăm, din punctul nostru de vedere este o pierdere pentru raportul normal între Parlament şi justiţie.

Mi-aş fi dorit să avem cu adevărat o discuţie în comisii şi în plen asupra problemelor, împlinirilor şi neîmplinirilor din justiţie. Se pare că nu-i posibil, e mai importantă campania electorală. Dar vroiam să spun acest lucru, în numele meu şi al colegilor mei din PSD.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Costache Mircea.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fac de la început precizarea că raportul pe 2007, cu bune şi cu rele, nu vizează instituţia sub preşedinţia doamnei Bărbulescu. Deci, ne referim la o perioadă pe care dânsa o reprezintă aici, fără să şi-o asume din punctul de vedere al modului cum a funcţionat Consiliul Superior al Magistraturii în anul 2007.

Ceea ce ştim noi toţi este că cetăţenii care ni se adresează la birourile parlamentare, cetăţenii care se adresează la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, la alte comisii - pentru drepturile omului, cea juridică, de învăţământ, la toate comisiile Parlamentului, evidenţiază faptul că există mari nemulţumiri în rândul populaţiei în legătură cu felul cum funcţionează justiţia. Şi cazuri concrete se pot furniza, când comisii parlamentare dispun instituţiilor abilitate ale statului reanalizarea, verificarea felului cum s-au derulat anumite acţiuni în instanţe, iar răspunsul din partea Consiliului Superior al Magistraturii este invariabil, acela că nu s-au semnalat deficienţe majore, că judecătorii sunt suverani şi nu răspund decât în faţa propriei conştiinţe. Iar unii dintre ei nu au.

Am dori ca pe viitor justiţia să-şi facă datoria, iar Inspecţia Judiciară să manifeste mai multă exigenţă faţă de felul cum se înfăptuieşte justiţia în România.

Atâta am vrut să precizez.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, apreciem activitatea CSM-ului şi o analizăm pentru 2007.

În 2008, într-adevăr, CSM-ul a făcut nişte paşi importanţi dar cred că, pentru că tot suntem în Parlament, ar trebui la o viitoare modificare constituţională să dăm CSM-ului şi dreptul de iniţiativă legislativă, pentru că, iată, avem o serie de acte normative, mă refer la Codurile penale - Codul de procedură penală, Codul civil - care, datorită lipsei de activitate a ministrului de tristă amintire Monica Macovei, au fost blocate în Parlament, miniştrii care s-au succedat apoi la justiţie n-au făcut nimic şi de aceea cred că trebuie să facem şi să dăm puteri mai mari CSM-ului pentru că, într-adevăr, CSM-ul a demonstrat în 2008, sub preşedinţia noii conduceri, că poate face mai mult şi este garantul într-adevăr al independenţei justiţiei, Parlamentul fiind un organism politic.

Sper că viitorul Parlament va da puteri mai mari CSM-ului, pentru că singurul care poate schimba în acest moment este nu ministrul justiţiei, care este un om politic, ci CSM-ul, ca reprezentant al judecătorilor şi procurorilor.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Manta.

Vă rog.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este în afară de orice îndoială faptul că justiţia în ultimii ani s-a perfecţionat şi funcţionează din ce în ce mai bine.

În acelaşi timp, cred - şi acesta este un lucru bun - faptul că, iată, s-au majorat salariile, care să le asigure o independenţă reală, politicul n-are o influenţă sau are o influenţă din ce în ce mai mică. Eu aş zice că, dimpotrivă, uneori se manifestă influenţe, să zic aşa, subiective, de la caz la caz. Dar una peste alta, se poate afirma cu certitudine că politicul nu mai are influenţă în activitatea justiţiei.

Cu toate acestea, din nefericire şi pentru justiţie şi pentru societatea românească s-a creat această senzaţie că judecătorii nu răspund în faţa nimănui, nici măcar în faţa justiţiei. Şi aceasta este o dramă, repet, şi pentru justiţie şi pentru societatea românească.

De aceea, aş propune - şi pentru acest lucru am venit aici, la microfon - ca CSM-ul, prin Inspecţia Judiciară, evident, prin organul său de specialitate să fie cu adevărat un organ care controlează pe cei ce greşesc pentru că, până la urmă, toată lumea trebuie să răspundă pentru ceea ce face, şi parlamentarul şi judecătorul, ca orice om de rând.

Din câte ştiu eu - şi vă vorbesc oarecum în cunoştinţă de cauză, sunt şi jurist de meserie -, judecătorii, indiferent cât ar greşi, nu răspund decât dacă cumva Inspecţia Judiciară este obligată să facă acest lucru, adică, dacă au fost prinşi eventual în flagrant, dacă au fost trimişi în judecată. Altminteri, n-am văzut, n-am auzit să existe un judecător sancţionat şi, slavă Domnului, se greşeşte foarte mult. Şi când spun se greşeşte, am în vedere şi când se greşeşte intenţionat; evident, cu ghilimelele de rigoare.

Aşadar, ca sugestie, domnilor, faceţi rău şi judecătorilor pentru că, atunci când sunt controlaţi şi văd că nu păţesc nimic - judecătorilor, procurorilor, corpului magistraţilor - atunci când văd că nu fac nimic, dimpotrivă, cred că vor persista în această atitudine. Aşadar, să vedem sancţiuni, chiar mai blânde. Nu trebuie, pentru nu ştiu ce greşeală, fie ea şi intenţionată, iarăşi cu ghilimelele de rigoare, trebuie să sancţionăm cu sancţiuni foarte drastice. Dar cred că Inspecţia Judiciară, atunci când constată nereguli, ar trebui să procedeze la sancţionarea lor, pentru că am simţi, prin această prismă, societatea civilă în general, o satisfacţie pentru modul cum fiecare îşi face datoria la locul de muncă.

De acord cu propunerea şi a domnului Iordache pentru viitoarea lege fundamentală ca, într-adevăr, şi CSM-ul să aibă iniţiativă legislativă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog, doamnă senator Vedinaş.

Doamna Verginia Vedinaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Am vrut să iau cuvântul ca să spun câteva lucruri despre raportul care priveşte o instituţie, în speţă Consiliul Superior al Magistraturii, care gestionează într-un fel sau participă la gestionarea destinului uneia din puterile importante în statul de drept, şi anume justiţia.

Am auzit, ca parlamentar, de foarte multe ori de la tribuna fie a fiecărei Camerei, fie a Camerelor reunite, pronunţându-ne ca oameni politici în fel şi chip despre modul în care justiţia funcţionează, criticând-o cu mai mult sau mai puţină vehemenţă, acuzând-o, punând-o la colţ etc.

Întotdeauna am crezut şi vă mărturisesc şi dumneavoastră această credinţă a mea că un stat de drept autentic este în primul rând un stat în care instituţiile sale fundamentale sunt respectate. Nu cred că facem nimănui bine comportându-ne într-un mod care să nu facă altceva decât să alimenteze lipsa de respect faţă de instituţiile statului.

Ca senator de Bihor, de multe ori eram întrebată şi sunt întrebată: "Ce credeţi, doamna senator, justiţia din Bihor este coruptă?" sau "Administraţia din Bihor este coruptă?" Şi întotdeauna am răspuns şi-mi permit să reiterez în faţa dumneavoastră că nu avem dreptul nici ca oameni politici, nici ca simpli cetăţeni, până la urmă, să blamăm în integralitatea ei o instituţie.

Avem legitimitatea în mod evident să scoatem în evidenţă anumite aspecte, dar nu să ne exprimăm într-un mod care vizează întreaga putere a statului, în speţă puterea judecătorească.

De ce spun toate aceste lucruri? Pentru că CSM-ul are, totuşi, responsabilitatea constituţională de a garanta independenţa justiţiei, de a fi garantul acestui principiu constituţional fundamental, care se regăseşte şi în art.1 alin.(3) care enumeră valorile fundamentale în stat, dar şi între limitele de revizuire a Constituţiei.

Cred că putem spune aşa, cu o satisfacţie ţinută, totuşi, în frâu, că şi din acest punct de vedere avem reprezentarea, că s-au făcut paşi pozitivi. Eu personal, ca femeie, sunt mândră şi permiteţi-mi să rămân eu însămi şi să vă mărturisesc că la cârma acestei instituţii se află o femeie, iată, domnilor colegi bărbaţi, poate veţi cugeta mai mult în viitor asupra semnificaţiei prezenţei noastre în fruntea unor instituţii fundamentale ale statului şi nu fac decât să-mi exprim acordul faţă de modul care a fost, până în prezent cel puţin sub conducerea doamnei preşedinte.

Evident că mai sunt multe lucruri de făcut şi m-aş opri asupra unui aspect foarte important. Vedeţi, în 2003, când am revizuit Constituţia, am introdus în art.52 o dispoziţie care reglementează, pe de o parte, răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare iar, pe de altă parte, am completat textul şi am spus că răspunderea statului nu elimină răspunderea judecătorilor care au acţionat cu rea credinţă sau gravă neglijenţă. Poate că aici ar trebui să umblăm pentru că, până la urmă, responsabilitatea şi a judecătorilor şi creşterea calităţii actului de justiţie cred eu că vor avea de câştigat în momentul în care acest principiu constituţional al responsabilităţii judecătorilor va fi cu adevărat respectat în practică.

Vă spun şi ca avocat: sunt foarte multe împrejurările în care nici nu ştiu cum să comentez unele soluţii, care sunt în egală măsură şi soluţii în faţa cărora îmi scot cu respect pălăria sau, mă rog, baticul.

Eu vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat posibilitatea să mă exprim în faţa dumneavoastră. Felicit pe doamna preşedintă pentru activitatea desfăşurată şi o asigur că-i vom fi în continuare aproape atunci când este vorba de o muncă comună pentru a îmbunătăţi activitatea acestei instituţii fundamentale în stat.

Vă mulţumesc, domnilor colegi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că nu există o instituţie coruptă. CSM-ul nu poate fi numit niciodată de către nimeni că este o instituţie coruptă, aşa cum nu poate fi denumit un partid corupt, un guvern corupt, un parlament corupt sau nu ştiu ce altă instituţie democratică sau mai puţin democratică, ca fiind coruptă.

Există însă oameni corupţi în aproape toate instituţiile pe care le-am enunţat. Ca atare, există şi în justiţie foarte mulţi oameni corupţi, lucru dovedit, de altfel, prin plângerile pe care doamna Bărbulescu şi Consiliul Superior al Magistraturii le analizează aproape zilnic, din toată ţara. Sunt foarte mulţi judecători şi, ca atare, desigur că există şi multe plângeri împotriva lor, unele mai puţin justificate, dar cele mai multe sunt justificate. Au fost şi condamnaţi judecători în acest sens.

Importanţa pe care acest consiliu o are în bunul mers al justiţiei, în final, al societăţii din România, societăţii româneşti, este mai mare chiar decât cea pe care o închipuim şi o discutăm noi acum, deoarece nu mai există un alt tampon faţă de abuzurile pe care unele tribunale sau judecătorii sau chiar eşaloane mai mari le fac împotriva cetăţeanului petiţionar decât acest Consiliu. Este greu să dai în judecată un judecător pentru hotărârile pe care le ia, cu toate că acele hotărâri sunt extrem de criticabile şi încalcă pur şi simplu legea, deoarece imediat zice cineva, judecătorul: "Mai denunţat calomnios" şi te dă în judecată.

Mai există şi situaţia când vine şi eşalonul superior şi-i dă dreptate, împotriva tuturor argumentelor invocate de petiţionarul care se plânge faţă de judecătorul corupt.

Şi acum vin la problema pentru care am ieşit în faţa dumneavoastră. Doamna Bărbulescu şi cei care conduc Consiliul Superior al Magistraturii sunt puşi în faţa a două tabere, să zic aşa, a două opţiuni. Toată lumea are aşa, toate conducerile din orice nivel din ţară şi nu numai de la noi sunt puse în faţa a două opţiuni: una reprezentată de către unii membri care sunt de bună credinţă şi vor să dea sancţiuni celor care le pătează onoarea şi altă tabără formată din prieteni, din colegi, din alţii care şi ei au avut la rândul lor probleme cu acuzele de corupţie şi, în felul acesta, Consiliul este pus în situaţia, uneori, să voteze împotriva evidenţelor.

Îmi place să cred că acestea sunt numai nişte spuse, dar că nu se întâmplă sau că nu se pot întâmpla în continuare şi fac apel la doamna Bărbulescu şi la cei din jurul domniei sale, din conducere, să fie aceiaşi oameni pe care i-au cunoscut cei care i-au promovat, adică integri şi corecţi, şi să nu cadă în capcana celor care din prietenie, din colegialitate cu cei care sunt pârâţi Consiliului, să facă presiuni asupra domniilor lor, chiar şi prin vot, şi să scape nesancţionaţi anumiţi judecători, pentru că aici este toată buba. Datorită câtorva astfel de judecători, apare un oprobriu asupra unui întreg segment reprezentat de tot ce ţine de judecătorie.

Şi cum oamenii sunt foarte nemulţumiţi în toată ţara, toţi ştim asta, plângerile curg cu nemiluita împotriva actelor de judecătorie nedreaptă - şi nu numai la noi, ci şi în Consiliul Europei şi la Parlamentul European şi în alte organisme internaţionale, ne monitorizează cu toată forţa, pentru ca să vadă dacă ne înlăturăm aceste acte de corupţie.

Ca atare, repet, rugăm cel puţin prin mine, dacă sunteţi de acord, pe doamna Bărbulescu, să facă mai mult decât a putut până acum, pentru că deja e mai veche în funcţie şi să prevină astfel de situaţii, când colegialitatea prost înţeleasă între judecători să primeze asupra actului de dreptate pe care acest Consiliu este îndreptăţit să-l facă prin votul nostru.

Ca atare, luaţi de bună-credinţă, doamnă Bărbulescu, ce am vrut să spun, înţelegeţi poate chiar mai bine decât pot eu spune acum, pentru că sunteţi mult mai în temă decât sunt eu, la noi ajung numai nişte plângeri şi să încercaţi să duceţi la îndeplinire, spre corecta dumneavoastră comportare, ca şi cea de până acum, până la finalul acestui mandat de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul senator Gavrilă Vasilescu.

Vă rog.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Doamnă preşedinte,

Aş vrea să punctez câteva probleme de care trebuie să ţinem cont şi cel puţin, dacă nu mai avem noi timp, să o facă colegii care vor veni în mandatul viitor.

Am pus câteva întrebări doamnei preşedinte atunci când a fost în Comisiile juridice. Una din problemele de care ar trebui să ţineţi cont şi trebuie să fie rezolvată, mandatul de un an pentru preşedintele CSM-ului este insuficient şi lucrul acesta poate să-l confirme şi doamna preşedinte. Deci, ai un proiect, ai un program, vrei să-l aduci la îndeplinire, de-abia l-ai demarat, într-o ţară cu birocratismul dus la culme, cum e România, nici n-ai timp aproape să te apuci de el şi a încetat mandatul.

A doua problemă pe care vreau să o pun este cea legată de bani, de buget. Deci, CSM-ul este garantul independenţei justiţiei, dar CSM-ul nu are garanţia unei independenţe proprii, atâta timp cât banii şi cât fondurile nu sunt la CSM, pentru justiţie, ci sunt în altă parte. Şi aceasta este o problemă pe care va trebui să o rezolvaţi.

Şi încă o problemă pe care vreau să v-o pun, deşi o parte dintre noi, vorbesc de Cameră, a dat un vot, atunci domnul preşedinte al Camerei a vrut vot nominal, probabil că, dacă nu era vot nominal, trecea. În Senat, Cameră decizională, a trecut. Deci, promovarea procurorilor în funcţii, aşa cum este şi la judecători, să se facă de către CSM.

Constituţia vorbeşte în acest sens, dar se pare că, cu tot respectul pe care îl am pentru Curtea Constituţională şi pentru deciziile ei, le vom aplica, pentru că nu avem ce face, aşa trebuie, dar putem să ne spunem un punct de vedere şi punctul de vedere pe care vi-l exprim - şi eu o s-o rog pe doamna preşedintă să îşi spună punctul de vedere şi în plenul Camerelor referitor la acest subiect - este că numirea procurorilor în Corpul procurorilor se face de preşedintele României. Odată intrat în Corpul procurorilor şi intrat în această activitate şi în această instituţie, după aceea promovarea este de competenţa CSM-ului.

Deci, ceea ce înseamnă cariera de procuror, aşa cum înseamnă şi cariera de judecător, este un apanaj şi este atributul şi de competenţa CSM-ului.

Poate că în momentul în care se vor rezolva toate aceste probleme şi poate că o Constituţie care să clarifice şi mai explicit acest lucru, deci, iată altă modificare de care trebuie să ţinem cont, va rezolva şi această problemă.

Trebuie să punem şi să aşezăm CSM-ul, dacă l-am constituit, acolo unde îi este locul; deci, una dintre cele trei puteri, cele trei autorităţi ale statului.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog, domnule deputat Mircea Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Pentru că ne aflăm la punctul de pe ordinea de zi privind raportul Consiliului Superior al Magistraturii, este ocazia să-mi spun un punct de vedere privind construcţia instituţională în România, pentru că justiţia este doar una dintre cele trei puteri care fac posibilă funcţionarea sistemului democratic.

Cu siguranţă, performanţa în România a tuturor celor trei puteri va creşte în măsura în care şi regulile după care funcţionează fiecare în parte vor fi coerente şi consistente. Nu de puţine ori chiar regula, deci legea, stabileşte că rolul este al unuia, iar răspunderea a celuilalt.

Aici s-a făcut vorbire de principiul separaţiei puterilor în stat. Cu siguranţă trebuie ca regulile după care funcţionează justiţia să-i asigure rol în măsura în care are responsabilitate. Cu siguranţă, niciodată un sistem nu poate să funcţioneze bine dacă responsabilitatea este a unora, iar rolul este deplasat în altă parte, care n-are responsabilitate.

Dar nu s-a vorbit de la această tribună de un alt principiu al sistemului democratic, şi anume de controlul şi echilibrul puterilor în stat. Cu siguranţă, şi din acest punct de vedere sistemul nostru reglementat este lacunar. Nu există mecanisme certe privind controlul şi echilibrul puterilor în stat.

Eu, ca cetăţean în primul rând şi mai apoi ca demnitar, în calitate de deputat, pot să spun că am constatat şi o lipsă privind înţelegerea modului în care democraţia trebuie să funcţioneze.

Din păcate, începând cu 1990 şi până astăzi, încercăm să copiem instituţii, încărcându-le cu rol şi responsabilitate, fără să înţelegem sensul acestor instituţii. Şi când spun "fără să înţelegem", mă refer la percepţia generală în societate, pentru că, cu siguranţă, noi aici suntem reprezentanţi politici în care, pe de o parte, s-a învestit încredere din partea cetăţeanului, pe de altă parte, suntem în sfera jocului percepţiilor. Realitatea este una, percepţia este alta.

Dacă este să vorbim de măsura în care cetăţeanul este mulţumit de sentinţele pe care le dau instanţele judecătoreşti, trebuie să luăm act de faptul că acolo se întâlnesc de regulă două părţi, iar fiecare dintre părţi crede că are dreptate. Orice ar face justiţia, 50% din cei prezenţi în faţa instanţelor vor pleca de acolo cu un gust amar, pentru că, spun ei, nu li s-a făcut dreptate.

Nu vreau să trec pe nota poetică, dar pot să spun că, de fapt, justiţia nici nu poate să facă dreptate, decât în măsura în care legile sunt drepte, pentru că rolul justiţiei este să aplice reguli. Or, regulile sunt urmare a efortului şi activităţii Parlamentului, ca for legiuitor.

De aceea, cu ocazia acestui raport, eu urez viitorului Parlament să facă legi drepte şi egale pentru cetăţenii României, astfel încât, cel puţin la nivel de aşteptare, cetăţeanul să fie asigurat că, în faţa instanţei, drepturile sale vor fi respectate, indiferent cu cine se întâlneşte într-un proces.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii? Nu mai sunt intervenţii la dezbateri generale.

Doamna preşedintă, doriţi să mai aveţi o intervenţie? Vă rog.

Doamna Lidia Bărbulescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Doresc să vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi de încurajare pe care le-aţi adresat de la această tribună, de asemenea, pentru criticile formulate. Recunosc sau recunoaştem că nimeni nu este perfect sau nimic nu este perfect, totul este perfectibil.

Vreau să vă asigur însă că din punctul de vedere al Inspecţiei Judiciare avem preocuparea ca aceasta să-şi facă datoria. Nu vă ascund faptul că la noul buget pe care îl elaborăm, avem trecut şi în intenţie, dar şi valorificat, cel puţin pe hârtie, necesitatea unui număr de alţi 20 de inspectori regionali. CSM-ul s-a preocupat de sancţionarea magistraţilor, anul trecut am eliberat din profesie doi judecători, am dat şi alte sancţiuni administrative şi da, răspunderea şi a judecătorilor şi a procurorilor este ca şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni ai acestei ţări, deopotrivă răspundere administrativă, disciplinară, penală, dar chiar şi materială.

Prin urmare, vă asigur de faptul că şi Consiliul Superior al Magistraturii este responsabil şi doreşte să-şi facă curăţenie în propria ogradă. În acest sens, când a fost necesar şi s-a constatat săvârşirea unor infracţiuni, am acordat aviz de urmărire penală, am dispus suspendarea din funcţie atât a unor judecători, cât şi a unor procurori. Vă asigurăm de tot respectul nostru.

Vă mulţumesc că mi-aţi dat prilejul să mă adresez dumneavoastră şi, pentru că sunt prima dată în plen, din păcate, la sfârşit de legislatură, vă doresc succes în campania electorală şi în alegeri.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Cu scuzele de rigoare, mai era o înscriere la cuvânt, însă, domnul senator Constantin Gheorghe, pe care o să-l rugăm să intervină şi domnia sa, dacă doreşte.

Domnul Constantin Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş fi vrut să iau cuvântul înainte de a spune ultimul cuvânt, în faţa Camerelor reunite, doamna preşedinte Bărbulescu, dar e bine şi acum, acceptăm cu plăcere urările dumneaei de bine. Numai că, dumneaei ne-a creat o problemă foarte mare la Senat în această toamnă, tocmai prin prisma a ceea ce propunea colegul nostru, distinsul deputat Florin Iordache. Adică, prin faptul de a avea abilitatea constituţională sau legală să propună iniţiative legislative.

Ne-am confruntat cu o situaţie recunoscută parţial şi poate nu ferm de către toţi, că CSM-ul a înaintat către Comisia juridică a Senatului o propunere legislativă în care ne-a înaintat şi două variante de text de modificare a Legii nr.303 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. A fost o confruntare politică provocată de această iniţiativă curioasă a CSM-ului, care, pe această lege, încă din 2007 îşi dăduse un aviz, iar acum ne propunea nişte texte de modificare.

Sigur, la televizor l-am auzit pe distinsul deputat Ponta, care spunea că e foarte bine că CSM-ul are iniţiative legislative, că e activ. Deocamdată nu este abilitat prin lege. În urma acestor discuţii, au fost confruntări politice foarte dure. Până la urmă, vă anunţ, doamnă Bărbulescu, că legea, în forma în care aţi propus-o dumneavoastră, aceea de a scoate din joc preşedintele României la numirea şefilor parchetelor şi a numi CSM-ul la propunerea ministrului a fost declarată neconstituţională. Şi vreau să vă spun că a fost declarată şi pe procedură şi pe fond. De aceea, eu aş vrea să vă rog ca pe viitor să nu ne mai puneţi în mijlocul unor dispute politice prin asemenea gesturi, pe care eu personal le consider neavenite.

Sunt membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi de aceea, am rămas surprins de această formă de a se adresa CSM-ul Parlamentului României, Senatului, în special, şi am făcut o observaţie. Sigur că din punct de vedere politic şi din punct de vedere al faptului că momentul în care eu am luat cuvântul şi mi-am exprimat nedumerirea n-a fost cel mai potrivit, pentru că a creat reacţii politice, având în vedere şi faptul că suntem în precampanie electorală, până la urmă, nu am avut un câştig politic, nu am avut un câştig nici în Senat la vot, dar Curtea Constituţională ne-a dat dreptate.

De aceea, aş vrea să reflectaţi mai mult la realitatea cu care ne confruntăm noi, parlamentarii, la cabinetele parlamentare din teritoriu. Vreau să vă spun că majoritatea oamenilor care vin în audienţă reclamă nedreptăţi din justiţie. Eu am o statistică pe cabinetul meu parlamentar, în care 82% din cei care au venit reclamă nedreptăţi în justiţie.

Aceasta este problema care trebuie să vă domine activitatea şi cu care trebuie să veniţi la viitorul raport să spuneţi că încrederea populaţiei în justiţie a crescut, că nemulţumirile justiţiabililor s-au diminuat şi eu personal vă doresc mult succes.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule senator.

Înţeleg că am finalizat dezbaterile, dacă doriţi să mai comentaţi asta, dacă nu... Nu.

Vă mulţumim foarte mult, atunci, doamnă preşedinte, şi asigurăm Consiliul Superior al Magistraturii de toată consideraţia noastră şi de sprijinul instituţional pe care Parlamentul şi în actuala legislatură şi, cu siguranţă, şi în viitoarea îl vor acorda, urmând să asigurăm colaborarea instituţională dintre cele două puteri ale statului la cel mai bun nivel.

Vă dorim succes în continuare, doamna preşedinte.