Parliamentary debates

Domnul Acsinte Gaspar:

Luăm în continuare propunerea legislativă privind trecerea institutelor Academiei în reţeaua Ministerului Cercetării şi Tehnologiei. Propunerea legislativă este iniţiată de către domnul profesor doctor Alexandru Ionescu. Rog ca iniţiatorul să-şi ocupe locul. Avizarea în fond a fost făcută de către Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Vă rog, domnule deputat, să vă prezentaţi pentru a susţine propunerea legislativă pe care aţi înaintat-o.

Domnul Alexandru Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Institutele aflate astăzi în administrarea Academiei au o istorie care, rememorată prin intermediul celor câteva minute pe care le avem la dispoziţie, poate da o imagine a adevărului în numele căruia să judecăm actualul proiect de lege. În 1948, prin decret guvernamental, de altfel ilegal, ca toate legile emise de regimuri ilegale, Academia Română era transformată în Academia R.P.R., cu un statut de instituţie de stat subordonată Consiliului de Miniştri. Ceea ce fusese o societate academică independentă, plină de nume sonore, strălucitoare, precum Petru Poni, Calinderu, Cretzulescu, Ion Heliade Rădulescu, se schimba în instituţie de stat comunist. Epurată de oameni ca: Lucian Blaga, Constantin Motaş, George Brătianu, Academia de după 1948 n-a scos o vorbă când i-au fost furate averile, întemniţaţi cei mai buni membri. Această academie l-a catalogat ca retrograd pe Brâncuşi şi i-a respins opera pe care artistul lumii, Brâncuşi, o dona ţării sale. Şi toate, pentru că se introduseseră indemnizaţiile de academician, deşi nu voi uita să menţionez, ca o scuză, lecţia terorii permanente la care erau supuşi toţi cetăţenii ţării.

Statul a început să-şi doteze instituţia, în speţă, Academia - instituţie de stat - cu centre de cercetări ale statului. Aşa au apărut, pe lângă colectivele de studiu ale Academiei Române, create prin muncă şi talent de-a lungul anilor, institute de stat, ale statului. Câţiva ani mai târziu, conducerea comunistă şi-a dat seama că multe din institute sunt ineficiente şi că, de fapt, în lumea avansată academiile erau doar foruri de consacrare, nu instituţii de stat care să ajute la făurirea societăţii socialiste şi comuniste, cum scria în statutul pe baza căruia se ajungea academician după 1948.

Şi institutele au trecut în alte subordini. Statul făcea ce dorea cu institutele sale, şi conducerea comunistă a luat şi ceea ce dăduse: indemnizaţiile pentru oamenii care apriori sunt consideraţi creatori, prin urmare, capabili să-şi câştige singuri existenţa pe măsură fără ca să ceară subvenţii de la stat.

E adevărat, nu ştiu dacă atunci le-au fost retrase şi ceea ce Academia a pretins mai târziu, printr-o lege tragică şi cinică, în acelaşi timp, banii pentru necrolog şi sicrie. A fost inutilă umplerea Academiei cu fel de fel de savanţi inventaţi, inclusiv de cei care au studiat polimeri şi poliperi, cu miciurinişti de primă mână, cu adepţi ai lui Lepeşinskaia, ai socialismului ştiinţific, inutilă alegere în fruntea Academiei a ilustrului savant cu câteva clase. Academicienii rămăseseră fără indemnizaţie şi, poate mai puţin grav, fără instituţie.

În 1990, libertatea visată în România a venit şi a fost la îndemâna tuturor instituţiilor. Unele s-au folosit de ea în slujba ţării, altele nu. Au rămas cu aceeaşi membri, cu aceleaşi mentalităţi. Institutele de cercetare, din care mulţi directori fuseseră alungaţi, au început să se scindeze pentru ca nici vechii directori să rămână fără institute. Eu cunosc instituţia de la biologie, unde am lucrat, şi care s-a desfăcut în trei institute pentru a face loc în conducere foştilor. Unii s-au cerut la Academie, alţii nu. Şi, din nou, Academia are institute. Toate cele ale statului deşi, ea, Academia numai este acum instituţie de stat, iar aceste institute, dacă sunt ale statului, ar trebui să lucreze în cadrul unor ministere, ar trebui să se privatizeze.

Academia ţine aceste institute, subliniez, plătite de la buget, într-o subordonare nefirească, în mod paradoxal frână în domeniul progresului. În acest an, o comisie a Uniunii Europene afirma la Chişinău unde, de asemenea, după model sovietic, Academia are institute de stat, că asemenea lucruri sunt împotriva progresului ştiinţei. Ni se spune că oamenii din institutele noastre de cercetări sunt neliniştiţi de situaţia lor. E adevărat! Numai că înţelesul acestei nelinişti nu constă în părăsirea tutelei Academiei, ci în lefurile foarte scăzute, în tehnica de lucru şi aparatura greu de...

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, am o rugăminte. Vă rog ca motivarea s-o faceţi în raport cu obiectul propunerii legislative pe care aţi promovat-o. Văd că deja dumneavoastră aţi ieşit foarte mult din text şi...

Domnul Alexandru Ionescu:

Nu. Eu cred că sunt în subiect. Probabil că dumneavoastră aveţi altă opţiune, domnule preşedinte. Dar cum trei sferturi din declaraţia...

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă rog, poftiţi.

Domnul Alexandru Ionescu:

De aceea, pentru progresul ştiinţei, pentru dreptate şi adevăr, vă propun, doamnelor şi domnilor deputaţi, acest proiect de lege prin care institutele statului aflate astăzi în subordina Academiei, organizaţie privată, repet cu obstinaţie, instituţiile proprietatea statului român să treacă în reţeaua de cercetări a Agenţiei Naţionale de Ştiinţă şi Tehnologie, organizaţie de stat. Iar pentru a spune clar că cei mai mulţi dintre noi dorim ca foarte repede Academia să revină la adevăratul său rol de a consacra valorile, ceea ce se poate face numai epurând non-valorile ajunse acolo, susţinem cu fervoare ca, o dată cu legea restituirii tuturor averilor furate de regimul comunist, adevăratei Academii să i se retrocedeze in integrum averile sale, să-şi poată construi, dacă doreşte, institutele sale, să dăm Academiei posibilitatea de a redeveni forumul suprem al ştiinţei, culturii şi moralităţii şi să aducem, în acest context, un elogiu unuia din membrii săi, profesorul Cajal, care de foarte curând, în calitatea sa de reprezentant al minorităţii evreieşti, a declarat că domnia sa nu va cere pentru nimeni din această comunitate refacerea averii, decât atunci când legea o va face pentru toţi cetăţenii. Să dăm institutele de cercetări proprietarului de drept, să pregătim condiţiile pentru ca în curând Academia să-şi recapete în primul rând pe deplin rolul său în viaţa ţării, şi mai apoi, şi cât se poate de repede, averile care i se cuvin şi pe care să le gospodărească cum vrea.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Înainte de a da cuvântul preşedintelui comisiei sesizate în fond, întrucât prezidiul este în alcătuirea regulamentară - preşedintele este asistat de cei doi secretari - se poate face numărarea voturilor.

Vă supun votului dumneavoastră proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului de interzicere totală a experienţelor nucleare, adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1996. Vă reamintesc: este o lege ordinară, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi în condiţia existenţei cvorumului constituţional prevăzut de art.64, de 172 de deputaţi.

Voturi pentru? Vă rog să număraţi.

Voturi contra?

Abţineri, dacă sunt?

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Constatăm că structura votului, aşa cum a fost stabilită, deocamdată nu este cea care să ne dea cvorumul constituţional, în sensul că în sală, în momentul de faţă, nu sunt prezenţi 172 de deputaţi. O să mai încercăm, pe parcursul desfăşurării şedinţei, poate o să reuşim să aducem în sală pe colegii noştri care încă mai stau pe culoarele Parlamentului, în loc să participe la dezbateri, aici.

Ca atare, dau cuvântul domnului profesor Anghel Stanciu, preşedintele Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, pentru a prezenta raportul comisiei la propunerea legislativă privind trecerea institutelor Academiei în reţeaua Ministerului Cercetării şi Tehnologiei.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma examinării propunerii legislative privind trecerea institutelor Academiei în reţeaua Ministerului Cercetării şi Tehnologiei, respectiv, a actualei Agenţii Naţionale pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare, în şedinţa din 4 noiembrie 1998, comisia a hotărât, cu majoritate de voturi, ca aceasta nu poate fi acceptată şi propune plenului respingerea, pentru următoarele motive: profilul de activitate al institutelor în cauză este în principal de cercetare-fundamentală, iar M.C.T.-ul are, de regulă, în subordinea sa, institute de cercetare, al căror obiect de activitate are caracter tehnic-aplicativ, legat direct, prin planul de cercetare naţional, de programul de guvernare.

Institutele aflate în cadrul Academiei Române nu ar putea fi coordonate de M.C.T. întrucât acesta, ca organ al administraţiei publice, nu dispune de specialişti de cel mai înalt nivel şi pregătire ştiinţifică în domenii ca: matematica, lingvistica, ştiinţe juridice, politologice, psihologice, sociologice etc.

Institutele din reţeaua M.C.T. sunt organizate şi funcţionează, de regulă, după modelul societăţilor comerciale sau regiilor autonome, inclusiv pe planul finanţării, tocmai ca urmare a activităţilor cu caracter tehnico-aplicativ, în timp ce institutele din reţeaua Academiei Române sunt organizate şi funcţionează ca instituţii publice finanţate din bugetul statului.

Institutele din reţeaua Academiei Române au relaţii de colaborare ştiinţifică de profil cu instituţii similare din alte ţări, finanţate de foruri ştiinţifice internaţionale, iar trecerea lor în subordinea M.C.T. ar reduce sursele de finanţare.

Organizarea şi funcţionarea Academiei Române ca instituţie publică autonomă şi ca cel mai înalt for ştiinţific al ţării este de natură a asigura caracterul obiectiv, ştiinţific al cercetărilor şi studiilor realizate la institutele din reţea, ferindu-le de eventualele influenţe politice care s-ar putea manifesta în cazul când acestea ar fi subordonate unor foruri ale puterii politice sau administrative.

Propunerea legislativă o considerăm necorespunzătoare nu numai pe fond, ci şi pe formă, deoarece nu răspunde cerinţelor prevăzute de normele de tehnică-legislativă menţionate în avizul Consiliului Legislativ.

Menţionăm că respingerea s-a bazat şi pe avizele negative primite de la următoarele comisii: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru industrii şi servicii. De asemenea, comisia nu agreează stilul agresiv promovat de distinsul nostru coleg împotriva Academiei, începând cu proiecte de lege prin care propune desfiinţarea acesteia şi reînfiinţarea, până la coroane, monumente funerare, inclusiv această lege. Credem că ar fi cazul să-şi rezolve diferendele pe care le are cu Academia ca fost salariat, pe cale amiabilă, şi nu prin proiecte de legi care n-au nici o bază reală şi, dimpotrivă, denigrează un for care are cu totul altă menire decât de a fi supus periodic discuţiilor pe care dumneavoastră le faceţi. În raport scrie, domnule coleg, să avem o ţinută morală adecvată şi să nu ne rezolvăm problemele personale prin proiecte de legi cu tendinţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă atenţionez că la proiectul de lege este prezentat şi punctul de vedere al Guvernului, punct de vedere care este negativ.

Trecem la dezbaterea generală asupra propunerii legislative şi îi dăm cuvântul, în ordinea înscrierii, domnului deputat Mircea Ciumara.

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Şi eu sper că nu dezbatem aici proiectul de lege, care este ceva sub orice demnitate ştiinţifică posibilă, ci hotărâm dacă să acceptăm raportul comisiei sau nu.

În 1990, pe 10 mai, întâmplător, coincide cu o zi foarte importantă din istoria României, toate institutele economice, actualmente ale Academiei Române, că pe vremea aceea erau în subordinea Guvernului, au cerut să treacă la Academie, pentru ca nu cumva să fim obligaţi, pe motive politice, să ne deformăm lucrările, să lăudăm marile realizări ale puterii. Este spre cinstea primului ministru de atunci, domnul Petre Roman, care a acceptat să i se ia acest intrument şi a semnat să trecem la Academie; este spre cinstea celuilalt factor de putere, domnul Ion Iliescu, care a acceptat, la fel, şi mi se pare inadmisibil să facem aşa ceva astăzi!

În lunga istorie a Academiei Române, o singură persoană şi-a permis, pentru a fi adulată şi pentru a fi cântate realizările partidului, ca să rupă institutele Academiei Române şi să le dea, fie la minister, fie la Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, fie la Ministerul Învăţământului. A fost "tovarăşa" Elena Ceauşescu. Şi, acum, vine un demn continuator al "tovarăşei" şi ne cere să facem acelaşi lucru!

Eu sunt convins că în privinţa cercetării ştiinţifice este nevoie să facem o corectură, pentru că este prost organizată, trebuie să ne reîntoarcem la sistemul occidental, după o gândire sistematică, dar este inadmisibil să transformăm institutele Academiei în lăudători ai puterii! Indiferent cine este la putere!

Şi dacă, dintre cei care sunt acum aici, în sală, unii au fost la guvernare şi au acceptat să piardă acest instrument de lăudători, iar alţii, care sunt la guvernare acum, nu dorim şi Guvernul României actual a respins proiectul, mi se pare inadmisibil să le mai permitem continuatorilor "tovarăşei" Elena Ceauşescu să vină aici, să atace Academia Română, fiindcă au fost daţi afară sau nu ştiu ce au păţit! Pentru că, din Academie, s-a plecat şi pentru incompetenţă!

De aceea, eu insist, nu să discutăm proiectul, care este o insultă pe obrazul Academiei, ci să discutăm dacă acceptăm sau respingem raportul comisiei. Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Rădulescu Zoner, se pregăteşte domnul deputat Marţian Dan.

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu o să repet argumentele aduse de antevorbitori, parţial, domnul profesor Ionescu are dreptate, dar nu în ceea ce priveşte proiectul domniei sale. În sensul că, într-adevăr, sistemul actual, ca institutele de cercetare fundamentală să aparţină Academiei Române, a fost introdus atunci, odată cu desfiinţarea vechii Academii şi cu crearea Academiei R.P.R., şi este un sistem sovietic.

Dar, în acelaşi timp, eu nu pot subscrie – deşi am subscris la o altă iniţiativă legislativ㠖 la această propunere, din două motive. În primul rând – şi domnul deputat Ciumara a vorbit aici de sau reprezintă o parte din institute, şi eu am fost zilele acestea pe la institute şi, în primul rând, la institutul meu, cercetătorii nu vor să plece de la Academie, deocamdată, şi să vă spun de ce. Institutele au foarte puţini bani, cele unde se face cercetare fundamentală, dacă s-ar trece la această agenţie de care s-a vorbit şi care, mai întâi, are în subordine institute nu de cercetare fundamentală, ci de cercetare aplicativă, omorâm definitiv aceste institute.

În străinătate – şi cu aceasta, imediat, închei – într-adevăr (vorbesc în occident) nu aparţin Academiei, pentru că există institute, dar cercetătorii de acolo sunt cadre universitare, deci, în cadrul institutului se fac cercetări: cu programe etc. etc. de către cadrele universitare. Ca atare, acest lucru, într-adevăr, ar trebui schimbat, dar într-o altă formă. Ar trebui, într-adevăr, regândită această problemă, în acest sens: aşa cum este în occident, aşa cum este în cea mai mare parte a Europei.

E adevărat, o parte din bani: burse etc. nu vin la institutele Academiei, toate relaţiile cu străinătatea, în general, se fac între universităţi şi, de aceea, mă gândesc că e nevoie eventual de o altă iniţiativă, de o altă gândire – nu ştiu dacă mai e cazul în această legislatură, dar în sensul acesta. Însă, repet, a face acest transfer nu este de dorit. În primul rând, că cercetătorii nu doresc acest lucru (şi aveţi dreptul să mă credeţi sau nu), m-au rugat unii dintre ei să vin şi să spun acest lucru şi, ca atare, nu mă pot ralia domnului profesor Ionescu şi, până una alta, până ne gândim la o nouă reorganizare a cercetării ştinţifice, institutele, deocamdată, să rămână la Academia Română. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Mă simt nevoit să vă reamintesc o prevedere din regulament, art. 92 din regulament spune că: "Pentru dezbaterea generală a propunerilor legislative, fiecare grup parlamentar poate să-şi desemneze un singur reprezentant." Deci, să fie foarte clar, din partea PNŢCD a luat cuvântul domnul deputat Mircea Ciumara, ceilalţi doi colegi din grup care s-au înscris nu pot să ia cuvântul, faţă de dispoziţia din regulament, pe care am invocat-o. Rog Grupul parlamentar al PNŢCD, domnul academician Gabriel Ţepelea, să cheme la ordine colegii!

Are cuvântul domnul Marţian Dan, din partea Grupului parlamentar al PDSR. Aveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Problema pe care noi o dezbatem are multiple consecinţe asupra dezvoltării ştiinţei, a spiritualităţii, a limbii şi valorilor pe care le-a creat poporul român în decursul timpului. Eu personal – şi cred că şi grupul nostru parlamentar – am rezerve faţă de necesitatea de a adopta propunerea legislativă pe care a prezentat-o colegul nostru, domnul deputat Alexandru Ionescu.

Avem rezerve, în primul rând, pentru că socotim că Academia Română dispune la ora actuală de reglementări legislative care îi reafirmă statutul pe care l-a avut din momentul constituirii ei şi care a pus capăt acelui mod de a organiza, de a funcţiona şi de a stabili finalităţile activităţii ştiinţifice a Academiei, care au debutat odată cu anul 1948. Încă pe la începutul lunii ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a elaborat Decretul-lege nr. 4/1990 prin care s-a redefinit noul cadru de funcţionare şi activitate al Academiei Române.

Aş putea să vă dau unele detalii în legătură cu această chestiune, pentru că împreună cu profesorul Mihai Drăgănescu şi cu doctorul Gheorghe Manole, care era atunci preşedintele comisiei pentru acest domeniu a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, am lucrat direct, într-o seară, până târziu, noaptea, la acest act şi prin fiecare cuvânt pe care l-am scris acolo am încercat să vedem exact care vor fi problemele, ideile şi sensurile pe care le acoperă şi să facem un statut corespunzător pentru funcţionarea Academiei Române. Pe această bază, s-a organizat prima sesiune a Academiei Române, care a luat o seamă de măsuri pe linia organizării activităţii ei, în conformitate cu dispoziţiile acestui decret şi a racordării ei pe tradiţia pe care a avut-o în istoria ştiinţifică şi culturală a românilor.

De aceea, a veni astăzi şi, pornind de la nişte lucruri absolut condamnabile, care s-au produs după 1948 până la revoluţia din decembrie 1989, a proiecta asupra acestei Academii o imagine doar pe baza acelor lucruri, mi se pare eronat. De atunci au trecut aproape 10 ani, s-au produs schimbări în ce priveşte Academia, personalul ei, membrii ei plini şi membrii corespondenţi, conceperea şi realizarea programelor de cercetare pe care ea le gândeşte şi pentru a căror înfăptuire depun eforturile savanţii acestei ţări şi, de asemenea, lucrătorii, cercetătorii din diferite instituţii.

Sigur, a fost o politizare, a fost, în unele privinţe, mai ales în ceea ce priveşte instituţiile din domeniul ştiinţelor umanistice, o instrumentalizare a funcţiei Academiei. Au fost o seamă de lucruri absolut aberante în ceea ce priveşte ştiinţele biologice şi altele. Au fost, bunăoară, presiuni exercitate asupra savanţilor în legătură cu tratarea problemelor lingvisticii. Cine citeşte memoriile academicianului Iorgu Iordan, vede, de exemplu, cum s-a dezbătut în universitate şi în unele instituţii ale Academiei lucrarea lui Stalin "Marxismul şi problemele lingvisticii" va vedea prin ce tragedii personale au trecut unii dintre cei care au participat la aceste dezbateri. Au fost şi alte chestiuni.

Dar ar fi, după părerea mea, o simplificare dusă până la absurd să credem că în acea perioadă nu s-a creat ştiinţă şi nu au existat valori ştiinţifice în România. Ar fi absurd să spunem că ceea ce făcea Costin Neniţescu în domeniul chimiei era un lucru fără semnificaţie, ceea ce făcea academicianul Elie Carafoli, ceea ce făcea Stoilov, ceea ce făcea Onicescu, ceea ce făcea Vrânceanu, ceea ce făceau o seamă de savanţi de mare renume în domeniul medicinei, ceea ce făceau o seamă de oameni în domeniul ştiinţelor sociale, să spunem, ceea ce făcea academicianul David Prodan în domeniul istoriei naţionale şi în alte privinţe.

Din acest punct de vedere, îmi exprim regretul pentru că un coleg de al nostru a încercat să proiecteze asupra Academiei Române de astăzi o viziune absolut nemeritată şi care aruncă o privire asupra acestei instituţii profund deformată.

De aceea, ţinând seamă de noile condiţii în care funcţionează Academia Română, ţinând seamă de nevoile ca noi, cu toţii, să ne implicăm într-o competiţie, nu pentru a o denigra, nu pentru a lua măsuri subiective şi sub impulsul unor impresii strict personale, ci pentru a-i crea condiţii mai bune, cred că aceasta este problema pe care noi trebuie să o urmărim cu toţii.

Academia Română a beneficiat nu numai de statutul despre care am vorbit, a beneficiat şi de alte măsuri luate în beneficiul ei, inclusiv în ceea ce priveşte condiţia materială pentru membrii plini şi membrii corespondenţi şi în ceea ce priveşte sprijinirea materială a activităţilor ei, prin pârghiile bugetului de stat. Eu cred că aceste lucruri trebuie să fie consolidate!

Sigur, se pot emite anumite judecăţi critice în legătură cu o anumită problemă sau alta, în legătură cu starea cercetării şi finalităţile ei în diferite domenii, dar cred că aceste chestiuni trebuie examinate în primul rând cu Academia, cu factorii guvernamentali care răspund de problemele ştiinţei în România şi, în orice caz, numai în urma unei chibzuite analize şi măsurări a lucrurilor să se facă propunerile corespunzătoare.

Ar fi multe alte elemente de evocat în aceste împrejurări, şi eu nu o să fac acest lucru, pentru că trebuie să fim concişi şi lucrările noastre trebuie să se desfăşoară cu o anumită eficienţă, cu o anumită finalitate. Eu cred, deci, că nu avem nici un temei pentru a susţine acest proiect de lege şi îmi pare foarte rău că obsesiile de natură personală sunt răsfrânte asupra unei instituţii, asupra prestigiului ei şi se exprimă cu precădere într-o evaluare de tip subiectivist şi voluntarist.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Petre Ţurlea, Grupul parlamentar al PUNR.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Evident că sunt împotriva acest proiect de lege. Vreau să vă spun pe scurt câteva consideraţii care m-au dus la această idee.

Existenţa institutelor Academiei, destul de multe, de altfel, în cadrul acestui for ştiinţific dă acestor instituţii un prestigiu internaţional deosebit. În al doilea rând, Parlamentul, după cum ştiţi domniile voastre, la propunerea unui distins coleg al nostru, domnul deputat Săndulescu, a aprobat la Legea bugetului o sumă de 15 miliarde de lei, chiar anul acesta, destinată special acestor institute ale Academiei Române. În al treilea rând, trecerea institutelor la Ministerul Cercetării ar fi primul pas către dizolvarea lor.

Eu o să vă dau un singur exemplu. Unul din institutele nou-create ale Academiei, dar cu o activitate prestigioasă şi recunoscută şi pe plan intern, dar şi internaţional, este Institutul internaţional pentru cercetarea totalitarismului comunist, condus de distinsul nostru fost coleg Radu Ciuceanu. Deci, înverşunatul luptător împotriva comunismului, colegul nostru, domnul Ionescu, vrea să desfiinţeze institutul care cercetează totalitarismul comunist! E, evident, o curiozitate.

În al patrulea rând, după cum ştiţi domniile voastre, din păcate, astăzi, România are o imagine relativ bună în lume numai atunci când se vorbeşte despre sport şi cultură. Or, lovitura aceasta împotriva institutelor Academiei Române evident că ar da o lovitură înseşi imaginii României în lume.

Se vrea, de fapt, ca aceasta să fie prima lovitură împotriva Academiei Române, se vrea, în final, desfiinţarea înseşi a Academiei Române! Cu mânie proletară colegul nostru a şi declarat, vineri seara, la Tele 7abc, că Academia Română, domnia sa vrea să o desfiinţeze!

În spate se află un lucru pe care domniile voastre probabil că nu îl ştiţi: i s-a spus domnului coleg, de mai mult timp, că în Academia Română se intră numai dacă ai în spate o operă ştiinţifică foarte serioasă. Ceea ce nu este cazul cu domnia sa.

De aceea, vă propun să respingeţi acest proiect de lege aberant. (Aplauze sporadice.)

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Leonăchescu, din Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt de acord cu argumentele avansate de antevorbitori pe tema respingerii proiectului de lege avansat de colegul nostru, privind transferarea institutelor de cercetări ale Academiei din subordinea Academiei în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Cercetarea Ştiinţifică şi Tehnologie. Aceste argumente pot fi însoţite şi de altele de aceeaşi natură, la fel de puternice. Aş constata însă, împreună cu dumneavoastră, un fapt: nu ni se propune decât schimbarea stăpânului, nu avem argumentaţia şi simularea deciziei că, în final, vom obţine structuri optimizate, performanţe pe măsura dorinţelor noastre; n-avem garanţia că o asemenea transferare de subordonare ar aduce progresul în activitatea institutelor de cercetare ştiinţifică din acel sector. Nici pe departe! Cunoaştem, mulţi dintre noi, mecanismele de funcţionare în Agenţia Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică şi Dezvoltare, cunoaştem mecanismele Academiei!

De aceea, aş dori să vă mai reamintesc că avem şi experienţa dublei subordonări a instituţiilor de învăţământ şi a unor institute de cercetări înainte de 1989, dublă subordonare care a însemnat un control de un anume nivel. Eu personal nu pot accepta revenirea la o experienţă tristă!

Recunosc faptul că în propunerea iniţiatorului, a domnului Alexandru Ionescu, există semne de interes. De ce nu obţinem de la aceste institute de cercetări performanţele pe care ni le dorim? Dar nu schimbarea de subordonare poate să răspundă pozitiv la această întrebare. M-ar fi convins dacă ar fi propus schimbarea structurii unor asemenea institute, contopirea lor, o altă tehnologie de elaborare a lucrărilor. Sigur, identificăm cu toţii că principala cauză care nu ne conferă satisfacţie este lipsa de finanţare: nu avem suficiente fonduri pentru a plăti prestaţia deosebită a cercetătorilor. Către asemenea întrebări ar trebui să direcţionăm eforturile noastre legislative.

Până atunci, în faţa acestei propuneri legislative, nu avem argumente să o acceptăm şi sunt convins că în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, condusă de stimatul nostru profesor Anghel Stanciu, a fost cerută părerea instituţiilor vizate în acest proiect de lege. Sunt convins că Academia a fost consultată, că şi Agenţia pentru cercetare a fost consultată, fiindcă, altfel, nu are rost să elaborăm legi, fără să-i consultăm pe cei implicaţi.

De aceea, daţi-mi voie să mă pronunţ împotriva proiectului de lege şi v-aş ruga şi pe dumneavoastră să gândiţi dacă poziţia mea este cea corectă şi, dacă este, să votaţi ca atare. Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Potrivit Regulamentului, până în momentul de faţă, au luat cuvântul reprezentanţii din partea a 5 grupuri parlamentare. Mai sunt grupuri care nu şi-au desemnat reprezentanţii: Grupul parlamentar al PD, Grupul parlamentar al UDMR şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţional. Înţeleg că nu au dorit să-şi desemneze, deci încheiem aici dezbaterile generale.

Vreau să vă informez că potrivit art. 95 din Regulament: "Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale, preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot." Deci supun votului dumneavoastră propunerea din raportul comisiei sesizate în fond, de respingere a propunerii legislative.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

Deci a fost adoptată propunerea comisiei, de respingere a propunerii legislative.