Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of November 2, 1999
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of November 2, 1999 |
Sittings of the Chamber of Deputies of November 2, 1999
 |
4. | Dezbateri asupra proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (amânarea votului final). |  |
||
| ................................................ |
|
Cu aceasta, intrăm în ordinea de zi de astăzi şi vom începe cu proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Din partea iniţiatorului dacă doreşte să ia cuvântul cineva? Îi dau cuvântul domnului secretar de stat Flavius Baias. Aveţi cuvântul. |
|
Domnul Flavius Baias: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Realizarea statului de drept implică asigurarea legalităţii actelor emise de către autorităţile publice, dar şi activitatea desfăşurată pe coordonatele respectării legalităţii asigurată, printre altele, şi prin asistenţa juridică, prin activitatea avocaţială. În prezent, asistenţa juridică în România, prin serviciile avocaţilor, este reglementată de Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Această lege adoptată în anul 1995, după cum spuneam, este o reglementare modernă a organizării şi exercitării profesiei de avocat, corespunzătoare condiţiilor economico-sociale pe care societatea românească le cunoştea în anul 1995. Din aplicarea, în decursul timpului, a acestei legi, a apărut necesitatea modificării şi completării unora din reglementările pe care le conţine cu privire la condiţiile de exercitare a profesiei de avocat, primirea în profesie, cu examen sau cu scutire de examen, după caz, efectuarea stagiului în profesie şi asistenţa juridică acordată în România de avocaţii străini. Corespunzător acestor cerinţe, a fost elaborat proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1995. Acest proiect prevede modificarea unor articole, cum sunt 3, 5, 6, 9, 10, 12, 14, 15, precum şi completarea reglementărilor din alte texte, cum sunt 5, 15, 24, 27 şi altele, din acelaşi act normativ. De asemenea, pentru adaptarea la noile realităţi ale activităţii economico-sociale actuale şi ale exercitării profesiei de avocat, s-a mai prevăzut abrogarea art.23 lit.c) şi art.31 alin.2. Până în 22 decembrie 1989, asistenţa juridică pentru persoanele juridice era acordată, aproape în totalitate, de jurisconsulţi şi consilierii juridici ce-şi desfăşurau activitatea în cadrul oficiilor juridice, a căror organizare şi funcţionare era reglementată prin Decretul nr.143/1955. Considerăm că, după 1989, deşi acest decret nu a fost abrogat expres, a devenit desuet, datorită prevederilor sale rigide, fiind în contradicţie şi cu principiile economiei de piaţă. Având în vedere acest lucru, proiectul, astfel cum a fost discutat de comisie şi cum vă este supus dumneavoastră, astăzi, dezbaterii, conţine o prevedere care liberalizează accesul în profesia de avocat a consilierilor juridici şi a jurisconsulţilor, reparând, aş îndrăzni să spun, o nedreptate evidentă pe care reglementarea existentă a conţinut-o în legătură cu aceştia. Faţă de cele de mai sus, a fost iniţiat acest proiect de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pe care sau cu care, dacă sunteţi de acord, vă rugăm să-l adoptaţi, în forma în care vă este supus dezbaterii şi ca urmare a discutării sale în Comisia juridică. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. Din partea comisiei sesizate în fond, îi dau cuvântul domnului deputat Grădinaru, vicepreşedinte, mi se pare, al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Aveţi cuvântul. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederea art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată cu dezbaterea în fond a proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, trimis cu adresa nr.133/25 mai 1998. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a mai fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, trimisă cu adresa nr.77/19 martie 1998, precum şi Propunerea legislativă privind modificarea prevederilor art.3 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, trimisă cu adresa nr.171/18.08.1998. În raport de obiectul şi conţinutul său ce vizează modificarea şi completarea unei legi organice, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Potrivit prevederilor art.57 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat proiectul de lege, concomitent cu discutarea celor două propuneri legislative, finalizând dezbaterile în şedinţa din 9 iunie 1999, când s-a hotărât, cu majoritate de voturi, ca aceasta să fie supusă spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, cu următoarele amendamente însoţite în anexă. |
|
Dacă doreşte cineva să ia cuvântul, în cadrul dezbaterilor generale? Domnul deputat Leon Pop, din partea Grupului PUNR. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Art.24 din Constituţia României garantează dreptul la apărare, garantează, de asemenea, instituţia apărătorului din oficiu. În această idee a garantării dreptului la apărare, precum şi în ideea consolidării statului de drept din ţara noastră, actualul proiect de Lege de modificare a Legii nr.51 vine cu o serie de perfecţionări, de îmbunătăţiri menite ca să contribuie din plin ca activitatea apărătorilor, respectiv a avocaţilor să se perfecţioneze, ca raporturile dintre ei, în relaţiile cu persoanele fizice şi persoanele juridice, să capete un nou conţinut, ca această profesiune să devină, într-adevăr, o profesiune liberală care, de data aceasta, nu mai presupune nici un fel de amestec al statului în treburile avocaturii şi, pentru aceste motive, considerăm că Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.51 este binevenită, ea îmbunătăţeşte, perfecţionează cadrul legal de desfăşurare a activităţii avocaţilor, motive pentru care Grupul parlamentar al PUNR-ului va vota pentru promovarea şi adoptarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Székely Ervin. |
|
Doamnelor şi domnilor deputaţi, Trecerea de la o economie centralizată la economia de piaţă, apariţia unor noi instrumente juridice, în realizarea intereselor legitime ale cetăţenilor, precum şi necesitatea garantării dreptului la libera asociere, inclusiv pe plan profesional, constituie noi provocări pentru asistenţa juridică. Forma de organizare stabilită prin Legea nr.51/1995 a profesiei de avocat nu mai asigură cadrul juridic necesar pentru exercitarea acestei profesii, în condiţiile în care au apărut probleme juridice de mare complexitate, ca şi consultanţă în domeniul privatizării, al reorganizării şi lichidării judiciare. Totodată, principiul concurenţei libere este lezat prin îngreunarea excesivă a intrării în profesia de avocat. De aceea se impune modificarea acestui cadru legislativ şi considerăm că, din acest punct de vedere, proiectul de lege pe care îl discutăm astăzi este o iniţiativă necesară. Actul normativ aduce o importantă modificare, prin reglementarea posibilităţii de înfiinţare a societăţilor civile profesionale, în cadrul cărora pot colabora cu avocaţi, notari publici, experţi tehnici sau contabili. Astfel se poate asigura o asistenţă juridică de calitate, pentru cauze specifice de mare complexitate, iar cabinetele de asistenţă juridică pot face faţă concurenţei din ce în ce mai agresive a societăţilor avocaţiale străine. Pe de altă parte, intrarea în profesie a avocaţilor este, în momentul de faţă, o procedură greoaie şi prea birocratică. Modificările propuse doresc apropierea acestuia de modelul mai liberal: intră cine doreşte, rămâne cine poate. Cu toate acestea, examenul în ceea ce priveşte intrarea în profesie nu se desfiinţează, dar se asigură accesul cu scutire de examen a consilierilor juridici care au dovedit, prin experienţa lor, o certă valoare profesională. Având în vedere aceste considerente, UDMR va vota favorabil proiectul de lege. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. Dacă alte grupuri parlamentare...? Domnul deputat Oltean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat. |
|
Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor colegi, Actul normativ ce intră, astăzi, în dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor este un act normativ extrem de important, ce a fost aprig dezbătut şi controversat, în cadrul comisiei de specialitate a Camerei Deputaţilor. Prin modificările pe care Comisia juridică le-a propus şi pe care eu cred că şi Camera le va susţine, în plenul ei, se încearcă să se facă o mare dreptate unui segment profesional extrem de important, acela al consilierilor juridici şi al jurisconsulţilor. Profesia de jurisconsult şi, respectiv, de consilier juridic nu şi-a găsit, până astăzi, o reglementare modernă, deşi este exercitată numai de absolvenţi ai Facultăţilor de Drept şi implică, în exclusivitate, executarea de lucrări cu caracter strict juridic. Accesul acestor categorii profesionale în avocatură, profesie ce presupune exercitarea liberă a muncii, a fost, din motive subiective şi obscure, interzis, generând nemulţumirea celor aproximativ 20.000 de jurişti de profesie, jurisconsult sau consilier juridic. Printre consilierii juridici, se regăsesc jurişti de excepţie, cu experienţă deosebită în domeniul financiar-bancar, al asigurărilor şi al transporturilor internaţionale, al administraţiei publice locale, mulţi dintre ei cu recunoaştere internaţională. Punerea semnului egalităţii între profesia de consilier juridic şi cea de magistrat, procuror, notar, pe lângă faptul că este legitimă, aduce satisfacţii acestor numeroase categorii socio-profesionale marginalizate în mod cu totul şi cu totul nejustificat. Considerăm că proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 trebuie să consacre principiul exercitării profesiei liberale, eliminarea tuturor restricţiilor nejustificate dintre profesiile juridice şi armonizarea acesteia cu legislaţia europeană. Pe cale de consecinţă, prevederile proiectului referitoare la exercitarea profesiei, la dreptul de primire în profesie, la obligaţiile avocatului urmează, evident, să fie reglementate în mod unitar. Se impune, în mod obligatoriu, eliminarea oricăror restricţii la primirea în profesie, determinate de aprobarea primirii, aspect ce ar putea duce la abuzuri din partea barourilor care ar obstrucţiona, de frica concurenţei, intrarea în avocatură a unor foarte buni specialişti. Asemenea metode s-au întâlnit, până în prezent, iar împotriva deciziei baroului, practic, nu există o cale de atac. De aceea credem că acest proiect de lege trebuie să consacre principiul că în avocatură intră cine vrea şi rămâne cine poate, avocatura fiind o profesie eminamente liberală. Grupul parlamentar al Partidului Democrat, în numele căruia am exprimat această poziţie, va susţine dezbaterea în Cameră a acestui proiect de lege şi îl va vota, sigur, cu amendamentele pe care sunt sigur că mulţi colegi le vor supune atenţiei în dezbaterile de astăzi. Vă mulţumesc. |
|
Domnul deputat Mogoş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. |
|
Domnule preşedinte, Onoraţi colegi, Modificarea Legii nr.51 nu reclama o foarte mare urgenţă. Aceasta din punctul meu de vedere, cunoscând foarte bine textul, cu toate modificările din 1995 şi până în momentul de faţă, dar dacă, totuşi, acest proiect este supus dezbaterii plenului, noi, liberalii, vom susţine iniţiativa Ministerului de Justiţie privind modificarea şi completarea proiectului la Legea nr.51 de exercitare a profesiei de avocat. La timpul potrivit, la dezbaterile pe articole, se va asigura o îmbunătăţire substanţială, comentată astăzi şi, ştiu eu, oarecum indignaţi de o împrejurare privind accederea la profesia de avocat, la fiecare text şi, mai ales, la cel care priveşte sau reglementează modul în care se poate accede la această profesie, se va observa lesne că, de data aceasta, s-a lăsat o mai largă posibilitate, tuturor categoriilor de jurişti, indiferent de munca pe care o practică în profesie, de a accede, cu scutire de examen, la profesia de avocat. Astfel, pe lângă magistraţi, procurori, notari, de data aceasta, este inclusă şi categoria consilierilor juridici care au posibilitatea, la cerere, să poată fi primiţi în profesia de avocat, fără îndoială, cu aceleaşi condiţii valabile pentru toate categoriile de jurişti care intenţionează sau doresc să intre în profesia de avocat, încât temerea unora dintre colegii noştri că o anumită şi o mare parte a categoriei juriştilor nu ar putea accede la profesie cu scutire de examen este nefondată, este nejustificată, pentru că, de data aceasta, nu se mai face absolut nici o discriminare între categoriile de jurişti absolvenţi ai Facultăţilor de Drept care pot accede la această profesie, încât jurisconsulţii care, în curând, vor avea o lege proprie, de data aceasta, au posibilitatea, prin modificarea textelor din Legea nr.51, să acceadă la profesia liberală de avocat, în condiţiile stabilite pentru fiecare categorie de jurişti. Aşadar, grupul nostru liberal mă îndreptăţeşte să susţin, de la tribună, că vom sprijini promovarea acestui proiect de lege, aşa cum a fost el înaintat de către iniţiator, cu raportul Comisiei juridice şi, pe articole, dacă vor fi, eventual, intervenţii, o vom face, la timpul potrivit. Vă mulţumesc. |
|
Alte intervenţii, din partea celorlalte grupuri? Nu mai sunt alte intervenţii. Trecem la dezbaterea proiectului de lege, şi anume începem cu titlul legii. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La art.I, preambul, mergem pe raport. La nr.crt.1, intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Mai departe, la pct.1 referitor la art.3 din lege, nr.crt.2 din raport. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? (Rumoare în partea dreaptă a sălii) Cine are intervenţii? Am o rugăminte: vă rog să reacţionaţi rapid, pentru că, altminteri, trecem peste punctul respectiv şi nu ne vom reîntoarce cu votul. La ce literă aveţi? |
|
La lit.c). |
|
La lit.c). La literele a) şi b) există intervenţii? Nu. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Deci au fost adoptate lit.a) şi b). Lit.c). |
|
Domnule preşedinte, Textul iniţial al Guvernului vizează menţinerea redactării din art.3 lit.c) şi comisia constat că a eliminat acest text, motiv pentru care eu susţin propunerea iniţială a Guvernului ca lit.c) din art.3 să fie menţinută în forma în care este redactată. Şi dau lectură: "Redactarea de acte juridice, cu posibilitatea de a atesta identitatea părţilor, conţinutul actului şi de a da dată certă". În condiţiile acestea, nu văd care ar fi fost raţiunea Comisiei juridice de a elimina, de a înlătura textul iniţiatorului care, de altfel, nu este altceva decât textul din legea iniţială, Legea nr.51, şi dă posibilitatea unor acte, ştiu eu, absolut necesare exercitării acestei profesii şi, pentru a evita pierderea de timp şi, nu în ultimul rând, pierderea de bani din partea justiţiabilului, de a apela la serviciile juridice ale altei profesii, în condiţiile în care avocatul ar putea da putere unui act numai în sens limitativ, prevăzut de acest text. Nu ştiu cât am fost de explicit în expunerea mea, merg pe ideea şi am rugămintea să acceptaţi textul iniţial al Guvernului, pentru menţinerea acestei forme de redactare şi, în nici un caz, eliminarea lui, cum a fost propusă de către Comisia juridică. |
|
Domnul deputat Baciu. Tot la lit.c)? |
|
Tot, tot. Domnule preşedinte, Onoraţi colegi, Îmi permit să iau cuvântul, pentru a susţine, cu toată tăria, cele afirmate aici de domnul Mogoş şi subliniez că nu este vorba de altceva, decât de interesul justiţiabilului. Adoptând această lit.c), care este în textul iniţial al Legii nr.51 şi este şi aici, după cum vedeţi, în iniţiativa Ministerului Justiţiei, nu facem altceva decât să scutim justiţiabilul şi foarte mulţi dintre ei, ştiţi foarte bine dumneavoastră, din ţara aceasta, nu au posibilitatea să alerge de la Ana la Caiafa, de la notar la avocat şi iar înapoi şi înainte ş.a.m.d., ar fi scutiţi, aşadar, de o mulţime de pierdere de timp şi de cheltuieli. De aceea mi se pare extrem de rezonabil şi în interesul unei mari părţi a populaţiei ţării să menţinem această lit.c). Vă mulţumesc şi vă rog, deci, pe dumneavoastră, colegii noştri să votăm în acest sens, deci, repet, să fiu mai explicit, să menţinem lit.c) din art.3 şi să nu o eliminăm, aşa cum propune amendamentul comisiei. Vă mulţumesc. |
|
Domnul deputat Leon Pop. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Fiind vorba de lit.c), de eliminarea lit.c) din textul iniţial, aceasta nu s-a făcut la propunerea Comisiei juridice, ci la propunerea domnului avocat Călin Zamfirescu care, după câte ştiu, este preşedintele Uniunii Avocaţilor pe ţară şi s-a avut în vedere un lucru foarte simplu: excluderea, cu desăvârşire, a amestecului Ministerului Justiţiei în treburile avocaţilor, pentru că lit.c) iniţială presupune că, oricând, ministrul justiţiei poate ordona un control, pe acest segment de activitate. Consider că textul adoptat de comisie, dacă e vorba de o profesiune liberală, fără amestecul statului în această profesiune, de data aceasta, este mai potrivit. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. Domnul deputat Székely Ervin. Şi, pe urmă, mai doreşte să vorbească domnul deputat Adrian Vilău. |
|
Doamnelor şi domnilor, Sigur, colegii mei care au pledat, din considerente practice, în primul rând, pentru menţinerea acestui articol sau a acestei litere au dreptate. Într-adevăr, este mai uşor, pentru justiţiabil, ca să rezolve toate problemele la avocat şi să nu mai umble la notariate, însă, din punct de vedere teoretic, darea de dată certă este un act prin care statul este angajat, autoritatea statului este angajată, pentru că avocatul reprezintă pe una din părţi şi nu poate el să dea dată certă şi, după aceea, să invoce, în faţa instanţei, acea dată pe care el a dat-o. Deci, din acest punct de vedere, cred că această competenţă trebuie să rămână în competenţa exclusivă a notariatelor şi a notarilor publici, pentru că numai ei angajează răspunderea statului în această problemă. |
|
Domnul deputat Adrian Vilău. |
|
Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule ministru, Doamnelor şi domnilor colegi, Dintr-un început, vă spun că sunt printre cei care susţin menţinerea lit.c) la acest articol şi fac acest lucru plecând de la faptul că, în România, atât în perioada interbelică, cât şi în acea perioadă în care avocatul juca chiar un rol activ în societate şi nu avea doar conotaţia mai degrabă peiorativă pe care o are acum, din păcate, spun acest lucru avocat fiind, existau acele acte, acele documente inter vivos care permiteau avocatului să încheie şi să redacteze o serie întreagă de acte juridice, prin care se atesta identitatea părţilor, având o dată certă. Pun în discuţie două chestiuni. În primul rând, din păcate, de prea multe ori, se ajunge la avocat ca o formă ultimă de a se încerca recuperarea unui prejudiciu, după ce un lucru, cât se poate de nociv, atât din punct de vedere penal, cât şi din punct de vedere civil sau comercial, s-a produs. Or, eu cred că rolul acestei legi este şi acela de a redefini poziţia avocatului în societate, şi anume de a nu-l privi doar ca pe un simplu intermediar între părţi şi instanţă, care participă la divorţuri, la popriri şi alte chestiuni banale, ci ca pe o persoană cu deosebite răspunderi din punct de vedere al societăţii. Şi mă refer şi mă opresc, un pic, la rolul de negociator pe care trebuie să-l dobândească avocatul într-o societate modernă. Atât în intenţia actualului ministru al justiţiei, cât şi ce se întâmplă în lumea europeană, constatăm că rolul de negociator al avocatului, de multe ori, depăşeşte chiar sferele naţionalului. Vă dau doar un simplu exemplu, şi anume o companie avocaţială redutabilă din Statele Unite, "Kissinger Asociation", s-a ocupat foarte mult de negocierea unor acte nu doar între persoane juridice minore sau pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Or, acest lucru era imposibil fără a avea mandatul de a negocia în numele părţilor, inclusiv cu posibilitatea de a dobândi, de a avea dată certă pe acel mandat. Eu cred că profesia de avocat are nevoie de o nouă respiraţie, are nevoie de o infuzie de oxigen care să nu-i ţină pe avocaţi doar cărând o geantă în săli de tribunale, mai mult sau mai puţin salubre, aşteptând o mică atenţie, 1 kg de ţuică, brânză sau 100.000 de lei aruncate în plic, fără să treacă prin chitanţă. Cred că, dacă vrem să ridicăm această profesie la un statut pe care îl merită, este obligatoriu ca să îl încărcăm cu posibilitatea de a negocia, de a încheia acte între părţi, mai mult decât de a veni în urma unui conflict care s-a întâmplat în prealabil. Pe de altă parte, imaginaţi-vă că o serie întreagă de lucruri din sistemul bancar românesc nu s-ar fi petrecut dacă consultarea avocaţilor ar fi avut loc în prealabil şi nu după ce s-au acordat o serie întreagă de credite mai mult sau mai puţin performante. În al doilea rând, şi cu acest lucru chiar închei, mai doresc să scot în evidenţă un aspect, şi anume că notarul, la ora actuală, nu are nici un fel de răspundere faţă de părţi. Între client şi notar, nu poate fi angrenată o răspundere bazată de modul cum a consiliat notarul partea care a încheiat un anumit tip de act. Or, între client şi avocat, atât prin contractul de asistenţă juridică şi de reprezentare, poate fi atrasă o anumită răspundere. Notarul are doar obligaţia de a respecta legea în momentul în care încheie un act şi nu are nici un fel de obligaţie şi de răspundere faţă de partea pe care a consiliat-o într-un fel sau altul. Practic, şi iertaţi-mi oarecum expresia, de multe ori, notarul este mai mult un birou care pune ştampile şi verifică dacă actele respective sunt în concordanţă cu realitatea, fără a sfătui părţile într-un anumit mod, atunci când procedează la încheierea unui act juridic. Lucrul acesta îl face tot avocatul şi atunci asistăm la următorul paradox, prin care punem pe drumuri de foarte multe ori justiţiabilul, care, în prealabil, consultă un avocat, care ia un onorariu, merge la notar, care ia un alt onorariu şi nu protejăm deloc prin această modalitate justiţiabilii sau părţile din România. Şi, pe lângă acest articol, ca să nu mai revin la microfon, mulţumindu-vă că m-aţi ascultat, aş dori ca la art.d), când vorbim despre orice alte mijloace şi căi proprii dreptului de apărare, să adăugăm şi sintagma "şi reprezentare în condiţiile legii". Eu insist foarte mult pe caracterul de reprezentare pe care trebuie să-l aibă profesia de avocat şi chiar dacă este la lit.a), la lit.a) este vorba doar de reprezentarea juridică în faţa organelor de jurisdicţie, dar eu doresc, atunci când vorbim de orice alte mijloace, să fie şi de apărare, dar şi de reprezentare în condiţiile legii, în faţa oricăror alte organe sau instituţii care pot să fie de drept intern sau de drept internaţional. Vă mulţumesc. |
|
Domnul deputat Kovács. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Din luările de cuvânt de până acuma, cel puţin, pentru mine, s-a profilat, într-un mod destul de clar, faptul că cele două categorii de susţinători, deci, cei care sunt pentru eliminare, respectiv cei care sunt pentru păstrare, ar putea fi împărţiţi şi după un alt criteriu, respectiv cei care practică avocatura şi cei care nu practică avocatura. Vreau să vă spun că, din punctul de vedere al celor care practică avocatura, această lit.c) şi-a dovedit în mod indubitabil utilitatea. Eu cred că atunci când Legea 51 a fost adoptată, s-a dezbătut cu foarte multă atenţie, inclusiv acest aspect. Cei care practică avocatura au avut prilejul, din a doua jumătate a anului 95, când a intrat în vigoare legea, să constate că această lit.c) reprezintă, pur şi simplu, o modalitate, o posibilitate de a uşura munca nu numai a avocatului, dar de a uşura şi poziţia clientului, de a elimina un posibil birocratism în acest domeniu. Eu cred că nu are relevanţă în Comisia juridică cine a fost acea persoană care a propus eliminarea acestui text. Eu cred că nu este bine, de la acest microfon, acum, nici să facem etichetări la activitatea notarului. Activitatea notarului public este şi ea foarte bine delimitată, există "n" situaţii în care prezentarea unui client la notar a fost şi va fi şi în continuare obligatorie, dar haideţi să nu exagerăm pentru aceste aspecte minimale care se regăsesc în această lit.c), ca să punem oamenii pe drumuri. Părerea mea, ca unul care practică avocatura, este că această lit.c), conţinutul acestei lit.c) este justificat şi eu cred că am face o mare eroare dacă astăzi am elimina prevederile acestei litere. Deci, eu pledez pentru păstrarea acestei lit.c). Vă mulţumesc. (Vociferări.) |
|
Domnul Marin Sârbu (din bancă): Dar dacă aţi practica notariatul? Dacă aţi fi notar?! |
|
Vă mulţumesc. Alte intervenţii? Eu cred că nu trebuie aduse argumente suplimentare, numai dacă aveţi ceva nou. Domnul deputat Mogoş. Vă rog să nu repetaţi ceea ce aţi spus o dată, numai dacă aveţi ceva nou. |
|
Nu vreau să revin obsesiv cu câteva argumente, dar unul se impune ca să observaţi, să realizaţi că această activitate a avocatului nu este o activitate şi o imixtiune în treburile notariatului. Aici nu sunt decât limitate trei posibilităţi create avocatului. Şi munca avocatului pentru onorariul respectiv, care este absolut simbolic, deci, este vorba de 15-20.000 de lei la o acţiune din aceasta, implică pentru el şi cabinetul sau forma de exercitare a profesiei respective o muncă şi o evidenţă suplimentară. Aceasta nu se face decât în interesul justiţiabilului, care să nu fie purtat dintr-o parte în alta, pentru că ce face avocatul prin această acţiune, redactează un act, stabileşte identitatea părţilor şi îi dă dată, datat sau redactat în ziua de..., luna cutare. Pentru aceasta ar trebui să se ducă din nou la notar, să-i pună ştampila, să-i facă într-o evidenţă toate aceste acţiuni avocaţiale, toate aceste gesturi avocaţiale pe care le face, care nu sunt nici de departe onorate, cum s-ar putea crede de către cineva că ar exista vreun interes din partea avocatului, presupune o muncă suplimentară şi o evidenţă separată faţă de activitatea lui, încât, ştiu eu, iniţiativa Guvernului în acest sens nu o văd sub nici o formă demnă de a fi corectată de către Comisia juridică, în sensul eliminării ei. |
|
Da, bun. Alte intervenţii? Domnul deputat Dejeu, aveţi cuvântul. |
|
Am înţeles, din luările de cuvânt, că problema se centrează pe raporturile dintre notari şi avocaţi în ceea ce priveşte această problemă şi nu în întregul ei, pentru că mie mi se pare că amendamentul, aşa cum a fost modificat de Comisia juridică, sună puţin altminteri de cum s-a decis. Discuţia în Comisia juridică a fost numai în legătură cu abilitarea avocatului de a da dată certă. Şi aici nu este problema de a pune în discuţie şi a face o paralelă între notar şi avocat, ci este problema dacă data certă poate fi dată de altcineva decât cine este învestit cu autoritate de stat. Se ştie că notarul este învestit cu autoritate de stat, avocatul nu. Ideea de dată certă nu este ceea ce s-a spus aici, pur şi simplu că pune o dată acolo pe un act juridic. A învesti cu dată certă un act însemnează a-i autentifica din punct de vedere al noţiunii de dată certă prevăzută de legislaţie, autenticitatea actului care nu poate veni, operaţiune care nu poate veni din partea unui particular şi avocatul este particular. Ea poate veni numai din partea unei autorităţi învestită ca atare pentru a face o astfel de operaţiune. Translatarea competenţelor de la notariatul de stat, care este investit de lege cu autoritate, la avocat, care nu are această autoritate, este inadmisibilă şi această problemă s-a discutat în Comisia juridică şi Comisia juridică, după ştiinţa mea, a eliminat doar această competenţă a avocatului de a da dată certă, restul, redactarea de acte juridice cu posibilitatea de a atesta identitatea părţilor şi conţinutul actului, sigur că rămâne, în măsura în care este vorba de operaţiuni ce privesc părţi împricinate, particulare, care nu au nimic de a face cu o învestire de autoritate publică. În clipa însă în care s-a ajuns la instituţia de dată certă, aşa cum este reglementată la ora actuală în legislaţie, ea nu poate fi dată pe mâna avocatului. Dacă vrem, facem altceva: modificăm instituţia de dată certă din legislaţia civilă ca să fie compatibilă cu atribuţiunile avocatului şi atunci readucem textul sau păstrăm textul. Deci, nu este vorba aici de a contrapune notarii avocaţilor sau avocaţii notarilor, este vorba de a tranşa această chestiune potrivit căreia avocatul nu este învestit cu autoritate de stat pentru a putea da o dată certă, conform legislaţiei în vigoare. Şi atunci, această sintagmă privitoare la "dată certă" este legalmente imposibilă şi inadmisibilă în reglementarea juridică actuală. De aceea, Comisia juridică a făcut modificarea, dar numai cu privire la această sintagmă, "de dată certă", şi nu cu privire la restul textului. |
|
Deci, dumneavoastră susţineţi că la Comisia juridică s-a spus să rămână lit.c), dar până la punctul "conţinutul actului", fără să mai apară şi sintagma "şi de a da dată certă". În textul comisiei a dispărut complet însă lit.c), or, aceasta înseamnă că este o scăpare la redactare de la comisie. |
|
Domnule preşedinte, Sigur, eu nu am notat în scris exact rezoluţia, dacă vreţi, a Comisiei juridice, dar ştiu ce s-a discutat în comisie şi ce s-a decis în comisie. În comisie noi am hotărât şi am discutat exact această problemă a datei certe, în rest, n-am comentat şi n-am contestat textul de la această lit.c), ceea ce însemnează că, în concepţia comisiei, trebuia să rămână textul, mai puţin şi "de a da dată certă". |
|
Da. Eu trebuie să fiu foarte atent. Comisia îmi confirmă că aşa este, deci, este o scăpare de la redactare. Bun. Dacă mai sunt alte intervenţii întâi din sală? Nu mai sunt. Domnul deputat Stănescu, în aşa fel încât iniţiatorul şi respectiv cei din comisie să spună ultimii cuvântul. Aveţi cuvântul domnule deputat. |
|
Vă mulţumesc domnule preşedinte. Domnilor colegi, Eu pledez ca să se menţină în integralitatea sa varianta propusă de către iniţiatori, deci, menţinerea în totalitate a pct.c) din articolul respectiv şi vreau să-l contrazic puţin pe domnul deputat Dejeu. Este greşit, din punctul meu de vedere, a se susţine că la ora actuală notariatele de stat, adică fostele notariate de stat, actualele notariate sunt într-o structură absolut privată. Deci, ele nu mai sunt subordonate sub nici un fel de formă Ministerului Justiţiei şi deci mi se pare puţin cam mult a se susţine că ele reprezintă autoritatea de stat. În al doilea rând, deci, plecând de la organizarea actuală a notariatelor care sunt forme de exercitare a acestei profesii în forme asociative într-o formă liberă şi deci sunt private, sunt particulare; în al doilea rând convenţia părţilor este un principiu care guvernează dreptul românesc. În momentul în care părţile care sunt implicate într-o anumită chestiune apelează la serviciile unui avocat, urmând ca un act care reprezintă voinţa lor sub aspectul conţinutului, să fie confirmată autenticitatea acestei înţelegeri, deci a expresiei de voinţă a părţilor respective, în momentul în care s-ar elimina posibilitatea ca avocatul respectiv, care este consiliat într-o asemenea chestiune, să nu aibă posibilitatea să stabilească data certă pe actul respectiv, atunci, sigur că ar fi o activitate lipsită de conţinut şi nu ar mai reprezenta păstrarea acestui principiu, în sensul că convenţia, înţelegerea părţilor este legea supremă în situaţia în care această înţelegere, această convenţie nu intră în contradicţie cu elemente legate de ordinea publică şi de siguranţă naţională. Pe cale de consecinţă, eu vă solicit ca să acceptaţi şi dumneavoastră motivaţiile aduse şi de ceilalţi colegi, cred că sunt suficiente, nu se creează nici un fel de ilegalitate, nu se creează nici un fel de element concurenţial între munca unor cabinete de avocaţi şi munca unui birou notarial, deci nu există nici un element care să ducă la concluzia că interesele părţilor vor fi prejudiciate în momentul în care se menţine acest drept care, la ora actuală, există pentru avocaţi şi de altfel se ajunge la o reconfirmare a unei poziţii care exista şi înainte de 1945, acest drept de reprezentare şi de întocmire a unor acte juridice şi de acordare de dată certă, existând în corpul avocaţilor şi înainte de 1945. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. Eu cred că în momentul de faţă s-a spus cam tot ce se putea spune. O să dau cuvântul iniţiatorului pentru a expune punctul de vedere şi pe urmă comisiei. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat. |
|
Domnul Flavius Baias: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Din ce îmi aduc eu aminte şi din ceea ce s-a spus deja de către unii intervenienţi aici, într-adevăr, cred că discuţia nu trebuie purtată între sau cu privire la varianta propusă de iniţiator, aflată pe coloana din stânga, şi varianta eliminării, aşa cum apare pe coloana din mijloc a raportului comisiei, pentru că, repet, din ce îmi aduc eu aminte, în comisie nu s-a discutat eliminarea acestui text. În ce ne priveşte, am pus în proiectul redactat de noi şi competenţa avocatului de a da dată certă, din raţiuni care au fost aici deja subliniate, referitoare la o mai bună, să-i spunem, acordare a serviciilor avocaţiale către justiţiabil, faţă de justiţiabil. În comisie, obiecţiunea a fost ridicată, într-adevăr, prima dată şi poate, în mod surprinzător, este aşa cum s-a arătat aici de către reprezentantul Uniunii Avocaţilor, care, însă, nu a legat chestiunea datei certe de problema unui anumit conflict de competenţă cu profesia de notar şi cred că nici nu trebuie legată discuţia noastră de acest lucru. Darea de dată certă sau data certă este, potrivit Codului Civil, art.1182 o prezumţie de exactitate a datei, o prezumţie relativă care poate fi combătută prin proba contrarie. Legiuitorul de la 1864, când a fost adoptat Codul Civil, pentru a fundamenta această prezumţie, a prevăzut că data certă se dobândeşte prin înfăţişarea înscrisului la o dregătorie publică, prin înregistrarea înscrisului într-un registru public sau prin moartea părţii, pentru că, pe de o parte, era vorba de autoritatea publică, aceea care, prin darea de dată, confirma sau conferea o anumită putere probatorie datei şi, pe de altă parte, era vorba de evenimentul natural care, mai devreme sau mai târziu, ne paşte pe toţi şi care făcea imposibilă întocmirea înscrisului, datarea înscrisului după moartea părţii. Or, îmi aduc aminte că, în comisie, dacă nu mă înşeală pe mine memoria, s-a spus că avocatul, în nici un caz, nu reprezintă autoritatea publică şi nu trebuie legat în nici un fel de autoritatea publică, iar munca sa nu are nici pe departe efectele decesului clientului pentru a fi justificat ca, într-un fel sau altul, el să dea dată certă. Cu aceste argumente, dar mai ales cu argumentul care a fost împărtăşit de mulţi din membrii comisiei, chiar de către unii dintre avocaţi, membri în comisie, a fost înlăturată referirea la data certă din text, pentru că s-a spus, data certă, aşa cum este ea reglementată, în mod tradiţional, în dreptul românesc, reprezintă sau presupune o intervenţie a autorităţii publice şi nu trebuie legată în nici un fel, nu trebuie subordonată în nici un fel activitatea avocatului vreunei autorităţi publice. Aşa fiind hotărârea comisiei, iarăşi, din ce îmi aduc eu aminte, textul asupra căruia s-a oprit comisia a fost cel din lege, şi anume: "redactarea de acte juridice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor". Este vorba de o atestare a datei actelor care nu are însă puterea datei certe, puterea de prezumţie conferită de art.1182 din Codul Civil, de care am vorbit mai înainte. În aceste condiţii, în comisie s-a spus, bine, dar dacă textul rămâne nemodificat, de ce să-l mai trecem în raport ca fiind modificat. Personal am insistat să se păstreze în aceste condiţii textul din lege faţă de unanimitatea sau de consensul înlăturării la referirea datei certe, dar cu o corecţie de ordin tehnic, pentru că art.3, după cum se poate observa, spune: "activitatea avocatului se realizează prin..." şi cele patru categori de activităţi sau de operaţiuni pe care le poate exercita avocatul, sunt enumerate cu liniuţă. Or, liniuţa este din punct de vedere al tehnicii legislative un mijloc foarte rar folosit şi aş spune chiar inadecvat şi am propus ca, în aceste condiţii, textul să fie modificat în sensul ca, în faţa fiecărui alineat, în loc de liniuţă să se pună, conform normelor de tehnică legislativă, literele: a), b), c), d), astfel încât să se respecte aceste norme de tehnică legislativă. Textul a apărut, din păcate, în raport, fără lit.c) în forma din lege, generând această discuţie. |
|
Domnul Marian Sârbu (din bancă): Spuneţi, pentru sau contra? |
|
Domnul Flavius Baias: În ceea ce priveşte chestiunea în discuţie, respectiv dacă lit.c) să păstreze forma din lege sau forma pe care am propus-o noi, în calitate de iniţiator, nu pot să fac altceva decât să susţin textul pe care l-am propus. Vă mulţumesc. |
|
Comisia? Domnul deputat Grădinaru. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În comisie au fost foarte multe discuţii. După cum aţi observat în raportul prezentat, la începutul discuţiilor noastre, a fost şi o propunere legislativă, care a avut aviz, de la Consiliul Legislativ, negativ şi care modifica numai acest articol 3, care se referea şi la data certă şi motivaţia Consiliului Legislativ este aceea care s-a mai făcut aici. Bine, nu vreau să mai intru în amănunte şi în discuţiile acelea care s-au făcut între cele două profesii şi că notarul face şi pune numai ştampile sau că nu răspunde, deşi răspunde şi penal o ştim cu toţii -, dar în comisie au participat la discuţii atât Uniunea Avocaţilor, Uniunea Consilierilor Juridici, delegaţi de la Uniunea Notarilor şi cu toţii ne-am pus de acord şi am căzut de acord ca această dată certă să nu fie prinsă în textul legii. Deci, avocatul să-şi facă atribuţiunile lui şi să nu se amestece peste atribuţiunile notarului care, într-adevăr, este învestit, conform legislaţiei civile, ca autoritate de stat, să dea dată certă. Deci, aici se pun tot felul de probleme, aţi văzut că numai avocaţii ridică asemenea probleme, dar la discuţii, mie îmi pare rău că, la aceste discuţii a fost şi domnul Mogoş care este colegul nostru şi, până la urmă, s-a acceptat de către comisie. Într-adevăr, s-a făcut acea greşeală de redactare la lit.c), s-a scos din textul iniţiatorului numai ultima parte, "şi a da dată certă", în rest, textul rămâne ca în proiectul adus de către iniţiator. Mulţumesc. |
|
Îi dau cuvântul domnului Grădinaru în continuare pentru a supune exact ceea ce a hotărât comisia. Vă rog frumos să fiţi atenţi, onoraţi colegi! Onoraţi colegi, vă rog să fiţi atenţi, pentru că, altminteri, nu veţi şti ce se discută şi ce vă supun spre aprobare. Eu trebuie să supun spre aprobare ceea ce a hotărât comisia, or, comisia a hotărât un anumit text pe care l-am rugat pe domnul deputat Grădinaru, din partea comisiei, să-l citească. Vă rog să fiţi atenţi! Aveţi cuvântul. |
|
Deci, lit.c) are următorul text: "Redactarea de acte juridice cu posibilitatea de a testa identitatea părţilor, conţinutul actului şi a datei actelor", atât. |
|
Bun. Înţeleg că este o identitate de vederi şi aici asupra menţinerii acestui text. Deci, o să fie lit.c) menţinută cu acest conţinut. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă dacă sunt? Nu sunt. Abţineri? O abţinere. Cu majoritate de voturi, adoptat. Lit.d). Intervenţii? Nu sunt. Domnul deputat Vilău a avut aici o intervenţie. Vă rog poftiţi la microfon. Aţi cerut introducerea sintagmei "şi reprezentare". |
|
Doar câteva explicaţii suplimentare, pentru că aşa cum... |
|
Vă rog susţineţi încă o dată textul pe care îl propuneţi. Aveţi cuvântul. |
|
Da. Aşa cum este formulat acest articol la ora actuală, eu consider că asistăm la o limitare a posibilităţii de a fi reprezentat un cetăţean al României. Nu este vorba de a da mai multe atribuţii avocatului acum. Se pune în discuţie modul în care poate fi o persoană fizică sau juridică română reprezentată. Or, noi avem la la lit.a) din art.3, o enumerare care ni se spune că reprezentarea poate să fie făcută doar în faţa organelor de jurisdicţie, urmărire penală şi în faţa notarilor publici. Nu ne vorbeşte acest text de lege de o reprezentare în faţa altor instituţii sau a persoanelor juridice sau chiar fizice. Din acest motiv, insist ca la lit.d) să fie trecut şi cuvintele "şi reprezentare". Activitatea avocaţială este undeva 30% apărare şi 70% reprezentare sau, cel puţin, acolo trebuie să ajungem - "orice alte mijloace şi căi proprii dreptului de apărare şi reprezentare, în condiţiile legii", reprezentarea fiind de cele mai multe ori prealabilă, mă rog, unor serii întregi de litigiu. |
|
Vă mulţumesc. Alte intervenţii dacă mai sunt aici? Nu sunt. O să dau cuvântul iniţiatorului. Domnul secretar de stat Baias aveţi cuvântul. |
|
Domnul Flavius Baias: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Regret să nu pot fi de acord din punct de vedere juridic cu această propunere, din cel puţin două motive: mai întâi că lit.d) vorbeşte de orice alte mijloace şi căi proprii dreptului de apărare în condiţiile legii. Or, apărarea include în conţinutul ei şi asistenţa şi reprezentarea în faţa tuturor persoanelor fizice şi juridice şi în faţa tuturor instituţiilor. În al doilea rând, în acest context, "orice alte mijloace şi căi proprii dreptului de apărare, în condiţiile legii", putem considera că partea finală, "în condiţiile legii", face trimitere şi la dreptul comun şi de fapt contractul de mandat avocaţial este reglementat în principal în ceea ce priveşte aspectele specifice de Legea avocaţilor, iar pentru aspectele nereglementate, el este reglementat de către prevederile din Codul Civil referitoare la mandat. Deci, şi potrivit dreptului special, care este Legea avocaţilor, şi potrivit reglementării generale a contractului de mandat din Codul Civil, acest drept de reprezentare al avocatului există potrivit textului despre care am vorbit. Vă mulţumesc. (Vociferări.) |
|
Am o rugăminte. Vă rog frumos! Deci, dumneavoastră insistaţi să rămână textul iniţiatorului, da? S-a pus o întrebare din sală, vă rog răspundeţi. |
|
Domnul Flavius Baias: Da. Întrebarea este de ce am pus la lit.a). Nu am pus noi, formularea este din 1995 şi ea era imperativ necesară, pentru că dacă reprezentarea faţă de persoanele fizice şi juridice se poate face şi potrivit dreptului comun, după cum am zis, reprezentarea în exercitarea dreptului la apărare în faţa organelor de jurisdicţie de urmărire penală în faţa notarilor publici nu se poate face decât potrivit unei dispoziţii speciale. Reamintesc că, spre exemplu, potrivit Codului de procedură civilă, nu pot fi reprezentaţi, în condiţiile dreptului comun pe baza mandatului judiciar în faţa instanţelor de judecată sau reprezentarea, potrivit Codului de procedură civilă şi a dreptului comun în faţa instanţelor de judecată, este extrem de limitată, numai la rude şi afini până la gradul IV inclusiv, şi numai în faţa judecătoriei, nu şi în faţa instanţelor superioare. De aceea, Legea avocaţilor a tebuit să prevadă în mod expres posibilitatea reprezentării de către avocat în faţa tuturor organelor de jurisdicţie. Din punctul meu de vedere este doar o adăugire inutilă, pentru că, pe fond, soluţia este aceeaşi pe care o susţine domnul deputat Vilău. Vă mulţumesc. |
|
Vă rog. Domnul deputat Dejeu, precizare. Aveţi cuvântul. |
|
Fiindcă am înţeles bine grija colegilor noştri, justificată, pentru ca legea să fie cât mai limpede şi cât mai clară, poate că, într-adevăr, având în vedere că de multe ori sau în unele cazuri avocaţii întâmpină dificultăţi în a reprezenta părţile pe care le-au angajat, în faţa autorităţilor administrative, n-ar fi stricat ca în text să existe o dispoziţie precisă. Însă, regret, eu nu am fost aici la discutarea lit.b). Aici îi era locul, pentru că aici trebuia să sune textul aşa: "apărarea şi reprezentarea prin mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice şi instituţiile..." şi atunci chestiunea era acoperită. Acum, pentru că s-a trecut de acest text, mie mi se pare că lit.d) este o dispoziţie absolut de principiu, care are rostul de a acoperi orice fel de alte posibilităţi care nu sunt încă specificate în lege, pentru că textul este de această natură redactat. Ori că îi dăm o interpretare de acest fel, în sensul precizat de domnul ministru Baias, şi înţelegem că prin această sintagmă de "orice alte mijloace şi căi proprii dreptului la apărare, în condiţiile legii". Şi acum revin: "în condiţiile legii" nu avem specificat mandatul din Codul civil este un mandat tipic Codului civil, nu are capacitatea şi posibilitatea, sau, în orice caz, se pot ridica obiecţiuni de către organele de administraţie şi să spună "Domnule, adu-mi şi mie un mandat special prevăzut de Legea avocaţilor", care nu există. De aceea, eu v-aş propune, domnilor colegi, dacă sunteţi de acord, nu ştiu, să modificaţi puţin lit.b), în sensul în care am spus eu înainte, să spuneţi "apărarea şi reprezentarea", atât, "... cu mijloace specifice ..." şi aşa mai departe, şi atunci se limpezeşte textul. |
|
Vă mulţumim. O să dau cuvântul comisiei, domnului deputat Grădinaru, pentru a face propunerile comisiei. Sper să găsim o formulă de compromis, care să fie acceptabilă. Aveţi cuvântul. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia nu este de acord să introducă acest amendament la lit.d), dar suntem de acord să revenim la lit.b), şi textul să fie astfel: "apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice ..." şi textul curge mai departe. |
|
Bun. Atunci, pentru ca să rezolvăm această chestiune, revenim asupra lit.b), cu această completare care s-a propus să fie la lit.d). Deci, lit.b) să înceapă astfel: "apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice ..." şi curge textul. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Lit.d); rămâne textul de la comisie. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Onoraţi colegi, Cu aceasta, putem ca acest pct.1 de la art.I să-l votăm în ansamblul său. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Trecem la pct.2, care se află la nr.crt. 3 din raport. Dacă sunt intervenţii? Domnul deputat Buzatu. Aveţi cuvântul. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu am nici o propunere de amendare a textului respectiv. Aş dori să cer o explicaţie în legătură cu motivarea amendamentului făcut la acest punct şi la alte puncte, pentru că eu consider că partea dură, nucleul dur al acestui proiect de lege este constituit din motivaţiile acestea, motivaţiile aduse amendamentelor. Şi vă citez numai câteva motivaţii din acestea: "pentru respectarea normelor de tehnică, pentru acurateţea textului, pentru claritatea textului"; la pct.5 chiar este culmea motivării, lipseşte cu desăvârşire; "pentru acurateţea textului, pentru o mai bună sistematizare". Deci, eu am avut întotdeauna impresia că o comisie, cum este cea juridică, poate găsi nişte motivaţii inteligibile pentru majoritatea membrilor Camerei Deputaţilor. Or, "pentru acurateţea textului", la pct.3, nu este nici un fel de motivare. Este lipsa oricărei motivări. Poate pentru o exprimare corectă a noţiunii respective de "salarizare" sau de "salariat" şi alte lucruri din acestea. Dacă este posibil să căpătăm o explicaţie, care ar ţine loc de explicaţie generală a tuturor motivărilor din acest proiect de lege. Vă mulţumesc foarte mult. |
|
Înţeleg că amendamentul s-a făcut la comisie. O să dau cuvântul domnului deputat Grădinaru. Deci, a fost înlocuit cuvântul "salariaţi" cu "salarizaţi". Aveţi cuvântul. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Mie mi se pare că se fac discuţii inutile aici. Ne apucăm acum să dezbatem apa în patru şi nu ştiu ce ... S-a pus acest cuvânt în discuţie, în comisie, şi s-a zis că este mai româneşte decât "salariaţi" "salarizaţi". Şi acum ne legăm că "acurateţea textului" şi nu ştiu ce. Hai, să fim serioşi, să terminăm legea. Dacă vreţi să n-o terminăm, spuneţi dinainte şi ne legăm şi de virgulă. |
|
Am o rugăminte. Cred că toată lumea vrea să treacă legea asta. Aveţi dreptul la replică. Vi-l acord. Domnul deputat Buzatu. |
|
Îmi pare foarte rău că trebuie să leg oarecum acest drept la replică de colegul nostru, domnul deputat Grădinaru, însă, vreau să vă spun, stimaţi colegi, că eu, în faţa Camerei, n-am îndrăznit să vin niciodată cu o atitudine neserioasă. O atitudine ironică este cu totul altceva faţă de o atitudine neserioasă. Şi eu cred că atitudinea neserioasă, dacă ea există undeva, atunci se regăseşte în motivările pe care comisia le-a întocmit. Noi nu putem aici să aducem nişte motivări absolut inadecvate unor texte, pe motivul că, "Hai, domnule, să dezbatem mai repede". Dacă acesta este un motiv, atunci eu aş propune să votăm proiectul în întregime, fără să treacă nici o dezbatere, pentru că aceasta este cea mai rapidă formă de adoptare a proiectului de lege. Din păcate, nu avem instrumentele necesare procedurale pentru a trece la o asemenea acţiune. Vă mulţumesc foarte mult. |
|
Vă mulţumesc. Domnul deputat Dejeu. |
|
Există o justificare pentru această foarte sumară explicaţie, dacă vreţi, a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, şi anume "pentru acurateţea textului". Fiindcă modificarea priveşte un singur cuvânt. Comisia n-a luat în dezbatere conţinutul textului iniţiatorului, pe care l-a acceptat în întregime. Comisia nu şi-a propus să facă aici o motivare a raţiunii pentru care se redactează textul de iniţiator. Dacă-şi propunea aşa ceva, atunci, pe coloana din dreapta, într-adevăr elabora o seamă de consideraţiuni pentru care textul însuşi îşi are raţiune de a fi. Dar, pentru că s-a schimbat noţiunea de "salariaţi" în "salarizaţi", s-a spus doar "pentru acurateţea textului". Cred că nimeni nu este de vină, comisia făcând doar această modificare, nu putea să spună mai mult. |
|
Vă mulţumesc. Dacă nu sunt alte intervenţii, vă supun spre aprobare nr.crt. 3 din raport, forma comisiei. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Deci, în unanimitate, adoptat. În continuare, nr.crt. 4. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Deci, tot în unanimitate, adoptat. La nr.crt. 5 rămâne textul iniţiatorului. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr.crt. 6, textul iniţiatorului. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr.crt. 7 avem, aici, la lit.a) o altă formă: "sau salarizată". Doreşte cineva? Da. Domnul deputat Naidin. Aveţi cuvântul. |
|
Rog comisia să-mi dea şi mie o explicaţie, ca şi colegului de dinainte, de ce a simţit nevoia să limiteze dreptul de a exercita această profesie, profesie de o demnitate pe care eu o recunosc şi o stimez, astfel încât cei care exercită o profesie autorizată sau realizată în altă ţară, cetăţeni români, nu o pot practica, nu o pot practica în România. Şi, ca să dau un argument cu rapiditate, spun că în proiectul de Lege al profesiilor liberale, înaintat nouă, în Ordonanţa privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare, în Legea nr.92/1995 privind organizarea judecătorească, în proiectul de Lege al Statutului funcţionarilor publici, dacă vreţi, Statutul personalului vamal, nu am găsit această noutate. Simt nevoia unei explicaţii. Vă mulţumesc. |
|
Deci, o explicaţie. Înţeleg că amendamentul ... aici este vorba de o chestiune de fond, de principiu. O să rog să fie dată de iniţiator. Vă dau cuvântul, domnule secretar de stat Baias. |
|
Domnul Flavius Baias: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Aici sunt două chestiuni care pot fi discutate în raport cu explicaţiile solicitate de domnul deputat Naidin. Mai întâi este vorba de propunerea iniţiatorului, de modificare a textului, care suplimentează condiţiile prevăzute de art.9 lit.a), faţă de formularea iniţială: "este cetăţean român şi are exerciţiul drepturilor civile şi politice" a fost formularea iniţială. Formularea propusă de Ministerul Justiţiei, aprobată apoi de Guvern, este cea de pe coloana din stânga: "este cetăţean român, domiciliat în România, are exerciţiul drepturilor civile şi politice şi nu exercită o profesie autorizată într-o altă ţară". Este, într-adevăr, de principiu că profesia de avocat este o profesie liberă şi independentă. Acestea sunt principii consacrate încă în primele texte ale acestui act normativ a cărui modificare o discutăm astăzi. Tocmai de aceea am simţit nevoia ca, prevăzând condiţiile sau reglementând mai riguros condiţiile de acces în barou a celor care doresc să exercite această profesie, să prevedem la fel de riguros, sau să asigurăm la fel de riguros respectarea principiului independenţei profesiei de avocat. Acest principiu, ca formulare generală, presupune că avocatul nu poate exercita nici o activitate care să-l subordoneze unei anumite autorităţi. Şi acest lucru rezultă din textele legii care se referă la incompatibilităţi. De aceea, am adăugat la art.9 lit.a), că acela care exercită o profesie autorizată în altă ţară nu poate deveni avocat membru al unui barou din România, pentru că se încalcă principiul independenţei, de care am vorbit mai înainte. El este integrat într-o structură cu un anumit grad de autoritate, acolo unde desfăşoară activitatea sa autorizată, în altă ţară, ceea ce poate să pună sub un serios semn de întrebare independenţa sa ca avocat într-un barou din România. La comisie s-a adăugat şi cred eu în mod judicios şi sintagma "sau salarizată". Pentru că, dacă un avocat în România nu poate exercita o profesie salarizată în cadrul unei alte structuri decât în cadrul profesiei de avocat, cu atât mai mult se impune acest lucru atunci când cel în cauză exercită o activitate salarizată într-o altă ţară. Este vorba de respectarea aceluiaşi principiu al independenţei avocatului şi al independenţei profesiei de avocat. Iată, în câteva cuvinte, explicaţiile care ne-au determinat să adăugăm aceste condiţii, aparent restrictive, la art.9 lit.a), să fim de acord cu amendamentul propus de comisie, în vederea respectării principiului de care am vorbit independenţa avocatului şi independenţa profesiei de avocat, în ansamblu. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. Sunteţi mulţumit de răspuns. Vă supun spre aprobare nr.crt. 7. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Continuăm cu nr.crt. 8 din raport, referitor la art.10. Intervenţii? Domnul deputat Vilău. O să-mi spuneţi, eventual, la ce alineat. |
|
Domnule preşedinte, Este un articol cât se poate de ambiţios, pe care atât iniţiatorii, cât şi reprezentanţii Uniunii Avocaţilor ni-l propun. Chiar faţă de varianta iniţială, comisia vine cu o prevedere care, din punctul meu de vedere, este de-a dreptul ilară şi periculoasă. Este vorba de alin.2, - art.10 alin.2 -, care-i foarte scurt şi spune că "Membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc". Asta înseamnă un fel de instaurare a unui monopol mondial asupra dreptului românesc. Înseamnă că dacă într-o ţară, precum Franţa, altă ţară comunitară, sau Statele Unite ale Americii, o persoană interesată cere consultaţii asupra dreptului românesc, ea nu poate să le primească, pentru că noi avem această interdicţie care cade în banal şi în derizoriu, pentru că nu avem sancţiune pentru aşa ceva, o sancţiune fiind imposibilă. Acest alineat nu se găsea în textul iniţial. Ca urmare, propun eliminarea acestui alineat în care noi stabilim monopolul asupra dreptului românesc. Personal, şi din punct de vedere politic, aş dori ca tot mai multă lume să cunoască dreptul românesc şi, dacă se poate, să-l promovez, nu neapărat să-l limitez. În al doilea rând, şi aici aş dori o explicaţie puţin mai detaliată, pentru că asistăm la câteva lucruri care deja încalcă această lege. Aş dori explicaţii în primul rând de la domnul ministru. Cum facem cu exercitarea profesiei, în sens larg, de avocat în România? Sunt de acord şi sunt conştient că este bine ca la bară să pledeze avocaţii români, care pot să reprezinte şi asociaţiile avocaţiale din străinătate. Dar, negociatorii de la Renault, avocaţii de la Renault, când se prezintă la FPS pentru a încheia un contract, sunt în interiorul sau în afara legii? În momentul în care o companie din străinătate vine cu propriii avocaţi, care le dau sfaturi, care-i consiliază, care poate chiar îi reprezintă, sunt în interiorul sau în afara legii? Ajungem din nou la activitatea de reprezentare, care are un sens foarte larg şi nu este vorba doar de reprezentare în faţa instanţei de judecată. Guvernul României a negociat contracte cu Fondul Monetar Internaţional, contracte care au fost puse la dispoziţia acestei instituţii de companii avocaţiale. Îi scoatem în afara legii? Deci, personal, doresc aceste explicaţii, pentru că, dacă ele nu sunt suficient de lămuritoare, vă propun eliminarea acestui alineat, urmând a fi de acord cu formula în care doar avocaţii autohtoni pot să pledeze în faţa instanţelor de judecată. Pe de altă parte, din punct de vedere nu doar politic, apare următoarea chestiune: noi vorbim de integrarea sistemului nostru de drept în cel european. Există, de fapt, un drept comunitar. Din nou, prin această izolare, România are o politică, dacă doriţi, antieuropeană, nu o politică de deschidere. După ce-mi veţi da explicaţia, atât domnul ministru, cât şi comisia, daţi-mi voie să-mi rezerv dreptul să propun eliminarea sau nu a acestui paragraf, urmând să rămână celelalte paragrafe cu onorariile, cu reprezentarea la bară şi aşa mai departe. |
|
O să-i dau cuvântul întâi iniţiatorului şi pe urmă comisiei. Domnul secretar de stat Baias. |
|
Domnul Flavius Baias: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, A doua chestiune pe care a ridicat-o domnul deputat Vilău este cea care mie mi se pare de principiu, şi nu prima dintre ele, la care o să revin. Dacă pornim de la această chestiune de principiu, sunt convins că dumneavoastră, cu toţii, cunoaşteţi reglementarea iniţială, reglementarea actuală din lege, care este extrem de restrictivă şi, aşa cum a spus şi domnul deputat Vilău, antieuropeană, reglementare care, practic, a făcut imposibilă desfăşurarea în condiţii legale a profesiei de avocat în România de către avocaţi străini şi mari firme de avocatură. De aceea, am propus modificarea art.10, astfel încât să ne integrăm în curentul liberalizării, şi pe plan internaţional, a exercitării acestei profesii. Numai că problema pe care a ridicat-o domnul deputat Vilău mie mi se pare că nu este decât într-o legătură conjuncturală cu textul. Nu se referă textul la situaţiile evocate de domnia sa cu titlu de exemplu. Textul nu se referă la consultanţii sau avocaţii cu care străini care au o societate civilă de avocaţi, o firmă de avocaţi în străinătate, şi care vin aici împreună cu un investitor străin sau cu o instituţie internaţională, pentru încheierea unei afaceri, pentru realizarea unei negocieri care are ca finalitate tot o afacere şi aşa mai departe. Textul se referă la posibilitatea exercitării organizate, structurate, a profesiei de avocat în România, în cadrul unei societăţi civile profesionale, aşa cum vorbeşte alin.3 mai jos. Deci, textul se referă la posibilitatea organizării de firme de avocaţi, cum se spune, de către avocaţii străini în România. Or, acest lucru este pe deplin permis, potrivit textului, în ansamblul său, cu anumite restricţii. Şi aici vine prima chestiune pe care a ridicat-o domnul deputat Vilău, şi anume aceea a alin.2. Alin.2 trebuie citit în corelaţie cu alin.1 şi cu alineatele care urmează. Un avocat străin nu poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc, în măsura în care el îşi organizează aici activitatea, în România, în cadrul unui cabinet, şi în măsura în care el rămâne avocat străin. Iar acest monopol privind dreptul naţional în ceea ce priveşte acordarea de asistenţă juridică deci, repet, privind dreptul naţional -, există, din câte ştiu eu, în majoritatea statelor europene, şi chiar în Statele Unite. Cu alte cuvinte, în mod concret este vorba despre următorul lucru. O firmă de avocaţi din străinătate va avea voie, potrivit acestui text, să deschidă un birou în România, în condiţiile textului, dacă va fi adoptat, dar firma respectivă va putea să acorde consultaţă în ceea ce priveşte dreptul ei naţional, sau dreptul altor ţări, acest lucru ne este indiferent şi trebuie să ne fie indiferent, dar nu va putea să acorde consultaţii, prin avocaţii străini membri ai societăţii civile profesionale respective, privind dreptul românesc. Este liberă să acorde asistenţă privind dreptul românesc prin avocaţii români membri ai societăţii civile profesionale respective. Drept urmare, dacă citim textele în coordonarea lor, nouă ni se pare că ele se corelează reciproc, respectă şi principiul internaţionalizării profesiei de avocat, respectă principiul internaţionalizării libertăţii acestei profesii, sunt mult mai liberale decât textul actual şi vă rog să le votaţi ca atare. Vă mulţumesc. |
|
Comisia? Domnul deputat Grădinaru. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, La discutarea acestui alineat, pentru acest alineat a pledat însuşi domnul Anagnoste, preşedinte al Uniunii Avocaţilor, dar s-a pus în discuţie atunci şi s-a cerut drept comparat de la Consiliul Legislativ, de la alte state, aşa cum şi avocaţii români au aceleaşi drepturi în celelalte state din Europa, şi s-a mers pe acest text. Toată motivaţia domnului ministru Baias nu vreau s-o reiau aici, dar aşa s-a procedat, deci cum se procedează şi în celelalte ţări, se dă voie, conform acestei legi, avocatului străin, să se asocieze la o societate de avocaţi din România pentru a putea fi avocat român, iar pentru consultaţia juridică, asistenţa juridică pe care o dă în dreptul lui naţional, dacă însoţeşte un investitor străin, nu-l opreşte nimeni s-o facă, dar nu în drept românesc. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. Domnul deputat Vilău. |
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Este adevărat că această iniţitivă este mult mai bună faţă de ce am avut până acum în privinţa profesiei de avocat şi a raporturilor cu avocaţii din străinătate. Sunt de acord cu argumentarea pe care a făcut-o domnul ministru Baias, sunt de acord cu opinia comisiei, dar, din păcate, aşa cum este formulat acest text, nu se poate înţelege acest lucru. Dacă avocaţii străini nu au voie să facă firme în nume propriu aici, în România, fără asociere, este un lucru bun, de decizie politică. Dar să trecem acest lucru în textul de lege. Din acest motiv, eu nu pot înţelege că membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică prin dreptul românesc, că n-are voie să facă firme. Asistenţa juridică are multiple faţete, cum spuneam, de la consiliere la reprezentare. În condiţiile în care nu se acceptă această formulă, de eliminare cel puţin a alin.2, pe care iniţiatorul nu l-a avut în faza iniţială, aş sugera comisiei să vină eventual cu o altă formulare. Sunt de acord, de principiu, cu toată justificarea acestui articol, dar nu este formulat, mai ales domnul Baias a şi spus că alineatul de principiu este 3, nu e 2. Păi, punem principiul la urmă, alin.2 este la mijloc. Aş solicita comisiei, dacă este posibil, să facă o reformulare a textului, care să-şi păstreze aceste argumente, dar să fie mult mai clar, mai ales că acest text urmează a fi tradus în diferite limbi. |
|
Domnul deputat Dejeu. Aveţi cuvântul. |
|
Domnilor colegi, Domnule preşedinte, Problema pare a fi mai importantă şi mai delicată decât apare la prima vedere, întrucât prin toată această reglementare a art.10 noi facem o paralelă şi ne punem alături, dacă vreţi, cu profesioniştii avocaţi din străinătate. Şi se pune întrebarea, într-adevăr, ce drepturi pot să aibă la noi? Eu văd o contradicţie evidentă între alin.2 şi alin.3 din text. Din clipa în care se spune că: "Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România", deci "o poate exercita..." şi mai departe spune în ce condiţii, "...în cadrul unor societăţi civile profesionale, în asociere cu avocaţi români..." etc. Ce înseamnează exercitarea profesiei de avocat în România? Putem limita noţiunea şi sfera de activitate a unui avocat numai la anumite aspecte ale activităţii avocaţiale? Putem să-i spunem avocatului străin: "Mata vii în România, te asociezi în cadrul unei asociaţii civile cu avocaţi români, dar când te duci în faţa autorităţilor sau în faţa instanţei de judecată nu ai voie să vorbeşti decât despre dreptul dumitale, nu despre dreptul românesc". Păi, de ce vine în România? Dacă vorbeşte despre dreptul dumnealui stă, în principiu, acolo. În România se vine pentru a se dezbate şi a se reglementa raporturi juridice reglementate de dreptul românesc, în principal. Este adevărat că există şi situaţii în care dreptul românesc se conjugă cu dreptul străin pe bază de acorduri internaţionale sau acorduri mutuale, când se discută instituţii ale dreptului autohton românesc, în paralel cu instituţii ale drepturilor străine. Dar putem şi în aceste cazuri să-i spunem avocatului străin: "Dumneata te ocupi numai de partea ce priveşte..." Păi, dacă acceptăm un astfel de punct de vedere, s-ar putea ca pe plan internaţional să fim trataţi de o manieră absolut inadmisibilă. Este o restrângere care, după părerea mea, nu se poate impune, cu toată grija pe care eu am înţeles că o manifestă uniunile de avocaţi, pentru a nu fi concuraţi de către avocaţii străini. Însă, alin.2 mie mi se pare că este un lăcaş bun, o aşezare potrivită pentru condiţiile de exercitare a avocatului străin în România, făcând-o numai prin asociere cu avocaţi români, în cadrul societăţii civile care societate civilă nu mai exprimă punctul de vedere al avocatului individual, ci punctul de vedere al societăţii, potrivit reglementării Legii avocaţilor în România. Şi, atunci, această societate civilă, cuprinzând şi un avocat străin are dreptul şi nici n-o putem limita în competenţele ei, are dreptul să se pronunţe şi să aibă aria de acoperire, aceea prevăzută, în general, de legislaţia noastră românească. De aceea, socot şi eu că într-adevăr acest alin.2 nu-şi găseşte locul în text şi eu sunt pentru eliminarea lui. |
|
Da. Am înţeles. Dacă mai sunt alte intervenţii? Dacă nu, o să rog totuşi iniţiatorul, împreună cu comisia, să găsească o formulă care, din punct de vedere a execitării acestei profesii pe teritoriul României, să precizeze lucrurile, pentru că şi dânşii consideră că, într-adevăr, trebuie găsită o formulare. Încearcă acum s-o găsească. Domnul deputat Titu Gheorghiof. Aveţi cuvântul. |
|
Domnul Titu Nicolae Gheorghiof: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, E o problemă care se ridică şi care pune în balanţă credibilitatea noastră: problema de a acorda drepturi unor oameni specializaţi în problemele dreptului românesc sau oameni specializaţi în alte probleme ale dreptului din alte ţări să vină să pledeze în faţa instanţelor noastre pe dreptul românesc. Ceea ce pot să vă spun sunt două exemple. Un exemplu din Statele Unite şi un exemplu din ţara vecină, Ungaria. Eu ca avocat român, în Ungaria, nu pot să fiu trecut pe lista avocaţilor unguri. Sunt trecut pe o listă separată şi nici nu am dreptul să pledez în Ungaria pe probleme de drept maghiar. În SUA nu pot eu, avocat român, să merg şi să pledez pe probleme de drept, pe probleme de apărare în SUA, decât dacă mi se dă aprobarea de a fi înscris într-un barou, într-un "bar" al SUA, al unui stat, cu taxe, cu examene, cu altceva, ca să pot să pledez aceste lucruri. Iar noi încercăm acum să fim mai catolici decât Papa. |
|
Da. Am înţeles. Domnule deputat Grădinaru, o să vă rog să propuneţi o soluţie. Vă dau cuvântul. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Împreună cu iniţiatorul ne-am pus de acord asupra alin.2 şi textul sună astfel: "Membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc dacă nu este membru sau asociat al unei forme organizate în România, conform legii." |
|
Sunteţi de acord cu această formulare? Bun. Dau cuvântul domnului deputat Emil Popescu. |
|
Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Textul acesta ne-a mâncat nouă capul. Mai exact, povestea asta toată, şi anume, relaţia noastră cu avocaţii străini şi activitatea lor în ţară. Principiul fundamental în materie este că nici un avocat nu poate să pledeze în altă ţară. Dar, se face excepţie atunci când există reciprocitate. Dacă nu există reciprocitate, rămâne în picioare regula fundamentală şi anume, că el nu poate să activeze în ţară. Când e vorba însă de exerciţiul profesiei, se distinge între diferite activităţi juridice, să le numim extra instanţe, în afara instanţelor şi asistenţa, punerea de concluzii înaintea instanţelor române, unde el trebuie să facă, eu ştiu, cum o să facă el, să cunoască bine limba română. Prin urmare, putem să acceptăm că un avocat străin, dacă este într-o anumită organizaţie, asociat cu un anumit avocat, poate să desfăşoare activitate în România cu acel coleg, dar niciodată, chiar şi în această situaţie, el nu va putea să pună concluzii înaintea instanţelor judecătoreşti. Asta trebuie să fie soluţia, pentru că dacă mergem pe simetrie de tratament, şi ei acolo la ei în ţară nu te lasă să pui concluzii în faţa instanţei franceze sau americane. Este de râs, adică niciodată n-o să ajungă un avocat român, străin de ţara respectivă, să fie tratat cât de cât apropiat cu regimul obişnuit al avocatului. Eu am să vă dau un singur exemplu, domnul avocat Herescu, după ce a fost condamnat pe nedrept, a plecat în America şi ca să poată să pledeze acolo, să desfăşoare activitatea, a trebuit să o ia de la capăt, cu recunoaşterea studiilor, cu ... adică s-a integrat acolo, în calitate de cetăţean cu dublă cetăţenie şi el este acum avocat american, al unui stat oarecare. Deci nu se concepe că gata, le dăm. Eu vă spun ce este la mijloc. La mijloc este că s-a plimbat nu ştiu cine pe nu ştiu unde şi i s-au făcut nişte promisiuni în direcţia asta. Şi să le lăsăm mai puţin, ştiţi... Să promitem ce putem. (Vociferări în partea PDSR-ului.) Deci cred că suntem de acord cu ideea că el poate să desfăşoare împreună cu alt avocat o activitate în România, dar niciodată în faţa instanţelor judecătoreşti. De acord, domnule? |
|
Domnul Marian Sârbu (din bancă): Nu. Cine a spus aşa ceva? |
|
Nu. Luaţi cuvântul, atunci să lămurim... În nici un caz eu. |
|
Bun. Domnul deputat Vilău. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Dacă îmi permiteţi să insist din nou pentru a fi retrimis eventual la Comisia juridică acest articol pentru că este foarte sensibil. Sunt de acord cu întreaga protecţie de care au nevoie avocaţii români, dar, în acelaşi timp, nu putem trece prevederi care, nu e vorba că nu ar fi europene, dar pe care nu le putem sancţiona în final. A rămâne în textul de lege că nu se poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc, este absolut imposibil. Repet, în SUA cineva poate să facă consiliere avocaţială şi noi nu avem cum să controlăm acest lucru. Dacă doriţi o interdicţie expresă, trecem: "Membrii unui barou din altă ţară nu pot acorda asistenţă juridică în România". Şi nu "privind dreptul românesc". Dacă acesta este principiul. Pe cale de excepţie am înţeles că totuşi străinii pot.... şi aici nu vreau să intru în discuţie care vor fi străinii, care vor fi companiile avocaţiale din România care fac înţelegere, cum vor intra, în ce măsură o profesie liberală poate să fie diriguită prin convenţie între uniuni ale avocaţilor, prin faptul că în Bucureşti există un monopol al avocaturii şi al relaţiilor internaţionale etc. Nu cred că trebuie discutate în plenul Camerei aceste lucruri, trebuie discutate în comisie. Dar dacă doriţi să stabilim această interdicţie, s-o spunem clar şi răspicat. Ea va avea o singură excepţie, doar avocaţii care sunt recunoscuţi de alte societăţi civile profesionale din România. Revin la propunerea de a trimite acest articol comisiei pentru a nu crea confuzie în modul cum este redactat. |
|
Domnul deputat Grădinaru din partea comisiei. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia nu este de acord cu retrimiterea la comisie. Şi susţinem textul care a venit de la comisie; în legătură cu reformularea domnului Vilău, ultima, că membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică în România, este total greşit. Noi ne referim în acest text la dreptul românesc, la dreptul naţional al persoanei respective care însoţeşte un investitor, cum am discutat la început, nu-l opreşte nimeni să dea asistenţă juridică. Deci sunt două probleme foarte distincte, domnule. În primul rând, dacă luăm un avocat din România şi merge în Franţa, el nu poate să pledeze acolo în drept francez, el poate să-şi facă cabinet şi să dea asistenţă, să apere pe cineva numai în drept românesc. Deci să ne înţelegem foarte clar, domnule, asta este o protecţie a avocaţilor români, nu poate să vină oricine, aduceţi-vă aminte că domnul avocat Cerveni a avut această problemă, şi chiar şi la televiziune a fost, în legătură cu acel individ care trebuia apărat în Turcia şi n-a putut să se ducă nici măcar să asiste la litigiul respectiv. Comisia merge pe textul care este în raport şi roagă să supuneţi votului textul aşa cum este în raport. |
|
Da. Deci, dumneavoastră doriţi să rămână textul cum este aici. Da? Bun. Iniţiatorul? De acord cu comisia. Atunci voi supune spre aprobare alin.1.. Nu, suntem la alin.1. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Suntem la nr.crt.8 din raport, alin.1. La alin.2 s-a propus eliminarea de către domnul deputat Vilău. Îşi menţine cererea de eliminare. O voi supune prima spre aprobare. Voturi pentru eliminare? Vă rog să număraţi. 8 voturi pentru eliminare, insuficiente pentru a trece. Alin.2, textul comisiei. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă. Abţineri? 5 abţineri. A fost adoptat cu majoritatea voturilor. Alin.3, 4, 5 şi 6 n-au avut intervenţii. Vi le supun spre aprobare în bloc. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Pct.7 de la art.I de la nr.crt.8 din raport, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? 3 abţineri. Cu majoritate de voturi a fost adoptat. Trecem, în continuare, la nr.crt.9 din raport. Dacă sunt intervenţii. Nu sunt? Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr.crt.10 din raport, domnul deputat Oltean. Aveţi cuvântul. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, La pct.10 din raportul comisiei aş ruga comisia şi plenul să aibă în vedere următoarele 2 propuneri. Alin.1 aş dori să fie păstrat cel din textul iniţiatorului în formularea: "La cerere va fi primit în profesie cu scutire de examen..." înlăturându-se expresia "poate" care este una permisivă şi care va da loc la foarte multe abuzuri săvârşite de către barourile de avocaţi. Textul iniţiatorului mi se pare că vine şi răspunde foarte exact necesităţii pe care acest proiect de lege doreşte să o soluţioneze. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Lit.c). De asemenea, mi se pare că această literă, în modul în care a fost gândit de către ... conţinutul acestui articol, aşa cum a fost gândit de către comisie, creează o discriminare evidentă între parlamentarii absolvenţi ai facultăţilor de drept, membri ai unor comisii de specialitate din Cameră şi din Senat, altele decât Comisia juridică. Această discriminare nu-şi găseşte rostul şi ea este evident tendenţios pusă aici, de aceea solicit eliminarea ultimei părţi de la lit.c), articolul sunând în felul următor: "Deputatul sau senatorul licenţiat al unei facultăţi de drept care a îndeplinit această funcţie cel puţin două mandate." Restul să se elimine. Vă mulţumesc. |
|
Da. Vă mulţumesc. Domnul deputat Buzatu. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Doresc să mă refer la lit.c) de la pct.10, art.9. Potrivit Regulamentului Camerei Deputaţilor, activitatea comisiilor este definită la art.57: "Comisiile permanente examinează proiecte de legi, propuneri legislative şi amendamente, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor...." Din punct de vedere al Regulamentului Camerei Deputaţilor, nu se face nici o deosebire şi nici un fel de ierarhizare între comisii. Or, din punctul de vedere al acestei propuneri, regăsită la lit.c), avem deja făcută o ierarhizare, deci numai acei absolvenţi ai facultăţii de drept pot să obţină acest beneficiu care fac parte din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. De ce din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi? De ce nu de, exemplu, din Comisia pentru muncă şi protecţie socială, eu nu pledez pro domo, nu sunt absolvent al facultăţii de drept. De ce, având în vedere că sunt absolvenţi specializaţi în dreptul muncii, de exemplu. De ce nu ar putea un absolvent al facultăţii de drept, membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, de ce n-ar putea beneficia un asemenea absolvent de acest beneficiu care este înscris la lit.c)? Mai mult decât atât, eu cred sau aş putea să mă refer la cei care fac parte din Comisia pentru politică externă. De ce un absolvent al facultăţii de drept nu ar putea, cunoscând importanţa dreptului internaţional, deci, a acestei ramuri de drept, nu ar putea să beneficieze de acest beneficiu care este înscris la lit.c)? Mai mult decât atât, eu nu cred că este necesară deci condiţia aceasta a celor două mandate. Practic un singur mandat cred că este de ajuns. E suficientă experienţa unor oameni, inclusiv din Comisia juridică, pe parcursul unui mandat, dacă dorim să dăm un beneficiu acelora care îşi exercită atribuţiile conferite de mandat în Parlamentul României. Susţin eliminarea părţii: "...care a îndeplinit... ", deci "licenţiat al unei facultăţi de drept". "...care a îndeplinit această funcţie, cel puţin două mandate şi a făcut parte dintr-o comisie juridică...", deci această formulare să fie eliminată. Vă mulţumesc. |
|
Da. Domnul deputat Sârbu. Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În primul rând, vreau să susţin şi eu propunerea domnului deputat Oltean, legat de păstrarea formulării iniţiatorului şi anume "la cerere va fi primit în profesie cu scutire de examen..." în loc de "poate fi primit în profesie cu scutire de examen", pentru că formula cu "poate" este doar o posibilitate şi nu un drept, pe de o parte. Pe de altă parte, în legătură cu acest alin.c) fireşte că formularea aceasta finală "şi a făcut parte dintr-o comisie juridică" este discriminatorie şi înţeleg că există un consens pentru ca ea să fie eliminată. Eu vă propun, stimaţi colegi, totuşi ca această formulare "de cel puţin două mandate"... domnul Buzatu, dacă aţi fost atenţi, a propus introducerea ideii de un singur mandat şi poate că dacă vom cădea de acord, ar putea să fie luată în atenţie această propunere. În cazul în care nu se acceptă, eu v-aş propune totuşi o modificare, o formulare care să sune în felul următor: "Deputatul sau senatorul licenţiat al unei facultăţi de drept care a îndeplinit această funcţie în cursul a cel puţin două legislaturi". Şi vreau să vă spun şi de ce. Ideea de mandat a fost întotdeauna şi este întotdeauna asimilată cu o perioadă întreagă şi este în jumătate de mandat etc. Se creează confuzii inutile care ar putea să bareze, să spunem, accesul celor care trec prin două legislaturi în profesarea acestei activităţi. Deci cred că aţi înţeles propunerea mea şi vă rog să fiţi de acord. Vă mulţumesc. |
|
Domnule deputat Stan, vă rog. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Oricât am vrea noi să nu observăm, colegii noştri jurişti îşi creează prin acest alineat un privilegiu. Cei care au făcut legea de modificare nu l-au avut în vedere. Rămâne la latitudinea dumneavoastră dacă acceptaţi acest privilegiu sau nu. Totuşi rămân şi eu la părerea comisiei ca acest privilegiu să fie acordat după două mandate, având în vedere că celorlalţi, cum ar fi procurorilor, judecătorilor li se cere 10 ani. Deci lor li se cere 10 ani, deputaţilor, senatorilor li se cer doar 8 ani. Zic eu că ar fi mai corect. De asemenea, susţin propunerea ca să se elimine de la lit.c) ultima parte: "... şi a făcut parte dintr-o comisie juridică". Vă mulţumesc. |
|
Da. Alte intervenţii? Domnul deputat Popescu şi apoi domnul deputat Szekely. |
|
Vă mulţumesc. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Noi când am introdus acolo particula "la cerere", am avut în vedere un proces de apreciere pe care îl fac barourile şi în general organele interne ale avocaturii, pentru că în fiecare an apar fenomene de diferite feluri, unii vin dintr-un anumit loc, alţii sunt mai puţin pregătiţi, alţii au comis anumite fapte de orice soi. Alţii sunt foarte în vârstă, se bâlbâie, uită şi ce au învăţat, nu-şi aduc aminte, adică n-au nici un pic de prestanţă şi prestigiu, acolo unde ei ar trebui să pledeze. Fac dezacorduri gramaticale, se întâmplă de multe ori şi lucrul acesta altor feţe mai înalte şi, de aceea, noi am introdus "la cerere" mai ales că numărul celor care au păşit în profesie este foarte mare, foarte mare. De aceea, acest "poate să" implică un proces de apreciere care normal să fie făcut în orice profesie. Iată, de pildă, undeva într-o fabrică, e loc pentru un singur strungar, un strungar de mare precizie, vin 5, din 5 se alege unu, care e cel mai bun, mai îndemnatic, mai deştept, mai tăcut, mai curat, mai serios, mai, cum vreţi. Prin urmare, nu văd de ce şi aici nu ar fi la fel. Întotdeauna breslele şi ghildele şi-au apărat profesiile şi, bine a fost, nu oricine să poată să vină şi să pledeze. Dar eu vă învederez următorul lucru care scapă. Dacă te duci la teatru, te pune să dai o probă, o probă de dicţie, o probă de nu ştiu ce, să vadă dacă ai nişte însuşiri. Una este să fii jurist, în general, să ai o gândire bună juridică, dar să nu poţi să exprimi cum trebuie. Prin urmare, aşa cum la teatru se dă o probă, tot aşa şi aici trebuie să se dea o probă. Dar, trecem peste lucrul acesta. Eu vă învederez că e nevoie de acest "poate să fie", dar în ce priveşte restul noi suntem de acord că formularea textului este uşor deficitară sub aspectul cuvântului "funcţie". Dacă vă uitaţi în text, veţi vedea că deputatul nu exercită o funcţie, el nu e salariat, despre asta ştim prea bine. Deci dacă a avut această calitate două mandate şi la Comisia juridică. Iată, de pildă, domnul profesor Ciumara poate să aprecieze dacă la dânsul la Comisia de finanţe cineva e bun şi tare şi e priceput. Noi presupunem că excerciţiul juridic, într-o comisie juridică, păstrează cunoştinţele, le chiar multiplică, capătă o experienţă în drept constituţional, că mai degrabă aici este rolul nostru. |
|
Domnul Mihail Nică (din sală): De ce faceţi discriminări acum? |
|
Asta nu e o discriminare, nu e discriminare, domnilor, aveţi răbdare. Ia să ne imaginăm că undeva se pune problema pentru finanţe, ca cineva din comisia de finanţe să obţină nu ştiu ce fără examen. Se va face pentru că el are specialitatea în comisia de finanţe. Cineva la industrii poate să obţină o experienţă de 8 ani în industrie şi undeva în zona industriei va avea o facilitate pe care i-o creăm. Veniţi cu astfel de lege şi atunci nu e nici o discriminare. De ce vedeţi discriminare? Eu văd altceva. Eu văd aici o discriminare pozitivă. Cum adică, oameni care se ocupă la comisia de finanţe sau la comisia de industrie capătă o experienţă în drept? Haideţi, domnilor, eu zic să fim serioşi! Nu se poate! Toată lumea vrea să fie avocat. Nici asta nu se poate. (Vociferări.) |
|
Am o rugăminte. Vă rog frumos să vă păstraţi calmul. Cine doreşte să vorbească, vorbeşte de la microfon. Domnul deputat Székely, după care urmează domnul deputat Dejeu, care este înscris, după care urmează domnul deputat Nică şi domnul deputat Mogoş. |
|
Doamnelor şi domnilor colegi, În legătură cu lit.c) există această formulare, dar s-a susţinut pe bună dreptate că ar trebui eliminată această condiţie ca "...deputatul sau senatorul care a lucrat în Comisia juridică." De exemplu, am făcut un calcul şi am ajuns la concluzia că dacă legea ar intra în vigoare mâine şi s-ar aplica această prevedere, aşa cum este formulat, atunci este un singur deputat care îndeplineşte această exigenţă a legii, şi acela sunt eu. Nu cred că, oricât de orgolios să fiu, pentru mine merită să adoptăm o lege, deşi sunt foarte important membru al acestei Camere. Dar, lăsând gluma, într-adevăr, după părerea mea, această activitate legiuitoare are un specific, şi anume că adoptăm legi, lucrăm în comisii de specialitate şi ne formăm inclusiv din punct de vedere profesional. Cine a participat la această şedinţă de la început şi a ascultat dezbaterile legate de dare de dată certă, şi-a dat seama că este într- adevăr, inclusiv plenul Camerei Deputaţilor, nemaivorbind despre comisii, este un atelier de lucru unde nu numai din punct de vedere politic, dar inclusiv din punct de vedere juridic, ne formăm ca şi specialişti şi acesta este motivul pentru care am considerat necesar acest amendament care a fost acceptat de comisie. Dar acelaşi lucru se desfăşoară şi în Comisia de buget-finanţe. Dreptul financiar este o ramură a dreptului care este extrem de dinamic şi apar fenomene noi a căror asimilare necesită cunoştinţe juridice. Acelaşi lucru pot să spun despre Comisia pentru administraţie publică sau Comisia pentru muncă. Deci, după părerea mea, într-adevăr, ar trebui să renunţăm la această sintagmă "dacă a făcut parte din Comisia juridică". Vă mulţumesc. |
|
Domnul deputat Nică...Domnul deputat Dejeu. |
|
Domnilor colegi, În esenţă, discuţia se poartă pe două teme, şi anume: pe tema sintagmei "poate fi primit" în loc de "la cerere va fi primit" şi a doua, în legătură cu condiţiile de intrare sau acceptabilitate în calitatea de avocat a deputatului sau senatorului. Mă voi referi la amândouă. În legătură cu prima. Precum vedeţi, literele a) şi b) se referă la miezul, la conţinutul problemei, şi anume ideea este ca în Corpul avocaţilor să intre oameni cu un anumit stadiu de pregătire juridică. Posesorul de diplomă de doctor în drept este prezumat ca un specialist care a trecut, a luat girul unei pregătiri profesionale verificate. Cel care anterior a profesat în funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de 10 ani, vedeţi că sunt enumerate profesii practice de exercitare a dreptului în care dacă ai profesat 10 ani este prezumat că ţi-ai însuşit, dincolo de paleta teoretică a profesiunii, de însuşirea unor principii ale profesiunii, ţi-ai însuşit îndeletnicirea transpunerii în viaţă, adică a practicii meseriei. Mai cu seamă mă refer la cea de procuror, judecător, notar chiar şi consilier juridic. Deci, problema este următoarea: în cazul acestora, ce anume să acordăm sau ce drepturi să acordăm forului chemat să încuviinţeze intrarea în avocatură? Să îl obligăm să-i primească sau să-i lăsăm o latitudine de apreciere? Domnul coleg Popescu a spus câteva lucruri aici. Este adevărat că în unele situaţii, această prezumţie prevăzută de literele a) şi b) este infirmată de viaţă şi că dacă este vorba ca să acordăm Uniunii Naţionale a Avocaţilor pe ţară dreptul de a-şi cenzura Corpul de avocaţi, atunci ar trebui să-i dăm această posibilitate de acceptare. Ea însă lasă loc la multă atitudine subiectivă, posibil subiectivă. Nu s-a pomenit însă aici de un lucru, şi anume că cei nedreptăţiţi pentru respingerea unei cereri de intrare în avocatură pe baza sintagmei "poate fi" se pot adresa, potrivit Legii avocaţilor, instanţelor de judecată spre a verifica dacă această interdicţie este justificată sau nu. În aceste condiţii, mie mi se pare că textul este destul de lax, destul de larg, el cred că împacă atât exigenţa profesională, cât şi apărarea dreptului real, obiectiv, al solicitantului. Căci dacă, de pildă, Uniunea avocaţilor ar avea o atitudine subiectivă şi pe cineva care efectiv îndeplineşte condiţiile şi merită să intre, ar fi respins, el se poate adresa instanţei de judecată cu sorţi de a obţine câştig de cauză. Iată pentru care motiv cred că poate fi păstrată sintagma "poate fi primit". În ce priveşte lit.c), dacă se apreciază că într-adevăr o activitate în calitate de parlamentar de 8 ani de zile, adică două legislaturi, echivalează din punct de vedere al formării practice în domeniul dreptului pentru a-l pune pe picior de egalitate cu judecătorul, procurorul, notarul sau jurisconsultul, ceea ce din punctul meu de vedere ridică un semn de întrebare, dar dacă totuşi, dumneavoastră ca parlamentari, recurgeţi la această echivalare, atunci ea trebuie să treacă. Personal, înclin să cred că în două legislaturi cine asistă atât în comisii, cât şi în plenul Camerei la dezbaterea unor probleme care, vrând-nevrând, se centrează pe ideea de drept, cred că poate fi socotit ca dobândind această abilitate, această capacitate profesională. Acum, restrângerea la Comisia juridică. Cu tot respectul pentru cei care fac parte din Comisia juridică, din care fac parte şi eu, trebuie să spun următorul lucru: că noi, de multe ori, în Comisia juridică suntem puşi să discutăm probleme ce ţin de pildă de Comisia de muncă şi protecţie socială sau de Comisia administrativă sau de alte comisii adiacente şi unde aşteptăm avizul sau părerea comisiei de specialitate pentru a adăuga sau a ne angaja şi noi în discuţii. Dreptul, prin urmare, după părerea mea, se discută nu numai în Comisia juridică, sunt şi alte comisii. Eventual, dacă vreţi, deşi nu pledez pentru această discriminare, s-ar putea pune problema, în comisiile de specialitate juridică, cum sunt cele pe care le-am pomenit eu. Ar putea fi şi Comisia de drept internaţional, Comisia de politică externă. Deci, dacă s-ar face o separare de activitate pe comisii, atunci nu o să ne putem opri numai la Comisia juridică. Trebuie să lărgim sfera şi la alte câteva comisii care ar urma să fie stabilite de către iniţiator, dar părerea mea este ca să nu se facă această distincţie şi dacă Parlamentul acceptă şi, cu aceasta închei, ideea că poziţia, postura de parlamentar timp de două mandate îl poate echivala din punct de vedere al capacităţii profesional-juridice cu judecătorul, notarul sau procurorul sau consilierul juridic, atunci să nu se facă discriminarea între senatori şi deputaţi. Dar, revin, şi spun un lucru: un senator sau deputat care, de pildă - sunt foarte mulţi jurişti, absolvenţi de facultăţi care n-au profesat deloc în drept - se poate nimeri să fie în Parlament. Credeţi că unul care n-a profesat o viaţă în drept şi vine în Parlament este capabil să revină şi să-şi însuşească cunoştinţele şi calităţile necesare pentru echivalare cu judecătorul şi procurorul care 10 ani de zile a lucrat numai în meserie? Aici este problema. Prin urmare, cred că soarta textului trebuie pusă în cauză în întregimea lui. În ipoteză afirmativă, să nu se facă discriminări. |
|
Onoraţi colegi, Continuăm cu domnul deputat Nică. După care, domnul deputat Ana Gheorghe. |
|
Doamnelor şi domnilor, Eu voi vota împotriva acestei litere c), dintr-un motiv trivial, banal. Aceşti licenţiaţi ai unei facultăţi de drept vor gloria politică, să rămână în sfera politicii; vor să-şi dezvolte profesiunea, să rămână acolo. Exact cum face şi un medic, exact cum face şi un economist. Deci, eu nu cred că ar trebui să introducem în această lege un drept în plus în cadrul acestei profesiuni. |
|
Domnul deputat Ana. |
|
Domnul Gheorghe Ana (HD): Domnule preşedinte, Stimaţi colegi din comisia permanentă, Distinse doamne, Distinşi domni, În accepţiunea mea, Parlamentul în sine este cea mai înaltă instituţie de învăţământ superior. O singură condiţie trebuie îndeplinită: membrii Parlamentului să participe activ la viaţa parlamentară, să se implice în procesul legislativ de-a cappo al fine. Evident că aici, cu tot regretul, trebuie să acceptăm că avem anume dificultăţi. E un concept. Pe de altă parte, Comisia permanentă pentru probleme juridice, imunităţi şi aşa cum i se mai spune, are un număr limitat de locuri, 20 sau 25, dar în Camera Deputaţilor pot fi mult mai mulţi distinşi absolvenţi ai Facultăţii de drept, nu 20 sau 25, pot fi, şi eu cred că nici n-ar fi rău, un sfert din membrii Camerei Deputaţilor. În aceste condiţii, dacă discutăm de cei 80 luaţi în considerare şi-i comparăm cu cei care, iată, sunt privilegiaţi că fac parte din Comisia juridică, diferenţa de 55 vor protesta că nu beneficiază de prevederile acestei lit.c). Cei 55 la care mă refer pot fi foarte buni şi experienţa mea îmi arată că am avut colegi în Comisia de buget-finanţe-bănci cu pregătire juridică care s-au ridicat prin gradul lor de cunoştinţe mai ales prin practica în domeniul financiar, la cunoştinţele unui economist. Deci, iată că dacă lăsăm această prevedere în lege, cu bună ştiinţă acceptăm o discreditare, o separaţie chiar în cadrul colegilor noştri din Parlament. Dar pentru că aici s-a făcut referire la faptul că şi alte libere profesii pot să-şi promoveze interesele în Parlament, îmi îngăduiţi să vă citez din Legea privind experţii contabili şi contabilii autorizaţi: "La cerere, persoanele care au titlul de academician, profesorii şi conferenţiarii universitari, doctorii în economie şi doctorii-docenţi cu specialitatea finanţe sau contabilitate, au acces la profesia de expert contabil pe baza titlului de doctor cu îndeplinirea condiţiilor de la aliln.1 lit.a) şi c) şi susţinerea unui interviu privind normele de organizare şi funcţionare a corpului." De ce am introdus acest lucru? Ca cel puţin candidatul la această liberă profesie să cunoască intimităţile asociaţiei liberale în care se înscrie. Or, aici, dumneavoastră vreţi să votăm o prevedere care, aşa cum spunea distinsul nostru coleg, domnul ministru Dejeu, dă dreptul să spunem unui stagiar care datorită calităţilor sale, a aprecierii în electorat, este trimis aici deputat, exercită două mandate şi la expirarea celor două mandate, este îndreptăţit să fie primit în barou, fără nici-un examen. Pe de altă parte, revenind la ceea ce am spus atunci când aţi binevoit să-mi acceptaţi prezenţa la tribună, eu sunt convins de ceea ce am spus. Activitatea parlamentară este mai mult decât o facultate. Cu condiţiile care le-am specificat. Dar ea, activitatea parlamentară, niciodată nu va putea să mă califice în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum m-a calificat Facultatea de drept, Facultatea de finanţe, ştiu eu, Facultatea de medicină şi aşa mai departe, în profesia mea. De aceea, stimaţi colegi, cu aceste argumente pe care doresc să le înţelegeţi absolut ca argumente izvorâte din dorinţa de a face o lege bună, eu vă propun să renunţăm la lit.c). Vă mulţumesc. |
|
Da. Domnul deputat Mogoş şi pe urmă dumneavoastră. (Domnul deputat Leonăchescu se îndreaptă către tribună) Staţi, să sunt foarte mulţi înscrişi la cuvânt, mai e până la dumneavoastră. |
|
Este o propunere cât se poate de nevinovată care la prima vedere stârneşte o sumedenie, mai ales de pasiuni, în a dezvolta câte un punct de vedere. S-au enunţat două obiecţiuni la modul în care a fost redactat şi acceptat de către comisie textul iniţiatorului. Dacă am merge pe ideea că în chip imperativ, atâta vreme cât un absolvent al Facultăţii de drept cu vechimea corespunzătoare, ar solicita intrarea într-un barou cu scutire de examen, ar exista un enorm pericol ca în profesia de avocat să acceadă alţi jurişti care nu îndeplinesc o sumedenie de alte condiţii. Haideţi să vă dau un exemplu. Ce s-ar întâmpla dacă acceptându-se acest mod de a intra în profesie cu scutire de examen la simpla cerere, ar face-o un procuror care este încă în profesie şi care este cunoscut în zonă ca un, ştiu eu, campion al luptei împotriva drepturilor la apărare. Ce s-ar putea face? |
|
Domnul Marian Sârbu: (din sală) Atunci ar fi vorba de monopol. |
|
Nu e vorba de monopol. Ce s-ar întâmpla în situaţia în care sunt atâţia procurori care au anchetat ani de zile cu pistolul pe masă şi care sunt în activitate şi care vor cere la un moment dat intrarea în avocatură pentru că nu mai are loc în activitatea de procuror şi numai prin simpla cerere, pur şi simplu ar pune Uniunea avocaţilor în imposibilitatea de a face verificările corespunzătoare pentru a vedea cine intră şi cine merită să intre în avocatură. |
|
Domnul Marian Sârbu: (din sală) Rămâneţi o castă atunci, şi-i apăraţi interesele. |
|
Ca să nu mai spunem că, şi aici s-a mai pronunţat un alt coleg de-al nostru de la tribună, există posibilitatea pentru cel căruia eventual i se refuză, chiar dacă sunt motive suficiente, să conteste această cerere, să o conteste pe linie ierarhică până la nivelul Consiliuilui Uniunii Avocaţilor din România sau chiar în faţa instanţei de judecată în cadrul unui contencios administrativ. Deci, există o posibilitate de cenzură a acestor acte de primire în profesie cu scutire de examen, lăsând însă libertatea neîngrădită ca la simpla cerere să accezi la profesia de avocat, cred eu că este un lucru extrem de periculos, nu neapărat, aşa cum se spune de către cineva aici, că există un interes pentru apărarea castei respective. Nu ăsta. Nu ăsta este raţionamentul sub nici-o formă. |
|
Domnul Marian Sârbu: (din sală) Există. Aţi votat împotrivă şi la Legea Constituţiei. |
|
Textul acesta este extrem de permisiv cu intrarea în profesie. Este inclusă şi categoria consilierului juridic care nu a fost trecut în legea iniţială şi până acum nu a existat această posibilitate. Ce se întâmplă? Numai eu câte cazuri cunosc din zona de unde provin. Câţiva consilieri juridici care abia se ţin de geantă de băuţi ce sunt, şi dacă are simpla condiţie îndeplinită, de vechime în profesia de consilier-juridic, în mod automat dacă el face cerere, trebuie să-l primeşti ca avocat. Există şi în această profesie ca în atâtea altele, o anumită verticalitate şi o anumită conduită pe care n-o poate aprecia altcineva decât conducerea baroului sau a uniunii, de la caz la caz. În legătură cu cea de-a doua propunere privind recunoaşterea calităţii de avocat prin simpla cerere a colegilor noştri care au exercitat cel puţin două mandate din Comisia juridică, aici, iarăşi, se pot face o sumedenie de comentarii. Nu vreau să adâncesc această problemă care cu siguranţă va mai fi abordată şi de către alţi colegi, eu cred că dacă două mandate, deci 8 ani, ţi-ai exercitat calitatea de parlamentar, nu cred că ai putut să vii în Parlament de pe băncile facultăţii, deci, cel puţin încă doi ani ai exercitat într-o formă sau alta activitatea juridică. Dar în text, în modul în care este redactat, este posibil să ne confruntăm şi cu următoarea situaţie: eşti parlamentar, ai două mandate, eşti licenţiat în drept nu spune când ţi-ai obţinut licenţa, pe parcursul celor opt ani poţi să ai licenţa în buzunar şi să te prevalezi de acest lucru. "Domnule, eu sunt licenţiat în drept. Am desfăşurat activitate parlamentară 8 ani de zile, chiar dacă eu am luat licenţa în al şaptelea an de activitate parlamentară, mie trebuie să-mi recunoşti în mod automat calitatea de avocat". |
|
Domnul Marian Sârbu: (din sală) Atunci, care este problema? |
|
Eu cred că varianta cea mai bună, domnule preşedinte, şi cu aceasta trec în sală, varianta cea mai bună în prima propunere este că "la cerere poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen" şi aşa mai departe, tot enunţul respectiv. Deci, adăugarea "la cerere poate fi primit cu scutire de examen". |
|
Da, am înţeles. Domnul deputat Naidin. Urmează domnul deputat Vilău. |
|
Noi am mai avut discuţii în decursul timpului despre acest subiect, dacă tot noi putem să creăm anumite privilegii. Şi n-aş fi intervenit dacă colegii jurişti nu ar fi intervenit şi ar fi lăsat pe alţii să sesizeze, sau să nu sesizeze, că poate aşa e colegial, despre ponderea şi despre impactul acestei probleme. Şi pentru că colegii jurişti au intervenit pledând pentru o formă sau alta, este vorba de lit.c), eu cred că cel mai indicat, fără supărare, dând la o parte numărul limitat, cât poate să fie, 20 de colegi poate au acest drept, este foarte puţin, dar pentru că problema a fost pusă şi târguită aici, eu cred că cel mai bine este să trecem mai departe eliminând lit.c) şi ascultând, evident, şi punctul de vedere al iniţiatorului. Pentru că aşa este normal, exercitarea unor drepturi trebuie făcută "fără discriminare" şi "cu bună-credinţă". Art.16 şi 54 din Constituţie. Vă mulţumesc. |
|
Domnul deputat Vilău. Urmează domnul deputat Buzatu. |
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Din păcate, noi astăzi am vorbit foarte mult în legătură cu posibilitatea de a intra în barou, despre modele de uniuni de barouri, de consilii. Realitatea de multe ori este mai dură şi aş putea spune chiar murdară. Sunt avocat pledant, nu am nici un fel de interes, nu am nici un fel de frustrare în această materie, dar, din păcate, s-a ajuns până acolo încât gradul de subiectivitate să fie atât de mare, încât prin diferite hotărâri ale barourilor judeţene s-au creat privilegii pentru cei din familie, pentru copii, pentru neveste şi aşa mai departe, transformând această chestiune nu într-o castă, pentru că, casta are ceva pozitiv, spun eu, în ea, nu trebuie să coborâm casta în ceva derizoriu, transformând această chestiune într-o afacere murdară, care se perpetuează prin relaţii obscure şi împotriva cărora, cu toată suţinerea anterioară ale colegilor mei, nu ai cui să te plângi. Caz concret: uniunea spune, nu are competenţă de a verifica în ce măsură hotărârea baroului a fost oportună sau nu. Din acest punct de vedere, când nu poţi să te plângi forului oarecum superior sau ierarhic, deşi nu există un raport de subordonare, când n-are cine să-ţi asculte dorinţa, de ce ai fost refuzat, cum ai fost refuzat, când, este adevărat, varianta pe care domnul Dejeu ne-o propune, de a te adresa instanţei, ar fi o măsură, dar eu cred că este foarte ciudat privit acel avocat care intră în barou prin hotărâre judecătorească, se creează animozităţi, se judecă cu colegii săi, cu conducerea baroului, se creează un lucru foarte urât. Şi, atunci, cred că ar fi cel mai bine să socotim că aceste condiţii sunt condiţii stabilite prin lege, şi dacă legea stabileşte că după 10 ani, în care ai obţinut o anumită funcţie, poţi să accezi într-o profesie, nimeni nu are ce să comenteze. Şi nu trebuie lăsată la subiectivitatea au fost situaţii chiar când doctori în drept nu au fost primiţi în barou din aceste raţiuni nu trebuie să lăsăm această calitate la discuţia sau nu a conducerii baroului. În al doilea rând, legat de litera c). Este o situaţie delicată şi care în mod cert ne pune într-o anumită lumină în opinia publică. Sunt membru al Comisiei pentru apărare şi mă gândeam dacă pot în mandatul viitor sau în acest mandat să solicit obţinerea gradului de general, pentru că am avut două mandate în această comisie? Mă întreb dacă colegii care au fost în Comisia pentru politică externă pot să vină cu o iniţiativă legislativă în care să spună că pot deveni de drept ambasadori ai României, dacă au ţinut sau au obţinut sau au fost timp de două sau trei mandate în Comisia pentru politică externă? Nu sunt de acord cu această formulă, cred că Parlamentul nu poate să fie o trambulină pentru a accede în profesia de avocat, care, de altfel, trebuie să fie liberalizată, nu trebuie să fie închisă, aşa cum am arătat în partea iniţială, cu atât mai mult cu cât formula pe care ne-o propune Comisia juridică, iar este ilară. Adică se creează un privilegiu pentru membrii Comisiei juridice. Aceasta înseamnă că toţi cei care fac parte din Biroul permanent, de exemplu, deşi sunt doctori în drept, nu pot să devină avocaţi, pentru că domniile lor nu fac parte din această Comisie juridică, şi putem intra într-o serie întreagă de speculaţii, dar pentru a nu mai încărca imaginea despre Parlamentul României cu o povară în plus, arătând că dorim să ne acordăm privilegii, mai ales că în comisie nu se intră în funcţie de specialitate, nu se cere o comisie prealabilă, putem asista la o emigrare a foarte multor parlamentari înspre Comisia juridică şi aşa mai departe, mai ales că nu este stabilită data când poţi să obţii acest drept, când trebuie să fii calificat. În concluzie, domnule preşedinte, susţin formula în care la cerere poate să fie primit cu scutire de examen în profesie şi formula prin care să eliminăm lit. c) din textul acestei legi. Mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. Domnul deputat Buzatu. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Eu cred că majoritatea colegilor noştri sunt extrem de derutaţi în acest moment, datorită noianului de argumente veritabile şi false, care au fost aduse în faţa domniilor lor de către diverşi membri ai Camerei Deputaţilor, respectiv ai comisiei care a elaborat acest raport. Domnule preşedinte, Eu aş ruga pe colegii noştri să asulte pe domnii avocaţi cu foarte mare atenţie, pentru calitatea profesională a argumentelor lor. Dar să nu-i asculte deloc când este vorba de a se pronunţa dacă să permită sau să nu permită accesul în cadrul profesiei, pentru că atunci, în mod subit, devin subiectivi şi doresc să închidă orice poartă pe care n-au închis-o atunci când am făcut Legea avocaţilor, şi domniile lor nu au intrat toţi cu examene şi după practici nu ştiu unde făcute, ci au intrat ulterior. Uită, însă, acum acel prim moment, momentul iniţial, care le-a dat posibilitatea să se închidă extrem de bine, ridicând metereze cu care să se apere împotriva acelora pe care-i consideră astăzi neaveniţi. Eu, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, nu sunt absolvent al Facultăţii de Drept, deci nu sunt avocat şi mulţumesc Domnului pentru aceasta! Cred eu că sursa acestei derute este faptul că foarte mulţi sunt tentaţi să considere că dreptul pe care vrem să-l acordăm acelor colegi ai noştri care au avut calitatea de deputat sau senator timp de două legislaturi, este un drept arbitrar. După părerea mea, sursa acestui drept nu este arbitrariu, voinţa noastră, ci este recunoaşterea importanţei activităţii legislative, atât în planul legilor ca atare, al elaborării legilor ca atare, cât şi în planul unei perfecţionări profesionale. Eu pot să aduc în faţa dumneavoastră şi eu cred că fiecare coleg avocat poate să aducă încă un coleg al dumnealui a cărui pregătire, să spunem noi, sau calitate profesională este mai slabă decât aceea a unui membru al Parlamentului care este absolvent al Facultăţii de Drept, dar care are o experienţă extrem de bună în cadrul acestor comisii. După părerea mea, propunerea acceptabilă este propunerea domnului deputat Sârbu, de a acorda acest drept absolvenţilor Facultăţii de Drept care au îndeplinit funcţia de membru al unei comisii timp de două legislaturi, şi prin acordarea acestui drept noi dăm o notă activităţii noastre parlamentare. Dacă vom da un vot pozitiv, înseamnă că noi înşine ne apreciem şi credem că este foarte importantă activitatea pe care o desfăşurăm. Dacă, însă, vom da o notă negativă, un vot de respingere a acestei propuneri, înseamnă că nu mai avem dreptul să învinovăţim pe nimeni că promovează o imagine falsă asupra activităţii parlamentare. Vă mulţumesc foarte mult. |
|
Domnul deputat Oltean, urmează domnul deputat Leonăchescu şi ultimul înscris pe listă, domnul deputat Kovács, după care o să dau cuvântul iniţiatorului, respectiv comisiilor. Domnule deputat Stănescu, mai sunteţi şi dumneavoastră înscris. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Voi încerca să fiu extrem de scurt în revenirea la microfon, pentru că aici s-au prezentat extrem de multe argumente şi pro şi contra, faţă de amendamentele propuse. Aş vrea, însă, să precizez că eliminarea acestui cuvânt de "poate" nu ar face decât să creeze sau să elimine orice fel de abuz la nivelul barourilor. Acea comparaţie pe care domnul preşedinte Popescu, preşedinte al Comisiei juridice, a făcut-o între candidatul la funcţia de avocat şi candidatul la meseria de strungar, într-o societate comercială, mi se pare absolut tendenţioasă şi de neluat în seamă. În ce priveşte punctul c), aş vrea, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, să aveţi în vedere că prin Legea nr. 92/1992, legea de organizare judecătorească, calitatea de parlamentar a celui care are studii juridice, este asimilată cu calitatea de magistrat, adică de procuror şi de judecător. Acest drept câştigat, zic eu, vine şi pledează în mod cert pentru menţinerea acestui amendament în formula propusă, deci cu eliminarea ultimei părţi, şi anume aceea că: "a făcut parte din Comisia juridică". De aceea, domnule preşedinte, cred că articolul şi propunerea care a fost făcută, de amendare a acestui text de către mine, merită a fi supusă atenţiei şi votată de către plenul Camerei Deputaţilor. |
|
Am înţeles. Domnul deputat Leonăchescu, urmează domnul deputat Kovács şi pe urmă domnul deputat Stănescu. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Problema pusă în discuţie are aspecte teoretice nebănuite, dar şi foarte multe exemplificări practice. Noi am ajuns în Parlament ca oameni politici, expresie a dorinţei unui anume segment al electoratului. Deci, noi pe această filieră evoluăm şi avem atestarea, prin alegerea calităţii de om politic, cu diverese profesii. Pe de altă parte, este o altă filieră care ne acordă un anume statut de profesionişti: ingineri, avocaţi, economişti, tot ce vreţi, cu testele de rigoare, cu atestatele de capacitate, cu verificările periodice, cu perfecţionările dispuse într-un sistem bine determinat, pe fiecare sector de activitate. Eu nu cred că putem confunda şi amesteca aceste două calităţi. Eu nu cred că, de exemplu, Comisia pentru industrie din Parlament poate să acorde titluri de inginer. Eu nu cred că un inspector care a fost activist de partid şi a intrat în Ministerul Educaţiei Naţionale şi a inspectat nişte şcoli, poate ulterior, cum din păcate s-a şi întâmplat, să predea istoria poporului român. Şi am văzut ce fel de istorie se predă. Nu ar trebui să amestecăm aceste calităţi, fiindcă evoluţiile pe cele două filiere sunt complet şi bine puse la punct, perfect definite. Nu cred că putem să creăm avantaje discret din existenţa noastră temporară în diverse comisii. Eu nu-mi permit să spun că toţi membrii Comisiei pentru învăţământ, de exemplu, sunt buni de cadre didactice! |
|
Domnul Marian Sârbu (din sală): Ar trebui să stea aici să lucreze! Aceasta este problema! |
|
Vă rog frumos, păstraţi liniştea, lăsaţi-i pe cei care doresc să vorbească să-şi expună punctele de vedere. Vă rog să continuaţi. |
|
Deci există aceste două filiere paralele. N-ar trebui să le amestecăm, repet, fiindcă obţinem rezultate poate nedorite, poate catastrofale şi am verificat ce obţinem în urma unor asemenea confuzii de calităţi. Vă mulţumesc. |
|
Domnul deputat Kovács, se pregăteşte domnul deputat Stănescu. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Sunt unul dintre avocaţii care fac parte din Comisia pentru administraţie publică. Chiar mă gândeam, vizavi de colegii mei, noi, de exemplu, am putea să fim numiţi direct prefecţi, pentru că aceasta este o funcţie în care se numeşte şi, mă rog, chiar ne gândim în mod serios să facem o propunere legislativă în acest sens. Dar, lăsând gluma la o parte, mie mi se pare că norma juridică care este în vigoare deja şi care, de fapt, celor licenţiaţi în drept le recunoaşte perioada în care îşi exercită mandatul ca vechime în profesiune, mie mi se pare mai mult decât suficient şi nu am înţeles efectiv Comisia juridică, de ce a mai adăugat acea literă c), care de fapt aceea este cea care a suscitat toate discuţiile de acum. Haideţi, în mod cinstit, mă rog, eu nu vreau să mă laud, eu sunt printre cei care cu mulţi ani în urmă nu numai că am dat examenul pentru avocatură, am şi luat examenul, dar de ce să exagerăm şi de ce să nu recunoaştem în mod corect? Oricât de respectată este instituţia Parlamentului, deci legislativul, orice activitate în orice comisie am desfăşura-o sau în Biroul permanent, totuşi, nu este acea meserie, exercitarea meseriei, cum se exprima cineva dintre antevorbitorii mei. Nu se compară activitatea de zi cu zi pe sălile tribunalului, fie în poziţie de judecător, de procuror sau de avocat, cu activitatea desfăşurată în legislativ. Părerea mea este: haideţi să ne mulţumim cu norma juridică care deja există şi care recunoaşte perioada exercitării mandatului ca vechime juridică şi să nu exagerăm cu acest aspect pentru că, intrând în acest domeniu, riscăm să aplicăm acel principiu deloc corect că cine împarte parte îşi face şi nu este corect. Părerea mea este că acea literă c) trebuie eliminată, iar în ceea ce priveşte formularea că: "poate fi primit în barou" mie mi se pare absolut firească, aşa este peste tot în lume. Deci, nu cred că trebuie să purtăm atâtea discuţii şi să devenim neprincipiali faţă de noi înşine. Vă mulţumesc. |
|
Domnul deputat Stănescu, urmează domnul deputat Sârbu Marian. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Dacă urmărim cu puţin mai multă atenţie propunerile de modificare, se desprinde următoarea concluzie: la acest atât de controversat articol sunt două condiţii care trebuie să fie îndeplinite de cei care doresc să exercite profesia de avocat. Prima este condiţia legată de faptul că trebuie să fie un absolvent al Facultăţii de Drept, deci să fie licenţiat în drept. A doua condiţie se referă la faptul ca, anterior momentului în care solicită intrarea în corpul de avocaţi, să fi profesat o anumită perioadă de timp, unde propunerea este de 10 ani, într-o altă funcţie, într-o altă muncă juridică, să fi fost fie judecător, să fi fost fie notar, să fi fost fie procuror, consilier juridic sau jurisconsult. Deci, se desprinde ideea că aceste două condiţii trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ. În atare situaţie, eu vă solicit dumneavoastră să acceptaţi propunerile care s-au făcut anterior, în sensul că ultimul alineat de la acest articol, unde se prevede că: "Persoana care a avut calitatea de deputat sau de senator o perioadă de două mandate şi a făcut parte dintr-o comisie juridică a Parlamentului României...", această prevedere să fie eliminată. Iar acţiunea este cât se poate de clară! Există foarte multe persoane care au absolvit Facultatea de Drept. Din diverse motive, mai mult sau mai puţin obiective, după absolvirea facultăţii respective persoana în cauză s-a ocupat de cu totul şi cu totul altceva, deci nu a profesat niciodată, nici ca judecător, nici ca procuror, nici consilier juridic, nici notar, nici jurisconsult şi aşa mai departe. Anumite calităţi ale persoanei respective, atât de pregătire, cât şi calităţi morale, i-au permis ca la un moment dat să acceadă în viaţa politică şi să obţină două mandate, două legislaturi în Parlamentul României. Această situaţie, însă, eu consider că nu îi dă dreptul persoanei respective ca, pe baza unei calităţi politice pe care a avut-o, în mod de necontestat, datorită unor calităţi pe care le deţine persoana respectivă, să poată să intre direct într-un corp profesional cum este corpul avocaţilor şi cum este şi corpul magistraţilor. Eu cred că aceste argumente sunt suficiente ca să vă convingă pe dumneavoastră că în momentul în care am vota această propunere legislativă, am da dovadă de foarte mult subiectivism şi nu am rezolva în mod corect şi am crea o discriminare pentru alte categorii şi s-ar putea extinde această chestiune şi la alte categorii profesionale. În legătură cu propunerea, în sensul ca textul respectiv să conţină sintagma "la cerere poate fi primit" eu vreau să vă spun că mi se pare cât se poate de corectă această propunere şi este bine să o votăm în acest sens. Şi iată de ce: s-au făcut foarte multe discuţii. Vreau să vă spun că eu profesez de 24 de ani în această meserie... Este o deosebire: acelea erau legile atunci; în momentul în care se termina facultatea, dacă doreai să devii judecător sau procuror, erai selectat cu un an de zile înaintea examenului de licenţă, se făcea o verificare de către Parchet sau de către Ministerul de Justiţie şi la momentul repartiţiei erai ales pentru această funcţie, existând opţiunea, în funcţie de medie, să accepţi funcţia de jurisconsult sau de avocat sau de notar. Vreau să vă spun următoarea chestiune: nu putem să ridicăm dreptul baroului de avocaţi, ca şi al Uniunii Avocaţilor, de a se pronunţa asupra unei persoane, în momentul în care aceasta solicită intrarea în avocatură. Într-adevăr, are vechimea de 10 ani de zile, deci provine din altă muncă juridică, este absolvent, bineînţeles, al Facultăţii de Drept, dar pot să intervină şi anumite probleme care sunt legate de persoana respectivă, deci are pregătire, are muncă juridică. Dumneavoastră acceptaţi, de exemplu, ideea că de drept i se asigură intrarea în avocatură în momentul în care îndeplineşte aceste două condiţii: absolvent şi muncă juridică 10 ani de zile. Să luăm exemplul celor doi procurori de la Craiova. Cunoaşteţi cazul, nu intru în detalii. |
|
Domnul Marian Sârbu (din sală): Ce legătură are?! |
|
Dacă mă ascultaţi, o să vedeţi, domnule deputat! |
|
Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei): Are! |
|
Vă rog, păstraţi liniştea în sală! Domnule deputat Popescu, vă rog frumos! |
|
Domnule Popescu, vă rog, vă spun care este legătura! |
|
Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei): Ce motivaţi, domnule? Dezordine?! |
|
Vă rog frumos! Domnule deputat Popescu, nu v-am dat cuvântul! Vă rog frumos să vă stăpâniţi şi să cereţi cuvântul! Vă rog frumos, domnule deputat Popescu, dacă doriţi să luaţi cuvântul, luaţi cuvântul în mod civilizat, atunci când vi se dă! |
|
Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei): Toată ziua întrerupeţi...! |
|
Vă rog, păstraţi-vă calmul! Domnule deputat Popescu, vă rog frumos! |
|
Domnule Popescu, vă rog respectuos să-mi permiteţi să-mi continuu... |
|
Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei): Toată ziua întrerupeţi...! |
|
Linişte, vă rog, domnule deputat Popescu! |
|
Domnule deputat Buzatu, vă rog respectuos! Uitaţi, domnul Ciumara nu poate să mai citească "Sportul popular" şi alte chestii...! Numai două secunde şi termin ... |
|
Domnule deputat Popescu, vă rog să-l lăsaţi să citească pe domnul deputat Ciumara! |
|
Două secunde, vă rog! Exact aşa se pune problema, îndeplineşte cele două condiţii, dar el nu are o conduită morală. Şi v-am dat exemplul cu cei doi procurori. Nu ştiu dacă au 10 ani vechime, dar teoretic se poate discuta. Sunt scoşi din corpul magistraţilor pentru abaterile cunoscute. În această situaţie, absolvent al Facultăţii de Drept, are 10 ani vechime, să spunem, în munca de procuror, este dat afară sau scos, mă rog, indiferent că-şi dă demisia sau este obligat să-şi dea demisia, face cerere şi intră în corpul avocaţilor. Domnilor, corpul magistraţilor şi corpul avocaţilor, pe acest aspect, al meseriilor juridice, sunt două corpuri de elită. Adică, ar trebui să fie două corpuri de elită! Deci, în momentul în care noi dăm de drept, pentru că se îndeplinesc cele două condiţii cumulative, dar nu ţinem cont şi de alte condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoana respectivă, sigur că se ajunge la situaţia în care, atât în corpul magistraţilor, cât şi în corpul avocaţilor, să ajungă anumite persoane care nu îndeplinesc şi alte calităţi care să ridice prestigiul profesiei respective şi căutăm şi vom menţine în continuare acea amestecătură care există la ora actuală, şi nu vom putea să punem capăt unor discuţii care sunt legate, atât de corectitudinea profesională şi de probitatea morală a unor judecători şi procurori, de asemenea, şi în cazul avocaţilor. Şi ultima chestiune: s-a spus mai devreme că nu există o cenzură din partea Uniunii Avocaţilor. Nu este adevărat! În momentul în care baroul, care este solicitat, primeşte o solicitare din partea unei persoane care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a intra în avocatură, baroul se pronunţă pro sau contra. De asemenea, în situaţia în care dă un răspuns nefavorabil, persoana respectivă are dreptul, conform Statutului avocaţilor, să se adreseze Uniunii Avocaţilor, care poate să ia o decizie contrară. La fel, şi în situaţii în care se dau avize favorabile există posibilitatea ca Uniunea Avocaţilor să analizeze şi să valideze această chestiune. Deci, vă rog să mă credeţi că nu se urmăreşte de către cei care suntem avocaţi de ani de zile, nu dorim o restrângere a pătrunderii în corpul avocaţilor a altor colegi de-ai noştri, dar trebuie să ţinem cu tot dinadinsul ca atât corpul avocaţilor, cât şi corpul magistraţilor să fie formate din persoane care să aibă, în primul rând, în afară de pregătirea profesională, trebuie să aibă o conduită morală ireproşabilă, pentru că numai într-o astfel de situaţie justiţia şi întregul aparat din justiţie va putea să se bucure de respectul care trebuie să i se acorde acestei autorităţi atât de importante. Vă mulţumesc pentru înţelegere. |
|
Vă mulţumesc. Domnul deputat Marian Sârbu. |
|
Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei): Acum o să fac şi eu aşa! |
|
Am o rugăminte. Domnule deputat Popescu, am o rugăminte: păstraţi-vă calmul! Vă rog, domnule deputat Sârbu. Vă rog, poftiţi la microfon. |
|
Domnule preşedinte, Vă rog frumos. Poate este nevoie de un medic, domnule, să aducem aici pentru că s-au încins spiritele... |
|
Vă rog frumos, fără aprecieri! |
|
Eu vreau mai întâi să precizez faptul că este jignitor ce s-a spus la un moment dat aici de unul dintre colegii noştri, asimilând posibilitatea unui jurist, ideea de a fi jurist cu un beţivan care abia-şi trage geanta după el. Este o jignire a breslei acestor jurişti, pe care aţi mai jignit-o o dată, stimaţi colegi avocaţi, atunci când din interese clare, evidente, de a nu permite juriştilor să intre în casta dumneavoastră, aţi respins fără nici un fel de motivaţie legea care le dădea acest drept, acum câteva luni de zile. Fără nici un fel de motivaţie! Astăzi repetaţi aceeaşi pledoarie lipsită de orice fel de conţinut! Şi vreau să vă spun că aceste asimilări cu strungari şi cu alte profesii sunt de-a dreptul rizibile! Parlamentul României nu este o fabrică în care se produc diferite piese, în care se sudează şi aşa mai departe. Parlamentul României este legislativ, conform Constituţiei, iar legislativul este o activitate de natură juridică, domnule preşedinte şi domnule Popescu. Cei care suntem aici am venit să facem legi, să avem o activitate de natură juridică. Orice fel de, eu ştiu, pledoarie în alt sens este lipsită de orice fel de sens. În al doilea rând, vreau să vă spun că, atâta timp cât noi considerăm că un avocat poate să fie în acelaşi timp parlamentar, ca şi un profesor, de altfel, şi considerăm că un parlamentar care stă 8 ani în Parlament şi face legi, nu poate să fie avocat, coborând nivelul Parlamentului mai jos decât al unei societăţi pe acţiuni, care fabrică strunguri sau mai ştiu eu ce, domnule Popescu!, este jignitor, este ruşinos pentru că, prin felul în care abordaţi această problemă, din interese, repet, de castă... Dacă vreţi să ştiţi, aceste modalităţi şi ştiţi foarte bine acest lucru! aceste modalităţi, aceste diferite bariere care se pun în calea celor care vor să acceseze la această profesie, nu creează decât corupţie. Vă lăudaţi de atâta timp că vă luptaţi împotriva corupţiei! Eliminaţi barierele şi veţi avea mai puţină corupţie! Asta faceţi! Introduceţi tot timpul bariere! Introduceţi tot timpul examene de-a dreptul inutile! Pentru ce a mai făcut un om şi facultate, pentru ce stă şi lucrează timp de 8 ani în Parlament? Ca să facă legi, nu piese şi strunguri! Este de-a dreptul jignitor şi cred că ar trebui să ne punem problema că nu faptul că refuzând o astfel de posibilitate înseamnă prin aceasta că noi coborâm imaginea Parlamentului, ci dimpotrivă! Parlamentul României, vă repet, şi cu aceasta am încheiat, este legislativ! Prin natura sa este un for juridic, în care juriştii ar trebui să fie trataţi cu prestigiul pe care ar trebui să-l aibe! Vă mulţumesc. |
|
S-au mai înscris la cuvânt... Vă rog foarte mult, dacă aveţi discuţii personale, ţineţi-le, dar nu în plenul Camerei Deputaţilor, ci pe culoare. Mai sunt înscrişi domnii deputaţi Ţurlea şi Baciu. Având în vedere că am ajuns la ora 13,00, facem pauză, ne revedem la ora 14,00, pentru a continua cu cei doi înscrişi la cuvânt. Sper că, totuşi, fiind 20 de colegi care au avut ceva de spus, s-a spus cam tot ce era de spus şi va rămâne ca iniţitorul, împreună cu reprezentanţii comisiei să ne propună soluţiile pe care să le supunem spre aprobare. Luăm pauză. |
| După pauză. |
|
Rog liderii grupurilor parlamentare să dispună măsurile corespunzătoare pentru venitul în sală al colegilor! Şi o să rog Departamentul tehnic să pregătească şi documentele pentru un eventual apel nominal! Rog al doilea secretar de şedinţă să vină în sală! Şi rog să verificăm cvorumul, să vedem dacă putem începe lucrările! Mai sunt înscrişi la cuvânt domnii deputaţi Ţurlea şi Baciu, care, ambii, sunt în sală. Domnule deputat Ţurlea, continuăm dezbaterile. Aveţi cuvântul! |
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Stând cuminte în banca mea, aşa cum fac de obicei (rumoare, râsete ale deputaţilor din majoritate ), am văzut cu stupefacţie o scenă incredibilă, la sfârşitul orelor de dimineaţă. Printre altele, distinşii noştri jurişti au ţipat unii la alţii, cum nu s-a mai ţipat vreodată la acest microfon, unul dintre ei, aşa cum obişnuieşte, la fel cum făcea şi Hurşciov, bătea cu înverşunare în pupitru, s-a chemat chiar şi doctorul... Evident că este o îndrăzneală din partea mea, după asemenea scene ilustre, să mai vin la tribună. Vreau, însă, să vă fac o propunere: dacă domniile voastre acceptaţi acea aberantă propunere, susţinută cu înverşunare de către unii din juriştii de la PDSR, am văzut eu, în special, atunci, vă propun (întrucât noi, măcar teoretic, suntem consideraţi egali în drepturi, toţi cei care facem parte din acest Parlament) ca toţi cei 83 de profesori din Camera Deputaţilor, automat, să fie declaraţi "profesori universitari doctori". Este normal să acceptaţi această propunere, dacă o acceptaţi şi pe cealaltă, amândouă sunt la fel de aberante! |
|
Vă mulţumesc. Domnul deputat Baciu. |
|
Domnule preşedinte, Onoraţi colegi, Pe mine nu m-a speriat faptul că juriştii răcnesc unii la alţii, pentru că problema este extrem de importantă, nu numai pentru jurişti, ci, aş spune, şi pentru ţară şi este firesc ca în aceste chestiuni foarte importante să existe deosebiri de păreri. Daţi-mi voie să mă refer la problema în cauză, adică, aşa cum am înţeles eu, la art. 9. Nu a fost votat nimic din el, deci, discutăm despre art. 9 în totalitatea lui. Cineva dintre antevorbitori, nu mai ţin exact minte cine, se pare că din partea aceasta, acuza textul propus de comisie că pune prea multe bariere, iar că barierele înseamnă totdeauna corupţie. Condiţiile, în general, puse în faţa cuiva, pentru a accede undeva, înseamnă corupţie ş.a.m.d. Vreau să vă spun cu toată sinceritatea că nu este adevărat. Sigur, nu în totalitate. Există şi situaţii în care barierele înseamnă corupţie, pentru că cei care măsoară barierele pot să pretindă şi să obţină ceva. Dar eu stau şi vă întreb: dacă desfiinţăm orice barieră, desfiinţăm orice corupţie şi câştigăm, să spunem aşa, puritate şi moralitate în ţara asta a noastră? Şi eu spun, mai departe, şi vă întreb pe dumneavoastră: există vreo instituţie, vreo profesie în această ţară a noastră şi în orice ţară, în care să nu existe nişte norme, în care să nu existe nişte valori după care să funcţioneze această instituţie şi această profesiune, în cazul nostru, este vorba de profesiunea numită avocat? Orice profesiune are nişte standarde, are nişte norme, nişte valori. Aşadar, are nişte bariere, are şi nişte condiţii pentru a accede în profesiunea respectivă. Şi aşa textul este foarte permisiv, o să revin la el imediat. Dar, aici, s-a vorbit la un moment dat de învăţământ, tot timpul s-a invocat învăţământul. Daţi-mi voie să invoc şi eu învăţământul şi vă întreb pe dumneavoastră următorul lucru: cineva, oricine, absolveşte o facultate deci, absolveşte un curs de învăţământ superior, el este automat numit sau poate fi numit profesor universitar imediat? Potenţial, orice absolvent de învăţământ superior poate fi profesor universitar. Potenţial, virtual. Dar pentru a ajunge la acea demnitate, el trebuie să treacă printr-o mulţime de condiţii, bariere, standarde. Şi nimeni, onoraţi colegi, nimeni nu critică aceste bariere, aceste standarde, pe care învăţământul superior, instituţia numită universitate le pune în faţa celui care vrea să intre acolo! Pentru că sunt raţionale, pentru că aceste bariere, aceste condiţii contribuie la funcţionarea raţională a acelei instituţii şi nimeni nu critică tagma numită profesori universitari, pentru că această tagmă are nişte condiţii pentru a accede la ea. Şi, atunci, eu stau şi vă întreb în continuarea acestei argumentaţii: de ce să criticăm noi Baroul şi Uniunea naţională a avocaţilor, că vin şi ele cu nişte bariere? Foarte timide, de altfel. Pentru că eu vreau să vă spun că articolul acesta nr. 14 pct. 9 alin. 2 este foarte permisiv. El spune că poate fi primit fără examen. Eu ce vreau să susţin, de fapt, ca să nu plec de aici fără să înţelegem ceva? În stânga, este varianta iniţiatorului; în dreapta, este varianta comisiei. Inţiatorul spune aşa: "La cerere, va fi primit în profesie cu scutire de examen cutare şi cutare". Varianta comisiei spune: "poate fi primit în profesie, cu scutire de examen." Şi, atunci, vă rog să reţineţi următorul lucru: dacă noi acceptăm varianta din stânga: "la cerere, va fi primit", înseamnă că noi obligăm această profesie, obligăm barourile, aceste instituţii, de ce să nu recunoaştem, cei care apără cel mai bine sau ar trebui să apere cel mai bine sau sunt destinaţi să apere drepturile fundamentale ale individului, să primească pe oricine. Din ăştia, care spune aici: cutare, cutare, cutare. Mult mai raţional este "poate fi primit în profesie". Că, dacă acceptăm expresia "poate fi primit în profesie", aceasta înseamnă că dăm un cuvânt de spus şi barourilor. Şi e firesc să dăm un cuvânt de spus şi barourilor, şi Uniunii avocaţilor, pentru că este profesia lor şi este raţional şi este firesc ca cei care sunt într-o profesie să poată să aibă un cuvânt de spus în profesia lor: să pună nişte condiţii, să pună nişte bariere, dacă doriţi dumneavoastră să le spunem aşa, ş.a.m.d. Şi, ca să nu se spună că sunt conservator, iată, sunt de acord cu lit. c) a acestui articol: "Deputatul sau senatorul licenţiat al unei facultăţi de drept, care a îndeplinit această funcţie cel puţin 2 mandate." Punct! Să tăiem: "şi a făcut parte dintr-o comisie juridică", pentru că aşa cum spunea cineva din partea aceasta, un jurist care stă 8 ani aici, chiar dacă nu este într-o comisie juridică, merită după aceea (şi când spun "merită", nu este ca un fel de răsplată, ca un bacşiş,) ci vreau să spun că este capabil să facă şi avocatura după aceasta. Aşadar, sunt pentru "poate fi primit", în mod necondiţionat, deci, pentru art. 14 în varianta comisiei, cu tăierea sintagmei "şi a făcut parte dintr-o comisie juridică", la lit. c). Mi se pare cea mai raţională poziţie. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. S-au degajat din discuţiile de până acum două seturi de probleme. Primul, la preambul. E vorba de "va fi primit" sau "poate fi primit", deci, sunt cele două variante. Iar la lit. c) sunt două seturi de propuneri: un set de propuneri de eliminare, cu argumentele respective; al doilea set de păstrare, dar cu eliminarea ultimei părţi la lit. c). La lit. a) şi b) nu s-au făcut nici un fel de amendamente, de asemenea, nici la lit. d). Rog comisia să vină să-şi susţină punctul de vedere. După toate luările de cuvânt, o să vă rog să vă spuneţi punctul de vedere pe cele două seturi de probleme. |
|
În această pauză, în Comisia juridică, s-a discutat cu iniţiatorul şi cu Uniunea avocaţilor şi, în urma acestor discuţii, s-a stabilit ca, la primul punct, textul să sune astfel: "La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen." Iar, în ce priveşte a doua problemă, pct. c) să fie reformulat în felul următor: "Absolvenţii unei facultăţi de drept care au avut calitatea de deputat sau senator, membru al unei comisii permanente în cursul a cel puţin 2 legislaturi." |
|
Oricum, aici există cererea de eliminare, care va fi supusă prima. Deci, luăm, la nr. crt. 10, preambulul. Care este cel propus de comisie. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă, dacă sunt? 1 vot împotrivă. Adoptat. Lit. a) şi b), la care nu au fost amendamente. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? 2 abţineri. Adoptat cu majoritate de voturi. La lit. c), supun întâi spre aprobare eliminarea, care a fost propusă de o serie de colegi deputaţi şi pentru care am propunerea şi în scris. Voturi pentru eliminare? Vă rog, ţineţi mâinile sus, ca să putem număra! Este o mare majoritate. Vă mulţumesc. Voturi împotriva eliminării? Ca să putem să le numărăm. 6 voturi împotrivă. Abţineri? 9 abţineri. A fost eliminată lit. c). Lit. d). Aveţi, din partea comisiei, o completare? |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Comisia propune eliminarea lit. d). Ea, când a fost discutată, nu avusese loc Congresul Uniunii avocaţilor şi acest text este cuprins în Statutul profesiei de avocat. Deci, nu mai este necesar şi propunem eliminarea lui. |
|
Iniţiatorul, înţeleg că nu are nimic împotrivă. Vă supun spre aprobare eliminarea lit. d). Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. Deci, a fost eliminat. Vă supun spre aprobare, la nr. crt. 10, art. 14 alin. 2, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Cu 1 vot împotrivă, nici o abţinere, a fost adoptat. Nr. crt. 11, textul iniţiatorului la pct. 10. Nu sunt intervenţii. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 12, pct. 11. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 13, textul iniţiatorului la pct. 12. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 14, pct. 13, textul iniţiatorului. Nu sunt intervenţii. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 15, pct. 14, textul iniţiatorului. Nu sunt intervenţii. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 16, referitor la pct. 15. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 17, referitor la pct. 16. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 18, textul iniţiatorului. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 19, referitor la pct. 18, textul iniţiatorului. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 20, referitor la pct. 19, textul iniţiatorului. Nu sunt intervenţii. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 21, pct. 20. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 22, text nou al comisiei. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 23, text nou al comisiei. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 24, referitor la pct. 21. Intervenţii? Nu sunt. Voturi împotrivă? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 25, referitor la pct. 22, textul iniţiatorului. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 26, textul iniţiatorului de la pct. 23. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 27, textul iniţiatorului la pct. 24 de la art.I. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Onoraţi colegi, Vă voi supune acum spre aprobare art. I, în ansamblul său. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. În continuare, la nr. crt. 28, art. II, intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 29, comisia propune eliminarea art. III. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. La nr. crt. 30, este vorba de art. IV, care va fi, probabil, renumerotat. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Onoraţi colegi, La nr. crt. 31, îi dau cuvântul iniţiatorului. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat! Domnule deputat Gaspar, o să vă rog să fiţi atent şi dumneavoastră! |
|
Domnul Flavius Baias: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Îndrăznesc să vă spun atenţiei o chestiune de tehnică. Este vorba de faptul că aş propune ca art. V să sune oarecum după cum urmează: "Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat se va republica şi aici ar interveni propunerea în termen de 30 sau de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial, dându-se textelor o nouă renumerotare." Am constatat că, uneori, republicarea actelor normative, dispusă prin asemenea norme finale, întârzie foarte mult şi poate nu este rău să se fixeze chiar prin actul normativ un termen în care să se facă republicarea. Vă mulţumesc. Membrii Comisiei juridice, aflaţi în lojă: De acord! |
|
Domnul deputat Acsinte Gaspar. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Să satisfacem dorinţa reprezentantului Ministerului Justiţiei, totuşi, textul ar trebui să aibă următoarea redactare, art. V:" Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României Partea I în termen de 60 de zile sau cât aţi spus dându-se textelor o nouă numerotare." |
|
Iniţiatorul e de acord. Comisia e de acord, numai că doreşte un termen de 30 zile. Deci, cu singura precizare că o să rămână 30 de zile în loc de 60 de zile, vă supun spre aprobare textul, aşa cum a fost formulat de domnul deputat Acsinte Gaspar. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Evident, numerele art. IV şi V vor fi oricum renumerotate în prezenta lege, pentru că a dispărut nr. III. Cu aceasta, onoraţi colegi, aş dori ca votul final pentru această lege, care este o lege organică, să îl dăm marţea viitoare, la ora 11,30. Şi o să rog grupurile parlamentare să ia măsurile respective, astăzi având un cvorum de lucru care nu ne permite să trecem şi la votarea, în ansamblu, a acestei legi, în momentul de faţă. Acum, revenim la proiectul de Lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. O să îl rog pe domnul vicepreşedinte Acsinte Gaspar să preia conducerea acestei şedinţe pentru această lege, având în vedere că dânsul a condus dezbaterile de până acum. |
|
Stimaţi colegi, Potrivit cutumei parlamentare, cel care începe conducerea dezbaterilor la un proiect de lege continuă finalizarea proiectului respectiv. Ca atare, am preluat conducerea şedinţei asupra proiectului de Lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. |
