Parliamentary debates

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Trecem la punctul următor.

Declaraţia domnului Adrian Năstase, primu-ministru al Guvernului României, cu privire la modificarea structurii şi componenţei Guvernului.

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

S-a cerut procedură, domnule preşedinte!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să luaţi loc. Nu v-am dat cuvântul.

Stimaţi colegi,

Vă rog, puţină linişte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Nu luăm loc, pentru că nu aţi numărat voturile. Este fals! Procedură! Părăsim sala!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Bolcaş, vă rog foarte mult să luaţi loc.

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Este o chestiune de procedură, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Vă rog să îmi daţi cuvântul pe procedură.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ce problemă aveţi? Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este un lucru foarte simplu: am dreptul, procedural, în calitate de lider de grup parlamentar, să contest numărarea votului.

Vă rugăm să dispuneţi repetarea. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vreau să vă spun că numărarea voturilor a fost corectă, domnule Bolcaş.

(Vociferări şi proteste din partea Grupurilor parlamentare ale PRM.)

Este adevărat şi aveţi perfectă dreptate: ieşind trei-patru colegi de la dumneavoastră, nu sunt 111 împotrivă, ci 99.

Îl rog pe domnul lider de grup Bolcaş să numere membrii din grupurile PRM. Sunteţi 66. Vă rog să număraţi.

Vă rog să poftiţi aici, lângă mine, pentru a număra grupurile PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Nu aş vrea ca din solemnitatea votului să facem o discuţie care nu este demnă de Parlamentul României.

Eu am formulat o cerere procedurală. În aceste condiţii de contestare a votului, domniile voastre, în afară de lămuririle pe care ni le daţi cu titlu particular, aveţi obligaţia să repuneţi la vot. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Încă odată.

Voturi împotrivă?

Voci din partea Grupurilor parlamentare ale PRM:

De ce nu număraţi voturile?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Daţi-mi voie să fac propunerea cum doresc eu, nu vă supăraţi.

Sunt 110 voturi împotrivă.

Voci din sală:

Deci nu sunt 99!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu eu am numărat, ci domnul Păcuraru.

Stimaţi colegi,

Colegul dumneavoastră de la Opoziţie a numărat voturile împotrivă şi din partea stângă şi din partea dreaptă. Este corect, domnule Păcuraru?

Sunt 110 voturi împotrivă.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

De trei ori aţi numărat, şi aţi spus trei cifre diferite.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Abţineri? O abţinere.

Voturi pentru? Vă rog să număraţi. 243 de voturi.

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Înainte de a da cuvântul primului ministru al României, domnul Adrian Năstase, pentru a prezenta declaraţia cu privire la modificarea structurii şi componenţei Guvernului, vă aduc la cunoştinţă că, în şedinţa comună a celor două Birouri permanente, s-a decis să mergem pe următoarea formulă în ceea ce priveşte timpii luărilor de cuvânt: Guvernul să aibă la dispoziţie o oră pentru prezentarea declaraţiei şi pentru răspunsuri, Grupurile social-democrate şi umaniste din Senat şi Camera Deputaţilor 40 de minute, Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare 18 minute, Grupurile parlamentare al Partidului Democrat 7 minute, Grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal 7 minute, Grupurile parlamentare ale Uniunii Democrate a Maghiarilor din România 7 minute, Grupul minorităţilor naţionale 3 minute, independenţii 2 minute.

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

O intervenţie de procedură, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, aveţi dreptul.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Aşa după cum suntem informaţi, şi noi, telefonic, de către colegi de-ai noştri, cunoscuţi şi alegători, Televiziunea Română a stat ce a stat, până când a intrat Guvernul în sală şi, din minut în minut, tot se anunţă că va fi transmisă şedinţa comună a Parlamentului. Noi ştim ce înseamnă asta, înseamnă discursul primului-ministru, cum a fost şi la moţiunea de cenzură, cum a fost şi la alte reuniri ale noastre.

În aceste condiţii, pentru că este vorba de un interes public, de un interes obştesc care priveşte toată ţara, rugăm factorii de decizie din conducerea Guvernului şi a PSD-ului, care au puterea să impună Televiziunii Române să-şi întrerupă programul, să transmită numai ce vorbeşte Guvernul, să mai dea o dovadă de generozitate şi să transmită şi ce vorbesc ceilalţi reprezentanţi din această sală, în speţă cele trei partide de opoziţie. Este dreptul nostru, pentru că altminteri nu vom crede în declaraţiile dumneavoastră de bună intenţie privind făurirea unui stat de drept şi implementarea democraţiei, atâta timp cât democraţia se opreşte la uşa opoziţiei. Numai cuvântul dumneavoastră există în această ţară. De aici începe dictatura!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a înţeles, domnule Vadim.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Vă rog mult, domnule preşedinte, sunteţi al doilea om în stat, vă rog impuneţi ca Televiziunea publică să rămână publică, nu o Televiziune cu circuit închis a Guvernului!

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule preşedinte, în primul rând, PSD nu poate face acest lucru, (Rumoare în Grupul parlamentar al PRM.) nu îl poate face nici preşedintele Senatului şi nici oricine altcineva. Este dreptul Televiziunii publice, care este independentă, să-şi stabilească programul.

Mai ales după cuvântul dumneavoastră, nici măcar nu putem să-i rugăm.

Doamna senator Norica Nicolai.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi noi ştim că Partidul Social Democrat nu poate face, însă ceea ce se poate face este să discutăm cu privire la timpii alocaţi dezbaterilor parlamentare. Suntem, totuşi, în prezenţa unei decizii politice importante, a unei remanieri şi a unui program politic, care cred că merită dezbatere în Parlament. Dumneavoastră, în Biroul permanent, aţi redus timpii alocaţi partidelor politice la 10 secunde de parlamentar, în aşa fel încât aţi reuşit să diminuaţi şi timpii acordaţi discursurilor opoziţiei.

Las la o parte faptul că nu veţi transmite şi că nu aveţi nici un interes să transmiteţi şi vocea opoziţiei spre populaţie, dar cred că, din respect pentru Parlament, va trebui să respectăm tradiţia parlamentară, inclusiv simetria de la învestitura acestui Guvern, când fiecărui parlamentar i s-au acordat 20 de secunde, aşa se face că şi Partidul Naţional Liberal, cred că şi Partidul Democrat ar beneficia de 14 minute la dezbatere şi, pe cale de consecinţă, toate partidele ar reuşi să-şi spună un punct de vedere asupra programului politic al acestui Guvern şi asupra persoanelor care-l compun.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimată colegă,

Doresc să vă informez, şi pe dumneavoastră, şi plenul celor două Camere, că Birourile permanente, în unanimitate, au aprobat aceşti timpi, asta pe de o parte, iar pe de altă parte se pare că uitaţi cam repede. În perioada 1996 - 2000, au fost luate patru hotărâri de modificare a structurii şi componenţei Guvernului. La toate cele patru, s-a mers pe formula cu 10 secunde. Deci sigur că nu convine.

Nu putem discuta acest subiect. Este o hotărâre a Birourilor permanente şi nu se supune aprobării. (Rumoare în partea dreaptă a sălii)

Permiteţi-mi să-l invit pe domnul prim-ministru să ia cuvântul.

Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Mă adresez Parlamentului pentru a supune spre aprobare modificarea structurii şi componenţei Guvernului, precum şi pentru a prezenta concepţia care a stat la baza restructurării Executivului. Recurgerea la această procedură reprezintă un act de responsabilitate din partea partidului de guvernământ.

Am dorit să efectuăm o restructurare amplă, care să asigure acţiuni rapide şi eficiente, în scopul aplicării, în continuare, în cele mai bune condiţii, a prevederilor programului de guvernare adoptat de Parlament în decembrie 2000 pentru grăbirea pregătirii aderării la Uniunea Europeană.

Bilanţul activităţii guvernamentale pe care vi l-am prezentat pe larg la începutul acestui an este bun. Îndeplinirea programului de guvernare se face cu fermitate, iar încrederea populaţiei în capacitatea noastră de a ne respecta angajamentele este stabilă, chiar dacă mai sunt unele neîmpliniri. Un lucru important pe care l-am realizat în aceşti doi ani şi jumătate de guvernare a fost câştigarea legitimităţii proiectului nostru de reformă politică, economică şi socială. Aşa se explică credibilitatea dobândită pe plan extern şi suportul cetăţenilor ţării, probând astfel că România se află pe drumul cel bun.

Guvernarea PSD 2001 - 2003 reprezintă o perioadă cu realizări certe în multe domenii. Rezultatele obţinute confirmă teza noastră conform căreia viziunea social-democrată de guvernare a ţării este cea mai potrivită pentru România în această etapă. Până în prezent, am reuşit să redresăm, în bună parte, situaţia economică, să aducem România acolo unde îi este locul său firesc şi să recuperăm mult din pierderile din perioada guvernării anterioare. Dar au rămas, în continuare, multe probleme de soluţionat. Le cunoaştem. Majoritatea acestora reprezintă aspecte cu determinare istorică, altele sunt datorate conjuncturilor şi noilor condiţii, pentru a căror soluţionare sunt necesare eforturi susţinute şi o perioadă mai lungă de timp. De altfel, concentrarea pe marile probleme ale societăţii româneşti, printr-o mai bună coordonare a procesului decizional, reprezintă unul dintre criteriile care au stat la baza modificării substanţiale a structurii guvernamentale.

Vă reamintim că, la sfârşitul anului 2000, Partidul Social Democrat s-a angajat în faţa Parlamentului că va realiza o guvernare mai bună. În acel moment, ţara se afla într-o situaţie de criză după o guvernare care a aplicat politica regresului economic programat. Erau profund afectate bazele dezvoltării economice, nivelul de trai şi credibilitatea ţării în relaţiile externe. Instituţiile financiare internaţionale, agenţiile de rating şi Comisia Europeană erau neîncrezătoare în capacitatea de reformare a economiei româneşti, erau dezamăgite de evoluţia social-economică a ţării în anii 1997 - 2000. Documentele din acea perioadă pot confirma aceste afirmaţii pe care le-am făcut. Într-o asemenea situaţie, am pus pe un plan prioritar redobândirea încrederii şi revigorarea relaţiilor politice externe, îndeosebi cu Uniunea Europeană şi instituţiile financiare internaţionale.

Am acţionat concomitent pentru a putea realiza principalele obiective de politică externă şi pentru a dobândi sprijin în susţinerea şi desfăşurarea procesului de reformă economică, în condiţii de suportabilitate socială. Aceasta explică modul în care am reuşit să asigurăm realizarea unor obiective de politică externă vitale pentru ţara noastră, începând cu recunoaşterea dreptului de liberă circulaţie în spaţiul Schengen şi continuând cu obţinerea unui calendar precis pentru ca ţara noastră să devină, din 2007, membru al Uniunii Europene, precum şi cu încheierea şi respectarea acordurilor cu organismele financiare internaţionale. Remarc în mod deosebit invitarea României de a deveni membru NATO, evident, şi cu sprijinul altor forţe politice.

Progresele economice şi sociale obţinute pe plan intern demonstrează realismul programului guvernamental. Reamintesc relansarea economică în ritmuri care au plasat România pe unul din primele locuri între ţările europene, consolidarea structurilor de proprietate privată, amplificarea unor mecanisme ale economiei de piaţă pe baza unei legislaţii armonizate cu cea comunitară, lansarea unui amplu program social, care asigură crearea de noi locuri de muncă şi diminuarea şomajului, programe de investiţii care susţin îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în mediul urban şi rural, inclusiv în domeniul locuinţelor, ridicarea gradului de protecţie a pensionarilor şi persoanelor cu venituri mici, îmbunătăţirea, pentru elevi, a condiţiilor din şcoli şi din familie. Sigur că aceste lucruri nu au putut să rezolve problemele foarte grave, foarte serioase privind nivelul de viaţă pentru foarte mulţi dintre români. În continuare va trebui să alocăm mai multe resurse şi să dăm mai multă atenţie acestor probleme.

Chestiunea tinerilor şi problemele lor ne-au preocupat permanent. Am pus în aplicare măsuri stimulative pornind de la atribuirea gratuită de active în zootehnie şi până la reducerea impozitelor pe salarii pentru cei care lucrează în sectorul tehnologiei informaţiei. Acum putem afirma cu convingere că am depăşit situaţiile critice care puteau exclude România din circuitul european şi internaţional. Mai mult, astăzi, ţara noastră, se bucură de un larg şi substanţial sprijin extern, fiind un partener credibil în procesele ample ale construcţiei Europei unite şi ale consolidării noii solidarităţi euroatlantice.

În momentul de faţă, este foarte greu, ar fi imposibil şi nici nu ar fi de dorit să încercăm o dezvoltare autarhică, o izolare a noastră în procese şi mecanisme proprii, originale, într-un moment în care întreaga Europă se schimbă şi ne îndreptăm, în mod categoric, spre un model nou, unificat al ţărilor din Europa. În acest context, doresc să reafirm că structura iniţială a Guvernului a fost bine aleasă în decembrie 2000. Am pornit la drum cu o formulă care s-a dovedit viabilă, care a răspuns condiţiilor existente atunci, când ţara era decuplată, practic, de structurile euroatlantice şi ale Uniunii Europene, după un grav declin economic şi social, fără necesarele legături financiare cu Fondul Monetar Internaţional sau cu Banca Mondială.

Readuc în memorie faptul că am creat, la acel moment, un minister distinct al integrării europene care îşi dovedeşte, în continuare, viabilitatea şi importanţa, la fel, secretari de stat pe probleme de integrare europeană în cele mai multe dintre ministerele pe care le-am construit în acel moment. Apreciez cu temei că Executivul a lucrat în echipă şi a obţinut cele mai bune rezultate de după 1989 la nivelul unei echipe guvernamentale. Finalizarea proceselor reformatoare şi pregătirea economiei pentru integrare europeană rămâne, desigur, o provocare importantă. De aceea am stabilit că, acum, trebuie să sporim capacitatea de administrare a eficienţa actului de guvernare.

Acesta este momentul în care, deşi unii s-ar fi aşteptat să fim cuprinşi de o stare de automulţumire, am hotărât să relansăm activitatea noastră, printr-o restructurare semnificativă a Guvernului. Reforma nu este şi nu poate fi completă fără restructurări administrative care să asigure o îmbunătăţire a gestionării problemelor politice, economice, sociale şi culturale la nivel naţional. Ea trebuie să răspundă mai bine noilor cerinţe legate de crearea celor mai potrivite condiţii pentru creşterea economică durabilă, asigurarea de noi locuri de muncă, ameliorarea condiţiilor de viaţă, cu deosebire a categoriilor defavorizate ale populaţiei, intensificarea procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană.

Este vorba de o etapă importantă în reforma instituţională, care se va reflecta pozitiv în întreaga administraţie publică centrală şi locală. Obiectivul nostru de a deveni membri ai NATO şi ai Uniunii Europene ne obligă să acţionăm cu mai multă energie pentru modernizare şi dezvoltare. Acţiunile pentru finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană, pe parcursul anului 2004, şi semnarea Tratatului de aderare în 2005 impun remodelarea instituţională în multe domenii, precum şi realizarea unui dialog eficient cu instituţiile comunitare. Trebuie să intensificăm acţiunile care asigură obţinerea pentru România a statutului de economie funcţională de piaţă.

Pe fondul experienţei acumulate în plan politic şi guvernamental, preluând practica ţărilor europene cu administraţie modernă, am decis reducerea semnificativă a numărului de ministere, chiar sub media europeană. Astfel, faţă de 24 de ministere, sunt propuse 14, şi anume: 7 ministere se înfiinţează prin comasare sau prin alte măsuri de reorganizare a activităţii şi 7 ministere rămân ca atare.

În acest cadru, trebuie să evidenţiez, în primul rând, acţiunile ce trebuie întreprinse pentru restructurarea economiei. Astfel, noul Minister al Economiei şi Comerţului asigură corelarea politicii economice pentru producţia industrială şi de comercializare, urmărind o utilizare mai eficientă a resurselor. Obiectivele esenţiale şi imediate vor fi eliminarea pierderilor, reducerea substanţială a arieratelor, promovarea exportului produselor româneşti. În al doilea rând, acum, şi mai ales în anii viitori, problema competitivităţii industriei româneşti va căpăta o importanţă din ce în ce mai mare.

Trebuie să creăm o industrie eficientă şi modernă, care să facă faţă concurenţei pe piaţa unică europeană. Din acest punct de vedere, privatizarea şi restructurarea societăţilor industriale vor urmări schimbarea structurii producţiei, pe baza sortimentelor competitive din punct de vedere tehnologic. Atâta timp cât lohn-ul este preponderent, viitorul nu poate fi liniştitor. Trebuie să identificăm soluţiile adecvate, inclusiv printr-o politică guvernamentală de susţinere pentru utilizarea şi dezvoltarea capacităţii industriei orizontale, asigurând acoperirea cu resurse interne a necesarului pentru producţia în lohn. Din acest punct de vedere, concomitent cu o politică activă, orientată către industria orizontală, avem în vedere o mai bună corelare între diversele componente ale politicii economice, îmbunătăţirea mediului concurenţial şi a climatului de afaceri. Astfel, ne vom orienta investiţiile către producţia competitivă destinată pieţei interne şi unui export eficient care să contribuie la echilibrarea balanţelor comerciale şi de plăţi.

Doresc să vă informez că am adresat rugămintea asociaţiilor investitorilor şi oamenilor de afaceri străini şi români de a ne sprijini în recomandarea de candidaţi pentru funcţiile de secretari de stat la ministere şi consilieri ai primului-ministru, astfel încât să aducem, din zona reală a economiei spre zona deciziei administrative, oameni cu experienţă şi care să ne permită nu numai să continuăm cu proceduri administrative, ci să inovăm într-o zonă în care este nevoie de un efort de imaginaţie deosebit. Sigur, toate aceste măsuri, toate aceste numiri se vor face în condiţiile respectării reglementărilor privind conflictul de interese, pe o bază care va fi foarte clar stabilită din punct de vedere administrativ şi legislativ.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În întreaga sa activitate, Guvernul a fost preocupat de identificarea unor soluţii viabile pentru una din cele mai delicate probleme ale ţării - justa măsură, respectiv echilibrul atât de necesar între nevoile sociale şi constrângerile economice. Dorim să dăm o importanţă mai mare unor zone apropiate programului nostru social-democrat. În această ordine de idei, măsurile întreprinse până acum, chiar dacă uneori nu au răspuns în totalitate aşteptărilor populaţiei, certifică angajarea fermă a Guvernului pentru realizarea obiectivelor asumate în domeniul social.

În cei doi ani şi jumătate, am aplicat măsuri de protecţie activă a forţei de muncă, prin reorientarea şi creşterea ocupării acesteia, amplificarea asistenţei şi asigurărilor sociale, precum şi prin îmbunătăţirea politicii salariale. În aceste domenii, priorităţile actuale ale Executivului, pentru a căror realizare am proiectat o structură mai funcţională a sistemului instituţional, cu atribuţii în punerea în executare a programului social, se referă la soluţionarea problemelor acumulate în domeniul sănătăţii, al muncii şi al asigurărilor şi asistenţei sociale, al învăţământului şi cercetării ştiinţifice.

În sistemul de sănătate s-au manifestat neajunsuri şi multe disfuncţionalităţi care au afectat asistenţa medicală a populaţiei. Această situaţie a fost agravată şi de conceperea defectuoasă a Legii asigurărilor sociale de sănătate adoptată în 1997, ceea ce a determinat acumularea unor deficite importante în plan financiar. Deşi pentru redresarea sistemului sanitar s-au alocat, an de an, fonduri tot mai mari, reprezentând peste 4% din produsul intern brut, totuşi, situaţia este departe de a fi mulţumitoare. Fondurile destinate îngrijirii sănătăţii, în aceşti doi ani şi jumătate, au permis susţinerea a 24 de programe şi subprograme naţionale de sănătate, precum şi acordarea, în fiecare an, în regim gratuit sau compensat, a medicamentelor, în valoare de circa 14.000 de miliarde de lei. La acestea se adaugă facilităţile pentru accesul la asistenţă medicală, inclusiv gratuită, pentru populaţia din mediul rural cu venituri mici sau fără venituri, precum şi pentru cea din zonele defavorizate. Cu toate acestea, nu ne putem declara mulţumiţi de modul în care se desfăşoară reforma în sectorul medical, de performanţele obţinute, practic, la toate nivelurile sistemului sanitar şi de asigurări sociale de sănătate.

Prin modificările pe care le propunem, asigurăm relansarea reformei în domeniul sănătăţii, astfel încât, din acest an, să trecem la eliminarea gravelor probleme acumulate până în prezent. De altfel, dorim să reorganizăm Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin limitarea sferei de activitate, transferând la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale departamentele care se ocupă de problemele familiei şi ale persoanelor cu handicap.

Vreau, de altfel, să vă informez că noul ministru al sănătăţii va avea consultări ample în perioada de vară cu toate organizaţiile profesionale şi structurile interesate într-un dialog care să ne permită identificarea problemelor şi construirea unei strategii de acţiune, astfel încât, în luna septembrie, să organizăm o întâlnire largă, la care să putem decide care sunt acţiunile urgente şi acţiunile, măsurile pe termen mediu şi pe termen lung. În felul acesta, sperăm ca, din toamna acestui an, să se vadă o diferenţă notabilă şi în acelaşi timp percepţia şi soluţiile, ca atare, să permită un alt tip de raportare a populaţiei la sistemul sanitar care, în momentul de faţă, reprezintă un domeniu de preocupare pentru foarte mulţi.

Intenţionăm ca, prin noua organizare, să dăm Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale o dimensiune unitară pentru protecţia socială a tuturor categoriilor defavorizate, punând un accent deosebit pe îmbunătăţirea situaţiei pensionarilor. Am considerat necesară nuanţarea responsabilităţilor în acest domeniu, tocmai pentru a avea sub control evoluţia şi eficienţa activităţii noastre. Astfel, în scopul creării condiţiilor necesare rezolvării problemelor specifice ale protecţiei sociale, am desemnat o funcţie de ministru-delegat pentru a prelua toate problemele legate de dialogul social, de realizarea unui adevărat parteneriat cu sindicatele şi patronatele.

Adeseori, în şedinţele de Guvern, alocăm diverse sume de bani pentru diverse programe sociale sau acţiuni importante pentru categorii sociale extinse. Cu toate acestea, există, în continuare, foarte multă nemulţumire. Fără îndoială, este o problemă legată de nivelul resurselor pe care le putem pune la dispoziţie pentru programe sociale, însă, în acelaşi timp, poate că va fi necesar să regândim măsurile pe care le luăm, să vedem dacă nu putem utiliza mai bine aceşti bani pentru a-i direcţiona mai bine spre cei care, cu adevărat, au nevoie de aceste sume. Şi aceasta va fi una dintre sarcinile importante pentru noul ministru care, pe perioada lunilor următoare, va trebui să identifice modalităţile de repartizare şi eventuale surse noi pentru programe sociale în lunile care urmează.

Modificări importante sunt şi la Ministerul Educaţiei, care se va ocupa şi de problemele tineretului, domeniu în care rezultatele nu au fost întotdeauna la nivelul dorit. Avem în vedere concentrarea şi accentuarea preocupărilor Guvernului pentru soluţionarea problemelor complexe ale tinerilor, integrând, totodată, şi activitatea de cercetare ştiinţifică.

Vrem să dăm o rezolvare reală şi rapidă nevoilor învăţământului, tineretului şi cercetării, în corelaţie cu strategiile şi politicile sectoriale de la reforma învăţământului şi până la programe specifice de atragere a tinerilor în domeniul cercetării. Vom acorda o atenţie specială programului naţional de cercetare şi de dezvoltare tehnologică, astfel încât să răspundă efectiv necesităţilor de modernizare a sectoarelor din economia reală.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vreau să trec, acum, la cea mai amplă şi mai complexă modificare structurală pe care o realizăm cu această ocazie, constituirea Ministerului Administraţiei şi Internelor care, în concepţia noastră, va da o grea lovitură birocraţiei şi corupţiei.

Cu prilejul angajării răspunderii în faţa Parlamentului asupra Proiectului de Lege privind lupta anticorupţie, am subliniat că relaţia dintre cetăţean şi autorităţi este încă afectată de disfuncţionalităţi cronice şi că spaţiul public este cel mai expus fenomenului corupţiei. Din acest punct de vedere, apreciez că structura noului Minister al Administraţiei şi Internelor va crea condiţii pentru apropierea administraţiei de cetăţean, pentru încheierea demilitarizării şi descentralizării serviciilor publice, pentru aplicarea principiilor unanim acceptate privind imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public. Vom elimina astfel discrepanţa dintre prevederea legală şi practica instituţională existentă. Important este ca, la nivelul tuturor autorităţilor publice centrale sau locale, să se aplice cu fermitate şi cu eficienţă, aşa cum, de fapt, am procedat, în ultimii doi ani şi jumătate, măsurile care să elimine cauzele profunde ale corupţiei şi ale birocraţiei.

Acţiunile de restructurare începute la nivelul Executivului vor continua, în perioada imediat următoare, în ministere şi în alte autorităţi centrale guvernamentale, precum şi la prefecturi şi la serviciile publice descentralizate.

Este o responsabilitate deosebită, pe care ne-am asumat-o şi care are nevoie de sprijin politic şi, în acelaşi timp, de înţelegere la nivel central şi la nivel local. A crea o structură modernă, compatibilă cu structurile existente în multe dintre ţările europene, este o sarcină extrem de dificilă. Ar trebui să remarc felul în care am reuşit, într-o perioadă scurtă de timp, să realizăm demilitarizarea în cadrul Ministerului de Interne şi să consider că acesta a fost unul dintre succesele noastre politice importante. Această măsură nu a creat disfuncţii ci, din contră, o mai mare eficienţă la nivelul ministerului.

Există, acum, o a doua etapă care va reprezenta, din nou, o dificultate, pentru că, până la urmă, două structuri care tradiţional lucrau adeseori în paralel vor trebui să lucreze împreună şi vor trebui să asigure mecanisme integrate de administrare a ceea ce, în alte ţări, se numeşte problematica afacerilor interne, unde administraţia şi internele, cum sunt la noi tradiţional, funcţionează împreună. Este, repet, o responsabilitate deosebită şi, din punctul nostru de vedere, aceasta va fi una dintre temele cele mai dificile pentru perioada care urmează pentru Guvernul nostru, pentru că ea implică nu numai nivelul central, dar şi nivelul local, cu toate problemele, uneori de ordin personal, alteori care ţin de structurile existente şi care vor trebui să fie, în mod înţelept, coordonate în cadrul acestui nou minister.

de altfel, vreau să spun că aceasta este şi raţiunea pentru care, în afara ministrului ca atare, a domnului Ioan Rus, vom avea şi un ministru delegat pentru administraţia publică în aşa fel încât perioada aceasta de tranziţie să poată să fie atent urmărită şi să încercăm în fazele următoare, atunci când procesul va fi fost finalizat, să gândim şi o altă structură de conducere, probabil acest lucru se va întâmpla după alegerile viitoare.

Pe acelaşi fond am înfiinţat o funcţie nouă, de ministru delegat, pentru coordonarea activităţilor de control, asigurând astfel activitatea unor organisme care trebuie să participe activ şi decisiv la lupta împotriva corupţiei, asigurând o politică unitară şi coerentă în domeniu.

Am stabilit ca şi Corpul de control al primului-ministru să fie cuprins în acest sistem.

Doresc să precizez faptul că nu am creat un Minister al Controlului, cum greşit se comentează în aceste zile. Am stabilit o competenţă de coordonare unitară a tuturor structurilor cu atribuţii în domeniul controlului în scopul eliminării paralelismelor şi creşterii eficienţei acţiunilor autorităţilor de specialitate.

Cu toate că avem realizări în acest tip de activităţi, sunt încă multe deficienţe, ca urmare a unor complicităţi între diverse organisme de control, care pe diferite căi limitează lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale.

Vreau să afirm cu acest prilej că demersul nostru nu este în interesul direct al Guvernului sau al primului-ministru, ci este un interes major al investitorilor, al agenţilor economici, al tuturor contribuabililor. Am observat că domnul Blănculescu a devenit deja o ţintă preferată pentru unele dintre critici, dânsul va avea un rol de coordonator şi va trebui să vegheze ca statul să-şi dobândească ceea ce i se datorează. Va trebui să asigure mai multă ordine şi, de asemenea, mai multă coerenţă în cadrul unei acţiuni care va evita complicităţile cum spuneam, care, uneori, există în cadrul unor ministere în mod inevitabil între structurile de control de acest tip şi celelalte compartimente ale ministerelor.

Acesta este sensul acestei acţiuni, probabil că în alte ţări un astfel de minister nu ar fi fost necesar, dar la acest moment, pentru a da un semnal foarte clar în ceea ce priveşte voinţa noastră de a asigura nu numai legi împotriva corupţiei, reglementări împotriva birocraţiei, ci şi de a controla ceea ce se întâmplă cu adevărat în teritoriu, pentru a evita ca unii din factorii de control să meargă la contribuabili, cerându-le contra unor sume de bani sau acceptând să închidă ochii asupra unor aspecte.

Cunoaşteţi cu toţii ceea ce se întâmplă uneori din acest punct de vedere şi în sistemul autorităţilor de control. Nu vreau să generalizăm, dar sunt reclamaţii permanente, sunt nemulţumiri permanente pe care probabil că şi dumneavoastră le-aţi primit în teritoriu şi acesta, vreau să repet, este sensul creării acestui mecanism, nu este vorba de un superminister, ci este vorba de un ministru delegat care va coordona aceste mecanisme de control.

Vreau să repet pentru cei care critică această măsură, care, pe de altă parte este lăudată de foarte mulţi şi m-am întâlnit cu mai multe structuri ale investitorilor străini şi ale oamenilor de afaceri din România, care erau în anumite perioade sufocaţi de sistemele de control, de repetare a lor, de felul în care ele aveau loc, de duplicarea lor, de multiplicarea lor în anumite perioade.

Acesta este sensul acestei măsuri care trebuie să fie pusă într-o corelare puternică cu voinţa noastră de a ne asuma răspunderea pe Legea anticorupţie.

În acest mod se vor asigura, de altfel, şi aplicarea corectă şi integrală a legilor şi luarea măsurilor împotriva celor care, indiferent de funcţie, sfidează sau ocolesc reglementările legale.

În ceea ce mă priveşte, eu am dorit să dau un exemplu personal, transferând la acest ministru delegat Corpul de control al primului-ministru care va deveni Corpul de Control al Guvernului.

În mod similar am procedat cu autorităţile de reglementare, cu deosebire cele care autorizează preţurile. acestea nu vor mai fi coordonate sau subordonate ministerelor, ci, respectând reglementările Comisiei Europene, vor fi structuri autonome, de regulă în subordinea directă a Guvernului.

Apreciem că în acest fel reuşim să aplicăm întocmai prevederile Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor. Totodată, restructurarea Guvernului pe care o propunem acum este asemănătoare în linii generale structurilor guvernamentale din ţările membre ale Uniunii Europene, fiind compatibilă cu organizarea Comisiei Europene.

Prin acest demers asigurăm realizarea efectivă a funcţiilor ministerelor în deplină concordanţă cu prevederile legale. Astfel, în perioada imediat următoare, ministerele au create toate condiţiile pentru a-şi îndeplini cele 5 funcţii fundamentale, respectiv funcţia de strategie, cea de reglementare, cea de control, cea de autoritate şi cea de reprezentare.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi invitaţi,

Parlamentul este chemat astăzi să-şi exprime votul asupra propunerilor privind modificarea structurii şi a componenţei Guvernului aprobate de cele două Camere în şedinţa din 28 decembrie 2000.

În temeiul art.37 din Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, aceste propuneri au menirea să conducă la îmbunătăţirea şi eficientizarea activităţii guvernamentale, să asigure un proces decizional accelerat la nivelul unor structuri mai flexibile.

În primul rând, propunem reducerea numărului ministerelor la 14. Din lista actualelor ministere îşi vor păstra statutul Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.

Se vor înfiinţa, prin comasare sau alte forme de reorganizare, un număr de 7 ministere, după cum urmează: Ministerul Administraţiei şi Internelor; Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei; Ministerul Economiei şi Comerţului; Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului; Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului; Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului; Ministerul Sănătăţii. urmează ca trei ministere să fie desfiinţate, şi anume: Ministerul Informaţiilor Publice, Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. Pentru acest din urmă minister, în baza unor discuţii pe care le-am avut cu conducerea Partidului Umanist Român, am convenit ca acest minister să fie transformat într-o agenţie care va fi subordonată direct primului-ministru.

În urma modificărilor produse în structura Executivului vor fi operate în mod corespunzător unele revocări din funcţia de membru al Guvernului. Vor fi numiţi în funcţia de membru al Guvernului următorii miniştri: Ioan Rus - ministrul administraţiei şi internelor; Elena Dumitru - ministrul muncii solidarităţii sociale şi familiei; Dan Ioan Popescu - ministrul economiei şi comerţului; Ilie Sârbu - ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului; Miron Tudor Mitrea - Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului; Alexandru Athanasiu - ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului; Mircea Beuran - ministrul sănătăţii. Miniştri delegaţi: Ionel Blănculescu - ministru delegat pentru coordonarea autorităţilor de control; Vasile Puşcaş - ministru delegat, negociator şef la Uniunea Europeană; Acsinte Gaspar - ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul; Gabriel Oprea - ministru delegat pe administraţia publică; Marian Sârbu - ministru delegat pentru relaţiile cu partenerii sociali; Eugen Dijmărescu - ministru delegat pentru comerţ.

Pe baza acestor propuneri, structura şi componenţa Guvernului, aprobate prin Hotărârea Parlamentului nr.39 din 28 decembrie 2000 pentru acordarea încrederii Guvernului, se vor modifica în mod corespunzător.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Ar fi trebuit poate să îi prezint pe candidaţii pe care astăzi îi propunem pentru funcţii importante în cadrul Guvernului României. Pe mulţi dintre dânşii îi cunoaşteţi, ei au fost, de altfel, audiaţi în şedinţă comună de către comisiile permanente ale celor două Camere. avizele acestora au fost favorabile.

Vreau să vă rog, în aceste condiţii, să votaţi proiectul de hotărâre a Parlamentului pentru modificarea structurii şi componenţei Guvernului.

Vă asigur că vom încerca în continuare, în măsura în care această hotărâre va fi adoptată şi configuraţia Guvernului va fi acceptată în forma propusă, vom încerca să continuăm lucrurile bune şi să eliminăm zonele în care au existat anumite disfuncţionalităţi inerente şi printr-o erodare firească după aproape 3 ani de guvernare.

Mi s-a părut important ca aceste elemente să fie judecate de către colegii noştri parlamentari şi bineînţeles, vom ţine seama de observaţiile pe care ni le veţi transmite în ceea ce priveşte activităţile viitoare.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.