Parliamentary debates

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dacă sunt întrebări ? Domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Domnule director,

Stimaţi invitaţi,

Apreciez deosebit raportul pe care l-aţi prezentat. Am însă un lucru pe care nu mi-l explic: de ce, din 2002 până în 2005, n-a fost făcută nici o analiză a rapoartelor pe care dumneavoastră le-aţi prezentat aici ?

Este o întrebare pe care mi-o pun pentru că, înainte de 1997, de 2000, într-o discuţie cu factori de răspundere din conducerea ţării, am mai întrebat acest lucru şi, neluând în seamă rapoartele pe care serviciile noastre le făceau către aceste instituţii, ne-au adus în mari momente de criză. Nici nu vreau să le enumăr.

Am însă două întrebări pentru dumneavoastră, domnule director, la care nu solicit să-mi răspundeţi aici, ci aş prefera să-mi răspundeţi în scris şi anume: punctul de vedere al Serviciului Român de Informaţii asupra a ceea ce se întâmplă la Roşia Montană şi modul cum s-a ajuns la situaţia de acolo şi a doua întrebare pe care v-o pun şi nu este lipsită de importanţă pentru că ea implică nerealizarea unor programe europene de dezvoltare într-un sector deosebit de important cum este cel rural, şi anume este vorba de Mafia pământului, acele afaceri cu pământ care se întâmplă în jurul marilor oraşe de către grupuri de interese care lovesc în adevăraţii proprietari şi, în final, a ceea ce înseamnă proprietatea pentru proiecte mari europene, pentru SAPARD şi pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea noastră în sectorul agrar şi rural şi cred că nu este lipsit de importanţă acest lucru.

Am constatat nu de puţine ori că Serviciului Român de Informaţii i s-au luat multe din atribuţii în ceea ce înseamnă zonele negre ale economiei şi nu întâmplător în această zonă avem foarte mari probleme legate de corupţie, de blocări ale progresului societăţii româneşti şi, de ce nu, a ceea ce înseamnă prestigiul nostru internaţional.

Mulţumesc. Vreau însă să apreciez raportul pe care l-aţi făcut şi faptul că instituţia şi-a făcut datoria în limitele în care a putut.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am citit cu mare atenţie, atât rapoartele SRI pe anul 2003 şi 2004, cât şi rapoartele făcute de către comisia de specialitate. Sunt nişte rapoarte foarte bine făcute. Am remarcat, în schimb, că şi comisia are aceeaşi impresie şi a ajuns la concluzia că legislaţia în ceea ce priveşte siguranţa naţională este depăşită în acest moment.

Ceea ce este foarte grav este că a dispărut acel control al corelării legilor adoptate anterior adoptării Constituţiei, nu mai există un organism care să le pună în concordanţă, eventual, Avocatul Poporului, dacă se autosesizează sau îl sesizăm noi, iar drepturile omului şi respectarea Constituţiei sunt foarte importante. Drepturile omului sunt prevăzute şi în Constituţie şi, de asemenea, nu poţi să fii deputat, nu poţi să fii ministru, nu poţi să fii preşedinte, premier, dacă nu depui un jurământ, iar jurământul conţine o formulă sacră, printre altele, "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor".

Acest jurământ este depus şi de către magistraţi, procurori, judecători, într-o formă apropiată este depus şi de către directorul Serviciului Român de Informaţii, deci acest lucru arată ca aceste drepturi şi respectarea lor sunt foarte importante.

În momentul de faţă, ne aflăm cu o situaţie, aş spune eu, ilegală, în sensul că nu există anumite prevederi în lege şi dacă vă veţi uita la capitolul "respectarea legalităţii" atât în Raportul pe 2003, cât şi pe 2004 se vorbeşte de respectarea legalităţii în ceea ce priveşte punerea în aplicare a mandatelor obţinute la cererea SRI, în baza art.13 care face trimitere la art.3, se vorbeşte şi de Constituţie, în timp ce tot acolo se vorbeşte de punerea în continuare în aplicare a mandatelor altor instituţii, iar la acest capitol nu mai este trecută Constituţie, nu mai este trecută lege, nu mai este trecut articol. De ce? Pentru că nu există!

Deci, mandatul obţinut de alte instituţii este un mandat obţinut legal, dar este cu totul diferit de mandatul obţinut de către SRI, la cererea SRI.

Diferenţa între cele două instituţii este aceea că SRI-ul are mijloace de a pune în aplicare acest mandat şi anume de a intercepta convorbiri telefonice, în timp ce Parchetul nu are aceste mijloace şi, evident, se va spune că dacă nu are mijloace, apelează la SRI. Dar, ca să poată să apeleze la SRI, ar trebui ca SRI-ul să poată să facă acest lucru, să-i permită legea şi, mai ales, după ce îl execută, SRI-ul trebuie să vină cu nota de plată.

Parlamentul aprobă SRI-ului bani pentru, în limbaj popular, "a prinde spioni", şi nu îi este permis să fie consumaţi pe infracţiuni mărunte, fără o decontare prealabilă.

Ei bine, toate ar fi bune şi frumoase, cu aceste interceptări, să zicem că apelăm la vecinul care are mai multe scule şi ne rezolvă, vecinul fiind SRI-ul, dacă vecinul nu ar avea chiar interdicţie de a face acest lucru şi nu este mare lucru de văzut citind două legi în care una are vreo 50 de articole şi alta vreo 27 şi am să dau citire câtorva articole în care la controlul legalităţii s-a sărit aşa pentru că nu numai că nu avem lege, dar aceea pe care o avem interzice.

Deci, art. 4 alin.2: "Nici o persoană..."., am să citesc mai repede, după care am să revin cu selecţia la ceea ce ne interesează, "Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice, nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domeniul sau proprietăţile sale ori în corespondenţa sau comunicaţii, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale". Mai pe scurt, eliminând din enumerări acele pasaje care nu au legătură cu ceea ce spun eu, formula este, cam aşa: "Nici o persoană nu poate face obiectul unei imixtiuni în corespondenţă sau comunicaţii, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale". Legea, clar, interzice să pui în aplicare un mandat obţinut de un procuror.

Art.13: "Situaţiile prevăzute la art.3 constituie temei legal pentru a se solicita procurorului...". şi aşa mai departe, "...autorizarea unor acte spre exemplu, interceptarea comunicaţiilor". Ce spune la art.3? "Constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României", din nou, o trimitere la siguranţa naţională a României.

Mai mult de-atât, în alin.2, cred din art.13, este vorba de cererea pe care SRI-ul o face către judecător pentru a obţine acest mandat sau autorizaţie de interceptare, se formulează în scris şi, printre altele, trebuie să cuprindă date din care să rezulte date din care să rezulte existenţa uneia din ameninţările la adresa siguranţei naţionale.

Deci, nu poţi să obţii acest mandat dacă nu există o ameninţare!

În ceea ce priveşte drepturile persoanelor, ele sunt protejate prin lege. "orice persoană este protejată prin lege, se poate adresa organelor competente", iar art.20 vreau să spun că este groaznic dacă rămâne aşa.

"Desfăşurarea fără mandat a activităţilor supuse autorizării în condiţiile art.13, deci, inclusiv interceptarea comunicaţiilor, dar nu orice fel de mandat, ci acela de la 13 sau depăşirea mandatului acordat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă fapta nu constituie infracţiune mai gravă".

E clar că legea asta nu mai poate fi folosită, dacă nu este modificată?

Deci nu am nici un reproş de făcut SRI-ului, acest reproş este adresat în primul rând Parlamentului şi Guvernului, şi guvernelor, pentru că legea este din 1991.

Rugămintea mea către Comisia SRI este să încercăm să punem această legislaţie în vigoare. Cert este că, în momentul de faţă, Legea siguranţei naţionale interzice ca SRI-ul să facă această bună-voinţă către alte organe, să pună în aplicare mandatele obţinute de către alte instituţii, mandate obţinute în baza art.100, 100 indice 1 din Codul de procedură penală sau cât sunt acum... sau 90 nu mai ştiu, mă interesa Legea siguranţei naţionale, pentru că ei nu au tehnică.

Păi acesta nu este un motiv să spui că dacă nu ai tehnică, cineva care are, trebuie să încalce legea ca să te ajute.

Este ca şi cum ar veni cineva la Camera Deputaţilor că îi trebuie pentru nu ştiu ce activităţi să împrumute maşinile de pe-aici şi să facă ce vrea cu ele, păi, dacă legea nu-ţi permite să dai la o instituţie bugetară, să consumi banii pentru altă activitate, chiar şi pentru altă instituţie bugetară, în Legea siguranţei naţionale şi a SRI-ului există anumite acţiuni care se fac de către SRI gratuit, dar acele acţiuni care se fac gratuit pentru SRI sunt acţiuni de protejare a secretului şi nu de obţinere a unor informaţii şi ele se fac către instituţii de stat sau către instituţii private care au comenzi efectuate de către stat.

Deci, în concluzie, după părerea mea, se lucrează puţin în afara legii, din cauza legii. De asemenea, nu ştiu ce control face Curtea de Conturi că nu vede că banii destinaţi în mod special pentru anumite activităţi sunt daţi în alte activităţi, s-ar putea ca cineva să spună că prin alte legi există prevederi speciale care obligă SRI-ul să facă acest lucru.

Păi, dacă ai o lege care te obligă să nu faci, ar putea să intre în contradicţie cu celelalte,dar nu există acea lege.

Spre exemplu, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 de organizarea PNA-ului, acest articol nu a fost modificat "Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor au obligaţia de a pune la dispoziţia PNA de îndată datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor privitoare la corupţie".

Reţineţi, termenul este "deţinute", adică în momentul în care face cerere PNA-ul sau Parchetul, SRI-ul pun la dispoziţie ce are, nu de-atunci se apucă să asculte şi să capete. Deci, este foarte clar!

O să întrebaţi cum sunt deţinute, dacă nu le-a cerut nimeni? Păi, din întâmplare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg!... (discuţii) Domnul Nicolicea, vă rog să mă ascultaţi jumătate de minut!

Domnul Eugen Nicolicea:

Cred că dacă dumneavoastră mă mai ascultaţi două minute, nu mai era nevoie de intervenţia dumneavoastră.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, nu facem o analiză a legii, facem o analiză a activităţii SRI-ului în baza legii existente. Noi parlamentarii putem veni cu iniţiativă legislativă să perfecţionăm legea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Păi, dacă dumneavoastră nu aţi înţeles-o, mai trebuie să repet ceva, ca să înţelegeţi.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Eu pricep mai greu, ce să fac!

Domnul Eugen Nicolicea:

Asta este, domnule preşedinte, nu avem ce să facem, va trebui să vă mai reexplic, eu vorbeam de controlul legalităţii, capitol distinct în Raportul SRI pe 2003 - 2004.

Este clar acum? La controlul legalităţii, acolo, s-a constat că această legalitate nu există. Este clar că sunt la subiect, domnule preşedinte?

În ceea ce priveşte legalitatea verificată de comisie, şi comisia s-a referit tot la acel art.13 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională.

Deci, în concluzie, ca să nu-l supăr prea mult pe domnul preşedinte, care oricum cred că s-a lămurit, în sfârşit, şi îi spun, Constituţia nu este un lucru de joacă, să lucrăm...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

O să vin să iau lecţii.

Domnul Eugen Nicolicea:

Păi, v-aş ruga şi v-aş ruga să nu dialogaţi cu vorbitorul.

Puteţi să-mi luaţi cuvântul, dar dacă aveţi să-mi spuneţi ceva, poftiţi aici la microfon.

Eu deocamdată vorbesc tehnic şi dumneavoastră abuzaţi de această calitate şi mă faceţi să încep să dau dreptate colegilor care v-au cerut schimbarea şi nu este pentru prima dată (discuţii în sală, rumoare).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiaţi.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, aveţi dreptul să îmi cereţi că închei.

Solicit preşedintelui comisiei şi întregii comisii să facă demersurile.

Sunt de acord să colaborez cu dânşii cu ideile pe care le-am prezentat, pentru că este cazul. Dacă nu putem să obligăm realitatea să respecte legea,să tragem legea după realitate.

Din sală: Vă rog să-mi daţi cuvântul! Procedură!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Marcu, haideţi să continuăm.

Pe procedură, domnul deputat Marcu, vă rog!

Domnul Tudor Marcu:

Câteva secunde, vă rog, domnul Nicolicea, vă rog frumos, nu întoarceţi spatele la mine, că nu este legal!

Dacă faceţi observaţie altcuiva, suportaţi şi observaţia mea de bună cuviinţă.

Eu vă rog, domnule preşedinte, în virtutea drepturilor şi obligaţiilor pe care le aveţi, ca preşedinte, să ne canalizaţi în discuţiile pe care le purtăm în faţa microfonului, în limitele subiectului pus în discuţie.

Dacă noi încercăm să ne facem aici o campanie, cât de multe ştim noi despre legile pe care nu le facem şi ne autoacuzăm că nu le facem, cu gândul că astfel criticăm activitatea Serviciului pe care l-am audiat până acum, înseamnă că suntem complet paraleli cu subiectul pus în discuţie, iar dumneavoastră aţi permis, domnule preşedinte, un sfert de oră să ascultăm nişte lucruri care nu aveau nici o legătură cu subiectul, ca în final, să se pună o frază din subiect.

Este o mică şmecherie ca să-mi dea posibilitatea să vorbesc mult despre nimic!

Subiectul era "Discuţia activităţii pe aceşti ani a acestui Serviciu".

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Domnul Tudor Marcu:

Eu credeam că domnul Nicolicea face o referire la: de ce au stat în Biroul permanent al celor două Camere Rapoartele pe trei ani ale SRI-ului şi să ne facem noi o autocenzură a activităţii noastre şi nu să dăm lecţii despre ceea ce nu am făcut, cu gând că-i criticăm pe cei care ar fi trebuit să-i ascultăm mai cu amănuntul.

Vă rog, domnule preşedinte, şi pe mine trebuia să mă opriţi, că şi eu am vorbit mai mult... (râsete) şi, de aceea, vă rog să intraţi puţin şi să ne limitaţi punctele de vedere la subiectul pe care l-am pus în discuţie,

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc. Dau cuvântul domnului deputat Ilie Merce.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte, vreau să fiu cât se poate de scurt, o să mă limitez doar la câteva întrebări la care sper ca domnul director al Serviciului Român de Informaţii, să-mi răspundă deschis şi sincer, sunt convins de treaba asta.

În primul rând, sunt nişte probleme care de fapt, ne interesează pe toţi, astfel încât Parlamentul să poată să sprijine în mai mare măsură activitatea Serviciului Român de Informaţii, să nu mai ajungem în situaţia ca la o şedinţă de o oră în Parlament, să analizăm activitatea Serviciului Român de Informaţii pe 4 ani sau pe 5 ani sau pe nu mai ştiu cât.

Prima întrebare: dacă domnul director Radu Timofte este mulţumit de valorificarea informaţiilor din SRI de către beneficiarii principali? Ar fi o întrebare!

Dacă domnul director este mulţumit de conlucrarea între Serviciul Român de Informaţii şi celelalte structuri informative ale României?

Dacă s-a manifestat, în activitatea serviciului, în ultima perioadă, mă refer la anii la care s-a referit şi raportul, tendinţă de dirijism politic?

Dacă SRI-ul, dumneavoastră personal, sunteţi mulţumit de contribuţia Serviciului Român de Informaţii la prevenirea şi combaterea actelor de mare corupţie?

Şi, în sfârşit, ultima întrebare: dacă actele normative care vă reglementează activitatea, corespund nevoilor reale şi situaţiei operative actuale?

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Szabo Karoly Ferenk. (discuţii la masa prezidiului)

Domnul Szabo Karoly Ferenk:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Onoraţi reprezentanţi ai Serviciului Român de Informaţii,

Din capul locului aş vrea să vă spun că dacă ar depinde numai de mine, nu voi fi foarte scurt, dar nici nu voi ridica mingi la fileu.

Încerc o oarecare nostalgie, daţi-mi voie să fac această mărturisire, în legătură cu dezbaterile care au loc în Parlament, faţă de cele care aveau loc în urmă cu zece ani şi mai bine, atunci când se prezenta Raportul Serviciului Român de Informaţii şi nu ne ajungea o seară întreagă pentru aceste dezbateri, iar acum, datorită faptului că Parlamentul nu a găsit de cuviinţă să înscrie pe ordinea de zi, timp de mai bine de trei ani aceste chestiuni atât de importante, le bifăm pe toate, mă refer la Rapoartele pe anii 2002, 2003 şi 2004.

Aceasta ca o confirmare a faptului să Parlamentul a încetat să-şi exercite o îndatorire fundamentală în această speţă, în legătură cu controlul parlamentar asupra Serviciilor Speciale în general şi asupra Serviciului Român de Informaţii despre care vorbim astăzi, precum şi în legătură cu cheltuirea banului public şi respectiv apărarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Această chestiune poate fi corectată şi sper că Parlamentul, în legislatura actuală, o va face.

Nu demult, atunci când un tânăr procuror a fost numit în fruntea unei instituţii extrem de importante, pe cale a deveni din ce în ce mai importantă, a făcut o afirmaţie dezarmantă în legătură cu calitatea şi utilitate, materialului informativ pe care îl primeşte de la acest Serviciu, atât de important.

Sigur că aţi luat cunoştinţă despre această afirmaţie, făcută în termeni, oarecum civili, dar acoperind o mare realitate.

Nu este de vină Serviciul că asta este situaţia!

Este de vină, în primul rând Parlamentul pentru că a încetat să adapteze în mers legislaţia faţă de realitatea înconjurătoare şi, în cele din urmă, suntem de vină fiecare dintre noi, pentru că nu am observat faptul că în spatele unei remarcabile stabilităţi a cadrului legislativ care guvernează activitatea instituţiilor din sfera securităţii naţionale se ascunde un imobilism păgubos şi un cadru propice pentru a promova lucrul pentru sine însuşi, care în cazul instituţiilor de acest gen este extrem de important, foarte greu de detectat, dar el costă foarte mult. De aceea, trebuie, între altele, control parlamentar, dar nu numai control parlamentar.

Există senzaţia, alimentată foarte bine chiar de către Serviciul în sine, cum că acest control parlamentar ar fi suficient.

Experienţa tuturora care avem cât de cât de-a face cu acest sector, ne spune că nu este suficient.

De mai mulţi ani s-au făcut propuneri, mai mult sau mai puţin timide, dar în nici un caz valorificate în legătură cu nevoia instituirii unui control care să se afle în sfera Executivului.

Peste tot în lume mai există şi altceva decât controlul parlamentar, mai există şi un control în care în Guvern există un ministru. Nu ştiu cum să-i spunem, fără portofoliu însărcinat cu controlul Serviciilor şi care ar putea avea o oarecare competenţă mai mare decât aceea a Comisiei parlamentare care este extrem de bine intenţionată şi îşi face cu foarte bună ştiinţă, îndatoririle, acelea care sunt conforme cu Hotărârea nr. 30/1993 a Parlamentului României.

Iată, am ajuns la un act normativ complet depăşit, care ar trebui revizuit, dar, în primul rând, ar trebui să revizuim Legea nr.51/1991, Legea nr.14/1992...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poate reuşiţi să sintetizaţi, vă rugăm mult.

Domnul Szabo Karoly Ferenk:

O să concretizez, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Avem 28 de puncte pe ordinea de zi.

Domnul Szabo Karoly Ferenk:

Voi fi foarte concis la acest capitol, dar suntem la subiect şi trebuie să spun acest lucru.

Deci, în legătură cu ameninţările care trebuie să facă obiectul muncii de culegere de informaţii prin mijloace specifice în Legea nr.51/1991 sunt nişte elemente depăşite şi nu figurează anumite lucruri noi.

Dacă, de exemplu, ameninţări de genul gripei aviare sau altele asemenea, dacă evaziunea fiscală nu a fost calificată încă drept ameninţare la adresa securităţii naţionale, atunci ce să mai vorbim că procurorul şef al Parchetului Naţional Anticorupţie spune că nu prea are la ce să-i folosească informaţiile.

Desigur, este oarecum exagerată această informaţie şi sunt nevoit să cenzurez întrucâtva, dar cu certitudine, aici ne aflăm într-un domeniu foarte sensibil la care suntem datori.

Încă o chestiune în legătură cu evoluţia României în ceea ce priveşte integrarea în Uniunea Europeană şi evoluţiile în Uniunea Europeană. Sunt nevoit să vă spun, chiar dacă abuzez de microfon, că Parlamentul European a adoptat recent o Directivă, aşa îi şi spune, în legătură cu retenţia datelor, acesta este termenul, reţinerea datelor cu privire la comunicaţiile electronice în legătură cu lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate.

Vreau să menţionez că acest proces va avea loc şi în ţara noastră şi că acest domeniu se va desfăşura în afara competenţelor Serviciului Român de Informaţii.

Cu alte cuvinte, instituţiile din sfera puterii judecătoreşti vor avea acces la aceste informaţii, care astăzi par a fi de monopolul Serviciului Român de Informaţii, nu este foarte încurajatoare pentru dânşii această chestiune, dar asta este realitatea, lucrurile trebuie să ajungă acolo unde le este locul şi, în acest fel, vom ajunge la situaţia în care urmărirea penală beneficiază de informaţiile pe care le obţin organismele de-acolo, din sfera puterii judecătoreşti.

Nu intru în detaliu pentru că ar însemna să abuzez.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă rog foarte mult să încheiaţi.

Domnul Szabo Karoly Ferenk:

Domnule preşedinte, în ce mă priveşte mă aliez celor care apreciază pozitiv Rapoartele Serviciului Român de Informaţii şi apreciază pozitiv raportul pe care Comisia de Control l-a prezentat aici, în faţa domniilor-voastre, şi vă sugerez ca, având în vedere cele spuse, să binevoiţi a vi le însuşi.

Vă mulţumesc pentru răbdare!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Vreau să fac doar un apel, am o rugăminte ca luarea de cuvânt să se limiteze la 4 - 5 minute maxim. Avem 28 de puncte pe ordinea de zi şi legi foarte importante.

Are cuvântul domnul deputat Stan Ion. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Stan Ion:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi oaspeţi, membri ai organismelor de conducere ale Serviciului Român de Informaţii,

Am speranţa, domnule preşedinte, că deşi dezbatem o dată la trei ani Raportul de activitate sau Rapoartele de activitate ale Comisiei şi ale Serviciului Român de Informaţii, îmi veţi da, măcar o dată la trei ani, posibilitatea să spun care sunt concluziile, pentru că activitatea care se analizează astăzi a fost supusă controlului parlamentar de către o comisie pe care am condus-o eu.

Dezbatem astăzi, destul de târziu, rapoartele de activitate ale Comisiei parlamentare şi ale Serviciului Român de Informaţii.

Deşi Serviciul şi-a depus rapoartele la timp, iar comisia parlamentară, în timp oportun, a depus documentele la Birourile permanente, de fiecare dată, analiza şi dezbaterea s-a amânat şi îmi pare rău că astăzi nu pot fi de acord cu directorul Serviciului Român de Informaţii că este bine să discutăm simultan aceste rapoarte.

Nu, domnule director, a discuta simultan rapoarte pe trei ani de activitate, înseamnă că am pierdut cu toţii, a pierdut, în primul rând, Serviciul Român de Informaţii pentru că nu i-a fost analizată şi evaluată activitatea în momentul în care misiunile sale, nu puţine şi nu lipsite de importanţă trebuia făcute cunoscute pentru a consolida încrederea cetăţenilor în capacitatea şi loialitatea sa faţă de comunitatea naţională.

Astăzi, aţi încercat să ne prezentaţi un material sinteză la trei rapoarte.

Câţi dintre colegii noştri ştiu că în 2002, dacă s-ar fi prezentat raportul, ar fi trebuit să ne prezentaţi strategia pe termen scurt şi mediu, strategie ce a declanşat reforma în Serviciul Român de Informaţii.

A fost reforma o victorie? A fost un eşec? Nu ştiu deocamdată!

De asemenea, spunea un coleg astăzi aici că v-au fost reduse competenţele. Vedeţi, colegii nu cunosc că numai în ultimii trei ani Serviciul Român de Informaţii, prin hotărâri ale CSAT-ului, a devenit Autoritate Naţională pentru şase domenii de activitate şi pentru încă patru a devenit Autoritate Naţională împreună cu alte componente ale Sistemului Naţional de Securitate.

Spuneam că, în al doilea rând, a pierdut Parlamentul, pentru că nu s-a informa, în modul cel mai amplu şi mai sigur cu putinţă asupra stării reale a securităţii naţionale, a principalelor tendinţe ce caracterizează mediul internaţional de securitate.

Ce ar fi putut corecta plenul Parlamentului dacă rapoartele s-ar fi prezentat anual? Ar fi putut corecta foarte multe, stimaţi colegi!

În primul rând, eventuale derapaje în asigurarea legalităţii activităţilor desfăşurate de Servicii, rezultate din lipsa de reglementare pentru că Serviciul a primit competenţe noi, dar legislaţia care reglementează activitatea Serviciului, a rămas mult în urmă.

Ar fi putut sesiza posibile încălcări ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale prin activităţile de restrângere a exerciţiului unor drepturi în activităţile de culegere de informaţii şi trebuie să vă spun aici că au fost componente ale Sistemului Naţional de Securitate care au abuzat şi de mandate, şi de autorizaţii.

S-a modificat legislaţia şi competenţă de interceptare au primit mai multe instituţii ale statului, printre care şi Parchetul Naţional Anticorupţie.

Vă întreb pe dumneavoastră, cei prezenţi aici, cine exercită controlul parlamentar asupra acestei activităţi de restrângere a libertăţilor şi drepturilor constituţionale exercitate de PNA? Deocamdată, nimeni.

Parlamentul ar fi putut, de asemenea, stopa solicitările exagerate şi recent exprimate, anul acesta, de Parchetul General, prin care se doreşte transformarea Serviciului Român de Informaţii într-o anexă a acestei structuri.

Serviciul Român de Informaţii, conform Legii siguranţei Naţionale şi Legii nr.14/1992, nu este o anexă a Parchetului General şi nici a Ministerului Administraţiei şi Internelor, ci este o unitate informativ-operativă care se ocupă de culegerea de informaţii, care sunt circumscrise ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale şi nu să constate elementele constitutive ale unei infracţiuni de drept comun.

Parlamentul ar fi putut, de asemenea, să constate că legislaţia care reglementează activitatea unui domeniu atât de sensibil, cum este cel al securităţii naţionale, este demult, demult depăşită. Acestea sunt lucrurile pe care le-a pierdut Parlamentul şi pe care, astăzi, cu toţii ar trebui să le fi ştiut şi să le fi făcut la vremea lor.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Este mult prea tardiv să scoatem, astăzi, în evidenţă contribuţiile esenţiale ale Serviciului Român de Informaţii la îndeplinirea condiţiilor de aderare a României la NATO. Ele au existat şi au certificat un amplu şi profund proces de restructurare, pe care unii nici măcar nu şi-l mai amintesc, de vreme ce clamează astăzi o nouă reformă, probabil pentru programarea, restructurarea sau construirea unui alt serviciu, de o anumită esenţă doctrinară şi de o anumită coloratură politică.

De asemenea, este relativ tardiv să apreciem astăzi faptul că România, prin SRI, s-a situat printre primele ţări ale lumii care, după evenimentele din 11 septembrie, şi-a constituit, în 2002, sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului, bazat pe o strategie naţională în materie şi pe un centru de coordonare operativă antiteroristă apreciată de aliaţi.

Dacă voi afirma, astăzi, în faţa dumneavoastră că, în ultimii 4-5 ani, Serviciul Român de Informaţii a semnalat organelor de aplicare a legii din subordinea Ministerului Public şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor circa 2000 de materiale referitoare la fapte infracţionale circumscrise crimei organizate, transfrontaliere, evaziunii fiscale, spălării banilor sau corupţiei, s-ar putea să existe mulţi sceptici sau să mă contrazică domnul prim-ministru Popescu-Tăriceanu care, duminică, afirma că, în 2005, nu a existat nici un fapt de corupţie.

Vă întreb, domnule director al Serviciului Român de Informaţii, astă-seară în faţa Parlamentului: sesizările, pe care le-aţi depus până în luna septembrie, anul acesta, privind potenţiale fapte de corupţie, au fost aduse la cunoştinţă factorilor abilitaţi de Legea siguranţei naţionale?

Mă întreb, domnule director, dacă primul-ministru al României a primit cele 22 de materiale privind grupurile de interese, grupuri sancţionate şi de preşedintele Traian Băsescu, care se refereau la fapte de corupţie sau fapte conexe corupţiei?

Dacă primul-ministru a făcut aprecierile în cunoştinţă de cauză, înseamnă că materialele, pe care dumneavoastră le-aţi pus la dispoziţia comisiei, nu reflectă realitatea şi doresc să ştiu care este adevărul.

De asemenea, aş dori să vă spun că dezinteresul pentru a evalua şi concluziona, în timp real, asemenea aspecte ale activităţii Serviciului Român de Informaţii ascunde multe lucruri, şi anume: grija de a nu-l expune grupurilor criminale şi de interese, care doresc şi au dorit a face ineficient un asemenea serviciu; preocuparea pentru crearea climatului necesar acoperirii acţiunilor de penetrare în clandestinitate a reţelelor criminale sau nevoia imperioasă de a se ascunde dimensiunile reale şi concrete ale tentaculelor corupţiei, fără culoare politică, ale căror îmbrăţişări sufocă România.

Stimate colege şi stimaţi colegi, cu regret, trebuie să precizez faptul că reglementarea corespunzătoare activităţii, întărirea capacităţii operaţionale a Serviciului Român de Informaţii nu a constituit şi nu reprezintă nici astăzi o prioritate pentru Legislativ. Continuăm să deziluzionăm aşteptările pe care noi înşine le-am generat, promiţând serviciilor legi complete şi moderne, garanţii juridice privind depolitizarea şi eliberarea ofiţerilor de informaţii de constrângerile diverşilor factori de presiune.

Mă întreb de ce oare nu au fost onorate aceste promisiuni? Fiindcă miza, mult prea mare şi prea importantă, reprezentată de asigurarea loialităţii serviciilor de către fiecare partid în parte din arcul Puterii, fie că este vorba de trecut, dar parcă, mai mult ca oricând, în prezent, a exacerbat o competiţie profund nesănătoasă de a se elabora proiecte de lege centrate pe interesele unor grupuri preocupate de propria lor securitate. În asemenea împrejurări, nu a fost şi nu este nici în prezent posibilă deblocarea procesului de legiferare a domeniului securităţii naţionale şi a activităţii serviciilor de informaţii. (discuţii şi vociferări în sală)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poate reuşiţi să încheiaţi, domnule senator! Au trecut 15 minute. Vă rugăm mult de tot.

Domnul Ion Stan:

În condiţiile acestor confruntări, prin care arcul Puterii ţinteşte să subordoneze politic serviciile, este evident că, în loc să se consolideze echidistanţa şi neutralitatea acestora, a apărut pericolul instaurării asupra serviciilor a unui alt control decât al Parlamentului, controlul unei singure persoane, care doreşte puterea absolută.

Aş dori să vă spun, stimate colege şi stimaţi colegi, că... (discuţii şi vociferări în sală)

...avem răspunderea de a legifera împreună, prin consens politic, legile care reglementează domeniul securităţii naţionale. Ori de câte ori vor fi puse serviciile să-şi facă propria lege, ele vor avea în vedere strict interesul departamental, prevederi vagi, interpretabile, confortabile şi în detrimentul rigorilor în ceea ce priveşte limitele atribuţiilor şi controlul. Ori de câte ori legile îşi fac serviciile... (discuţii şi vociferări în sală)

Stimate colege şi stimaţi colegi, spuneţi-mi, dacă nu se poate... (discuţii şi vociferări în sală)

Sigur, nu sunteţi interesaţi de ceea ce vreau să spun, dar, de la tribuna Parlamentului, vreau să vă spun că securitatea naţională este mai presus de orice partid, securitatea naţională incumbă responsabilitatea noastră de a fi reglementată prin legi, care să exprime consensul politic.

În acest sens, vă propun, stimate colege şi stimaţi colegi, ca acel grup operativ de lucru de la Cotroceni să fie înlocuit de o comisie, care să reprezinte toate partidele parlamentare şi care, în perioada următoare, să-şi propună reglementarea prin Parlament a acestui domeniu al securităţii naţionale.

Vă mulţumesc tare mult. (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate colege şi stimaţi colegi, vă propun să ne oprim aici şi să dăm cuvântul domnului director Radu Timofte, pentru a răspunde la întrebările care au fost puse.

Domnule director, vă rugăm, tot un răspuns în sinteză.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Timofte:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să-mi permiteţi să mulţumesc şi membrilor Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii pentru raportul prezentat, în legătură cu activitatea desfăşurată de Serviciu în perioada analizată, aşa cum vă rog să-mi permiteţi să mulţumesc şi domnilor senatori şi deputaţi, care au apreciat activitatea Serviciului, să le mulţumesc şi pentru recomandări şi, în general, pentru preocupările pe care le au în legătură cu îmbunătăţirea activităţii Serviciului, prin abordarea acelui pachet de legi care să reglementeze unitar activitatea sistemului securităţii naţionale, fiindcă nu mă refer aici, când vorbesc despre aceasta, numai la Serviciul Român de Informaţii. Toate structurile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale au nevoie de reglementări legislative, au nevoie nu atât pentru acoperirea activităţilor pe care le desfăşoară, cât mai ales pentru normalitatea activităţilor pe care le desfăşoară, fiindcă oricând un ofiţer operativ al unui serviciu de informaţii poate fi chemat în instanţă şi dacă nu poate invoca o lege, sigur, soarta lui este sau poate fi în mâna unui procuror sau a unui judecător. De aceea, nevoia de legi este mai acută decât oricând în ceea ce priveşte abordarea legilor securităţii naţionale. Nu voi comenta acest lucru, decizia este politică, indiferent din ce parte vine şi serviciile de informaţii nu vor face altceva decât să aplice legea, aşa cum Parlamentul o va adopta.

Referitor la întrebările puse de domnul deputat Valeriu Tabără, vi le transmit în scris, deşi veţi găsi - la nivelul Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii - un raport complet privind Roşia Montană, îl vom actualiza şi vi-l transmitem, din nou, prin Comisia de control.

De asemenea, aşa cum aţi intitulat-o, "Mafia pământului", avem suficiente informaţii pe care să le transmitem.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să răspundeţi în scris la toate întrebările, nefiind prezent.

Domnul Radu Timofte:

Am înţeles. Mulţumesc şi domnului deputat Eugen Nicolicea pentru sugestiile privind legislaţia.

Referitor la cele trei întrebări transmise de domnul deputat Ilie Merce:

1. Dacă sunt mulţumit de valorificarea informaţiilor de către beneficiarii de informaţii?

Răspunsul este: parţial, da.

2. Dacă am lucrat şi cu beneficiari ai informaţiilor în legislatura trecută, lucrez, acum, cu beneficiari de informaţii în actuala legislatură?

Răspunsul este acelaşi: parţial, da.

Referitor la conlucrarea cu celelalte structuri de informaţii ale României, vă pot asigura că avem o conlucrare foarte bună, sunt şi apar fenomene, apar - este prea mult spus fenomene - situaţii în care ne suprapunem unele activităţi, dar întotdeauna, în baza protocoalelor pe care le avem, rezolvăm aşa-zisele litigii ce pot apărea.

3. Întrebarea a treia: dacă s-au manifestat tendinţe de dirijism politic?

Nici în fosta, nici în actuala legislatură, nu am avut situaţii de dirijism politic. Solicitări de informaţii au fost şi în legislatura trecută, şi în legislatura actuală, este firesc să fie astfel de solicitări din partea persoanelor care au acces la informaţii, le vom transmite în continuare, în funcţie de cine şi cum le va solicita.

4. Întrebarea următoare: dacă sunt mulţumit de contribuţia serviciului la combaterea acţiunilor de mare corupţie. Nu cred că noi suntem cei care trebuie să ne manifestăm sau nu mulţumirea în astfel de situaţii. Cred că, mai degrabă, instanţele de judecată pot să dea un astfel de răspuns. Cred că şi Parlamentul poate da un răspuns la această întrebare. Noi putem doar vedea, de pe margine, cum sunt sau nu valorificate informaţiile privind combaterea actelor de corupţie.

5. Întrebarea a 5-a: dacă actele normative corespund nevoilor reale şi ameninţărilor actuale?

Nu corespund nici nevoilor reale, nici ameninţărilor actuale.

Referitor la aprecierile domnului senator Szabo Karoly Ferenc, pe lângă faptul că vreau să-i mulţumesc pentru ceea ce se constată din afara Serviciului, constatam şi eu când eram în aceeaşi bancă sau în aceeaşi clădire cu dânsul, în Senatului României, acel imobilism păgubos. Vă asigur că, din interiorul instituţiei, percepţia este total diferită referitor la imobilismul de care spuneţi. Faptul că nu toate informaţiile pot fi aduse în public determină şi percepţia de imobilism păgubos de care spuneaţi.

Iar în ceea ce priveşte aprecierea domnului procuror Daniel Morar, referitoare la calitatea materialului Serviciului Român de Informaţii, vă asigur că, a doua zi după afirmaţia făcută de domnia-sa, ne-am întâlnit în birou la mine, i-am pus la dispoziţie toate sesizările pe care noi le-am transmis Parchetului Naţional Anticorupţie, a spus că dânsul nu a văzut acele sesizări, i-am transmis al doilea exemplar şi nu a mai făcut aprecierii referitoare la calitatea informaţiilor Serviciului.

De acord, domnule senator Szabo, că trebuie să umblăm foarte serios la ameninţările la adresa securităţii naţionale, fiindcă cele prevăzute în Legea nr.51/1991 deja nu mai au aplicabilitate în activitatea de culegere de informaţii în realizarea actului de informare.

Mulţumesc domnului deputat Ion Stan pentru aprecieri. Eu am vorbit despre simultaneitatea rapoartelor ca o alternativă la ceea ce nu s-a putut prezenta prin rapoarte anuale. Nu neapărat că am făcut o apreciere, dar nu am exclus-o ca fiind şi benefică în unele situaţii.

Referitor la competenţele de interceptare în materie de întrerupere temporară a libertăţilor unor persoane, de acord că sunt mai multe instituţii, de acord că Parchetul Naţional Anticorupţie interceptează, dar nu o fac în afara legii. Vă asigur de acest lucru, fiindcă tot noi suntem cei care punem în aplicare mandatele sau solicitările de interceptare a unor comunicări din partea Parchetului Naţional Anticorupţie. Şi în acest sens, avem un protocol încheiat cu fostul PNA, actualul DNA privind modalitatea de rezolvare a acestor situaţii. În centrul de interceptări de la SRI sunt prezente, permanent, 4 persoane desemnate de Parchetul Naţional Anticorupţie, care preiau înregistrările făcute, ca urmare a solicitării lor. Nu avem acces noi, Serviciul Român de Informaţii, la înregistrările pe care ei le realizează. De fapt, în acest sens, pot pune la dispoziţia comisiei protocolul pe care îl avem încheiat cu DNA privind reglementarea acestor situaţii. Are caracter strict secret, o să-l putem găsi numai în cadrul Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii.

Întrebarea pe care aţi pus-o la încheierea cuvântului dumneavoastră, domnule deputat Ion Stan, a fost: dacă sesizările, până în septembrie 2005, au fost aduse la cunoştinţa Guvernului, a premierului?

V-aş ruga să fiţi de acord să dezbatem acest lucru în raportul de activitate pentru anul 2005.

Cu ce vă pot asigura, la ora la care discutăm, este că, în anul 2005, au fost transmise peste 1000 de informări la nivelul preşedintelui şi peste 1400 de informări la nivelul primului-ministru - peste 1800, vă rog să mă scuzaţi! -, informări în care sunt cuprinse şi acte la care dumneavoastră faceţi referire în întrebare.

Cifrele exacte le putem prezenta comisiei, fiindcă noi, acum, suntem în perioada de realizare a bilanţurilor pentru anul 2005, comisie care va beneficia în detaliu despre aceste situaţii, cu referiri la calitatea tuturor informărilor pe care le-am transmis. Sigur că aceste informări semnalează fapte de corupţie sau acţiuni ale unor grupuri de interese şi nu este vorba numai de cele 22 la care se făcea referire, la un moment dat, ci este vorba de multe altele. Aceasta nu înseamnă că cineva este anume vinovat pentru anumite fapte, unele vin chiar din perioada anilor 1993-1994 şi se extind parcă.

Aş vrea, domnule preşedinte, să-mi permiteţi să închei, mulţumindu-vă pentru preocuparea pe care Parlamentul o are referitor la abordarea pachetului legislativ şi să vă asigur că Serviciul Român de Informaţii - şi când spun aceasta mă gândesc că indiferent cine va fi la conducerea Serviciului Român de Informaţii - va respecta legea, aşa cum Parlamentul o va adopta.

Vă mai asigur că, pentru Serviciul Român de Informaţii, nu mai există cale de întoarcere către o simpatie politică sau alta.

Am luat în primire, acum 5 ani, comanda Serviciului, vă asigur că nici domnul Costin Georgescu, predecesorul meu, nu a receptat şi nu a transpus în practică semnale politice.

Vă asigur, încă o dată, că, de-aici încolo, personalul Serviciului Român de Informaţii va şti să-şi facă datoria, indiferent de ingerinţele care pot fi, la un moment dat, asupra unor factori de conducere ai Serviciului.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc succes! (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc domnului director Radu Timofte.

Sigur că cerinţa noastră este aceea de a ţine seama de recomandările făcute de către comisia comună permanentă, recomandări care sunt bine venite şi rezultă în urma analizelor asupra rapoartelor de activitate ale Serviciului Român de Informaţii.

De asemenea, în dezbateri au apărut o serie de idei, o serie de propuneri. Poate vom gândi împreună şi cu comisia noastră de specialitate o perfecţionare a legii, aşa cum s-au pus problemele aici.

Deci, vom lua act de prezentarea celor trei rapoarte asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii pe anii 2002, 2003, 2004, ca şi asupra rapoartelor de activitate ale Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, pentru aceeaşi perioadă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

(Domnul deputat Marcu Tudor solicită cuvântul.)

Stimate coleg, ne iei din timp, domnule.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte, atâta vreau să observaţi, că cei care ne-au mâncat 40 de minute, bătând cu graţiozitate câmpii asupra subiectului pus în discuţie la rapoartele Serviciului Român de Informaţii, după ce şi-au făcut numărul şi ne-au mâncat timpul, au plecat din sală.

Unde este dorinţa lor de a contribui pozitiv la mersul lucrărilor din Parlament?

Eu asta am vrut să vă raportez, domnule preşedinte, pentru a se băga de seamă buna-credinţă a unora dintre noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.