Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

La punctul 2 al ordinii de zi avem, stimaţi colegi, raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor sectoare de îmbunătăţiri funciare.

Aveţi cu toţii raportul. O să îl rog pe preşedintele acestei comisii, pe domnul deputat Valeriu Tabără, să prezinte pe scurt concluziile la care a ajuns comisia de anchetă.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Îmi revine misiunea de a prezenta spicuiri din Raportul privind analiza făcută de Comisia pentru irigaţii şi pentru îmbunătăţiri funciare, activitate care s-a desfăşurat vara trecută şi care, practic, a parcurs o parte doar din ceea ce înseamnă problemele sistemului de îmbunătăţiri funciare, inclusiv în ceea ce priveşte irigaţiile şi celelalte elemente care compun acest sistem.

În credinţa că aţi consultat conţinutul raportului Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor structuri ale sistemului de îmbunătăţiri funciare, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint un rezumat al acestui raport. Fac precizarea: Comisia parlamentară de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor structuri ale sistemului de îmbunătăţiri funciare, a fost înfiinţată prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.31 din 24 iunie 2009, în conformitate cu prevederile art.76 alin (2) din Constituţia României, republicată.

Constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a pornit de la necesitatea clarificării unor situaţii de nefuncţionalitate a sistemului de irigaţii, care aproape în nici un an nu a funcţionat astfel încât să asigure apa de irigat pentru milioane de hectare. Dacă s-a dat apă pentru irigat, aceasta nu a fost asigurată la timp, astfel încât culturile agricole au suferit, rezultând randamente mici la unitatea de suprafaţă, pierderi economice mari atât pentru producătorii agricoli, cât şi pentru întreaga economie naţională.

Din păcate, după anul 1990, problema irigaţiilor în România nu a fost tratată cu responsabilitate, deşi se ştia că, în ţara noastră, fenomenul de secetă afectează în opt ani din zece zone întinse din teritoriul naţional. Din acest motiv, România poate fi şi trebuie considerată ca având un puternic handicap natural.

Din păcate, după anul 1990, cu mici excepţii, situaţia din domeniul irigaţiilor, dar şi din alte sectoare ale îmbunătăţirilor funciare s-a deteriorat foarte mult, ceea ce a făcut ca aceasta să nu mai poată fi folosită la timpul oportun şi la capacitatea de care era nevoie.

Activitatea comisiei, prin Hotărârea Camerei Deputaţilor, comisia de anchetă sus-menţionată şi-a fixat următoarele obiective:

1. verificarea modului prin care organele de specialitate au urmărit respectarea măsurilor de reabilitare şi menţinere în funcţiune a amenajărilor de irigaţii în zonele afectate;
2. analiza structurilor privind folosirea fondurilor alocate pentru sistemele de irigaţii;
3. analiza măsurilor instituite pentru reglementarea irigaţiilor în 2009;
4. analizarea măsurilor, inclusiv logistica, ce se pot lua în regim de urgenţă;
5. pierderile şi costurile de întârziere a aplicării udărilor;
6. verificarea oricăror aspecte incidente cu acest eveniment.

Comisia a fost formată din 15 deputaţi, reprezentând toate grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor, iar pentru desfăşurarea în bune condiţii, comisia şi-a aprobat un regulament propriu, care a reglementat activitatea pe întreaga activitate a comisiei.

De asemenea, prin regulament s-a considerat necesar şi pentru a putea cuprinde întregul ansamblu de probleme ale sistemului de îmbunătăţiri funciare, comisia s-a împărţit în patru subcomisii:

Subcomisia 1, care a avut în analiză sucursalele Someş - Criş, Tisa - Someş, Timiş - Mureşul inferior;

Subcomisia 2, formată din domnii deputaţi Steriu Valeriu, Mircia Giurgiu, Horj Pavel, care au avut, pentru analiză, sucursalele Mureş - Oltul mijlociu, Mureş - Oltul superior şi Dunăre - Olt;

Subcomisia 3, compusă din domnii deputaţi: Surdu-Soreanu, Fuia Stelian, Gheorghe Tinel, pentru sucursalele Olt - Argeş, Argeş - Buzău, Argeş - Ialomiţa - Siret.

Subcomisia 4, pentru sucursalele din Dobrogea, Moldova de Sud şi Moldova de Nord.

Sistemul de lucru al comisiei.

Subcomisiile au făcut cercetări în teritoriu, vizitându-se, în limita timpului disponibil, obiective din toate sectoarele de îmbunătăţiri funciare, irigaţii, desecări, combaterea eroziunii solului.

Membrii subcomisiilor au făcut verificări, de asemenea, în limita timpului, privind managementul unităţilor teritoriale ANIF şi SNIF, starea lor materială şi financiară, precum şi structurile personalului angajat.

În plenul comisiei s-a făcut audierea principalilor factori implicaţi în sectorul îmbunătăţirilor funciare din România.

Toate audierile din plenul comisiei au fost stenodactilografiate, înregistrate şi făcute publice pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Audierile din comisii, indiferent de gradul celui audiat, au fost publice, neexistând pe parcursul întregii activităţi a comisiei nicio restricţie de participare la audieri.

Pentru a se înţelege mai bine problematica irigaţiilor, vă prezint câteva elemente care caracterizează amenajările din ţara noastră.

În perioada execuţiei lor, deceniile VI-VIII ale secolului XX, sistemele de irigaţii au fost considerate realizări tehnice de nivel mondial, având câteva caracteristici specifice faţă de alte ţări.

Dimensiunea

În comparaţie cu dimensiunea de 500 de ha, considerată internaţional ca sisteme de irigaţii mari, cele din România sunt considerate, în totalitatea lor, ca sisteme gigant. Din totalul de peste 100 de sisteme de irigaţii, patru sisteme erau cu suprafaţa de peste 100.000 ha, 13 sisteme cu suprafaţa cuprinsă între 50.000-100.000 ha, 18 sisteme cu suprafaţa 25 - 50 mii ha, 29 sisteme cu suprafaţa de 10.000 - 25.000 de ha şi 39 de sisteme pe suprafaţă de sub 10.000 de ha. Suprafaţa medie per total sisteme este de circa 28-144 de ha.

Soluţiile constructive alese în funcţie de amplasamentul sistemelor

Aducţiunea apei prin canale deschise şi respectiv jgheaburi suspendate din beton armat şi amenajări interioare, conducte îngropate sub presiune pe circa 80% din suprafaţa irigată. Sistemele de distribuţie a apei la parcelă, prin agregate termice de pompare în sistemul de distribuţie ape prin jgheaburi suspendate au fost înlocuite, la un moment dat, datorită nerentabilităţii şi disfuncţionalităţii lor.

Consumul de energie electrică, element de specificitate, este mare şi, datorită acestui lucru, sistemele de irigaţii din România sunt considerate din cele mai energofage din Europa. Acest lucru se datorează unor factori determinanţi ai acestor amenajări. Înălţimi mari de pompare precum Dobrogea şi Câmpia Dunării, distanţe mari de transport a apei, uneori sute de kilometri, dimensiuni gigant ale canalelor şi suprafeţelor de distribuie a apei.

În funcţie de consumul de energie electrică necesar pentru punerea sub presiune, sistemele se pot împărţi în patru trepte, şi anume:

• consumul redus, 700 kwh/ha, circa 10,0% din suprafaţă;
• consum mediu, între 700 - 1.400 kwh/ha, circa 28,6% din suprafaţă;
• consum mediu-mare, între 1.400 - 2.100 kwh/ha pentru 48,2% din suprafaţă;
• consum mare, peste 2.100 kwh/ha pentru circa 13,2% din suprafaţă.

Dacă însumăm sistemele de irigaţii, cu consum mediu-mare, cu cele cu consum mare de energie, constatăm că pentru 61,4% din suprafaţa amenajată pentru irigaţii în România consumul de energie este un element deosebit de important al costului apei de irigare, care influenţează negativ întregul sistem de rentabilitate în sistemele de irigaţii româneşti.

Dacă la elementul cantitativ al consumului de energie electrică adăugăm şi disfuncţionalităţile instituţionale şi de organizare, obiective, dar mai ales cele subiective, constate de comisie, menţionate de beneficiar atât la întâlnirile din teritoriu, cât şi la audierile din plenul comisiei, constatăm că problema costului energiei în sistemele de irigaţii româneşti este un element esenţial, care se cere a fi rezolvat urgent.

Gradul de finalizare al proiectelor

Deşi la vremea proiectării lor, sistemele de irigaţii din România fost considerate soluţii avansate, numeroase componente prevăzute în acestea nu au fost finalizate, ceea ce influenţează negativ randamentul de utilizare.

Au rămas nefinalizate:

• impermeabilizarea canalelor de aducţiune deschise pentru transportul apei, pe circa 50% din lungimea acestora;
• neexecutarea sistemelor de drenaj şi de reciclare a apei, care determină apariţia, pe suprafeţe mari a înmlăştinirii şi sărăturării secundare, elemente deosebit de păguboase pentru patrimoniul funciar al României;
• lipsesc elementele de automatizare a distribuţiei apei şi a celor de apometrie, ceea ce duce la consumuri de apă necontrolate, norme de irigare şi udare mari şi necontrolate ca şi cantitate.

La realizarea sistemelor s-au folosit materiale, echipamente, agregate de calitate slabă, care determină randamente mici şi costuri mari.

Pierderile mari de apă în reţeaua de canale, care depăşesc 50% din volumul de apă calculat la staţiile de bază, costul pierderilor sunt impuse şi plătite de către utilizatorii de apă.

Exploatarea necorespunzătoare, datorită căreia parametrii de proiectare, cei tehnici şi economici, se realizează parţial de către unele unităţi agricole în unii ani şi numai la anumite culturi.

Din analizeze făcute în teren şi din audierile din plenul comisiei, s-a constatat că nu există, până în prezent, date omologate ale sistemului statistic oficial privind:

• amenajările de irigaţii, suprafaţă efectiv irigată;
• amenajările de desecare drenaj, suprafaţă efectiv amenajată pentru combaterea eroziunii solului;

Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare are în administrare următoarele amenajări:

• irigaţii circa 2.998.255 ha
• desecare drenaj 3.085.295 ha
• combaterea eroziunii solului 2.222.000 ha
• şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor 1.378.119 ha.

În scripte, suprafaţa amenajată pentru irigare în România este mare: 2.998.000 de ha, pe care se practică trei metode de irigare, şi anume:

• udare prin aspersiune - 2.660.353 ha.
• şi prin brazde - 281.982 ha
• şi sigur, prin inundare - 55.920 ha.

Ca surse de apă:

• Dunărea, pentru 2.017.000 ha implică costuri mari de asigurare a apei pe cele şapte terase de irigare, datorită faptului că se forţează ridicarea acesteia şi transferul ei invers faţă de ceea ce înseamnă cursul gravitaţional;
• şi, sigur, râuri interioare şi lacuri de acumulare ca sursă pentru 980.000 ha.

ANIF, Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare, administrează la nivel naţional 296 de amenajări complexe de irigaţii, care sunt formate din:

• canale de transport, aducţiune şi distribuţie a apei de irigaţii 10.975 km, din care căptuşite, deci împotriva infiltrărilor de apă, doar 6.015km;
• conducte îngropate 28.773 km;
• staţii de pompare pentru irigaţii - 2.908 bucăţi, din care :
  • staţii de bază fixe şi plutitoare 227 buc;
  • staţii de repompare 352 buc;
  • staţii de punere sub presiune 2.329 buc;
• construcţii hidrotehnice 13.923 bucăţi, din care :
  • stăvilare 5.185 buc;
  • vane hidraulice automate 488 buc.
  • căderi 2.818 buc.
  • deversoare laterale 466 buc.
  • podeţe ş.a.m.d.
• puterea instalată în staţiile de pompare - 4.137 MW - o cantitate, o putere extraordinară, iar
• puterea medie instalată este de 1,38 KW/h.

Raportul cuprinde şi situaţia de amenajări de desecare şi amenajări de combatere a eroziunii solului.

Trebuie, însă, să vă spun că referirile mele vor fi strict numai pentru irigaţii şi am să fac precizări la sfârşit şi legate de celelalte sectoare.

Situaţia suprafeţelor irigate în perioada 2007-2009

Comparativ cu anul 1989, suprafeţele irigate s-au redus continuu, existând variaţii mari de la un an la altul, în funcţie de condiţiile climatice, dar şi de decizii ale organelor implicate.

S-au redus semnificativ normele de irigare, acestea depăşesc cu puţin norma de udare, ceea ce implică o artificializare şi consumuri de apă necontrolate.

S-a făcut o irigare incompletă a culturilor. Ca urmare, rezultatul acestor irigări nu este cel aşteptat prin producţie şi randamente.

Lipseşte sistemul de avertizare al udărilor, irigaţia făcându-se la întâmplare, ceea ce implică risipă de resurse şi costuri mari.

S-a irigat foarte puţin şi în anii deosebit de secetoşi, precum anul 1993, 2003 şi 2007.

Cauze identificate care au dus la reducerea drastică a suprafeţelor irigate:

• degradarea infrastructurii amenajărilor hidro-ameliorative prin: distrugere, furt, uzură fizică şi morală, abandon din partea noilor gestionari ai fondului funciar. Totul s-a petrecut, din păcate, asistat de incapacitatea factorilor de decizie şi putere de a gestiona şi organiza exploatările unuia dintre cel mai însemnat patrimoniu, nu numai al agriculturii, dar şi al economiei româneşti;

O altă cauză:

• dizolvarea structurilor agricole mari, ca urmare a aplicării legilor proprietăţii: Legea nr.18/1993, Legea nr.1/2000; Legea nr.247/2005;

Apoi:

• creşterea progresivă a tarifelor plătite pentru apa de irigat, diferenţierea pe trepte de pompare şi incapacitatea beneficiarului de a achita aceste creşteri de preţuri, inclusiv neasigurarea la timp a subvenţiilor;
• distrugerea reţelei de transport a energiei electrice, chiar scoaterea de sub tensiune a reţelei şi devalizarea acesteia, distrugerea posturilor trafo şi a staţiilor de pompare;
• necorelarea activităţilor de reabilitare a infrastructurii de irigaţii cu cererea reală de apă, la nivelul de sistem hidrotehnic;
• lipsa de convingere a multor proprietari de terenuri, de exploataţii agricole de avantajele economice ale agriculturii realizate în sistem irigat;
• întârzierea constituirii asociaţiilor de utilizatori de apă sau organizaţiilor utilizatorilor de apă;
• lipsa de dotare tehnică a acestor asociaţii;
• nesiguranţa desfacerii producţiei pentru speciile care răspund cel mai bine sistemul irigat. S-au permis, de care ele mai multe ori, importuri nejustificate, cu consecinţe negative asupra pieţei produselor autohtone;
• deficitul cronic de echipamente pentru distribuirea apei la plante;
• responsabilitatea autorităţilor centrale cu atribuţii în gestionarea sistemelor de irigaţii şi a tuturor sistemelor de îmbunătăţiri funciare, transferul unor dotări rezultate din programe fraudulos gestionate pe Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - SNIF, care determină şi astăzi o situaţie dezastruoasă în întregul sistem de îmbunătăţiri funciare, inclusiv în irigaţii, este vorba de Programul Romag.

O proastă şi chiar frauduloasă gestionare a patrimoniului sistemului îmbunătăţiri funciare, inventare ale patrimoniului efectuate în formă, pe hârtie, şi nu în fapt.

Din analiza datelor obţinute de subcomisii în teren, se constată că, în perioada 2006-2009, ponderea suprafeţelor irigate a reprezentat circa 15% din suprafaţa totală amenajată.

În toată perioada 2006-2009, suprafaţa contractată de beneficiari a fost în creştere. În schimb, suprafaţa efectiv irigată a fost mult redusă faţă de cea contractată. De asemenea, se constată că suprafaţa irigată efectiv diferă de la un an la altul.

În anul 2007, suprafaţa contractată a fost de două ori mai mare decât cea din 2006 şi de aproape patru ori mai mare decât cea efectiv irigată.

În anul 2008 suprafaţa efectiv irigată a fost mai mică decât cea din 2007, iar în anul 2009, an cu secetă, irigarea culturilor s-a declanşat foarte târziu - din diverse motive, subiective, spunem noi - începutul lunii iunie, fapt care a determinat pierderi însemnate de recoltă, în special la culturile de toamnă.

Mi-aş permite să fac doar câteva referiri legate de ceea ce au constatat comisiile noastre în teritoriu, fără să insist foarte mult, mergând mai mult pe concluzii.

Şi dau, prin sondaj, de pildă Subcomisia nr.2, care a avut ca obiectiv analiza sucursalei Mureş-Oltul mijlociu, sucursalei Mureş-Oltul superior, sucursalei Dunăre-Olt.

Suprafaţa irigată pentru această zonă este de circa 577.647 ha.

Din datele prezentate, rezultă că activitatea preponderentă în sucursala Dolj este de irigaţii şi de apărare împotriva inundaţiilor la Dunăre. Pentru sucursalele Mureş-Oltul mijlociu şi Oltul superior activitatea de bază este însă combaterea eroziunii solului şi în mai mică măsură desecarea.

La sucursala Mureş-Oltul mijlociu; sucursala are în administrare circa 10.128 ha amenajate de lucrări de irigaţii, care sunt trecute din domeniul public în domeniul privat al statului, fiind retrase de la recunoaşterea de utilitate publică, conform Anexei nr.2 din Hotărârea de Guvern nr.1872/2005.

Nu au fost constituite organizaţiile utilizatorilor de apă pe raza sucursalei Mureş-Oltul mijlociu şi nu sunt solicitări în acest sens până în prezent.

În timpul controlului, a fost vizitată Staţia de punere sub presiune Berechiu, în cadrul sistemului de irigaţii Berechiu. Staţia este însă parţial devastată, iar reţeaua de conducte deteriorată şi nefuncţională. Este un caz frecvent întâlnit în teritoriu.

Având în vedere situaţia amenajărilor de irigaţii din cadrul sucursalei Mureş-Oltul mijlociu, corelat şi cu lipsa de interes a beneficiarilor din teren din zonă pentru folosirea lor, conducerea sucursalei solicită casarea sistemului şi scoaterea lucrărilor din patrimoniul sucursalei, cu excepţia sistemului Rădeşti, menţionat mai sus.

Sucursala Mureş-Oltul superior are în patrimoniu circa 6.774 ha amenajate pentru irigaţie, din care, pe o suprafaţă de 198 de ha au fost înfiinţate organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii, după cum urmează:

• Organizaţia Sf. Gheorghe pe 984 ha şi
• Organizaţia Ghidfalău pe 994 ha.

Pentru a funcţiona însă, acestea au nevoie de fonduri pentru a-şi putea aduce în funcţiune sistemele pe care le au în dotare.

Amenajările de irigaţii pentru suprafeţele pe care nu s-au constituit organizaţiile utilizatorilor de apă, de 4.796 ha, sunt în conservare, cu staţii de pompare - accentuez - degradate, unele lipsite de energie electrică sunt, sigur, date şi exemple. Suprafaţa de 4.796, pentru care nu există beneficiar şi care este scoasă din funcţiune se impune a fi în totalitate casată şi scoasă în evidenţa Regiei de Îmbunătăţiri Funciare.

De asemenea, se impune alocarea urgentă de fonduri pentru repunerea în totalitate în funcţiune a amenajărilor predate organizaţiilor utilizatorilor de apă şi pentru care există solicitări din perioada de irigare.

Aş vrea să fac precizarea că în toate sucursalele şi în toată zona pe care am anchetat-o sau pe care am vizitat-o şi au vizitat-o colegii din comisie, s-a constatat faptul că niciuna dintre sucursale nu deţine şi nu are compartimentul de prognoză şi avertizare a udărilor. Asta înseamnă costuri imense şi, sigur, lucrări făcute la întâmplare.

De asemenea, în discuţiile avute în această zonă, se consideră că scindarea Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare în Societate Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA şi ANIF RA a fost o greşeală, apreciindu-se că o reunificare a celor doi agenţi economici este o acţiune benefică pentru sectorul de îmbunătăţiri funciare.

Se solicită refacerea protocolului încheiat între SNIF şi ANIF pentru partajarea patrimoniului sectorului de îmbunătăţiri funciare.

Sucursala Dunăre-Olt are în administrare o suprafaţă de 562.700 ha amenajate pentru irigaţii, din care suprafaţa de utilitate publică este de 311.546 ha, iar în cadrul sucursalei Mureş-Olt au fost înfiinţate un număr de 47 de organizaţii pentru utilizatorii de apă, care au preluat în exploatare o suprafaţă de 192.000 ha.

Şi în această sucursală se constată, de asemenea, suprafeţe puţin utilizate sau folosite ca şi culturi irigate şi, sigur, sunt foarte multe probleme legate de funcţionarea infrastructurii, practic a sistemului.

În cadrul sucursalei Dolj, o problemă aparte o prezintă sistemul Sadova-Corabia, sistem de irigaţii în suprafaţă de 71.835 ha, din care reabilitate cu fonduri de la Banca Mondială în baza Legii nr.4/2004 o suprafaţă de 40.030 ha, zonă de luncă şi treapta I.

Suprafaţa contractată în cadrul sistemului Sadova-Corabia este de 28.574 ha din care activ udată, udarea întâi, de reţinut, doar 13.356, într-o zonă în care apa este o necesitate pentru ceea ce înseamnă producţia agricolă.

Fişa tehnică de investiţii, aşa cum a fost ea prezentată de către unitatea de management a Băncii Mondiale este anexată la dosarul şi prezenta sucursală. De altfel, raportul este însoţit de un număr mare de documente, un fişet întreg care se găseşte la Comisia pentru agricultură.

În analiza datelor prezentate, rezultă că în cadrul sucursalei Dunăre-Olt, capacităţile de irigare aflate atât în administrarea ANIF RA, cât şi a asociaţiilor de utilizatori de apă, nu sunt folosite de către beneficiarii de terenuri agricole, cu repercusiuni directe şi grave asupra producţiilor obţinute şi a rentabilităţii agriculturii din zonă.

Se impune o analiză la nivelul ANIF RA cu privire la cauzele care au generat această situaţie şi, în special, a criteriilor care au stat la baza selectării sistemului Sadova-Corabia pentru reabilitare şi eficientizarea acestei reabilitări.

Comisia de anchetă a Camerei Deputaţilor a fost sesizată de faptul că amenajările de irigaţii din administrarea Sucursalei Dunăre-Olt, unitate administrativă Mehedinţi au fost scoase din funcţiune în totalitate. Suprafaţa amenajată scoasă din funcţiune este de 75.644 ha.

La data analizei mai erau funcţionale doar staţiile de bază şi de repompare, excepţie făcând staţiile SRP A4 şi ARPA 6 din amenajările Izvoare Cuşmir şi SPA Sehelu din amenajarea Halânga, care sunt şi ele dezafectate.

Situaţia ploturilor de irigaţii şi a staţiilor de pompare este prezentată în dosarul sucursalei Dunăre-Olt.

Situaţia creată în judeţul Mehedinţi este generată în mare măsură de lipsa de implicare a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Oficiul de Reglementare cu privire la Supravegherea Activităţii Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă după preluarea de către aceştia a amenajărilor de la SNIF sau ANIF.

De asemenea, se constată că nici predătorul în speţă - SNIF-ul şi ulterior ANIF RA - nu a informat Ministerul Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale de situaţia creată în judeţul Mehedinţi.

Având în vedere situaţia din judeţul Mehedinţi, corelată cu datele statistice privind înfiinţarea asociaţiilor de utilizatori de apă din cadrul sucursalei Dunăre-Olt, raportat la suprafeţele contractate pentru irigaţie, se impune o analiză urgentă asupra stării acestor amenajări, pentru a se preveni situaţii de natura celor descrise mai sus.

În judeţul Mehedinţi, datorită lipsei de supraveghere, s-a ajuns până la vinderea de componente ale sistemului de irigaţii, ca urmare a unor sentinţe judecătoreşti şi a unor executări silite, ca urmare a unor credite angajate de către asociaţii.

Se impune inventarierea şi păstrarea în patrimoniu doar a acelor amenajări de irigaţii pentru care există un interes cert al proprietarilor de teren. Nu este justificată păstrarea ca amenajări de utilitate publică a amenajărilor care, în decursul anilor, nu au avut niciun fel de solicitare pentru apă.

Comisia a fost sesizată că pe raza judeţului Olt există două asociaţii de utilizatori de apă la care au fost executate lucrări pentru repunerea în funcţiune a ploturilor de irigaţii, fără ca acestea să aibă racordul electric funcţional şi sunt zeci de astfel de cazuri care sunt întâlnite în teritoriu. Fapt care duce la executarea unor lucrări şi implicit la cheltuirea unor sume de bani fără a exista posibilitatea unei verificări a calităţii lucrărilor executate. De asemenea, lipsa racordului duce la nefuncţionarea unor amenajării.

Cele două organizaţii de utilizatori de apă, Obârşia cu 1.800 ha şi Gostaviţu cu 4.800 ha sunt în această situaţie. O situaţie similară se regăseşte şi în judeţul Dolj la organizaţia Măceşu.

Se impun modificări şi precizări în Legea nr.138/2004 cu privire la relaţiile contractuale dintre ANIF şi organizaţiile utilizatorilor de apă privind obligativitatea plăţii de către organizaţii a tarifului anual pentru întreaga suprafaţă a organizaţiei şi nu numai pentru suprafaţa contractată. În felul acesta, ar apărea un factor stimulativ pentru folosirea amenajărilor de irigaţii şi o scădere a tarifului, având în vedere numărul mai mare de beneficiari şi implicit o suprafaţă mai mare, la care se raportează cheltuiala cu lucrările necesare pentru aducţiune.

De asemenea, se impune o reglementare în relaţiile ANIF - organizaţiile utilizatorilor de apă cu privire la cantitatea de apă care urmează a fi plătită de organizaţii, cantitate care trebuie să cuprindă şi eventualele pierderi prin oprirea sistemelor ca urmare a unor precipitaţii, eventuale avarii, precum şi pentru livrarea unor cantităţi de apă relativ mică la distanţe mari.

Aş vrea să merg mai departe şi să vă prezint câteva chestiuni legate de constatările Subcomisiei 3, pe partea cea mai importantă şi mai interesantă a chestiunilor legate de sistemele de irigaţii. Această subcomisie, coordonată de către domnul deputat Victor Surdu a avut ca obiectiv de analiză spaţiul geografic Olt-Dunăre-Siret, administrat în 3 sucursale teritoriale ale ANIF-ului. E vorba de sucursala Olt-Argeş, sucursala Argeş-Buzău şi Argeş-Ialomiţa-Siret.

Din punctul de vedere tehnic, toate amenajările de îmbunătăţiri funciare se concep în etapa actuală în complex, exploatarea lor în continuare realizându-se în cadrul celor două ministere menţionate mai sus, cu toate neajunsurile ce decurg dintr-o conlucrare de cele mai multe ori defectuoasă şi cu rezultate vizibile în situaţiile de calamităţi.

Aş vrea să fac câteva precizări: se impune reconsiderarea poziţiei Autorităţii Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare de renunţare la activitatea de prognoză şi avertizare şi introducerea ei în cadrul activităţilor de exploatare pentru a putea avea un suport tehnic în vederea desfăşurării acestor activităţi.

Câteva concluzii care vin pentru această zonă. Şi anume, din analiza documentelor prezentate în dosarele sucursalelor, în conformitate cu cele prezentate mai sus, rezultă că activitatea sucursalelor SNIF este blocată financiar datorită pierderilor înregistrate şi datoriilor mari către bugetul de stat. Imposibilitatea participării la licitaţie face ca activitatea sucursalelor să fie practic paralizată. Activitatea actuală a sucursalelor nu mai este îndreptată decât în mică măsură spre domeniul de îmbunătăţiri funciare, datorită lipsei fondurilor din sector şi imposibilităţii participării la licitaţie.

Patrimoniul SNIF este şi aici incert, ca urmare a nedefinitivării protocolului SNIF ANIF care face aproape imposibilă evaluarea societăţii, în vedere unei eventuale privatizări. Întrucât Comisia de anchetă a Camerei Deputaţilor are ca scop principal analiza situaţiei din sectorul de îmbunătăţiri funciare, situaţia SNIF nu poate să fie tratată ca simplă şi ca cea a unei unităţi comerciale aflate în dificultate financiară, ci ea trebuie privită ca parte integrantă a sectorului de îmbunătăţiri funciare.

În acest sens, se constată şi în zona de analiză a Subcomisiei 2 că divizarea SNIF şi ANIF a fost o mare greşeală cu repercusiuni negative majore asupra întreţinerii şi exploatării lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi care a dus şi duce la degradarea până la dispariţie a patrimoniului indispensabil pentru menţinerea în funcţiune a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.

În cadrul Subcomisiei 4 din cadrul Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia sistemului de irigaţii, precum şi a altor sectoare de îmbunătăţiri funciare domeniul sau aria de acţiune a fost Dobrogea, Moldova Sud şi Moldova Nord, suprafaţa cu irigaţii în această zonă este de 881,044 de ha, desecările 927.833 de ha, iar combaterea eroziunii solului pe respectiv 1.040.000 de ha.

Amenajările pentru irigaţii sunt dominante în Dobrogea, unde amenajările hidro-ameliorative depăşesc de două ori suprafaţa amenajată în celelalte două sucursale ale acestei zone. Amenajările, desecări, drenaj sunt dominante în sucursala din Moldova de Nord şi în Moldova de Sud.

Amenajările antierozionale din sucursala Moldova de Nord deţin o suprafaţă amenajată depăşind suprafaţa celorlalte două sucursale. Îndiguirile deţin, de asemenea, o pondere însemnată în Moldova.

Aş vrea doar să vă enumăr statistic, să vă dau două elemente legate de ceea ce au însemnat irigaţiile în Dobrogea. În 1990 suprafaţa irigată total - 794.860 de ha, din care udarea I-a a fost pe 289.054 ha. Pentru ca în anul 2008, suprafaţa total irigată să fie de 23.638 de ha, din care udarea I-a, care este elementul etalon, atunci când discutăm despre suprafeţele irigate, de numai 13.819, a se vedea şi constata, de altfel, elementele de bază ale dezastrului agricol care se întâlneşte în multe zone ale Dobrogei. Cea mai mare suprafaţă irigată după 1989 s-a înregistrat în anul 1990, factorul determinant al acestui element fiind faptul că apa a fost gratuită.

Se constată, de asemenea, o reducere semnificativă a normelor de irigare, dar în unii ani, Dobrogea, 1997, aceasta depăşind cu puţin norma de udare, de unde se deduce irigarea incompletă a culturilor, s-a irigat puţin, chiar şi în anii deosebit de secetoşi, precum anii 1993, 2003, 2007. Şi, sigur, cauzele care stau la baza acestei situaţii sunt cele pe care le-am enumerat la începutul expunerii.

Din datele centralizate în tabele rezultă că ponderea suprafeţelor funcţionale, adică irigabile din suprafaţa amenajată totală este de 45% în sucursala Moldova de Sud, 15,78% în sucursala Moldova de Nord şi numai 27,9% în Dobrogea, media pe zonă analizată de subcomisie fiind de 30,9%.

Pe de altă parte, au fost constituite organizaţiile utilizatorilor de apă pe suprafeţe care diferă de suprafeţele evaluate ca funcţionale. Astfel, 73.200 de ha, 75,6% din sucursala Moldovei, 1.395 de ha pentru Moldova de Nord, 24.597 ha pentru sucursala Dobrogea. Suprafaţa pe care s-au constituit organizaţiile utilizatorilor nu a fost predată în totalitate acestora din urmă, ci numai într-o proporţie care merge între 15 şi 82,6% media pe zonă fiind de 66,2%.

Referitor la suprafaţa irigată în perioada 2006-2009, în 2006, suprafaţa contractată de minister a fost în creştere în toate cele 3 sucursale: cu 186,4% în sucursala Moldova de Sud, 8,7% Moldova de Nord şi 163% în Dobrogea, media celor 3 sucursale fiind 185%. În schimb, suprafaţa irigată efectiv, pentru că ea nu coincide cu cea contractată, a fost mult mai redusă decât suprafaţa contractată şi variabilă de la un an la altul.

Pe ansamblul zonei analizate, s-au irigat doar ceva mai mult de o cincime din suprafeţele irigabile în anul 2009.

Menţionăm că deşi situaţia udărilor efective în anul 2009 este datată la începutul lunii iunie, ea este concludentă, întrucât pentru anul agricol 2007-2008, suprafeţele nou apărute după această dată, chiar dacă au apărut acestea, nu sunt semnificative în evaluarea fenomenului.

Se constată că în unele zone, precum Moldova de Sud, spre exemplu, sunt organizaţii ale utilizatorilor de apă pe suprafeţe chiar mai mari decât cele declarate funcţionale la nivelul anului 2009. În cazul aceleiaşi sucursale, inclusiv suprafaţa contractată este mai mare decât suprafaţa funcţională. Se pune întrebarea de ce suprafeţele irigate efectiv sunt în schimb mult mai mici decât cele contractate, 60 890 de ha faţă de 162.651 de ha. Pe ansamblul zonei, suprafaţa irigată efectiv în 2009 este cu 30.115 ha mai mare decât s-ar fi putut iriga cu echipamentele existente. Totuşi, această suprafaţă este mult mai mică decât suprafaţa contractată, de unde rezultă un deficit semnificativ de echipamente de udare.

Mi-aş permite, pentru că sunt convins că veţi citi cu atenţie toate expunerile noastre, pentru că eu nu m-am referit decât la irigaţii, să vă prezint câteva dintre concluziile legate, atât de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, cât şi de ceea ce înseamnă irigaţiile şi celelalte elemente de îmbunătăţiri funciare.

Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare se află sub incidenţa Ordinului nr.762/2007 de administraţie specială şi supraveghere financiară, prelungit cu ordinele nr.570/2008 şi 828/2008, 391/2009. Conducerea administrativă este asigurată de un consiliu de administraţie format din 3 membri. S-a constatat din analiză că divizarea SNIF RA nu s-a realizat în conformitate cu legislaţia în vigoare, aşa cum s-a prevăzut la art.4.1.

S-a constatat că structura organizatorică pe sucursală fără personalitate juridică a avut efecte asupra activităţii, aceasta înregistrând pierderi cu excepţia a două sucursale: Romanaţi Moldova, respectiv Dunărea de Jos - Brăila. Personalul din SNIF a scăzut dramatic de la 3093 de persoane în 2005 la 725 de persoane în 2009, din care 453 direct productivi şi 272 tesa. Comisia a constatat că majoritatea angajaţilor sunt persoane de peste 50 de ani.

Datele economico-financiare relevă clar că din anul 2000 până în prezent, SNIF a înregistrat pierderi importante care, însumate, sunt apropiate de valoarea activului net contabil. Aceasta denotă managementul păgubos, fapt arătat şi de notele de control ale Corpului de control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prezentate din care rezultă clar câteva aspecte susţinute de un cadru instituţional instabil şi neclar. Deşi s-a făcut constatarea, nu s-au luat măsurile care se impuneau. Principalii creditori sunt bugetul de stat, ANAF şi AVAS, o principală cauză fiind şi Programul ROMAG care se aşează peste situaţia financiară a acestei societăţi.

Membrii Comisiei de anchetă, din datele din teren şi din audieri, au constatat că Ordinul nr.762/2007 de administrare specială nu a fost corect aplicat, administratorul special şi ADS-ul a manageriat păgubos SNIF-ul, încercând prin modificarea Legii nr.138/2004 şi Hotărârea de Guvern nr.1407/2004 s-o transforme într-o afacere imobiliară.

Comisia de anchetă, analizând documentele puse la dispoziţie de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale referitoare la activitatea Corpului de control al Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, coroborat cu audierile din plenul comisiei, a concluzionat că ministerul şi instituţiile subordonate, respectiv SNIF şi ANIF, au încălcat grav legislaţia în vigoare pentru îmbunătăţiri funciare şi cea financiar contabilă.

Pe cale de consecinţă, este necesară sesizare instituţiilor statului abilitate, în vederea efectuării de cercetări pentru definirea clară a cauzelor şi responsabilităţilor situaţiei în care se află sistemul de îmbunătăţiri funciare din România, instituţii abilitate ale statului, precum Curtea de Conturi, ANAF, DNA, IGP-ul şi SRI-ul.

Este necesar, ca în regim de urgenţă să se realizeze privatizarea SNIF în conformitate cu situaţia juridică în care se găsesc cu participarea obligatorie a organizaţiilor utilizatorilor de apă, mediul academic, staţiuni de cercetare pentru agricultură, ca principal beneficiar de servicii de îmbunătăţiri funciare. Neaplicarea acestei strategii va conduce la distrugerea infrastructurii deţinute de organizaţiile utilizatorilor de apă şi ANIF. Nu trebuie făcută greşeala ca şi în cazul privatizării Romcereal.

Mi-aş permite să vă prezint, sunt mai multe chestiuni legate de concluzii, câteva propuneri privind creşterea eficienţei tehnico-economice şi de protecţie a mediului în amenajările de îmbunătăţiri funciare:

1. Pentru irigaţii, realizarea unui sistem informatic teritorial geografic al infrastructurii amenajărilor de irigaţii pe sisteme hidrotehnice proiectate, executate şi existente.

2. Inventarierea sistemelor şi subsistemelor care pot fi funcţionale fără investiţii.

3. Definitivarea sistemelor sau unor părţi din fiecare sistem care se încadrează în domeniul viabilităţii economice, raportul beneficiu-cost mai mare decât 1.

4. Acordarea statutului de utilitate publică sistemelor de irigaţii cu alimentare gravitaţională. Pentru a deveni eligibile la acordarea subvenţiilor, după acoperirea acestora cu organizaţii ale utilizatorilor de apă în proporţie de peste 50%.

5. Definitivarea listei de priorităţi a sistemelor pentru investiţii de reabilitare şi modernizare, infrastructură şi instalaţii moderne de udare, în baza viabilităţii economice şi a gradului de acoperire cu organizaţii ale utilizatorilor de apă sau federaţii.

6. Dezvoltarea amenajărilor locale de irigaţii în corelare cu schemele directoare de amenajare a gospodăririi apelor.

7. Stabilirea soluţiilor tehnice de punere în valoare a sistemelor de irigaţii considerate a fi marginal viabile economic sau neviabile prin proiecte de dezvoltare rurală durabilă.

8. Elaborarea unui contract cadru al ANRE pentru furnizarea energiei electrice la pomparea apei din sistemele de irigaţii stabilite la pct.5, la preţuri şi penalităţi minime.

9. Amendarea legislaţiei astfel încât să se asigure dezvoltarea rapidă a organizaţiilor utilizatorilor de apă şi a federaţiilor.

10. Proiectarea şi realizarea reţelei de perdele de forestiere în corelaţie cu reţelele sistemelor de irigaţii din zonele cu viabilitate economică.

11. Obţinerea din partea Uniunii Europene a unui sprijin continuu a sectorului de irigaţii pentru a opri depopularea zonelor rurale şi degradarea terenurilor arabile.

12. Stabilirea periodică a structurilor culturilor agricole cu profitabilitate mare în corelare cu cerinţele Uniunii Europene şi ale pieţei de valorificare.

13. Echiparea unor suprafeţe cu caracter pilot-demonstrativ cu instalaţii moderne de irigare autodeplasabile de tip cu tambur şi furtun deplasarea liniară pivot, însoţite de utilajele agricole specifice tehnologiilor şi lucrărilor minime.

Suprafeţele supuse unui grad evident de aridizare şi deşertificare şi care se află în sisteme de irigaţii fără viabilitate economică, precum Dobrogea să fie tratate ca zone defavorizate.

Se propune înfiinţarea unei comisii de specialişti pentru a stabili soluţiile tehnice necesare stopării procesului de deşertificare, precum: perdelele de protecţie, acumulări de apă, energie eoliană etc.

15. Promovarea unui studiu pluridisciplinar prin care să stabilească soluţiile tehnice de alimentare gravitaţională a sistemelor de irigaţii.

Aici e problema derivaţiilor, proiectate la începutul anului 1989 Siret-Bărăgan, Olt-Vedea-Neajlov, precum şi acumulări şi derivaţii noi, prin reconsiderarea sistemului naţional de gospodărire a apelor.

16. Sisteme de irigaţii funcţionale - să nu se accepte plata despăgubirilor în regim de secetă.

17. Inventarierea echipamentelor şi instalaţiilor de udare existente pe sisteme de irigaţii, organizaţii ale utilizatorilor de apă şi alţi beneficiari.

18. Prevederea în contractul de arendare a suprafeţelor aflate în sistemele de irigaţii a obligativităţii irigării acestora.

19. Introducerea mijloacelor de măsurare şi înregistrare a volumelor de apă livrate organizaţiilor utilizatorilor de apă.

20. După analiză, completarea şi revizuirea acestor propuneri, să se elaboreze Programul naţional de irigaţii şi, sigur, şi alte câteva măsuri legate de îmbunătăţiri funciare.

Aş vrea să vă fac precizarea, fără a intra în amănunte, pentru că materialul se găseşte în dosar, în raport, că una dintre marile probleme nerezolvate şi care grevează asupra a ceea ce înseamnă datoriile Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare este şi Programul RomaG, nesoluţionat încă până la această dată.

Aş vrea să vă prezint doar faptul că, în perioada iulie-septembrie, au fost făcute circa 65.112 audieri. Un singur invitat nu a răspuns audierilor, este vorba de domnul senator Mircea Geoană, era chestiunea legată de relaţia de pe perioada angajării acestui Program Romag. Şi, sigur, îmi permit să vă prezint şi câteva opinii ale celor care...

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog pe scurt, domnule preşedinte.

Foarte pe scurt.

Domnul Valeriu Tabără:

Imediat.

Deci, Valentin Ionescu, fost ministru al privatizării, e greu de înţeles atunci când e vorba de chestiuni tehnice, domnule primar!

În ţările Uniunii Europene cu o lungă tradiţie în îndiguiri, desecări, decolmatări şi irigaţii, sistemele sunt concepute ca servicii publice şi nu ca servicii de natură comercială. Natura serviciilor, dacă se clarifică, este foarte importantă, pentru că se rezolvă alte aspecte de subvenţii şi tva. ANIF-ul ori este tratată ca o agenţie şi funcţionează ca un miniminister, ori este regie autonomă şi atunci este societate comercială, este ca o societate şi trebuie să facă profit.

Trebuie considerat că împărţirea RAIF - şi acest lucru reiese din mai multe afirmaţii ale celor audiaţi - şi SNIF şi ANIF a fost o greşeală, cu toate că a fost cuprinsă în acordul de împrumut cu Banca Mondială. Împărţirea patrimoniului între SNIF şi ANIF s-a încheiat cu protocoale, în condiţiile în care la predare şi primire semnează aceeaşi persoană, chestiune de ilegalitate.

Problema îmbunătăţirilor funciare trebuie integrată în managementul apelor pentru a fi bine administrată şi este o opţiune publică, trebuie să existe unitate de comandă.

Domnul Marcel Cucu de la Organizaţia utilizatorilor de apă Brăila, problema, după părerea mea, este următoarea şi cred că trebuie privită ca principiu. Rezultatul acestei comisii nu este acela de a da hotărâri judecătoreşti, de a stigmatiza. Rezultatul înseamnă o concluzie complexă, amplă în urma căreia să putem vedea ce putem face pentru irigaţii. Sunt aceste 20 de propuneri pe care vi le-am prezentat.

Una din măsurile esenţiale care trebuie luată este de a ne asigura ce facem de la anul încolo, noi ne aflam în luna septembrie, e vorba de anul trecut.

Un alt ministru, Ovidiu Natea, sigur, problema irigaţiilor actuală este cea mai complicată problemă a agriculturii româneşti. Eu cred că primul lucru pe care ar trebui să-l dispuneţi dumneavoastră, fiind forul cel mai important al unei ţări democratice, o inventariere începând de la nivel de comună, pentru că există suficiente instituţii şi există suficient de mulţi oameni care pot să facă treaba. O inventariere a fondului funciar, a problemelor de corectări de torenţi, a problemelor de corectări de cursuri de apă şi a problemelor alunecărilor şi a irigaţiilor se impune a fi făcută de urgenţă. Şi sunt şi alte puncte de vedere ale celor care au susţinut.

Vreau să fac însă precizarea că, dincolo de irigaţii, comisia - şi repet, cu o muncă extraordinară, într-un interval relativ scurt de timp şi sub presiune, a făcut analiza sau a făcut o radiografie, atât cât s-a putut, a întregului sistem de îmbunătăţiri funciare.

Aş vrea să vă spun şi probabil cei care veţi avea răbdare să vă aplicaţi asupra acestui raport veţi constata probleme extraordinar de grave pe acest sistem. Am mers la aprecierea că pierderile din 1990 încoace pe sistemul de îmbunătăţiri funciare din România depăşeşte 15-16 miliarde de euro. Iar dacă ne ducem până la capăt cu întreaga valoare investită în realizarea lucrărilor de irigaţii, de desecare, de combatere a eroziunii solului şi de îndiguire, valoarea acestor lucrări se duce undeva la aproape 60 de miliarde de euro.

Sunt probleme însă de nefuncţionalitate care se datorează unor instituţii ale statului, necorelării între instituţii ale statului, dacă ne gândim la şi dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine problema acelor penalităţi care vin din neaprobarea unor devize sau a unor deconturi făcute de asociaţiile de utilizatori de apă care, apoi, se răsfrâng asupra, acestora devenind, sigur, o activitate nerentabilă.

Acesta este motivul pentru care cred şi credem împreună cu colegii din comisie că raportul respectiv trebuie să facă obiectul unei analize a organelor în drept, pornind de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanţelor Publice, organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice şi, de ce nu, inclusiv cele legate de Justiţie, pentru că sunt multe lucruri constatate care nu sunt la locul lor.

Mulţumesc foarte mult.